ă​

Pera:  Bun​ Ursula. 
  
ă​
Ursula:  Bun​ Pera. 
 
Pera:  Strategii de supraviețuire vorbim acum.  
 
Ok, am fost părăsiți sau chiar suntem inițiatorii și am plecat și avem și noi 
perioadele noastre de suferință. Cum supraviețuim și cum ne revenim?  
 
Am avut noi doi o discuție fără să avem pornit microfonul, care a dus la niște 
concluzii foarte utile.   
 
Eu am spus că, din punctul meu de vedere, m­a ajutat foarte mult solitudinea 
pentru că eu sunt introvertit ­ și clar că asta se aplică la mine și la alți introvertiți ­ 
că petrecând timp mult singur, cu demonii mei, am coborât cu liftul în interiorul 
sufletului meu, m­am confruntat, m­am luptat acolo cu toate slăbiciunile mele și 
după câteva luni de zile am ieșit învingător și am renăscut.  
 
Tu ai spus: ok, pentru că tu ești poate puternic și ai reușit, dar poate că mulți alții 
s­ar afunda într­o depresie  și poate nu ar mai ieși de acolo. Perfect de acord.  
 
Eu am spus așa: în momentul în care suntem epuizați după atâta luptă, relație, 
certuri, energii irosite, rămânem singuri și e timpul să ne adunăm. Şi am spus așa: 
să ne confruntăm cu slăbiciunile noastre.  
 
De exemplu: eu eram dependent de afecțiune. Era o nevoie, un gol al meu. Am 
confruntat asta. Mi­am dat seama: ok, stai că nu­i iubire ceea ce am trăit eu și nu 
sufăr din iubire. Sufăr din alte motive, ego­ul meu. Din nou, asta a fost o concluzie 
la care am ajuns, rămânând și confruntându­mă cu lucrurile acestea.   
 
 Mulți oameni consideră că e important să te distrezi, însă cuvântul acesta 
“distracție” înseamnă distragerea atenției. Momentul în care eu îmi distrag atenția 
 prin beție, prin iureș; fac orice: mă droghez, beau, inclusv să intru în alte relații 
repede, doar de dragul de a uita, de a alina durerea, ce fac? 
 
În loc să fiu atent la semnalul de alarmă, la ceea ce­mi spune interiorul meu și 
rațiunea și discernământul meu că e important să­nvăț să nu repet greșeala 
respectivă, uit cumva lucrurile acestea, iar ele se vor repeta foarte repede și voi 
suferi și mai mult.  
 
De aceea, din punctul meu de vedere, este important să­mi reîncarc bateriile prin 
odihnă ­ i­aș spune eu ­ și să reflectez la ce a dus la situația respectivă: cum pot 
să previn să nu mai intru în aceeași situație.  
 
Tu ai intervenit și ai spus: ok, mare atenție la partea cu odihna, că statul singur în 
casă poate fi foarte rău și ai perfectă dreptate. Iar tu ai zis o chestie asupra căreia 
vreau să ne oprim. Ai spus stimulare mentală pozitivă, și aici intră o groază de 
activități pe care le putem face și aș vrea să dezvolți un pic acest subiect.  
 
Da, sunt de acord că, pe lângă această confruntare cu demonii interiori și o 
autoanaliză pe care ți­o faci, e important să ai parte de stimulare mentală pozitivă. 
Ce înțelegi tu sau ce vrei să spui prin stimulare aceasta mentală?   
  
Ursula:  În primul rând, stimularea mentală pozitivă pentru mine, înseamnă să­mi aduc în 
realitatea mea lucruri care mă interesează, pe care nu le­am făcut, pe care îmi 
doresc să le fac: hobby­uri, vise, obiective, să­mi îmbogățesc realitatea, să plec în 
călătorie. Dacă nu­mi permit să fac chestia asta, să mă duc să fac sport, să mă 
duc să cunosc oameni noi, să citesc lucruri de calitate, să­mi dezvolt efectiv un 
hobby sau o pasiune.  
 
Da, știu. O să­mi spui că nu mai ai chef de nimic, că atunci ești în depresie, că ți 
s­a prăbușit cerul pe tine și că nu ai energia necesară, însă această stimulare 
mentală de îmbogățire a vieții tale, este ceea ce o să te aducă la liman și să te 
facă să supraviețuiești.  
 
 Un lucru foarte bun în această perioadă, este cumva să faci o retrospectivă și o 
analiză, cât de rațional și de obiectiv se poate, a tuturor lucrurilor prin care ai trecut 
în acea relație, ce ai învățat din acea relație, ce ai învățat despre relații, ce ai 
învățat despre tine, ce ai învățat despre viață și eventual unde ai greșit tu.  
 
Sau care au fost lucrurile pe care tu nu le­ai făcut așa cum poate că ar fi dezirabil 
să le faci într­o viitoare relație, adică să iei asta ca pe un prilej de îmbunătățire. În 
felul ăsta, analizându­ţi tu trăirile și sentimentele din acel moment, să­ți dai seama: 
ei, da de fapt eu de ce sufăr?​
 Şi avem un material despre asta, despre motive, 
adevăratele cauze ale suferinţei.  
 
Şi așa poți să­ți identifici tu, care sunt problemele tale, golurile tale, nevoile tale, pe 
care nu le­ai observat și care acum au ieșit la suprafață.  
 
Pera:  Când oamenii vin și spun în perioada aceasta imediat după despărțire: ​
sufăr 
enorm, ce să fac? ​
Primul lucru, încerc să le schimb perspectiva şi le zic așa: 
înainte să o cunoști pe persoana asta, ai fost vreodată fericit?  
 
Şi omul își aduce aminte și în cele mai multe cazuri ­ că am avut și cazuri în care 
persoana zicea ca nu a fost niciodată fericită, dar asta­i o altă discuție ­ în cele 
mai multe cazuri ne putem aduce aminte, că ne­am bucurat de viață, că am avut 
tot ce ne trebuie.  
 
Şi am intrat într­o relație cu această persoană, după care atunci când pleacă 
persoana, avem impresia că ne­a luat totul, că ne­a luat fericirea, tot ce­i mai bun 
pe lumea asta și noi rămânem mai sărăciți și singuri și abandonați.   
 
E important să înțeleagă oamenii că celălalt nu avea cum să­ți ia nimic din ce 
contează cu adevărat. Acele lucruri sunt încă în tine, dar sunt acoperite și ascunse 
din cauza unor învelișuri, măști, suferințe actuale, dar care sunt iluzii.  
 
Ceea ce te­a făcut odată fericit și bucuros este în continuare în tine. Capacitatea 
de a iubi, curajul, bucuria, optimismul, entuziasmul sunt în tine. Nu le simți în 
 acest moment pentru că ele sunt obturate cumva, sunt acoperite de suferințele 
prezente.  
 
Deci, să ne liniștim, celălalt nu ne­a furat nimic. Nu avea cum să facă lucrul 
cum fac să îmi readuc aminte să fiu din nou fericit?​
acesta. Întrebarea este: ​  de 
așa cum am fost toată viața mea​
fapt ​ .  
 
Acea relație ­ dacă ne uităm cronologic la ea ­ a ocupat un spațiu mic în viața 
mea: ­ adică momentele importante din viață probabil nu au fost cu acea persoană 
­ în tinerețe, în copilăria mea, adolescența mea, poate chiar și tinerețea mea mai 
târzie.   
 
Am cunoscut pe cineva, m­am îndrăgostit, a fost frumos și acuma gata s­a 
terminat viața că nu mai e acea persoană. Ca să pătrundem puțin mai mult în 
psihologie, din cauza proiecțiilor, ajungem să considerăm pe celălalt că este 
jumătatea noastră, când de fapt noi suntem compleți deja.  
 
Şi avem impresia că în exteriorul nostru s­a manifestat acea parte din noi 
minunată, pe care o admirăm la jumătatea noastră; acea parte pleacă și noi ne 
simțim mutilați, ne simțim că suntem incompleți acuma, suntem nefericiți.  
 
Tot ce avem de făcut este să ne dăm seama că tot ce avea frumos și tot ce 
admiram la acea persoană, am putea să trezim chiar noi în propria persoană.  
 
Să spunem că noi suntem introvertiți și cealaltă persoană ne scotea în oraș sau în 
excursii. Şi acum că a plecat nu ne mai scoate nimeni. Ei bine, pot foarte ușor să 
mă întreb cum aș putea să dezvolt în mine și să am și eu această calitate singur și 
voluntar: să fac un duș, să mă bărbieresc, să­mi iau ceva pe mine frumos și să ies 
în oraș pur și simplu.   
  
Ursula:  Absolut, poți să mergi să iei singur masa la restaurant, poți să mergi să bei un suc 
singur, poți să pleci în concedii singur și să cunosc oameni care fac asta; și li se 
pare o experiență extraordinară: să plece, să se uite ei pe booking sau undeva, 
 să­și aleagă destinația, să se urce în mașină sau în tren, ­ sau nu contează ­ cu 
autocarul, sau fiecare după posibilități și merg și explorează lumea în propria lor 
companie. 
 
Ceea ce este important, este să înțelegem că fundamentul vieții noastre este 
relația pe care noi o avem cu noi înșine. Şi atunci, dacă noi am avut o relație bună 
cu noi înșine înainte să intrăm în relație, celălalt a venit cumva și a fost ca un fel de 
pansament pentru o perioadă, a nevoilor și dorințelor noastre, într­o manieră 
artificială.  
 
Când celălalt pleacă, noi trebuie să ne confruntăm din nou cu propria noastră 
goliciune și cu cu propriile noastre probleme nerezolvate. Şi atunci, ceea ce avem 
noi de făcut în acel moment, chiar dacă ne este foarte greu, este să tragem de noi 
și să ieșim, să facem, să ne îmbogățim viața să ne facem câte o bucurie sau o 
plăcere în fiecare zi.   
 
Lucruri pe care nu le­am făcut demult, lucruri pe care ni le doream în copilărie să 
le facem, să începem să ne uităm în stânga și în dreapta să facem; poate chiar 
dacă nu avem inspirație, să ne uităm la alții, să vedem ce fac alții ca să se 
distreze. Sărim cu parașuta, mergem la lecții de balet. 
 
Uite, eu de exemplu mă gândesc că toată viața mi­am dorit să învăț arabă sau 
ebraică sau chineză, ceva cu pictograme. Adică, dacă aș avea timp și aș fi într­o 
despărțire și la 40 de ani mă duc să fac balet, mă duc să învăț limbile străine, mă 
duc să sar cu parașuta. 
 
Adică cu siguranță, cu toții avem în interiorul nostru vise, dorințe, hobby­uri, 
pasiuni îngropate. Nu există  să nu îți placă nimic. Corect ar fi spus: ​
am uitat, că 
pot să mă mai bucur și singur de viață.​
 Solitudinea ­ așa cum ai spus și tu ­ este 
foarte bună și este un prilej de creștere interioară. 
 
Şi da ­ acum ca să spunem și realitatea ­ foarte mulți oameni în momentul în care 
ies dintr­o relație, caută acea relație tampon ­ cum îi spunem noi ­ sau pansament 
 sau cum o fi. Şi unii dintre ei, chiar simt că e mai ușoară tranziția în felul ăsta și că 
se desprind de relația inițială, cumva folosindu­se de o altă persoană.   
 
Pera:  Problema este la cealaltă persoană, care neavând experiență... Eu am pățit lucrul 
ăsta. Eu, după ce m­am despărțit am intrat într­o relație tampon, mi­a alinat clar 
lucrurile un pic, m­a repus pe drumul cel bun, însă nu am făcut­o rău intenționat 
sau voluntar. 
  
Dimpotrivă, am spus fetei în felul următor ­ și asta cred că poate fi o lecție pentru 
 tocmai am ieșit dintr­o 
foarte multe fete și femei și pentru bărbați ­ și i­am spus eu:​
relație de 3 luni de zile; am suferit foarte mult; acum sunt mai bine și sunt interesat 
să cunosc oameni noi, să fac activități noi, să ies, și îmi place de tine, dar în 
momentul acesta eu nu pot să intru într­o altă relație și vreau să știi lucrul acesta 
de la început.  
 
Şi i­am spus­o foarte autentic și asta e. Chiar în sufletul meu, nu îmi doream să 
rănesc pe cineva sau să supăr și i­am spus adevărul. Culmea e că fata a zis: 
sigur, nici eu nu vreau...   
 
Ea nu m­a crezut. Mi­am dat seama la două luni… 
 
Ursula:  Asta e deja problema ei. 
 
Pera:  Ea nu m­a crezut și lucrurile au mers spre o relație până într­un punct, când eu am 
bă, stop! nu mai vreau mai departe...​
zis: ​  moment în care ea a fost foarte 
dezamăgită și evident eu am fost bau bau și lupul cel rău și cum vrei tu să numim 
bărbații care dezamăgesc femei.  
 
Dar am fost foarte împăcat sufletește pentru că am spus­o cu cuvinte foarte clare 
și mi­am 
și specifice, și ea, foarte interesant, având ceva experiență de viață a zis: ​
jurat că nu voi mai intra într­o relație cu cineva, care tocmai s­a despărțit.​
  
 
 Deci este un fenomen această relație tampon, și de obicei ne folosim de celălalt ca 
să ne fie nouă mai bine, dar nu vrem mai mult. E ca un fel de însoțitor pentru o 
scurtă perioadă.  
 
Ursula:  Da, ca sa nu ne­necăm. 
 
Pera:  Exact. Şi celălalt, săracul, poate ajunge să­și facă așteptări. Şi mulți nu vor spune 
 știi, eu așa și așa... și nu vreau​
cum am spus­o eu:​ .  
  
Ursula:  Da, asta e o greșeală. E normal să spui că nu te simți pregătit sau nu simți că îți 
dorești o relație în acel moment. Şi faptul că ne găsim aceste persoane, este 
pentru că ieșim dintr­o relație și rămânem cu foarte multe trăiri, emoții, sentimente 
pe care nu avem asupra cui să le proiectăm și atunci găsim o altă persoană.  
 
Pera:  Chestia este, că din ce am observat eu ­ ca un fel de garanție ­  relațiile tampon 
nu prea sfârșesc bine. Se poate întâmpla, ca imediat să nimerești peste cineva 
care chiar e așa... nu prea știu multe cazuri. Dar știu de foarte multe relații tampon, 
care toate s­au terminat cu cel puțin unul foarte dezamăgit de celălalt.   
  
Ursula:  Este și asta o strategie. Apoi și distracția asta ­ în sensul în care ai spus­o tu și 
anume ­ să ieșim, să dansăm, să bem... până la urmă nici asta nu este foarte rău, 
dar să nu cazi în capcana de a face asta în fiecare zi.   
 
Pera:  Să n­o facem. Ştii cum să n­o facem? Că mi­am dat seama. Eu ca introvertit, aș 
prefera să fac această distracție, de exemplu uitându­mă la filme sau jucându­mă 
pe calculator, sau făcând activități de introvertit.  
 
Extravertitul, clar va prefera să iasă, să bea, să se distreze, să meargă în cluburi, 
să călătorească. Există în ambele chestii capcane și lucruri bune. Lucrul bun este 
când într­adevăr îmi umplu timpul și încep să­mi încarc bateriile, făcând ce îmi 
place. Capcana este să folosesc ca pe medicament pentru uitare. Să vreau să uit, 
să ascund rahatul sub covor.  
 
 Ce facem în depresie de fapt? Încercăm să evităm realitatea. Nu ne simțim 
pregătiți să­i facem față, nu ne simțim cu uneltele necesare, și încercăm să uităm, 
să punem sub covor, să ne amăgim cât mai mult posibil, dar realitatea e acolo. Şi 
va ieși la suprafață și va izbucni chiar dacă noi încercăm s­o presăm, să o refulăm, 
să zicem: ​
ok, nu s­a întâmplat chestia asta.  
 
Deci să fim atenți; ​ ​otul se rezumă până la urmă la 
ok, hai să­mi încarc bateriile. T
atitudine și convingere. Această convingere este una din cele mai bune convingeri 
pe care le­am trăit și descoperit vreodată: ​
tot ce mi se întâmplă este spre binele 
meu​
. Când am această atitudine, sunt în această perioadă de despărțire și zic: ​
ok, 
este spre binele meu​
; ​
acuma sunt liber, sunt singur ca să mă folosesc de acest 
timp pentru mine.  
 
Deci poți să încadrezi orice într­un lucru pozitiv și cred că asta e important să 
facem. Să ne alegem până la urmă realitatea, să ne­o creăm noi.  
  
Ursula:  Da. Să te gândești la tot ceea ce ți­a luat o relație, din perspectiva asta: a timpului 
liber, a timpului petrecut cu tine însuți, cu prietenii, cu hobby­urile și pasiunile tale. 
Şi să folosești acest prilej între două relații, pentru ca să te îmbogățești și ca să îți 
întărești eu­ul, să îți structurezi personalitatea, să înveți lucruri despre tine, despre 
viață, despre relații, și să te asiguri că vei deveni acea persoană autonomă, 
independentă și de sine stătătoare, din toate punctele de vedere, înainte să mai 
intrii în altă relație vreodată.