Dasoveanu Andreea Alexandra

Seria 8, Grupa 70
21 November 18

Un studiu despre o evolutie aparte

„Omul este o fiinţă care pune întrebări. Punem întrebări de când ne naştem.
. . . S-ar putea spune chiar că istoria omenirii este istoria întrebărilor şi a răspun-
surilor pe care noi, oamenii, le-am pus şi le-am dat.“ — Octavio Paz, poet mexi-
can.
Oamenii sunt curiosi din fire, de cand ne-am nascut si pana pierim. Aceast aspect al
caracterului uman are scopul de a descoperi originile umane, incipitul existentei si motivul
pentru care populam planeta aceasta. Suntem intr-o continua cautare de adevararuri care, insa,
de multe ori tintesc catre un ideal individual, indepartandu-se de fond si de substratul vietii,
urmaresc o anumita dezvoltare egoista, personala si iesita din peisajul unui rezultat comun, al
speciilor.
Acest egoism si incercare de indeplinire a unui plan propriu vine, probabil, din cauza
unei neexploatari a curiozitatii comune, limiteaza individul si prin urmare, scade sansele de-
scoperirii originii vietii.
Dar eu ma simt curioasa. Aceasta curiozitate are un ritm alert de maniferstare, nu-mi
da ragaz, nu imi lasa loc de fapte concrete, ci imi activeaza cortexul dand astfel frau liber
imaginatiei. Emisferele mele cerebrale conlucreaza si se deconecteaza intr-un fel de realitate,
aducand in prim-planul viziunii mele o lume stearpa, in care nicio entitate nu isi face simtita
prezenta.
Atunci cand ma gandesc la evolutie, cand sunt prea curioasa, vreau sa aflu de unde am
venit si unde ne indreptam, din ce ne tragem si catre ce urmeaza sa evoulam. Ce ma macina cel
mai mult este, totusi, de ce atunci cand ma gandesc la toate astea privesc efectiv in trecut, cu
mult mult mult timp in urma, dar parca privesc la nimic, vad negru, iar atunci cand privesc in
viitor, ajung in univers si…tot nimic, tot negru. Oare atat de trecatoare sa fie prezenta vietii pe
Pamant, sa fim prinsi intre doua nihilitati si nici macar constanti, sa fie nevoie sa fluctuam
ghidati de hazarde si deviati frecvent de la traiectoria de dezvoltare si evolutie? Acest gand ma
sperie teribil, ma afunda intr-o nestiinta incredibila, dar ma lasa sa-mi creez propia mea lumea
mica, pe care sa o pot controla, proteja si creste.
Incep sa ma gandesc tot de la negru, de la aceasta “nici macar o culaore” care ma trimite
la origine, la sursa tutoror culorilor, oricat de paradoxal ar suna. Ma gandesc ca o raza de lumina

UN STUDIU DESPRE O EVOLUTIE APARTE 1

cazuta peste acest negru nimicesc poate sa dea contur obiectelor, fiintelor si mai presus decat
atat, poate sa dea relevanta anumitor ganduri si ideai de la care, daca as porni dintr-un loc gata
luminat, nu as ajunge nicaieri.
Imi permit astfel sa construiesc un organism, un prototip de animalut, cu numele de
Metamorfos, pe care sa-l plasez intr-un mediu slab evoluat care il inconjoara cu nici mai mult
nici mai putin decat cateva plante pitice, pentru consum, o mlastina din care se poate hidrata si
acea sursa de luminina care ii deschide orizontul si ii dezvaluie imprejurimile. Animalutul va
fi alcatuit din 90% la suta apa, va fi practic un castravete cu anxietate. Astfel, principala sa
nevoie, si anume supravietiuirea, se va baza pe capacitatea acestuia de a-si pastra constant
echilibrul hidroelectrolitic. Acesta va avea toate cele trei funcii caracteristice si oamenilor:
relatie, nutritie si reproducere.
Sa presupunem ca acesta fiinta s-a ratacit in Delta Dunarii si sa incercam sa o ajutam
sa evadeze intr-un alt teritoriu mlastinos, inainte sa “o prinda campia din urma”, Delta urmand
sa devina campie peste ani si ani. Pentru a realiza acesta actiune migratoare, personajul nostru
ar trebuie sa evolueze, sa isi insuseaca anumie trasaturi fizice si psihice care sa il faca mai
puternic, apt de asemenea fapte. Intai de toate, Metamorfos trebuie sa realizeze ca viitorul lui
nu este in acea mlastina, ca dupa o vreme, conditiile de viata i se vor inrautatii, deoarece pro-
centul de apa din acea zona, elementul cel mai important pentru supravietuirea lui, va scadea
drastic. Dar ce anume va determina aceasta revelatie? Va fi nevoie de o situatie dificila care il
va pune pe micul supravietuitor, sau pe descendentii lui in dificultate, care sa survina dupa ce
au trecut sute-mii de ani ? Sau simpla curiozitate care determina fiintele sa afle mai mult, sa
exploreze si sa cerceteze il va face sa intelega ca apa este combusibilul datorita caruia rezista
si ca principalul scop al existentei ar fi asigurarea unei cantitati suficinete de fuel care sa ii
permita perpetuarea.
Creatura noastra este un exploraror innascut. Zi si noapte se perinda prin mlastina si
descopera noi forme, emotii si posibilitati. Daca vede un eveniment ambiguu desfasurandu-se
in zare, acesta este intepretat ca unul nou si va cauza stimuli nemaisimtiti pana acum la nivelul
cortexului, activand portiunile anterioare ale girlilor insulei si cingulat. Curiozitatea este astfel
declansata, animalutul nu va sta pe ganduri si va inainta catre locul din care a venit stimulul
vizual. Declansatorul se va dezvalui ca o femela gratioasa din aceeasi specie. Ghidat de data
acestaa de impuls, va fi realizat actul imperecherii si indeplinit scopul existentei lui. De fapt al
existentei amandurora.
Perpetuarea speciei nu este indeajuns pentru aceasta familite de Metamorfos. Fiintele
mele, inzestrate cu calitati cognitive uimitoare pentru ceea ce se vor a reprezenta, poate con-
locuiesc in armonie, poate se bucura de “plenitudine materiala”, poate au parte de iubire, poate
constientizeaza frumusetea naturii si au parte de echilibru “social”, dar unele dintre ele vor
avea si aspiratii, vor dori sa cunoasca mai mult, sa intelega anumite functii si nu se vor multumi
cu suficienta. Isi vor dori sa isi depaseasca statutul de simplii muritori si vor porni in cautari
asidue pentru a afla rolul mediului inconjurator, pentru a invata tehnici de supravietuire utile.
Manati de curiozitate se vor indeparta de raza de comfort data de suprafata deja locuita si vor
patrunde in necunoscut, vor interactiona cu alti semeni, cu alte specii, vor schimba parerei si

UN STUDIU DESPRE O EVOLUTIE APARTE 2

opinii asupra lumii, asupra a ceea ce trebuie sa ia ca atare si a ceea ce trebuie sa afle pentru
implinire spirituala.
Curiozitatea, dorinta de cunoastere si iubirea de descoperire a necunoscutului, pot face
simtita prezenta unor trasaturi negative de personalitate care vor genera comportamente pe
masura. Metamorfos, poate intampina anumite limitari in timpul voiajul lui pentru cunoastere.
Unele drumuri pe care va vrea sa le urmeze nu i se vor deschide imediat, sau se vor deschide
dar prin prisma unor conditii pe care el va trebui sa le indeplineasca. Setea de cunoastere fiind
exacerbata, tendinta creaturii va fi sa apeleze la anumite tactici de manipulare, de constrangere
si chiar la brutalitate pentru a obtine ceea ce isi doreste. Desi informatiile pe care acesta le va
obtine pot fi utilizate la un moment dat in viitor pentru intelegerea scopului creatiei, la momen-
tul in care Metamorfos si-a manifestat latura negativa, vor semnifica niste gesturi egoiste, cen-
trate pe propria-i fiinta care ii vor crea un sentiment de implinire personala. Dar nu putem oare
percepe acest egoism ca poate un lucru benefic care sa duca la gasirea unei piese a puzzle-ului
creatiei? Nu cumva conlucrarea dintre curiozitatea si o inteligenta vicleana, malefica duc la
gasirea unui sens ce va lasa lucrurile clare pentru urmasi. Se poate ca, intr-adevar, scopurile
nobile sa scuze mijloacele meschine?
Egoismul va fi manifestat de Metamorfos in diferite etape ale calatoriei. Dar poate fi
scuzat. Personajul a ajuns la deplinatatea spiritului de supravietuire, antrenamenul acestuia este
complet si acum poate evada, poate trece granita mlastinii care i-a dat viata, deoarece acum a
aflat cum sa se adapteze, cum sa isi procure apa in timp util si cum sa isi satisfaca orice curi-
ozitate. Ba mai mult, eroul nostru a reusit sa indeplineasca scopul suprem al existentei, per-
petuarea speciei fiind asigurata.
In concluzie, numai datorita curiozitatatii si capacitatatii de cercetare a personajului,
acesta a avansat, a ajuns la un nivel de evoluare care sa ii usureze supravietiuiera, dar sa o si
garanteze pe parcursul a milioane de ani. Daca Metamorfos nu ar fi reusit sa evadeze din mlas-
tina, descendetii lui s-ar fi aflat intr-un teritoriu restrans, ar fi populat numai acea zona si ar fi
scris o istorie locala. In conextul migrarii, insa, specia s-a raspandit si a dobandit caracteristici
reprezentative pentru fiecare zona, pentru fiecare teritoriu pe care Metamorfos l-a parcurs in
incercarea de a iesi din mlasitna.
Sustin astfel argumentul ca evolutia s-a facut si pe baza curiozitatii, o caracteristica
improtana a speciilor, aceasta fiind expresia dorintei de cunoastere, de invatare, de depasire a
conditiei cotidiene. Totodata insa, putem interpreta curiozitatea ca unealta faurita in subcon-
sitentul nostru care ne induce comportaente de protectie si asigurarea perpetuarii constanta a
speciilor in viitor.

UN STUDIU DESPRE O EVOLUTIE APARTE 3

BIBLIOGRAFIE:
1.Berlyne D. E., A theory of human curiosity, Br. J. Psychol. 45, 1954 [Pubmed]
2. Dawkins R., The selfish gene, Oxford University Press, 1976
3. Jepma M., Verdonschot R.G, Steenbergen v.H, Rombouts S., Nieuwenhuis S. ,Neural mech-
anisms underlying the induction and relief of perceptual curiosity, 2012

UN STUDIU DESPRE O EVOLUTIE APARTE 4