Sunteți pe pagina 1din 22

Modele de consiliere

accesibile cadrului didactic

Consilierea,in intelesul sau clasic,se rezuma la o


perspectiva tripla:psihologica,pedagogica si sociala,asupra
unor activitati cu valente etice pe care consilierul le
intreprinde pentru a-l ajuta pe subiect sa se angajeze in acel
tip de comportament care sa-l conduca la solutionarea
optima a propriilor sale probleme. Astfel spus,actiunea de
consiliere este destinata sa-l ajute pe subiect sa inteleaga si
sa clarifice confuziile sau perceptiile eronate asupra propriei
vieti,sa invete sa-si atinga scopurile pe care singur le-a
stabilit,sa identifice solutii la problemele sale existentiale si sa
fie capabil sa ia decizii pe baza unor analize pertinente a
resurselor si posibilitatilor de care dispune subiectul.In acest
caz trebuie avute in vedere si particularitatile de varsta si de
dezvoltare ale subiectilor,elevi de varsta scolara mica,sau de
elevi cu deficiente.
Principalii factori implicati si cu responsabilitati in consiliere si
orientare scolara si profesionala sunt:scoala,familia,mass-
media,unitatile economice.
Modelele de consiliere sunt numeroase si sunt grupate astfel:
→ modele psihodinamice sau de factura psihanalista, unde
intra modele elaborate de S. Freud, A. Adler şi C. Jung;
→modelele actionale, unde intra modelul behaviorist sau
comportamental, analiza tranzactionala, modelul rational
emotional si modelul de consiliere bazat pe realitate;
→ modelele experenţiale, unde intra modelul non directiv
sau consilierea centrată pe o persoană, modelul existentialist
si modelul gestaltist.
Dintre aceste 3 modele cele mai accesibile cadrului didactic
sunt modelele actionale deoarece pune accent pe
comportamentul elevilor.
La aceste modele pot fi utilizate urmatoarele tehnici:
→stingerea comportamentelor nedorite,
→desensibilizarea sistematica,
→tehnica modelarii,
→tehnica asertiva,
→tehnica contractului.

1. Stingerea comportamentelor nedorite.

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite se refera


la faptul ca modelele de comportament invatat au tendinta de a
slabi si de a disparea in timp daca nu sunt intarite
corespunzator. Spre exemplu cazul unui elev care are un
comportament agresiv,deranjeaza lectiile si nu este atent la
ore.In acest caz doamna invatatoare poate apela la propriile
tehnici prin care va face ca acest comportament doamna
invatatoare va stabili un program de consiliere, în colaborare
cu familia.

Un alt exemplu poate fi acesta:un copil de 6 ani care este dus


la o clinica pentru ca detesta gradinita,iar din aceasta cauza are
un comportament agresiv care deranjeaza lectiile si acest lucru
face ca acest copil sa fie respins de ceilalti copii. Observand
cu atentie comportamentul parintilor in timpul interviului
clinic psihoterapeutul poate observa faptul ca parintii sunt de
acord in totalitate cu copilul si sunt foarte permisivui cu
acesta. Programul de psihoterapie propus poate cuprinde
urmatoarele etape:

→parintii sa fie ajutati sa faca diferenta intre comportamentele


reale si cele care au un character demonstrative

→parintii sa fie invatati si sfatuiti sa ignore comportamentul


copilului atunci cand acesta pune in functiune anumite
cimportamenet demonstrative

→doamna educatoare,la randul ei sa fie sfatuita sa ignore


copilul atunci cand acesta are un comportament
necorespunzator sis a ii acorde o atentie mai mare cand acesta
se comporta bine. In acest fel copilul va putea observa ca i se
acorda atentie atunci cand are un comportame civilizat.

Stingerea comportamentelor nedorite se realizeaza prin terapia


imploziva si prin tehnica expunerii . Ambele utilizeaza
principiul stingerii reactiilor conditionate de evitare a
stimulilor anxiogeni si sunt indicate in tratamentul tulburarilor
anxioase. Diferenta dintre cele doua tehnici consta in faptul ca
pe parcursul terapiei implozive pacientul se confrunta in plan
imaginar cu situatia anxiogena, iar in expunere, confruntarea
cu stimulul anxiogen are loc chiar in realitate.

2.Tehnica desenzibilizarii sistematice

Acesta tehnica este utila in reducerea unor modele de


comportament nedorite, prin punerea in actiune a altor modele
de comportament antagoniste. Prin aceasta tehnica, clientul
este invatat sa se relaxeze sau sa se comporte intr-un mod care
este incompatibil cu aparitia anxietatii in prezenta unor stimuli
anxiogeni reali sau imaginari. Tehnica desensibilizarii nu se
adreseaza numai comportamentelor fixate prin intarire
negativa, ci unei game mai largi de situatii.
Aceasta metoda cuprinde urmatoarele etape:
→invatarea relaxarii care se realizeaza in primele sase sedinte
de psihoterapie ,dupa metoda relaxarii musculare si linistea
psihica a subiectului;
→stabilirea ierarhiilor,etapa care consta in stabilirea de catre
subiect a unei ierarhii a situatiilor generatoare de frica in
ordine descrescatoare;
→procedeul desensibilizarii,etapa in care subiectul dup ace si-
a insusit tehnica de relaxare,se va relaxa,va sta cu ochii
inchis,in acest timp i se descriu scene de anxietate inaintand
progresiv pe scala ierarhiei stimulilor generatori de anxietate
si isi va imagina fiecare situatie descrisa,iar in momentul in
care apare frica sedinta se va incheia.
Tratamentul va continua pana cand subiectul va fi capabil s
aramana relaxat in timp ce isi reprezinta scene care inainte ii
trezeau reactii de frica.

3.Tehnica modelarii

Tehnica modelarii presupune insusirea unor modele


dezirabile de comportament prin imitarea altor persoane
cum ar fi terapeutul,un parinte. Subiectul este confruntat
cu anumite tipuri de comportament realizate de catre
consilier sau cadrul didactic si este incurajat sa le imite.

4. Tehnica asertiva

Tehnica asertiva sau antrenamentul asertiv ca


metoda de desensibilizare dar si ca formare de abilitati de
a face fata diverselor situatii de viata.
Aceasta tehica este eficienta in special in cazul persoanelor
care au dificultati in stabilirea contactelor interpersonale
din cauza anxietatii accentuate care le impiedica sa se
exprime liber si uneori sa-si manifeste afectiunea. De
asemenea este eficienta si pentru persoanele care ii lasa pe
ceilalti sa profite in diferite situatii de anumte beneficii de
pe urma acestora.
Aceasta tehica il invata pe subiect sa-si exprime deschis
gandurile si sentimentele.
Procesul de consiliere bazat pe antrenamentul asertiv se
desfăşoară în două etape: în prima etapă, comportamentul
asertiv trebuie practicat direct în clasă în relaţia concretă
dascăl – elev, iar în a doua etapă de către copil în viaţa
şcolară şi în afara şcolii. O atenţie deosebită trebuie
acordată aici dezvoltării la copil a unor deprinderi şi
dezvoltării la copil a unor deprinderi şi abilităţi de
relaţionare interpersonală. În cazul copiilor timizi
învăţătorul trebuie să-i determine pe cei în cauză să
adreseze celor din jur remarci directe şi mai puţin
confortabile., dar fără ca în spatele acestora să se afle
sentimentul de ostilitate, agresivitate, ură etc. Spre
exemplu, copilul poate fi pus să se adreseze unor colegi din
clasă remarci de tipul: ,,nu-mi place cum te-ai îmbrăcat”,
,,nu-mi place cum ai scris tema”, ,,nu trebuie să te porţi
urât cu ceilalţi”
5.Tehnica contractului

Tehnica contractului presupune o înţelegere între cei


doi termeni ai relaţiei de consiliere. Învăţătoarea cade de
acord cu elevul sau elevii, care manifestă anumite atitudini
şi comportamente negative, asupra unui plan specific de
acţiune sau asupra unui scop precis între diversele
momente de discuţii purtate cu elevii respectivi. Pe
ansamblu tehnicile de consiliere, specifice modelului
behaviorist sau comportamental, pun accentul pe
schimbările produse în comportamentul exterior al
individului. După opinia consilierilor de factură behavioristă
,,modificarea directă a comportamentului duce la
schimbări în atitudini şi sentimente”.
Studiu de caz care cuprinde proiectarea unui plan de interventie.

Voi realiza un studiu de caz al unui elev de clasa 1 care are dificultati de
invatare la disciplina comunicare in limba romana,in timp de la disciplina
matematica se descurca destul de bine.

Informatii de baza:

Numele si prenumele:I.P

Data nasterii:23.09.2011

Tata:I.G,varsta 35 ani,ocupatie:lucrator constructii

Mama:I.M,varsta 33 ani,ocupatie: secretara

Delimitari conceptuale:
Tulburarile de limbaj pot aparea atat pe fondul intelectului normal, cat si
la deficientii mintal sau senzorial cand, de obicei, sunt mai profunde si
mai frecvente.
Dislexia reprezinta o dificultate de invatare determinata de probleme in
procesarea limbajului scris si oral,aceasta prezinta blocaje in momentul in
care elevii citesc.
Dislexia si disgrafia,ca tulburari partiale ale citit-scrisului influenteaza
dezvoltarea elevului si mai cu seama rezultatele la invatatura.
Dislexia si disgrafia se manifesta, la scolar, prin incapacitatea sa
paradoxala mai mult sau mai putin accentuata de a invata citirea si
scrierea. În cazul acesta, au loc confuzii constant si repetate între
fonomenele asemanatoare acustic, litere, inversiuni, adaugiri de cuvinte
si chiar de propoziţii.
Datorita neindemanarii de a scrie, textul este scurt, lacunar si fara logica.
Din cauza neintelegerii celor citite si chiar a propriului lor scris, redarea la
dislexici si disgrafici este lacunara, plina de omisiuni sau, in alte cazuri,
contine adaugiri de elemente ce nu figuraui in textul parcurs.

Indicii ale dislexiei elevului de clasa 1:


→dificultati in pronuntarea cuvintelor
→dificultati de ritm
→dificultati in redarea unor evenimente dintr-o poveste
→dificultati in realizarea conexiunii litera/sunet,in asimilarea
alfabetului,in ortografie si citire(inversiuni ale cuvintelor,confuzii intre
litere asemanatoare-de exemplu: m-n; i-î,b-d,b-p)
Acest sir de dificultati ale dixlexiei pot fi evitate prin utilizarea unor
metode specifce de predare si invatare multisenzoriale;care implica mai
multe simturi,si nu doar unul,si anume:vazul,auzul,tactilitatea.;metode de
dezvoltare personala care atenueaza efectele emotionale care apar in urma
dislexiei.
In cazul elevului este indicat sa se lucreze individual,sa se intervina la
timp,sa se tina cont de ritmul in care elevul lucreaza pentru a evita in acest
fel esecul,sa primeasca incurajari tot timpul din partea familiei,doamnei
invatatoare,a colegilor,sa-i fie stranit interesul,sa fie incurajat sa aiba
incredere in sine ca poate mai mult si ca este bine ceea ce face,aceasta
pentru a aprecia munca pe care elevul o depune pentru a obtine rezultate
din ce in ce mai bune,sa se foloseasca materiale didactice adecvate
capacitatilor elevului,procedeele didactice de asemenea sa corespunda
capacitatilor si intereselor elevului.
In cazul copilului este indicat sa se evite diferitele situatii care ar putea sa
ii provoace jena si atragerea atentiei asupra unui lucru pe care elevul nu-l
poate face la momentul respectiv.
Starea actuala a elevului:
La disciplina comunicare in limba romana elevul are:
→un vocabular sarac,nu recunoaste anumite litere,face confuzii,
→face confuzii vizuale intre literele simetrice „b-d”,”b-p”.

Domeniul de interventie personalizat:


→activitatea scolara: comunicare in limba romana
→echipa de interventie: doamna invatatoare,familia,profesorul psiholog al
scolii
→data de elaborare a studiului de caz: 12.10.2017
→durata de desfasurare:12.10.2017-05.11.2017

Factori si cauze:
Printre cauzele care detremina dislexia si stau la baza acesteia aducem in
discutie urmatoarele:

→tulburari spatio-temporale

→trairea unor stari conflictuale,stresante,care conduc la o oboseala


excesiva a elevului

→insuficiente functionale in elaborarea limbajului

Profilul psihologic al copilului:


→perceptia:elevul denumeste aproape toate culorile,diferentiaza figurile
geometrice,se orienteaza foarte bine in spatiu,numara,face adunari si
scaderi

→atentia:este atent la disciplina matematica,aceasta atragandu-l deoarece


ii place foarte mult,la disciplina comunicare in limba roamana elevul este
atent 10-15 minute
→gandirea: concreta,dificultati privind abstractizarea si generalizarea;

→capacitatea de invatare:manifesta indiferenta,progres putin semnificativ;

→capacitati de intelegere si constientizare:intelege notuni simple si usoare;

→atitudinea personala: ritmul de lucru este lent,solicita ajutorul atunci cand


intampina dificultati;

→socializarea: s-a integrat foarte bine in colectiv,este


sociabil,comunicativ,este bine privit in grupul lui de prieteni din clasa;

→deprinderi scolare: cunoaste regulile clasei pe care le respecta in


totalitate,nu le incalca;

→evolutia la disciplina comunicare in limba romana: progres putin


semnificativ.

Derularea planului de interventie:

Evaluare initiala: instrumentele folosite pentru evaluare sunt fisa


psihopedagogica a elevului,observatia,convorbirea individuala si de grup.

Diagnostic:
In urma discutiei cu elevul psihologul a constat urmatoarele:

→Medical:clinic sanatos

→Psihologic:deficit de atentie

→psihopedagogic:dificultati de invatare dislexo-disgrafie

Domeniul de interventie:
→cognitiv.comunicare in limba romana:citit-scris
Obiectivul de lunga durata:

→reducerea dificultatilor de invatare prin exersarea si dezvoltarea capacitatilor


de scris si citit

Scopul planului de interventie:

→La sfarsitul planului de inetrventie,elevul va fi capapil sa faca distinctie intre


literele:”m-n”,”i-î”,”b-p”,”b-d”.

→Elevul va citi cursiv si va reda evenimetele dintr-o poveste pe care a ascultat-


o

Obiective pe tremen scurt:

1. Formarea comportamentului de recunoastere auditiva si vizuala a literlor


simetrice si nu numai
2. Formarea capacitatii de fixare a sunetelor prin citire si scriere in spatiul
grafic

3.Formarea comportamentului de operare cu consoanele b-d,b-p in


activitatile de citit-scris.

Nivelul de plecare:

Elevul cunoaste toate sunetele,dar nu face ditinctie intre anumite litere si


sunete,face inversiuni de litere

Activitati desfasurate cu elevul la disciplina Comunicare in limba romana:

→exercitii de incercuire cu culori diferite a literelor:”b-p”,”b-d”

→exercitii de citire a unor propozitii ce contin aceste litere

→exercitii de completare a unor propoztii cu cuvinte ce contin aceste litere

→exercitii de realizare a acestor litere(realizate din materiale care atrage


curiozitatea elevului-de exemplu acuarele,culori)

Evaluarea finala:

Criterii de evaluare minimale:

→sa identifice corect literele:”b-d”,”b-p”


→sa diferentieze forma literelor in orice text

→sa citeasca cuvinte monosilabice,bisilabice,plurisilabice

→sa scrie dupa dictare diverse propozitii care contin aceste litere

Criterii de evaluare maximale:

→sa citeasca propozitii fara ajutor care ontin aceste litere

→sa scrie dupa dictare propozitii care contin aceste litere

→sa scrie singur propozitii scurte care sa contin aceste litere

→sa citeasca un text la prima vedere(un text scurt)

Instrumente de evaluare:

→fise de lucru

→teste pentru fiecare obiectiv in parte

→jocuri

Concluzii:

In urma evaluarii rezultatelor la invatatura ale elevului,s-a ajuns la concluzia ca


datorita acestui plan de interventie si datorita faptului ca a fost constat acest
caz al elevului I.P,datorita exercitilor si a activitatilor pe care le include acest
plan de interventie,elevul a depasit dificultatile la disciplina comunicare in
limba romana,dobandind o experienta cognitiva superioara cu mult celei
anteriore,inlaturand barierele aflate in calea dezvoltarii sale.

Recomandari:

→Se recomanda stimularea de sine,intarirea motivatiei si a increderii in


propriile forte

→Se recomanda reluarea unor activitati din cadrul acestui plan de interventie si
nu numai prin care elevul sa isi consolodeze achizitiile dobandite.

Bibliografie :Ungureanu, D., 1998, „Copiii cu dificultăţi de învăţare”, Editura


Didactică şi Pedagogică, R.A., București
Activitate cu copii cu tulburari de limbaj

Voi prezenta o activitate cu copiii grupei mari in care vom desfasura


jocuri,exercitii de pronuntie deoarece in cadrul acestei grupe sunt copii care au
tulburari de limbaj.

Copiii din cadrul acestei grupe care au tulburari de limbaj pronunta defectuos
cuvintele,nu pot forma propozitii simple,nu au o dezvoltare a limbajului
corespunzatoare varstei lor cronologice si de foarte multe ori se fac greu
intelesi.

Tulburarea de limbaj a acestora consta in dificultatea de


pronuntie,incapacitatea de diferentiere a unor sunete sau silabe,insa au si o
tulburarea a ritmului si fluentei vorbirii avand o exprimare greoaie si incorecta.

Scopul acestei activitati este ca toti copiii din cadrul grupei care au tulburari de
limbaj:

-sa pronunte cat mai corect cuvintele

-sa formuleze propozitii simple

-sa diferentieze sunete/silabe

-sa aiba o exprimare corecta

Pentru a ajuta copiii din cadrul grupei voi folosi metoda limbajului fonematic
prin care vom desfasura impreuna jocuri didactice si exercitii care atrag atentia
acestora,scopul fiind ca toti copiii sa fie ajutati pentru a depasi aceste bariere.

In scopul de a ajuta copiii voi realiza exercitii care constau in metoda educarii
limbajului fonematic,adica a capacitatii de a indentifica si de a diferentia
sunetele/silabele limbii,acestea contribuind la realizarea unei exprimari si
pronuntari corecte.

Auzul fonematic reprezinta acel tip de auz care se manifesta prin capacitatea
de discrimare a sunetelor si silabelor.
La copiii prescolari,dezvoltarea auzului fonematic se poate face sub forma unor
jocuri simple precum”Ghiceste vocea”(copilul este intrebat al cui este glasul
auzit) ,”Cine face asa?”(se folosesc onomatopee pe care le scot diferite animale
sau diferite zgomote din natura),”Spune cine a cantat”(se folosesc videoclipuri
pe laptop cu instrumente muzicale precum orga,vioara,naiul pe care copii
trebuie sa le recunoasca),”Am spus bine”( i se spune copilului un anumiti
cuvant,iar el trebuie sa spuna daca aceea este forma corecta sau nu).

Astfel voi incepe primul joc cu copiii prin care voi pune vocea mamei,iar copilul
va trebui sa o recunoasca. Voi ruga copiii sa ridice mana sus,acel copil care
recunoaste glasul mamei.

Voi lucra impreuna cu copiii mai multe jocuri cu bataie din palme (de exemplu,
ii prezint copilului cuvinte amestecate, unele care contin sunetul "Ş", altele care
contin sunetul "S" si ii solicit copilului sa bata o data din palme cand aude
sunetul "Ş", respectiv de doua ori cand il aude pe "S"), pe fise desenate (contin
imagini ale caror denumiri au fie sunetul "Ş", fie pe "S", sarcina copilului fiind
aceea de a colora imaginile ale caror denumiri il contin pe unul dintre cele
doua), paronime (de exemplu, "scoala" - "şcoala", "paste" - "paşte", "musca" -
"muşca", "cos" - "coş" , cu specificarea sensului cuvintelor din pereche) si jocuri
de sortare a unor imagini (de exemplu, le prezint copiilor niste cartonase cu
imagini ale caror denumiri il contin pe "S" sau pe "Ş", pe care ei trebuie sa le
aseze pe doua categorii; le voi spune ca vom face 2 echipe: echipa lui "S" si
echipa lui "Ş" ,iar la final trebuie sa stabilim echipa castigatoare, adica acea
echipa care are cele mai multe cartonase).

Urmatorul joc”Cine face asa?” are scop exersarea pronuntarii corecte a unor
sunete,imbogatirea vocabularului,dezvoltarea capacitatii copiilor de a face
legaturi simple intre miscare si animalul respectiv.sarcina jocului desfasurat va
fi recunosterea animalelor si reproducerea onomatopeelor corespunzatoare
glasului acestora. De asemenea in cadrul acestui joc voi include si anumite
zgomote din natura precum: zgomotul pe care il produce o creanga cand se
rupe, sunetul unui fulger si zgomotul care se produce cand se sparge gheata.

La inceputul jocului vom asculta cantecul „Graiul animalelor”pentru toti copiii


sa asculte si sa poata participa cu interes la activitate.
Copiii vor primi fiecare cate un jeton cu animale domestice/salbatice,dar si
insecte si pasari(vaca,calul,oaia,capra,porcul,rata,pisica,ursul,albina,
randunica,albina,greierele)si ii voi ruga sa spuna cum se numeste animalul pe
care il are pe jeton apoi vor reproduce fiind ajutati glasul acestora
individual,dar si in grup.

Apoi voi ruga fiecare copil sa imite un animal la alegere dar si


onomatopee,urmand ca ceilalti copii sa sa recunoasca anumalul imitat.

Urmatorul joc il voi realiza intrebandu-i pe copii ce instrument muzical iubesc


cel mai mulr,iar in functie de raspunsurile acestora voi pune diverse imagini si
vidoclipuri cu acestea urmand ca toti copiii sa asculte suntele pe care le fac
aceste instrumente. Apoi voi ruga copiiii sa imite fiecare sunetul pe care il
produce intrumentul muzical pe care il place cel mai mult.

La finalul acestei activitati care a inclus aceste jocuri didactice voi ruga copiiii sa
raspunda la intrebari despre jocurile pe care le-am desfasurat impreuna si
astfel voi putea concluziona daca copiii se exprima usor,daca pronunta corect
cuvintele,dar voi aprecia si modul in care vor raspunde,modul in care vor
formula propozitiile
METODE SI TEHNICI DE INVATARE SI GESTIONARE A TIMPULUI

Desi invatarea nu este un fenomen exclusiv uman, la nivelul oamenilor


ea suporta o modelare socio-culturala, devenind o trasatura definitorie a
fiintelor umane. In sens larg,invatarea poate fi definita ca „un proces evolutiv,
de esenta formativ-informativa, constand în dobandirea (receptionarea,
stocarea si valorificarea interna) de catre fiinta vie, intr-o maniera activa,
explorativa a experientei proprii de viata si, pe aceasta baza, in modificarea
selectiva si sistematica a conduitei, in ameliorarea si perfectionarea controlata
si contina sub influenta actiunilor variabile ale mediului ambiant” . Invatarea
are nu numai un caracter adaptativ la solicitarile tot mai complexe ale mediului,
dar ea constituie si principala modalitate de implinire intru uman. Cei patru
piloni ai educatiei în secolul XXI sunt : a invata sa cunosti; a invata sa faci; a
invata sa fii; a invata sa convietuiesti.

Elevii vin in scoala cu un potential innascut pentru invatare, sunt curiosi sa afle
cat mai multe, cu conditia ca experienta scolara sa nu le toceasca aceasta
curiozitate.

Elevul invata mult mai usor atunci cand se simte securizar,cand nu exista riscul
de a fi ironizat,umilit sau dipretuit,iarinvatarea semnificativa apare atunci cand
motivatia este intrinseca,cand ceea ce elevul invata il ajuta sa isi atinga
scopurile.

Procesul de invatare este facilitat atunci cand elevul participa activ la acest
proces si se dobandeste in primyl rand prin actiune,prin confruntarea elevului
cu probleme sociale,practice,etice,filosofice care survin in mod obisnuit in
viata.

Metodele de invatare urmaresc ameliorarea rezultatelor invatarii scolare


obtinute de elevi,prin valorificarea optima a potentialului personal ce sustine
invatarea.

Cel mai folositor tip de invatare, din punct de vedere social, il constituie
invatarea procesului de invatare, deoarece, pe masura inaintarii in scoala, elevii
trebuie sa proceseze o cantitate tot mai mare de informatie si sa opereze cu
informatia la un nivel tot mai abstract. Strategiile superioare de invatare se
bazeaza pe elaborarea, intelegerea si organizarea materialului.

I Metode de elaborare asupra materialului

1.Elaborarea

- consta in utilizarea cunostintelor anterioare pentru interpretarea si


imbogatirea materialului ce trebuie invatat. Scopul elaborarii este
intelegerea, adica relationarea noilor cunostinte cu cele deja stocate.
Este eficienta in cazul eseurilor si in aplicatii practice ale materialului
invatat.

2. Gandirea critica

- reprezinta deprinderea de a interactiona cu textul/informatia in mod


activ, deoarece atunci

cand elevii gandesc critic elaboreaza o serie de intrebari la adresa


textului.

Putem sa obsarvam gandirea critica a elevilor deoarece pun intrebari,ca de


exemplu:

→Ce semnificatie au aceste idei?

→Cume mai probabil sa continue textul din acest punct de vedere?

→Ce exemple sustin aceste idei?

→Ce exemple cunosc eu care ar sustine/combate aceste idei?

→Cum pot utiliza aceste cunostinte?

3.Monitorizarea invatarii

- reprezinta deprinderea de verificare sistenmatica a gradului de


intelegere a gradului de intelegere si integrarea ideilor prezentate in text.

Copiii cu performante superioare de invatare utilizeaza de regula strategii de


monitorizare „cu voce tare”
Dintre acestea amintesc:

→ trecerea in revista sau survolarea textului-parcurgerea rapida a textului


pentru a identifica elementele esentiale:titlurile si subtitlurile
sectiunilor,definitiile si graficele,hartile,figurile,ftografiile,exemplele.aceasta
etapa creeaza o „harta”,astfel incat elevul sa stie fiecare moment unde anume
se faseste in structura logica a textului.

→formularea de intrebari asupra textului ce va fi parcurs-directioneaza citirea


si permite focalizarea pe informatia de interes.

→citirea textului pe baza hartii unitatilor de sens stabilita la inceput,dupa


fiecare fragment astfel parcurs se poate face o verificarea a intelegerii
respectivului fragment.

→clarificarea ideilor are pun probleme de intelegere.

→sumarizarea textului,pentru extragerea ideilor importante care vor constitui


scheletul reactualizarii.

4.Mnemotehnicile sau strategiile de memorare

- sprijina fixarea informatiilor si accesul la cunostinte si provin in special


din valorificarea unor cunostinte legate de memorie si uitare.

Exemple:

→ Informatia cu sens este retinuta mult mai usor decat cea fara sens;

→ Dintr-o lista de lucruri similare care trebuie invatate vor fi retinute cel mai
bine cele de la începutul si cele de la sfarsitul listei;

→ Cifra optima de elemente cu care o persoana poate „lucra” mintal in acelasi


timp este de 7 plus/minus 2.

→ Este mai greu de retinut o lista de elemente similare deoarece interferenta


dintre elementele care trebuie retinute este mai mare.

II Metode de organizare a materialului

Organizarea materialului se refera la gruparea informatiilor relationate in


categorii si structuri pentru a asigura o mai buna memorare a materialului.
Materialul scolar este de cele mai multe ori un material organizat. Sunt si cazuri
unde materialul este mai dificil sau structura materialului nu este transparenta.
In acest caz se impune utilizarea unor strategii de organizare a materialului:

→extragerea ideilor principale din materialul invatat si ordonarea lor;

→schematizarea continutului pe baza relatiilor existente intre idei(relatii de tip


cauza-efect, supraordonare sau subordonare, ordine cronologica, naratiune);

→ reprezentarea grafica a materialului sub forma de harta, grafic, matrice,


retea, tabel (de exemplu, evenimentele istorice sunt mai usor retinute de elevi
atunci cand sunt relationate cu o harta);

→ realizarea unui sumar al textului care sa cuprinda ideile si exemplele cele mai
relevante, care vor constitui suportul de reactualizare al celorlalte idei.

Exista tehnici diverse care stau la baza organizarii materialului precum:

→ sublinierea, luarea de notite si modalitati eficiente in luarea notitelor


(precum sistemul T sau sistemul Cornell),

→- modalitati de folosire a culorilor pentru a pune in evidenta idei, cuvinte


cheie, fragmente de text, definitii, citate, opinii personale sau ale profesorului ,

→- organizatori cognitivi ce pot fi folositi pentru structurarea notitelor de la


curs sau dupa carti (de exemplu hartile conceptuale, listele structurate,
tabelele, matricile, diagramele),

→- modalitati eficiente de realizare a unei lecturi rapide.

Comenius spunea „A-i instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în


cap o mulţime de cuvinte, fraze, expresiuni şi opiniuni din diferiţi autori, ci a le
deschide calea cum să priceapă lucrurile”.

„Fluturele isi masaoara viata in clipe, nu in ani, si totusi are timp destul.”
(R. Tagore)

Timpul reprezintă una dintre resursele majore ale invatarii, de aceea modul in
care este perceput si investit conteaza si se reflecta asupra rezultatelor
invatarii elevilor.
Tehnicile de gestionare a timpului se refera la:

→deprinderea de utilizare eficienta a momentelor dedicate invatarii;

→ alegerea momentelor propice pentru studiu;

→ utilizarea eficienta a timpului acordat studiului (stabilirea de prioritati si


respectarea timpului pentru studiu);

→ evitarea amanarii sarcinilor de lucruu (evitarea procrastinatiei).

Alegerea momentelor de studiu se face in concordanta cu perioadele de


eficienta maxima ale persoanei (in general dimineata intre 8—12 si dupa-
amiaza intre 16—18, dar pot fi uneori si la pranz, seara sau chiar noaptea).
Referitor la modul de utilizare a timpului pentru studiu este bine ca elevii sa
aiba o serie de repere precum inceperea studiului cu subiecte mai usoare, sa
continue cu cele mai dificile si sa incheie cu ceva placut.

Pentru gestionarea timpului elevii trebuie sa evite planificaea unor sesiuni


foarte lungi de invatare,sa aleaga un loc propice pentru a desfasura procesul de
invatare,cu cat mai putini factori care sa ii atraga atentia,sa stabileasca un
program de studiu,sa-si motitorizeze modul de utilizare a timpului,dar si
stabilirea unui program de studiu.

Elevii pot amana procastinarea prin stabilirea unor planuri de studiu pe care sa
le respecte deoarece eficientizeaza utilizarea timpului acordat studiului.

Pentru a eficientiza invatarea este necesar realizarea unui plan de studiu care
sa contina:

→obiective lunare,saptamanale,zilnice care trenuie sa fie specifice,masurabile


si realiste;

→gradele de liberatate pe care le accepta;

→termenele stabilite pentru diferite ucrari,proiecte;

→activitati prin care se realizeaza obiectivele.

Planurile de studiu se construiesc personal,pornind de la cunoasterea


necesitatilor individuale.pe masura acumularii si utilizarii deprinderilor de
studiu,copiii dobandesc autocontrulul propriei invatari.
Cadrul didactic poate stii ca un elev are controlul invatarii atunci cand:

→poate stabili independent scopurile invatarii;

→isi planifica singur timpul de studiu;

→elimina factorii care ii pot distrage atentia;

→utilizeaza strategii potrivite de prelucrare si reactualizare a materialului


invatat;

→evalueaza rezultatul invatarii;

→isi ofera singur recompensa.

In ceea ce priveste cadrele didactice utilizarea eficienta si efectiva a timpului


este o problema importanta pentru acestea.

Timpil pe care cadrul didactic il petrece in scoala poate fi impartit in timp fixat
stric si timp la dispozitia cadrului didactic.

Timpul fisxat strict nu prezinta posibilitati de alegere,xa de exemplu orele din


orarul scolar sau sedintele de consiliu profesoral.

Timpul la dispozitia cadrului didactic prezinta posibiliattae acestuia de a alege


cand,cum ,dar si unde isi va pregati planurile strategice.

Atat timpul fixat cat si timpul La dispozitia cadrului didactic poate fi utilizat
eficient daca se organizeaza cadrele didactice. Acest lucu se refera la faptul ca
timpul cu cat il avem mai mul la dispozitie,cu atat tendinta de a-l pierde este
mai mare.

Pentru o buna gestionare a timpului este necesar sa ne fixam programul zilnic


in care sa avem stabilite cu exactitate pentru diferite activitati sau sedinte
informarea persoanelor care sunt responsabile cu problemele nou ivite,sa aiba
loc rezolvarea problemelor dificile,dar si sa nu amanam unle sarcici doar penru
ca nu sunt placute.