Sunteți pe pagina 1din 3

Alexandru Lapusneanul – NUVELA ISTORICA

de Costache Negruzzi

Tema si viziunea despre lume


Nuvela este specia genului epic, in proza, de intindere medie, cu o actiune constituita pe
baza unui singur plan narativ, cu o intriga bine structurata, in care accentul nu este pus pe
desfasurarea actiunii, ci pe caracterizarea personajelor, caractere complexe, deja formate.
Opera se incadreaza in specia literara nuvela istorica deoarece este prezentat un
eveniment important pentru evoluția poporului din Moldova și anume revenirea lui Alexandru
Lăpușneanu în cadrul de Domnitor al Moldovei , acesta fiind înlăturat de la domnia inițială de
către boieri . Astfel apar trăsăturile romantismului , este prezentă antiteza dintre boieri și domnitori
, dar și antiteza de caracter care apare asupra protagonistului .
O prima trasatura a nuvelei este prezentată de întâlnirea lui Alexandru Lăpușneanu cu
boierii care l-au făcut să părăsească domnia inițială . Boierii , în frunte cu Moțoc îi spun să plece ,
că nu este dorit de către săteni și că încercările sale de a reveni la domnie sunt în zadar . Acesta le
răspunde însă cu o replică care este și motto-ul inițiatic al primei părți al nuvelei : „Daca nu mă
vreți , eu vă vreu...”
O a doua trasatura, Alexandru Lăpușneanu revine la putere și este Domnitor al Moldovei
. În urma revenirii sale la domnie acesta se răzbună pe clasa socială care odată l-a trădat și l-a făcut
să părăsească domnia , astfel acesta impune legi drastice care îi lasă pe boieri fără averi , sunt
pedepsiți drastic și sadic la orice greșeală și sunt uciși în cazul încălcării poruncilor.
Patru dintre elementele de constructie importante in acesta opera sunt: tema, relatiile
spatiale si temporale, conflictul, relatia dintre incipit si final.
Tema este impunerea autoritară și revendicarea a ceea ce a fost luat în urma unei
nedreptăți concentrandu-se la cea de a doua domnia a lui Alexandru Lapusneanul, in speta la
raporturile sale cu boierii
Relatiile spatiale si temporale sunt precizate şi conferă verosimilitate naraţiunii:
întoarcerea lui Lăpuşneanul, la a doua sa domnie. în primele trei capitole, evenimentele se
desfăşoară îndată după revenirea la tron, iar în ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai
târziu, la secvenţa morţii domnitorului.
Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamănă cu cel
cronicăresc.
Paragraful iniţial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui
Lăpuşneanul şi atitudinea lui vindicativă. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de
domnitori, oraşe, ţări, prin care este evocat contextul istoric şi politic: „se înturna acum să
izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost
vândut de boieri".
Frazele finale consemnează sfârşitul tiranului în mod concis, lapidar şi obiectiv,
amintind de stilul cronicarului, iar menţionarea portretului susţine verosimilitatea: „Acest fel fu
sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sănge în istoria Moldaviei. La
monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede şi astăzi portretul lui şi al
Familiei sale".
In opinia mea, opera „Alexandru Lăpuşneanu” scrisă de către Costache Negruzzi este o
bijuterie a patrimoniului literar românesc deoarece prezintă elemente, date și caracteristici
specifice poporului român , care în urma frustrării lipsei nevoilor, se trece la actiune printr-un
cadru dur si razbunator.

CARACTERIZARE PERSONAJ
Particularitatile de constructie a personajului interbelic

Nuvela este specia genului epic, in proza, de intindere medie, cu o actiune constituita pe
baza unui singur plan narativ, cu o intriga bine structurata, in care accentul nu este pus pe
desfasurarea actiunii, ci pe caracterizarea personajelor, caractere complexe, deja formate.
Opera se incadreaza in specia literara nuvela istorica deoarece este prezentat un
eveniment important pentru evoluția poporului din Moldova și anume revenirea lui Alexandru
Lăpușneanu în cadrul de Domnitor al Moldovei , acesta fiind înlăturat de la domnia inițială de
către boieri . Astfel apar trăsăturile romantismului , este prezentă antiteza dintre boieri și domnitori
, dar și antiteza de caracter care apare asupra protagonistului .
Personajul principal al romanului „Alexandrul Lapusneanul” de Costache Negruzzi este
cel care da si titlul romanului.
Statutul social al personajului principal este acela de voievod al Moldovei in care nuvela
este prezentata prin urmarirea faptelor, gandurilor si sentimentelor acestuia.
Statutul psihologic al personajului este evidentiat atât prin caracterizarea directa, cât si
prin cea indirecta. Portretul fizic este schitat, accentuându-se acele trasaturi care pun în evidenta
caracterul crud, dur si firea imprevizibila a acestuia: "ochii scânteira ca un fulger", "muschii i se
suceau în râsul acesta si ochii lui hojma clipeau".
Statutul moral scoate in evidenta tirania, ambitia si orgoliul acestui personaj, de a-si
recapata tronul prin orice mijloace.
O trasatura de caracter a lui Alexandru Lapusneanul este cruzimea personajului si
dorinta de a distruge influenta boierilor. O scena semnificativa pentru ilustrarea ei o constituie
uciderea si schingiuirea boierilor, distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostilor moldovene
ilustrata prin vorbele acestuia „Daca voi nu ma vreti, eu va vreau si voi veni domn cu voia sau
fara voia voastra”.
O alta scena semnificativa o reprezinta cea din capitolul al treilea unde se dezvaluie
portretul moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri
spre a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatia si de
coroana domneasca, de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud,
ordona soldatilor uciderea boierilor, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care o arata
cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului. Pe Motoc il da cu sange multimii revoltate si
spune ca face un act de dreptate. Isi terorizeaza sotia si doreste sa isi ucida propriul fiu. Din
faptele sare rezulta incadrarea in tipul tiranului.
Patru dintre elementele de constructie importante in acesta opera sunt: tema, relatiile
spatiale si temporale, conflictul, relatia dintre incipit si final.
Tema este impunerea autoritară și revendicarea a ceea ce a fost luat în urma unei
nedreptăți concentrandu-se la cea de a doua domnia a lui Alexandru Lapusneanul, in speta la
raporturile sale cu boierii.
Relatiile spatiale si temporale sunt precizate şi conferă verosimilitate naraţiunii:
întoarcerea lui Lăpuşneanul, la a doua sa domnie. în primele trei capitole, evenimentele se
desfăşoară îndată după revenirea la tron, iar în ultimul capitol se trece, prin rezumare, patru ani mai
târziu, la secvenţa morţii domnitorului.
Incipitul şi finalul se remarcă prin sobrietate iar stilul lapidar se aseamănă cu cel
cronicăresc.
Paragraful iniţial rezumă evenimentele care motivează revenirea la tron a lui
Lăpuşneanul şi atitudinea lui vindicativă. Sunt frecvent utilizate substantivele proprii, nume de
domnitori, oraşe, ţări, prin care este evocat contextul istoric şi politic: „se înturna acum să
izgonească pre răpitorul Tomşa şi să-şi ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fost
vândut de boieri".
Frazele finale consemnează sfârşitul tiranului în mod concis, lapidar şi obiectiv,
amintind de stilul cronicarului, iar menţionarea portretului susţine verosimilitatea: „Acest fel fu
sfârşitul lui Alexandru Lăpuşneanul, care lăsă o pată de sănge în istoria Moldaviei. La
monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede şi astăzi portretul lui şi al
Familiei sale".
In opinia mea, opera „Alexandru Lăpuşneanu” scrisă de către Costache Negruzzi este o
bijuterie a patrimoniului literar românesc deoarece prezintă elemente, date și caracteristici
specifice poporului român , care în urma frustrării lipsei nevoilor, se trece la actiune printr-un
cadru dur si razbunator.

Relatia dintre doua personaje :

Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in antiteza cu


Lapusneanul, ea este blanda in comparatie cu domnitorul care este tiran,caracterul ei este slab
fata de caracterul tare al domnitorului, ea nu actioneaza din vointa proprie nici cand cere sotului
sa inceteze cu crimele nici cand il otraveste. Caracterul slab al Doamnei Ruxanda scoate in
evidenta, prin contrast, caracterul tare si vointa lui Lapusneanul.

Scenele care infatiseaza relatiile dintre cele doua personaje redau lupta pentru impunerea
autoritatii domestice, deoarece cruzimea personajului principal contrasteaza cu blandetea
doamnei. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza romantica angelic-demonic.
Atitudinile adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta falsitatea lui. Se casatorise
cu ea ca sa atraga inimile oamenilor din popor ” , gesturile si cuvintele rostite de domnitor in
scena discutiei cu doamna Ruxanda, evidentiaza falsitatea lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii
saruta mana,apoi se intristeaza si reactioneaza violent la rugamintea ei, ducand mana la pumnal,
dar se stapaneste si ii promite ”un leac de frica”. Se bucura cu cruzime de spaima doamnei care
lesinase la vederea capetelor boierilor ucisi ” Femeia tot femeie, zise Lapusneanul zambind, in
loc sa se bucure, ea se sperie”