Plumb – poezie simbolista

De George Bacovia
Arta poetica simbolista

Tema si viziunea despre lume

Poezia „Plumb” care deschide volumul cu acelasi titlu publicat in anul 1916, se inscrie in
universul tipic simbolist mai ales prin dramatismul trairilor eului liric. Principalele trasaturi
care atesta apartenenta poemului la simbolism sunt tehnica repetarii temelor si simbolurilor,
prin cromatica, prin modul de constructie al cadrului si prin muzicalitatea interioara a versurilor.
In opinia mea, tema textului si viziunea despre lume a autorului sunt exprimate in
aceasta poezie prin tema poeziei ce infatiseaza singuratatea, angoasa, spaima de moarte a
poetului izolat intr-o lume lipsita de aspiratii si artificiala. Viziunea despre lume este sumbra, de
un tragism asumat cu lucidiate.
Patru elemente de constructie a textului importante pentru evidentierea viziunii despre
viata a autorului sunt: titlul, incipitul, figurile semantice, elementele de prozodie.
Titlul reprezinta simbolul central, plumb avand aici utilizare simbolic-funerara: cenusiu,
greutate, apasare, toxicitate chiar. Repetitiile realizate prin reluarea simbolului creeaza
intensitatea unei obsesii: plumb, sicrie de plumb, flori de plumb, coroanele de plumb, amorul
meu de plumb, aripile de plumb.
Incipitul infatiseaza o lume sufocanta, inconjurata de sicrie, devenind astfel un spatiu al
mortii. Sintagma poetului: „stam singur” sugereaza izolarea sa intr-un cadru sumbru si prezinta
pustietatea sufletului.
A doua strofă prezintă o introspecție a trăirilor poetului, acesta se confruntă cu frica
sufletului care se vede în fața morții. Tensiunea sufletească crește odată cu sentimentul de frică,
astfel că poetul „strigă”, „aripile de plumb” simbolizând neputinţa de evadare a poetului din acea
stare.
Elementele de prozodie prezinta cele două catrene care au versuri de câte zece silabe,
ritmul este iambic, iar rima îmbrăţişată : unul reprezantand lumea exterioara, iar al doilea
reprezentand lumea interioara. Rimele au o tonalitate închisă, predominată de consoane, ele
sugerând izolarea. Cromatica dominantă, de gri-cenușiu a poeziei, simbolizează oboseala
sufletului , iar prezența cimitirului pune accent pe cadrul morții .
In poezia „Plumb” sunt prezente numeroase figuri semantice, care nunateaza si sporesc
cadrul mortii. Astfel, epitetele „adânc, întors, funerar, singur” contribuie la realizarea unei
nelinisti metafizice. Mijloacele artistice de realizare cuprind, pe lângă simbol, metafore: flori de
plumb, amor de plumb prin care se sugereaza indentitatea intre lumea exerioara (florile) si lumea
interioara (amorul), eul liric devenind un spectator tragic al celor doua lumi.
In opinia mea, poezia se incadreaza in lirica simbolista prin prezenta motivelor literare
prezentate, precum moartea, golul, noaptea, plansul, nevroza, dar si prin muzicalitatea versurilor
sau prin repetitiile obsedante.