PROIECT

COMUNICAȚII MOBILE
TEMA 6

STUDENȚI:
BOZIEANU DANIEL ÎNDRUMATOR PROIECT
COBZARIU ANAMARIA CIPRIAN ROMEO COMȘA
DASCĂLU ROXANA

AN UNIVERSITAR 2016-2017

1
 CERINȚĂ:
Să se elaboreze un script Matlab pentru calculul amplitudinii componentei electrice
a câmpului electromagnetic în punctul de recepție,conform geometriei din figura 2.4.
Rezultatul calculelor trebuie sa fie o curbă care să reprezinte dependența amplitudinii
de:
a. Distanța în domeniul 100m – 3km, la frecvențele de 900 MHz, 1800 MHz și 2200
MHz;
b. Frecvența în domeniul 900 MHz –2200 MHz, la distanțele de 100m, 1 Km si 3 Km;
Separat pentru polarizarea verticală și,respectiv,orizontală a undei radiate; se vor folosi
relațiile 2.7 și 2.8 pentru calculul undei reflectate de sol.
Programul trebuie să aibă o interfață prietenoasă cu utilizatorul pentru
introducerea datelor de intrare de la tastatură, să afișeze limitele între care acestea pot
lua valori și să nu permită introducerea de valori în afara limitelor.
Limite si valori: puterea de emisie între 1W si 20W,câștig antenă de
emisie/recepție 3dB, conductivitatea solului între 1 si 10mS/m, permitivitatea electrică
relativă a solului între 5 si 25.

2
 I.Introducere
Fenomenele fizice prin care undele electromagnetice se propagă în mediu se pot
grupa în trei mari categorii: reflexie, difracţie şi transmisie.
Reflexia constă în schimbarea direcţiei de propagare a undei la întâlnirea unei
suprafeţe cu dimensiuni mai mari ca lungimea ei de undă, are loc cu respectarea legilor
de reflexie a luminii (Snell) şi este asociată, de regulă, cu pierderea unei fracţiuni
importante din puterea incidentă.
Pierderi în aer liber reprezintă valoarea minimă a pierderilor de propagare între
două puncte date. În situaţii reale propagarea este însoţită de fenomene de reflexie /
difracţie / transmisie care conduc la creşterea pierderilor totale.
Intensitatea radiaţiei (densitatea de putere pe unitatea de unghi solid) este:

Valoarea efectivă a componentei electrice a câmpului electromagnetic considerat cu

variaţie armonică în timp:

30 Pe Ge
Ed 
d

Reflexia în raport cu o suprafaţă plană

Între antenele de emisie şi de recepţie aflate la înălţimile he şi, respectiv, hr se află o

suprafaţă perfect plană şi că nu există alte corpuri în apropiere.Ca urmare, câmpul total
recepţionat este rezultanta compunerii undei directe cu o singură undă reflectată.

Reflexia în raport cu o suprafaţă plană orizontală

3
 În cazul propagării deasupra suprafațelor reflectate semnalul recepționat este o
combinație a undelor directa și reflectată. Pentru a se determina rezultanta este necesară
cunoașterea coeficientului de reflexie ρ , care reprezintă cantitatea cu care trebuie
multiplicată intensitatea undei incidente (privită ca o mărime complexă, adică având
modul şi fază) pentru a o obţine pe cea a undei reflectate.
 Coeficientul de reflexie pentru unda polarizată vertical este dat de:

 Coeficientul de reflexive pentru unda polarizată orizontal este dată de:

Unde:
ψ - este unghiul dintre direcţia de propagare a undei incidente şi suprafaţa
reflectoare în punctul de reflexive
! ψ este complementul unghiului de incidenţă aşa cum este el definit în optică
εr - permitivitatea electrică relativă
σ- conductanţa suprafeţei de reflexive
ε0 - permitivitatea electrică a vidului

Există diferenţe notabile între polarizarea orizontală şi cea vertical în ceea ce priveşte
dependenţa coeficientului de reflexie de unghiul de incidenţă ψ. Și anume:
- pentru undele cu polarizare orizontală, faza coeficientului de reflexie se menţine la
valoarea de aproximativ 180º (adică unda reflectată este în opoziţie de fază cu cea
incidentă) pentru toate valorile unghiului ψ. Modulul coeficientului de reflexie este
aproximativ 1 (reflexive fără pierderi) pentru valori mici ale unghiului de incidenţă şi
scade pe măsură ce ψ creşte;

4
- pentru undele cu polarizare vertical modulul coeficientului de reflexie este aproximativ
egal cu 1, iar faza lui este aproximativ egală cu 180º numai la valori mici ale unghiului ψ
de incidenţă. La creşterea valorii unghiului ψ, modulul coeficientului de reflexie scade
rapid, atinge o valoarea minimă apropiată de zero − atenuare aproape totală a
undei reflectate − şi, apoi, creşte lent.
Modului intensității câmpului este dat de:
|E|=|Ed + Er| în care:

Er  Ed  exp j
2   he hr 

 d 
30 Pe Ge
Ed 
d

5
 II.Partea practică

a. Distanța în domeniul 100m – 3km, la frecvențele de 900 MHz, 1800 MHz și 2200 MHz
%%
h=figure;
d=100 ;
color=['b' 'g' 'r'];

f = [ 900 1800 2200 ];

f=f*10^6;

%Sigma - in intervalul 1-10mS/m

sigm=5*10^(-3);

%Limite putere emisie - intre 1W si 20W

Pe = 10;

%Castig dB
Ge = 2;

epsr=15;
eps0=8.85*10^(-12);

%Introducere 'he'
heprompt = 'he=';
he = input(heprompt);

%Introducere 'hr'
hrprompt = 'hr=';
hr = input(hrprompt);

%Introducere 'd'
%dprompt = 'd=';
%d = input(dprompt);

d= [ 100 1000 3000 ];

figure
for y=1:3,

%ED
Ed = sqrt(30*Pe*Ge)/d(y);

6
disp('Ed= ');
disp(Ed);

%psi
psi = atan(d(y)/(he+hr));
disp('psi= ');
disp(psi);

%hi -> 900Mhz

hi=sigm/(2*pi*f(y)*eps0);

%Roh
Roh1=abs( (sin(psi)-sqrt(((epsr-j*hi)-(cos(psi)).^2))));

Roh2=abs( (sin(psi)+sqrt((epsr-j*hi-((cos(psi)).^2))) ));

Roh=(Roh1./Roh2);

disp('Roh = ');
disp(Roh);

%lambda=lungimea de unda lumina(

c=3*10^8;
lambda = c / f(y);
%Er --- )
Er = Ed * Roh * exp(j*(2*pi*he*hr)/lambda*d);
disp('Er = ');
disp(Er);

%Modul E
E = abs(Er+Ed);
disp('|E| = ');
disp(E);

h= plot(d,E,'LineWidth',2);
set(h,'Color',color(y));
grid; hold on
%xlabel('d[m]')
%ylabel('|E|')
%h1=plot (d,E,'LineWidth',2);
%set(gcf, 'name', 'Pierderile de propagare in spatiul liber functie de
distanta cu frecventa parametru', 'numbertitle', 'off');
%set(h1,'Color',color(i));
%grid; hold on

end;
legend('900 MHz','1800 MHz','2200 MHz');
%[x,y]=ginput;
%disp('Pierderile de propagare in spatiul liber functie de distanta cu
frecventa parametru (reprezentare liniara pe axa Ox)');
%disp(' d[m] Lb[dB] '); %
%disp([x,y]); %
% waitfor(h %

% opens new figure window

7
b. Frecvența în domeniul 900 MHz –2200 MHz, la distanțele de 100m, 1 Km si 3 Km
%%
h=figure;
d=100 ;
color=['b' 'g' 'r'];

f = [ 900 1800 2200 ];

f=f*10^6;

%Sigma - in intervalul 1-10mS/m

sigm=5*10^(-3);

%Limite putere emisie - intre 1W si 20W

Pe = 10;

%Castig dB
Ge = 2;

epsr=15;
eps0=8.85*10^(-12);

%Introducere 'he'
heprompt = 'he=';

8
he = input(heprompt);

%Introducere 'hr'
hrprompt = 'hr=';
hr = input(hrprompt);

%Introducere 'd'
%dprompt = 'd=';
%d = input(dprompt);

d= [ 100 1000 3000 ];

figure
for y=1:3,

%ED
Ed = sqrt(30*Pe*Ge)/d(y);
disp('Ed= ');
disp(Ed);

%psi
psi = atan(d(y)/(he+hr));
disp('psi= ');
disp(psi);

%hi -> 900Mhz

hi=sigm/(2*pi*f(y)*eps0);

%Roh
Roh1=abs( (sin(psi)-sqrt(((epsr-j*hi)-(cos(psi)).^2))));

Roh2=abs( (sin(psi)+sqrt((epsr-j*hi-((cos(psi)).^2))) ));

Roh=(Roh1./Roh2);

disp('Roh = ');
disp(Roh);

%lambda=lungimea de unda lumina(

c=3*10^8;
lambda = c / f(y);
%Er --- )
Er = Ed * Roh * exp(j*(2*pi*he*hr)/lambda*d);
disp('Er = ');
disp(Er);

%Modul E
E = abs(Er+Ed);
disp('|E| = ');
disp(E);

h= plot(f,E,'LineWidth',2);

9
set(h,'Color',color(y));
grid; hold on
%xlabel('d[m]')
%ylabel('|E|')
%h1=plot (d,E,'LineWidth',2);
%set(gcf, 'name', 'Pierderile de propagare in spatiul liber functie de
distanta cu frecventa parametru', 'numbertitle', 'off');
%set(h1,'Color',color(i));
%grid; hold on

end;
legend('0.1km','1km','3km');
%[x,y]=ginput;
%disp('Pierderile de propagare in spatiul liber functie de distanta cu
frecventa parametru (reprezentare liniara pe axa Ox)');
%disp(' d[m] Lb[dB] '); %
%disp([x,y]); %
% waitfor(h %

% opens new figure window

III.Concluzii
Am realizat un script Matlab in care am incercat sa realizam calculul
intensitatii campului si am afisat distanta si frecventa!

10