UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Relații Internaționale Științe Politice și

Administrative
Departamentul Științe Politice și Administrative

Referat: ,, Esența procedurii administrative

prealabile și rolul ei în soluționarea litigiilor de
contencios administrativ”

Disciplina: Contenciosul Administrativ

Coordonator științific: Tomuleț Călin,lector.
A realizat: Rusu Liliana,gr.306 AP

Chișinău 2018
 BIBLIOGRAFIE:
1. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-
universitare/drept-procesual-civil-partea-
speciala/procedura-contencioasa/ ;
2. http://www.usem.md/uploads//files/Note_de_cur

s_drept_ciclul_1/038_-
_Dreptul_contenciosului_administrativ.pdf ;
3. http://cj.md/uploads/Drept_administrativ_roman.

pdf ;
4. Literatura : ,, Contenciosul administrativ,, - Tomuleț
Călin , Vacarenco Iulia ;
5. http://www.scritub.com/stiinta/drept/PROCEDURA

-PREALABILA-PRIVIND-S21966.php ;
6. https://www.academia.edu/26741756/Contenciosu

l_Administrativ._Obligativitatea_procedurii_prealab
ile.docx ;
7. Legea Contenciosului Administrativ Nr. 793
din 10.02.2000;
8. http://doctorate.ulbsibiu.ro/wp-

content/uploads/Rezumat_Teza-romana.PDF ;
 Art.14 din legea contenciosului prevede că persoana care se consideră vătămată într-
un drept de al său recunoscut de lege va solicita printr-o cerere prealabilă autorităţii
publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului revocarea în
tot sau în parte a acestuia dacă legea nu dispune alt fel , cererea poate fi depusă la
organul ierarhic superior , termenul de 30 de zile nu se extinde asupra actului
administrativ cu caracter normativ persoana vătămată trebuie să aibă posibilitatea
de a cere anularea acestui act atâta timp cât este în vigoare şi continuă să producă
efecte juridice , potrivit art.15 din legea contenciosului cererea prealabilă se
examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile
de la data înregistrării ei.

Condiţiile pentru exercitarea acţiunii de contencios administrativ :

În ceia ce priveşte subiecţii art.5 prevede regula generală aceste condiţii rezidă din
legea contenciosului şi sunt obligatorii pentru toţi subiecţii reieşind din sensul
art.2, 5 orişice persoană fizică juridică care se consideră lezată poate contestat actul
administrativ emis de autoritatea publică sau de persoanele de drept privat
asimilate autorităţilor publice , de asemenea subiecţii de sesizare sunt persoana
inclusiv funcţionarul public , militarul persoana cu statut militar care se consideră
vătămat într-un drept de al său recunoscut de lege de către o autoritate publică
guvernul cancelaria de stat , oficiul teritorial al cancelariei de stat preşedintele
raionului , primarul , procurorul , avocatul parlamentar , comisia naţională de
integritate instanţele de drept comun şi cele specializate în condiţiile legii
contenciosului administrativ şi alte persoane . De menţionat că nu are capacitatea
civilă a reclamantului , calitatea de persoană juridică în sensul dreptului comun
dar care are capacitate juridică comună , condiţia generală a capacităţii la care se
referă CPC trebuie interpretată în sens larg ca şi capacitatea de a fi subiect de
drept în orişice raport juridic şi nu în sens restrâns adică capacitatea de a fi subiect
în raporturile juridice civile , acest raţionament nu vizează ipoteza în care calitatea
procesuală activă aparţine procurorului sau avocatului parlamentar când acestea
exercită atribuţiile lor legale şi nu valorifică un drept subiectiv fiind în prezenţa
unui drept obiectiv , altă condiţie de exercitare a acţiunii de contencios
administrativ este cea vătămării unui drept recunoscut de lege
reclamantului , art.20 din Constituţia RM lărgeşte sfera valorilor care pot fi
ocrotite prin intermediul justiţiei care de regulă primesc drepturi şi libertăţi
adăugând interesele legitime se impune a fi legitim.
Sesizarea instanţei de contencios administrativ
Procedura în faţa instanţei de contencios se declanşează prin introducerea cererii de
chemare în judecată de contencios administrativ în condiţiile CPC fără achitarea
taxei de stat la cerere se va anexa dovada respectării procedurii prealabile , reieşind
din prevederile art.20 cererea poate fi formulată împotriva funcţionarului public
care a emis actul sau dacă a refuzată să emită cererea dacă doreşte despăgubiri ,
este obligat solidar , iar dacă , după depunerea cererii de chemare în contencios
judecătorul decide primirea refuzul sau restituirea acesteia în termen de 3 zile de la
data depunerii în condiţiile CPC , în vederea pregătirii primirii pentru examinare
judecătorul dispune efectuarea unor acte anexate la ea citarea părţilor pentru ziua
primei înfăţişări care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe
rol , prezentarea de către pârât a acului administrativ contestat şi a documentaţiei
care a stat l baza emiterii acestui act conform art.22 din legea contenciosului
administrativ pârâtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la
prima înfăţişare , în caz contrar i se aplică amendă judiciară de 10 UC pentru
fiecare zi de întârziere fără scutirea prezentării documentelor.
Judecarea cererii în instanţa de contencios administrativ
Judecarea se face de urgenţă potrivit art.23 al legii instanţa poate judeca pricina în
fond la prima zi de înfăţişare dacă părţile declară ă sunt pregătite pentru dezbaterile
judiciare , în celelalte cazuri instanţa fixează judecata în termen rezonabil , fixează
cererea cu reclamantul şi pârâtul şi reprezentanţii lor . Neprezentarea la şedinţă de
judecată a părţilor şi reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii iar dacă
este imposibil de judeca cauza în lipsa reclamantului instanţa va scoate cererea de
pe rol cu exceptare de la regula generală prevăzută de codul de procedură civilă –
sarcina probaţiunii este pusă pe seama pârâtului iar în materie de despăgubire
sarcina probaţiei revine ambelor părţi .

Problema centrală a soluţionării cauzelor de contencios administrativ gravitează în

cadrul contestării , instanţa de judecată îşi va întemeia hotărârea pe constatarea
ilegalităţii actului contestat şi va lua măsurile care se impun pentru restabilirea
ilegalităţii încălcate, poate instanţa admite în tot sau în parte acţiunea o poate
respinge total sau parţial concomitent se propune nulitatea ca înlăturare a
ilegalităţii potrivit legii contenciosului instanţa va admite acţiunea şi va anula în tot
sau în parte actul ilegal ca fiind emis contrar prevederilor legii încălcarea
competenţei sau cu încălcarea procedurii stabilite, în cazul actului administrativ
asimilat instanţa de contencios administrativ este împuternicită să oblige pârâtul la
emiterea actului administrativ cerut de reclamant ori la eliberarea certificatului a
unei adeverinţe sau oricărui alt înscris ori la înlăturarea încălcărilor care le-a
comis , concomitent cu unei din cele 2 soluţii instanţe este în drept să se pronunţe
în limitele competenţei sale şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor
administrative care au stat la baza emiterii actului contestat , în cazul admiterii
acţiunii instanţa de contencios administrativ se pronunţă la cerere şi asupra
reparării pagubelor materiale şi morale cauzate de actul administrativ ilegal sau de
nesoluţionare în termen , conform prevederilor art.27 legii contenciosului instanţa
de contencios administrativ adoptă hotărârea în condiţiile codului civil , împotriva
hotărârii pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege , hotărârea poate fi atacată
în termen de 30 de zile de la data pronunţării cu apel , instanţa care a adoptat în
fond la termen de 3 zile de la data la care rămâne irevocabilă trimite o copie
pârâtului şi alta la instanţei de la sediul pârâtului pentru controlul executării ,
hotărârea se execută în termenul dispozitivului ei iar dacă nu este indicat termenul
în cel mult 30 de zile de la data rămânerii ei irevocabile .

Procedura prealabilă este obligatorie în cazul nerespectării ei instanţa de

judecată restituie cererea în temeiul art.170alin .1 punctul A CPC iar dacă cererea
a fost primită instanţa o va scoate de pe rol în temeiul art.277 punctul A CPC . De
la regula obligativităţii parcurgerii procedurii prealabile există 2 excepţii : în cazul
actului administrativ asimilat nesoluţionării în termeni legali a unei cereri, cererea
prealabilă nu se impune, în cazul în care organul emitent în baza cererii prealabile
a revocat actul contestat şi a adoptat o nouă hotărâre prin care persoana se
consideră lezată într-un drept de al său , nu va contesta cu cerere prealabilă are
dreptul să înainteze acţiunea în instanţa de contencios. Legislaţia Republicii
Moldova este atît de bogată în posibilităţi de interpretare, încît este dificil să
înţelegi cînd este necesară respectarea procedurii prealabile. În această
publicaţie vor fi interpretate prevederi ale următoarelor acte legislative sau
normative:

1. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova

2. Legea contenciosului administrativ

Pentru o claritatea în conţinutul acestei postări este necesar de a defini procedura

contenciosului adminstrativ sau litigiul în contencios administrativ, astfel
legislatorul în prevederile art.2 a Legii nr.793 din 10.02.2000 contenciosului
administrativ a expus noţiunea de litigiu de contencios administrativ şi anume
"litigiu pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ
competentă, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul
legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel
puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei
autorităţi."

În contextul prevederilor legii contenciosului administrativ, procedura prealabilă

este respectată dacă reclamantul depune o cerere prealabilă, care în conţinutul art.2
a Legii nr.793 din 10.02.2000 contenciosului administrativ este definită ca
fiind "cererea prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se
solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau
normativ." iar actul administrativ este definit ca fiind "manifestarea juridică
unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei
autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a
legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul
administrativ, precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri".

Dacă este să analizăm mai amplu necesitatea respectării procedurii prealabile în

litigiile de contencios administrativ, ajungem la concluzia că respectarea acestei
proceduri este obligatorie, fiind indicată expres în prevederile legii, şi anume
în art.19 alin.(2) a Legii nr.793 din 10.02.2000 contenciosului administrativ care
stipulează că "reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de
contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau
primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ contestat ori,
după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii
prealabile." Totodată legislatorul în art.19 alin.(1) a Legii contenciosului
administrativ a stipulat că "cererea de chemare în instanţa de contencios
administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă".

Astfel, conform prevederilor art.166 alin.(2) lit.h) al Codului de procedură

civilă este obligatoriu ca cererea de chemare în judecată să cuprindă date despre
respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară cu
condiţia ca pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege
sau de contractul părţilor. Totodată, prevederile art.167 alin.(1) lit.d) al Codului
de procedură civilă obligă ca reclamantul să anexeze la cererea de chemare în
judecată documentele care confirmă respectarea procedurii de soluţionare
prealabilă a litigiului, iarăşi condiţionat de faptul dacă respectarea acestei proceduri
este prevăzută de lege sau de contractul părţilor.

Drept umare, este necesar de specificat faptul că nerespectarea procedurii

prealabile stabilite de actul legislativ sau de contractul părţilor la depunerea cererii
de chemare în judecată este de cele mai multe ori precedată de emiterea, de către
judecătorul căruia i-a fost repartizată cererea de chemare în judecată, a unei
Încheieri prin care în temeiul art.170 alin.(1) lit.a) a Codului de procedură
civilă Instanţa restituie cererea de chemare în judecată cu toate actele anexate.
Există, însă situaţii, cînd cererea de chemare în judecată a fost reţinută spre
judecare de către instanţa de judecată, astfel, în timpul judecării cauzei sau la
cererea motivată a unei părţi, instanţa este în drept să emită o Încheiere de scoatere
a cererii de pe rol în temeiul art.267 lit.a) al Codului de procedură civilă pentru
că reclamantul nu a respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul
părţilor, de soluţionare prealabilă a pricinii pe cale extrajudiciară.

Pentru a nu fi restituită cererea de chemare în judecată sau scoaterea ei de pe rol,

reclamantul trebuie să înţeleagă că cererea prealabilă să depune pentru apărarea
unui drept al său, contestarea unui act administrativ sau nesoluţionarea în termenul
stabilit a unei cereri.
 Aşadar, este necesar de menţionat că Legea contenciosului administrativ în
prevederile art.3 stipulează că:

"Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative,

cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de
lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:
a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;
b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate
la lit.a) şi b)."

Deci putem concluziona că, obiectul acţiunii în contencios administrativ sunt

actele administrative atît cu caracter individual cît şi normativ, prin care este
încălcat un drept recunoscut de lege, drept urmare, suntem nevoiţi să descifrăm
necesitatea existenţei a trei condiţii obligatorii pentru existenţa obiectului acţiunii
în contencios administrativ şi anume:

- existenţa unui act administrativ cu caracter normativ sau individual;

- emitentul actului administrativ trebuie să fie o autoritate sau subdiviziune a

autorităţilor publice, precum şi funcţionarul/rii acestora;

- să existe vătămarea unui drept recunoscut de lege.

Astfel, legislatorul în art.14 alin.(1) a Legii contenciosului administrativ a stipulat

că "Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de
lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii
publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului,
revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel."

Respectiv sunt situaţii în care chiar şi instanţa de judecată interpretează şi aplică

eronat prevederile Legii contenciosului administrativ.
Este obligatoriu de reţinut faptul că pentru a fi respectată procedură prealabilă este
necesar de a fi prezent actul administrativ, încălcarea unui drept prevăzut de lege
precum şi autoritatea emitentă să fie obligatoriu o autoritate publică.
De cele mai multe ori atît apărătorii cît şi instanţele de judecată confundă
respectarea de către reclamant a procedurii prealabile prevăzute de lege.
Spre exemplu, reclamantul înaintează o cerere, interpelare, demers etc. prin care
solicită comunicarea unei anumite informaţii de la o autoritate publică. Autoritatea,
la rîndul său, oferă în scris un răspuns solicitantului în termenul prevăzut de
legislaţie. După primirea răspunsului, reclamantul intentează o acţiune civilă în
instanţa de contencios administrativ prin care solicită recuperarea prejudiciului
material.
Instanţa la momentul primirii cererii de chemare în judecată era obligată să emită
o Încheiere prin care să restituie cererea de chemare în judecată ca fiind depusă cu
nerespectarea procedurii prealabile prevăzute de lege, însă instanţa de judecată a
admis cererea şi a stabilit şedinţa de judecare a cauzei, şedinţă la care pîrîtul a
depus o cerere de scoaterea a cererii de pe rol în conformitate cu prevederile
art.267 lit.a) al Codului de procedură civilă, cerere care este respinsă de către
instanţa de judecată.
Drept urmare, în situaţia expusă supra, considerăm că instanţa de judecată era
obligată să admită cererea de scoatere de pe rol pentru nerespectarea procedurii
prealabile prevăzute de legislaţi din următoarele motive:
1. În speţa relatată, actul administrativ contestat este considerat răspunsul
autorităţii publice la o cerere, interpelare, demers etc. Răspuns, asociat actului
administrativ, care conform art.14 alin.(1) a Legii nr.793 din 10.02.2000
contenciosului administrativ urmează a fi atacat prin depunerea unei cereri
prealabile autorităţii publice emitente, într-un termen de 30 de zile de la data
comunicării actului prin care solicită revocarea în tot sau în parte a acestuia.
2. Care ar fi, în situaţia expusă, dreptul prevăzut de lege care a fost încălcat de
către autoritatea publică prin darea unui răspuns ?
În continuare, conform prevederilor art.16 alin.(1) a Legii nr.793 din 10.02.2000
contenciosului administrativ "persoana care se consideră vătămată într-un drept
al său, recunoscut de lege,printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de
răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul
prevăzut de lege,este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ
competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea
pagubei cauzate." Din cele prezentate mai sus, putem concluziona că procedura
prealabilă, deşi rămâne obligatorie, excepţia de procedură prin care se invocă lipsa
acesteia a devenit dintr-o excepţie de ordine publică, absolută, una de ordine
privată, relativă. Invocarea lipsei procedurii prealabile poate fi făcută în toate
cazurile numai prin întâmpinare, cu excepţia intervenţiei voluntare când poate fi
invocată şi în faza de admisibilitate a cererii de intervenţie. Deşi după intrarea în
vigoare a NCPC nu va mai exista obligativitatea procedurii concilierii, procedura
prealabilă în cazul contractelor administrative rămâne în vigoare. În fine,
momentul efectuării procedurii prealabile nu semnifică şi momentul de debut al
procesului de contencios administrativ, procedura prealabilă fiind doar o condiţie
de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.