CUPRINS:

1. Aspecte generale privind protecţia aerului atmosferic.................3

2. Potenţiale surse de poluare a aerului atmosferic.......................3-4
3. Sursele staţionare de poluare.....................................................4-5
4. Sectorul agro-industrial.............................................................5-6
5. Surse mobile de poluare din sectorul transport........................6-10
6. Poluarea transfrontalieră.............................................................11
7. Măsuri de reducere a poluării.....................................,..........11-12
8. Bibliografie.................................................................................13

2
 Aspecte generale privind protecţia aerului atmosferic.
Asigurarea protecţiei aerului atmosferic este considerată o parte indispensabilă a politicii
de mediu, de dezvoltare durabilă a ţării, care nu poate fi tratată sau abordată separat de
problemele economice şi sociale precum şi de cele ecologice.
Este recunoscut faptul, că o stare de sănătate bună a populaţiei şi un mediu sănătos nu pot
fi realizate în condiţiile unei situaţii ecologice degradate şi noile tehnologii din domeniul
protecţiei aerului atmosferic nu pot de la sine să neutralizeze consecinţele negative ale
fenomenului de poluare a aerului atmosferic.
Politica naţională de protecţie a aerului atmosferic, conform Legii nr.1422-XIII din
27.12.1997 privind protecţia aerului atmosferic are drept obiectiv păstrarea purităţii şi
ameliorarea calităţii aerului atmosferic, prevenirea şi reducerea efectelor nocive ale factorilor
fizici, chimici, biologici, radioactivi şi de altă natură asupra atmosferei.
Pe teritoriul republicii sunt amplasate 4716 de obiecte cu impact negativ asupra mediului,
inclusiv 2 obiecte de gradul I, cu emisii de peste 500 t/an, 55 obiecte de gradul II cu impact
moderat şi 4123 obiecte cu impact redus asupra bazinului aerian.
Volumul emisiilor de noxe de la aceste obiecte este prezentat în Fig. 1.
Volumul de emisii sumare de la sursele staţionare şi cele mobile constituie 251250.16
tone.
Starea aerului atmosferic, nu corespunde cerinţelor actelor legislative şi normative în vigoare.
Acţiuni de protecţie şi ameliorare a calităţii aerului
atmosferic la sursa de poluare se aplică insuficient de către agenţii economici, administraţiile
publice locale.
Totodată se menţionează şi imposibilitatea de efectuare a activităţilor de control din
partea organelor de mediu din teritoriu.
Întreprinderile industriale (fiind în creştere numerică) generatoare de emisii nocive în
atmosferă, nu ating performanţe ecologice, din cauza gestionării activităţii după standarde vechi.
Anume din această cauză, nivelul emisiilor de noxe în aerul atmosferic, atît de la sursele
staţionare cît şi cele mobile, este în creştere.

Potenţiale surse de poluare a aerului atmosferic

Procesul de poluare a aerului atmosferic este considerat ca unul dintre cele mai grave
probleme cu care se confruntă societatea şi se va confrunta şi pe viitor. În momentul actual se
consideră, că unul din principalii factori care contribuie la intensificarea poluării aerului
atmosferic pe teritoriul ţării sunt emisiile de gaze din diferite sectoare ale economiei naţionale,
inclusiv cele cu efect de seră, după cum urmează: sectorul electroenergetic şi termoenergetic,
sectorul transporturi şi sectorul agro-industrial.

3
 Conform datelor Inspectoratului de Stat în anul 2008 de la sursele staţionare s-au
înregistrat un volum de emisii nocive în mărime de 19293,65 tone, ceea ce este 573,2 tone mai
puţin faţă de anul 2007 şi respectiv, cu 4683,6 tone mai puţin decît în anul 2001. Datele
înregistrate arată că, această uşoară reducere a emisiilor de noxe în anul de raportare, faţă de anul
2007, este datorată programelor de retehnologizare şi modernizare a unor industrii.
Poluarea aerului atmosferic este generată de trei surse principale: sursele fixe, sursele
mobile şi poluarea transfrontalieră cu noxe. Cauzele principale ale poluării atmosferice sunt:
utilizarea excesivă a unităţilor de transport uzat, folosirea carburanţilor de calitate inferioară,
utilizarea în producere a tehnologiilor învechite, lipsa auto-monitoringului emisiilor, evaluarea şi
compensarea neadecvată a pagubelor aduse mediului etc.

Sursele staţionare de poluare

Pe teritoriul Republicii Moldova sunt înregistrate 4716 obiecte poluatoare din grupa celor
staţionare, ceia ce este cu 179 mai multe faţă de anul 2007. Majoritatea obiectelor industriale
poluatoare dispun de una şi mai multe surse staţionare de poluare, care conform inventarierii
alcătuiesc 27766 surse staţionare de poluare a aerului ( cu 7,6% mai mult faţă de anual
precedent). În această perioadă, unităţile economice au dispus de 3,52 mii instalaţii de epurare
(captare), sau cu 9% mai mult faţă de a.2007. Persistarea în continuare a poluării aerului de la
aceste surse se explică prin faptul că nu toate întreprinderile dispun de instalaţii de purificare a
aerului iar în alte cazuri sunt defectate şi neeficiente în exploatare. Pe parcursul anului 2008 au
fost introduse în funcţiune 80 noi instalaţii de purificare.
Cu toate că numărul surselor staţionare de poluare a bazinului aerian s-a majorat, volumul
emisiei de substanţe poluante de la ele, în anul de raportare s-a micşorat faţă de anul precedent
cu circa 573,2 tone (sau cu 3,4%). Reducerea cea mai substanţială fiind înregistrată la emisiile de
oxid de carbon cu 0,7 mii tone (sau cu 11,1%).
Dinamica degajărilor de substanţe nocive în aerul atmosferic de la sursele staţionare de
poluare pe parcursul anilor 2001-2008 se reflectă în tabelul 1.

Tabelul 1.
Dinamica degajărilor substanţelor nocive în aerul atmosferic de la sursele
staţionare de poluare pe parcursul anilor 2001-2008.

Denumirea noxelor Cantitatea emisiilor de noxe (mii tone)

relevante 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Total, dintre care: 14,5 17,0 16,0 17,5 20,3 21,9 19,8 19,1
Dioxid de sulf 2,5 2,3 2,5 2,2 2,4 2,3 1,9 1,7
Dioxid de azot 3,0 3,0 2,5 2,5 2,9 3,2 2,9 2,6
Oxid de carbon 3,9 5,7 4,5 5,1 6,1 7,3 6,3 5,6
Subst.solide 3,3 3,9 4,2 4,4 5,2 5,2 5,4 5,5
Altele 1,8 2,1 2,3 3,3 3,7 3,9 3,3 3,7

4
 Reducerea nesemnificativă faţă de anul 2007 a volumului emisiilor de poluanţi în aerul
atmosferic de la sursele fixe, se datorează reducerii emisiilor din sectorul energetic. Comparativ
cu anii precedenţi, emisiile totale de la CET-uri au fost în descreştere în legătură cu trecerea la
combustibilul gazos. Actualmente, surse principale de emisii au devenit SA „Lafarge Ciment
Moldova”, Rezina, care a emis în atmosferă peste 1,6 mii tone/an de substanţe poluante, SA
“Floarea Soarelui” Bălţi - 336,5 tone/an, Fabrica de sticlă din Chişinău - 330,6 tone/an, SA
“Cristal Flor”, r-ul Floreşti - 283 tone/an, CET-2 Chişinău - 376 tone/an şi alt.
În tabelul 2 sunt prezentate obiectele poluatoare, care au atins indicii cei mai înalţi pe
parcursul anului 2008.

Tabelul 2.
Volumul de emisii nocive de la obiectele cele mai poluatoare, anul 2008.
Denumirea obiectelor Masa Poluatorii

CO

CH

Aldehide

Subst.solide
poluatoare emisiilor

NOx

SO2

Altele
de noxe,
tone/an

SA Lafarge Ciment 1613,9 733,8 539,2 6,62 2,88 - 385,6

Moldova, Rezina 3
SA Edilitate (Chişinău) 189,6 5,37 5,55 0,001 0,48 1,45 176,7
1 3
CET-1 (Chişinău) 151,42 48,83 101,7 0,056 0,09 0,41 0,3 0,4
9 0
Fabrica de sticlă Chişinău 330,67 178,11 82,5 3,10 0,24 0,98 65,4 0,33
CET-2 (Chişinău) 376,96 19,08 355,0 0,009 2,32 0,00 0,452 0,04
4 2 5
SA Floarea Soarelui Bălţi 333,56 207,78 16,14 0,012 0,10 51,9 57,6 0,02
Spitalul nr.5 Bălţi 159,13 75,03 44,85 4,14 35,1
Regia Apă Canal Bălţi 209,32 43,83 2,5 4,89 142, 0,08 4,98 10,3
7
SA Cristal Flor (Floreşti) 283,03 25,72 11,78 129,5

Sectorul agro-industrial

Actualmente, organizarea activităţilor în localităţile rurale se conformează cerinţelor

economiei de piaţă, dar încă nu corespund principiilor dezvoltării durabile şi evident aplicării
unor practici agricole prietenoase mediului cu degajări minime ale poluanţilor în aerul
atmosferic.
Majoritatea practicilor de gospodărire în sectorul agro-industrial direct sau indirect
influenţează negativ asupra calităţii aerului atmosferic, impactul acestora fiind exprimat prin :
• Emisiile de noxe de la sursele mobile şi staţionare de poluare;
• Poluarea aerului cu dejecţii animaliere, pesticide, produse petroliere;
• Degajarea substanţelor nocive în atmosferă de la gunoiştile autorizate şi cele
spontane;
• Utilizarea articolelor din tutun şi alte culturi care în procesul unor tehnologii speciale
devin poluatori ai aerului atmosferic;
• Arderea biomasei de provenienţă agricolă, obţinută în urma tăierilor de îngrijire a
livezilor, viilor şi a altor resturi vegetale din sectorul agricol etc.
5
 Practic, în sectorul agro-industrial, sunt comise poluări, care nu pot fi luate la evidenţă de
organele competente. Ca pildă poate servi sectorul zootehnic. Sursele de poluare în acest sector
sunt: fermele şi gospodăriile individuale, care în rezultatul activităţii acumulează cantităţi mari
de bălegar, producînd emisii de metan şi amoniac.
O experienţă pozitivă în domeniul colectării, transportării şi utilizării gunoiului de grajd
s-a realizat în satele Negrea, Cărpineni şi Lăpuşna din raionul Hînceşti, implicate în realizarea
obiectivelor Proiectului „Controlul Poluării în Agricultură (PCPA)”. Respectiv, prin construcţia
celor trei platforme comunale şi a 450 platforme individuale, în aceste localităţi s-a reuşit de a
atrage atenţia administraţiilor locale privind sistemul de management corect al gunoiului de
grajd.
O altă sursă de poluare este transportul agricol (tractoarele, combinele, altă tehnică), care
la moment numără peste 30 mii unităţi. Gradul de poluare de la aceste unităţi nu este determinat
din lipsa standardelor şi normativelor speciale.
Un impact negativ asupra aerului atmosferic aduc acumulările nămolurilor de la staţiile
de epurare, inclusiv din mun. Chişinău, precum şi de toate gunoiştile autorizate şi neautorizate.
Problema deşeurilor va fi examinată separat.

Cele mai efective măsuri de reducere a poluării aerului atmosferic la ziua de azi sunt
noile tehnologii cum ar fi: implementarea surselor de energie regenerabilă, a tehnologiilor
nonpoluante etc.
Principalele surse de energie regenerabilă sunt: energia eoliană, energia solară, biomasei,
geotermală şi cea minihidraulică. Caracteristic pentru toate sursele enumerate este lipsa
emisiilor de CO2, şi doar la arderea biomasei se elimină o cantitatea de CO 2 egală cu cea
absorbită de plante la creştere, înregistrîndu-se astfel o balanţă finală nulă a emisiilor de CO2.
Utilizarea surselor regenerabile de energie pot reduce substanţial gazele cu efect de seră,
în special emisiile de CO2 şi alţi agenţi poluanţi. De asemenea, utilizarea surselor regenerabile
consolidează independenţa economică a utilizatorilor care dezvoltă asemenea surse de energie.
Prin intermediul diverselor programe internaţionale astfel de tehnologii se implementează şi în
republica Moldova, dar pînă ce în proporţii mici şi corespunzător gradul lor de ameliorare a
situaţiei este nesemnificativ.

Surse mobile de poluare din sectorul transport

La sursele mobile de poluare se atribuie sectorul de transport, care este o parte

componentă a economiei naţionale şi una din principalele surse de poluare.
În republică sunt prezente toate tipurile de transport contemporan: auto, aerian, feroviar şi
fluvial cu căile de comunicaţii respective. Numărul de unităţi de transport pe tipuri, care
constituie in total 554412 unităţi, este reflectat in figura 4.
Ponderea tipurilor de transport este disproporţionată: peste 94,6% revine transportului
auto, 4,9 % transportului agricol şi doar 0,9 % altor tipuri de transport – aviatic, fluvial şi
feroviar.
Strategia de dezvoltare a sectorului transport în republică este orientată spre reînnoirea
parcului de transport auto, dezvoltarea în continuare a transportului feroviar şi aerian, cît şi cel
fluvial.
O problemă de mediu importantă, legată de activitatea transportului este utilizarea
deşeurilor provenite din activitatea acestuia, precum şi reducerea emisiilor de noxe de la
utilizarea combustibilului importat.

Cantitatea acestor emisii constituie 217,7 mii tone. Substanţele toxice emise în atmosferă
este în dependenţă de calitatea combustibilului importat. Conform datelor Agenţiei Naţionale
pentru Reglementare în energetică, importul de benzină, motorină şi gaz lichefiat în anul 2008 a

6
constituit 689,26 mii tone, dintre care benzină - 282,5 mii tone, motorină - 346,2 mii tone, gaz
lichefiat - 60,5 mii tone (tab. 5).

Tabelul 4.
Cantitatea de combustibil importată în ţară
pe parcursul anilor 2006-2008.
Cantitatea combustibilului importat.
2006 2007 2008 Total
Benzină (mii t) 256 763,7 273 119,6 282 519,1 812 402,4
Motorină (tone) 307 669,2 329 529,7 346 197,6 983 396,5
Gaz lichefiat (tone) 50 163,9 50 493,0 60 544,6 161 201,5

Cantitatea totală a combustibilului importat este cu 36,1 mii tone ( 5,5 %) mai mare faţă
de anul 2007. În anul 2008 a crescut cu 10 mii tone cota gazului lichefiat faţă de anul 2007.
Dintre toate tipurile de transport din republică transportul auto în ultimii ani a devenit şi
continuă să rămînă sursa principală de poluare a bazinului aerian şi în prezent ponderea lui
constituie 159,0 mii tone, sau 73% din emisiile sumare(fig.). În raport cu anul 2001 cantitatea de
emisii este în creştere cu 36,1 mii tone (vezi tabelul 4), iar faţă de anul 2007 este la acelaşi nivel.
Tabelul 5.
Dinamica poluanţilor emişi de la transportul auto pe parcursul anilor 2001-2008.
Anul de evidenţă Cantitatea de emisii, (mii tone)
2001 122,9
2002 130,9
7
 2003 134,6
2004 200,0
2005 244,7
2006 182,0
2007 160,0
2008 159,0

Conform datelor prezentate de Ministerul Dezvoltării Informaţionale, la începutul anului

2009 în republică sunt înregistrate 552945 unităţi de transport, dintre care 525751 autovehicule.
Autoturismele constituie circa 70% din numărul total de unităţi de transport.
Tabelul 6.
Starea actuală a complexului de transport auto din ţară, care în procesul utilizării
cauzează poluarea mediului, anul 2008.
Nr. Denumirea Vîrsta autovehiculelor, (ani)
Total
autovehiculelor 1-5 8-10 11-15 15-20 Peste 20

1. Categoria motociclete 21942 2567 923 584 7002 10866

2. Categoria M-1 366351 35671 42991 62292 98467 126930
Automobile pentru
transportul de pasageri
cu capacitatea de pînă la
8 locuri
3. Categoria M-2 21491 848 1820 3495 7497 7831
Automobile pentru
transportul de pasageri
cu capacitatea de peste 8
locuri
4. Categoria N-1 69733 1431 13396 23060 16866 14980
Automobile pentru
transportul de
încărcături cu masa de
pînă la 3,5 tone
5. Categoria N-1 30743 586 937 2416 9509 17295
Automobile pentru
transportul de
încărcături cu masa de
la 3,5 – 12 tone
6. Categoria N-2 15491 1501 2103 2208 3776 5903
Automobile pentru
transportul de
încărcături cu masa de
peste 12 tone
7. Categoria N-4 Tractoare 27194 3205 2022 1657 6500 13810
Total 552945 45809 64192 95712 149617 197615
Alarmantă este problema parcului învechit de automobile. Unităţile de transport
auto cu vîrsta de la 10 şi mai mulţi ani constituie 80% din numărul total de autovehicule,
iar cele de pînă la 5 ani, constituie 8,1%. Numărul unităţilor de transport după vîrstă se
reflectă în tabelul 5.

8
 O atare situaţie s-a creat din cauza, că anterior în ţară s-au importat autovehicule de mîna
a doua (pînă la 10 ani), actualmente vîrsta pentru autoturisme este de pînă la 7 ani, iar pentru
celelalte tipuri se menţine vîrsta de zece ani. Numărul unităţilor de transport importate în ţară pe
parcursul anului 2008 constituie 40243 unităţi, inclusiv 25223 autoturisme, 11880 camioane şi
altele.
Pe parcursul ultimilor patru ani se observă o creştere a emisiilor de noxe faţă de anul
2001, cauza fiind, după spusele angajaţilor IES, incapacitatea staţiilor de testare tehnică de a
stabili gradul de poluare cu emisii nocive conform normelor stabilite de standardele naţionale.
Cît priveşte transportul feroviar şi aerian, aceste tipuri de transport n-au fost supus
controlului şi investigaţiilor de laborator referitor la gradul de poluare a mediului înconjurător cu
gaze de eşapament.
La 01.01.2009 numărul de locomotive Diesel care asigură funcţionarea transportului
feroviar constituia 119 unităţi, sau cu 26 mai puţin faţă de anul 2006 (145). Pornind de la faptul
că pe parcursul anului 2008 pentru aprovizionarea transportului feroviar cu combustibil s-au
utilizat 37,2 mii tone motorină (cu 3,1 mii tone mai puţin faţă de anul 2007), precum şi 0,9 mii
tone lubrifunaţi şi 4756 mii m3 gaz. Luînd în consideraţie această cantitate s-a calculat că în anul
2008 au fost emise în atmosferă peste 4,9 mii tone poluanţi, dintre care: oxid de carbon – 1748,4
tone, oxizi de azot – 1517,0 tone, dioxid de sulf – 558 tone, hidrocarburi – 706,8 tone, substanţe
solide – 342,2 tone.
Mijloacele aeriene civile pentru transportarea de pasageri şi de mărfuri sunt în
permanenţă creştere, constituind respectiv 35 şi 16 unităţi la 01.01.2006 sau cu 15 şi 11 unităţi
mai mult faţă de anul 1999. Numărul aeronavelor înregistrate la începutul anului
2009constituiau 133 unităţi.
Pentru alimentarea cu combustibil a parcului aerian, pe parcursul anului 2008 au fost
utilizate 17935 tone de combustibil. Cantitatea de noxe emise în aerul atmosferic de la această
sursă de poluare constituie 9260 tone, dintre care: oxid de carbon – 7891,4 tone, oxizi de azot –
448,38 tone, dioxid de sulf – 35,87 tone, hidrocarburi – 825 tone, substanţe solide – 28,7 tone.
Astfel putem constata că în ultimii ani poluarea aerului atmosferic cu poluanţi nocivi de
la sursele mobile de poluare este tot mai accentuată.
Emisiile medii de gaze poluante de la transportul auto pentru anii 2001-2007 constituie
pînă la 87,5% din volumul substanţelor totale emise în atmosferă.
Transportul auto este sursa principală a emisiilor de: CO (72,9%); NO x (5,9%);
benzoperen şi hidrocarburi aromatice policiclice provenite de la motoarele Diesel (4,3%);
emisiile de SO2, datorate transportului sunt nesemnificative (2,6 %).
Cele mai mari poluări cu emisii de noxe de la transportul auto, conform datelor sunt
înregistrate în zonele Chişinău, Bălţi, Orhei, Ungheni, Hînceşti, Edineţ şi alte.
Volumul emisiilor de poluanţi nocivi de la sursele mobile pe parcursul anului 2008 se
prezintă în figura. nr.6.
Creşterea volumului de emisii nocive în atmosferă este cauzată de următorii factori: creşterea
rapidă a numărului de unităţi de transport pe cap de locuitor, uzura morală şi fizică a parcului de
automobile, lipsa unui control de stat şi departamental.
. Nivelul de poluare al aerului atmosferic de la sursele mobile este influienţat şi de
calitatea combustibilului utilizat, consumul căruia creşte odată cu majorarea numărului unităţilor
de transport. În ultimii ani practic toată benzina importată este fără plumb, ceea ce a eliminat
unul din factorii de risc recunoscuţi pentru sănătatea umană.
Pe parcursul anului 2008, au fost utilizate pentru toate sursele mobile de transport 215,0
mii tone benzină, 252,2 mii tone motorină, şi 2249,8 mii m 3 gaz lichifiat. Totodată volumul
consumului de combustibil comercializat, care s-a utilizat pe parcursul anului, conform tabelului
8 nu corespunde datelor prezentate în anexa 7, fiind în creştere, inclusiv benzină cu 62160,2
tone, motorină cu 87383,9 tone şi gaz lichefiat cu 34013,6 m 3. Această cantitate de combustibil
(benzina) a fost utilizată pe teritoriul ţării de sursele mobile neidentificate şi în sectorul
termoenergetic. Ca sursă oficială de informare s-au luat datele prezentate de Agenţia Naţională
pentru Reglementare în Energetică.

9
 Tabelul 7.
Cantitatea de combustibil utilizat de către sursele mobile de poluare din sectorul
transport, anul 2008.
Tipul de combustibil Cantitatea utilizată (tone)
Stocuri la Importat Comercializat Stocuri la
01.01.2008 2008 2008 01.01.2009
Benzină (litri) 30736 282519,1 277122,1 36133
Motorină (tone) 23316 346197,6 339638,6 29875
Gaz petrolier lichifiat 2733 60544,6 57394,6 5883
(t)

În ultimii doi ani se observă o reducere a consumului de benzină şi creştere a consumului

de motorină şi gaz. Spre exemplu, aceste schimbări au apărut în rezultatul majorării numărului
de autovehicule care utilizează motorină şi gaz lichefiat, precum şi a unităţilor de transport mai
performante importate în ţară, care corespund standardelor europene Euro 4 şi Euro 5.
În comparaţie cu autovehiculele cu benzină, cele cu motor Diesel evacuează concentraţii
mai reduse de poluanţi. Însă, în cazul funcţionării incorecte, acest gen de autovehicule elimină
fum negru şi substanţe mirositoare. Conform unor cercetări, concentraţiile de particule evacuate
cu eşapamentele autovehiculelor cu motor Diesel se cifrează la aproximativ 50 mg/m 3 sau 10
mln. de particule pe centimetru cub.
Actualmente, numărul staţiilor de alimentare cu produse petroliere constituie 654 unităţi,
iar sursele de poluare ale acestora numără 4228 unităţi.
Starea ecologică a factorilor de mediu este agravată şi din cauza circulaţiei şi staţionării
maşinilor în locurile neautorizate. Partea carosabilă a străzilor şi trotuarelor este impracticabilă
pentru pietoni în rezultatul transformării lor în parcaje de zi. Nu mai puţin gravă este situaţia
parcajelor de noapte, o mare parte din acestea fiind amplasate în locuri neamenajate,
intensificînd astfel procesul de poluare a aerului atmosferic, solului şi a apelor cu produse
petroliere şi alte deşeuri solide şi lichide. De cele mai multe ori populaţia se confruntă cu
problema amplasării acestora în apropierea blocurilor locative, influenţînd în mod negativ starea
mediului şi a sănătăţii locatarilor.
10
 Poluarea transfrontalieră

Poluarea transfrontalieră a aerului atmosferic, atît în Republica Moldova cît şi în restul

Europei este generată de ploile acide, de emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot de la
centralele termoelectrice, întreprinderile industriei grele, arderea cărbunelui şi altor combustibili
fosili în sectorul casnic, precum şi de emisiile mijloacelor de transport. Ţările Europei Centrale şi
de Vest au contribuţii importante la fluxurile internaţionale de poluanţi către ţările mai slab
dezvoltate economic şi industrial. Prin urmare, strategiile pentru soluţionarea problemelor
cauzate de poluarea transfrontalieră a aerului, trebuie să ia în consideraţie fluxurile dintre ţări şi
eforturile comune ale ţărilor europene de a reduce emisiile şi consecinţele lor transfrontaliere.
Conform Raportului Naţional (Starea Mediului, 2006) Republica Moldova este un importator net
de sulf, oxid de azot şi amoniu. Cota importului transfrontalier constituie 84% pentru deşeurile
de sulf, 96% pentru depunerile de azotoxiant şi 45% pentru cele de azot. Cea mai mare parte din
depunerile de sulf provine din România (32%) şi Ucraina (18%). Iar depunerile de azot oxidant –
în special din Ucraina (15%) şi Polonia (12%).
Ploile acide (PH<5.6), conduc la distrugerea vegetaţiei şi lumii animale. Observaţiile
anterioare asupra fenomenului "ploi acide" efectuate de către Institutul de Ecologie şi Geografie
al Academiei de Ştiinţe a RM şi serviciul Hidrometeorologic de Stat identifică Republica
Moldova ca o zonă de manifestare a ploilor acide. Pe parcursul anului 2008 n-au fost înregistrate
cazuri mari de precipitaţii acide (PH<5,6).
În anul 1987 în localitatea Leova a fost pusă în funcţiune prima staţie de monitorizare a
poluării transfrontaliere a aerului integrată în reţeaua EMEP. Începînd cu anul 2004 ea şi-a reluat
activitatea, furnizînd informaţii privind aciditatea şi compoziţia chimică a precipitaţiilor
atmosferice (inclusiv privind metalele grele şi poluanţii organici persistenţi).

Măsuri de reducere a poluării

Cele mai efective măsuri de reducere a poluării aerului atmosferic la ziua de azi sunt
noile tehnologii cum ar fi: implementarea surselor de energie regenerabilă, a tehnologiilor
nonpoluante etc.
Acţiunile privind protecţia şi securitatea ecologică valorificînd surse regenerabile de
energie sunt reglementate de art.6 litera c) şi art.27 ale Legii energiei regenerabile nr.160-XVI
din 12 iunie 2007, care are drept scop sporirea securităţii energetice a statului şi reducerea
impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului prin majorarea anuală a ratei de
energie şi combustibil regenerabil. În acest sens se prevede:
 diversificarea resurselor energetice primare locale;
 asigurarea producerii energiei din surse regenerabile la nivel de 6% pînă în anul
2010 şi 20% pînă în anul 2020 din totalul de energie.
Conform acestui obiectiv în anul 2010 volumul de bioetanol va constitui 6% din volumul
benzinei comercializate (în amestec), iar volumul de biodiesel şi motorină - 5%. Aceşti
indicatori, către anul 2020 vor constitui fiecare cîte 20% din volumul comercializat.
La moment se urmăreşte înlocuirea combustibilului tradiţional (benzina, motorina) cu un
alt tip de combustibil ecologic-uleiul din rapiţă. Acest combustibil ecologic este produs la
întreprinderea mixtă Moldo-Germană “Bio-Compani-Raps”, din or.Lipcani, raionul Briceni.
Întreprinderea a început să activeze în 2006, cu capacitatea de producere lunară de 300 tone. Pe
parcursul anului 2008 s-au prelucrat 3 mii tone seminţe rapiţă, fiind extrase peste o mie tone
biocombustibil. Aburii acumulaţi în cazane se utilizează şi pentru rafinarea uleiului. Acumularea
aburilor în cazan este de 1 tonă pe oră. Un asemenea cazan este unic în Moldova.
Principalele surse de energie regenerabilă sunt: energia eoliană, energia solară, biomasei,
geotermală şi cea minihidraulică. Caracteristic pentru toate sursele enumerate este lipsa

11
emisiilor de CO2, şi doar la arderea biomasei se elimină o cantitatea de CO 2 egală cu cea
absorbită de plante la creştere, înregistrîndu-se astfel o balanţă finală nulă a emisiilor de CO2.
Utilizarea surselor regenerabile de energie pot reduce substanţial gazele cu efect de seră,
în special emisiile de CO2 şi alţi agenţi poluanţi. De asemenea, utilizarea surselor regenerabile
consolidează independenţa economică a utilizatorilor care dezvoltă asemenea surse de energie.
Prin intermediul diverselor programe internaţionale astfel de tehnologii se implementează şi în
republica Moldova, dar pînă ce în proporţii mici şi corespunzător gradul lor de ameliorare a
situaţiei este nesemnificativ.

12
 Bibliografie:

1. G. Duca, C. Mihailescu şi alţii. Starea mediului ambiant în Republica Moldova. Chişinău,

1999.
2. M. Iftode, T. Ţugui, V. Garaba. ABC-ul deşeurilor. Chişinău, 2000.
3. G.Duca, I.Stoleru, A. Teleuţă. Starea factorilor de mediu din Republica Moldova,
Chişinău, 2003.
4. Studiu de performanţe în domeniul protecţiei mediului. Republica Moldova. Naţiunele
Unite, Geneva, 2005
5. R. Bajureanu, M. Mustea, V. Holban şi alţii. Ghid ecologic pentru administraţia publică
locală şi cetăţeni. Chişinău, 2006.
6. Starea mediului în Republica Moldova în anul 2006. Raport Naţional. Chişinău, 2007.
7. Protecţia mediului în Republica Moldova. Ministerul Ecologiei şi resurselor Naturale.
Chişinău, 2007.
8. Anuarul Inspectoratului Ecologic de Stat – 2007. Protecţia mediului în Republica
Moldova. 2008

13