Sunteți pe pagina 1din 9

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE SOCIALE
CATEDRA DE DREPT

Obligații cu caracter moral al funcționarului public:


demnitate
REFERAT

Autor:
Studenta grupei AP21R,
Ana GRACHILA

Conducător științific:
Olga JACOTA,
dr., conf. univ.

BĂLȚI – 2018
1
Cuprins

1. Introducere........................................................................................................
...................3
2. Noțiuni generale privind funcția publică și obligații cu caracter
moral..............................4
3. Principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor
publici........................4
4. Demnitatea – caracter public al
funcției..............................................................................5
5. Concluzii și
recomandări.....................................................................................................7
6. Bibliografie........................................................................................................
..................9

2
Introducere

Funcţia de demnitate publică este o funcţie publică ce se ocupă prin mandat


obţinut direct, în urma alegerilor, sau indirect, prin numire în condiţiile legii.
Funcţionar public este persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o
funcţie publică. Exercitarea funcţiei de demnitate publică se bazează pe principiile
legalităţii, liberului consimţămînt, transparenţei, exemplului personal,
responsabilităţii şi al loialităţii.

Demnitatea este o obligație cu caracter moral care are mai multe înțelesuri și
consecințe, astfel termenul demnitate provine din cuvantul „publică” al sintagmei
„funcție publică”, el – cuvantul „publica” – face trimitere la sensul demnității pe
care o are și o îndeplinește un funcționar, respectiv aceea de reprezentare a unui
organ al statului în relațiile cu ceilalți cetateni. Caracterul public al funcției,
importanța activitătii și semnificația posturii de reprezentant al unui organ de stat
interzice funcționarului sa adopte orice fel de tip de comportament, ci numai acela
care deriva din ideea de agent public corect, cinstit, incoruptibil, acela care
interzice titularului funcției publice să se comporte ca ceilalți și/sau să pretindă
avantaje pentru el sau pentru alții. Sub aspect material, statul are obligația de a
asigura un salariu decent funcționarului public, pentru funcția îndeplinită, iar sub
aspectul moral, el se bucura de autoritate, neavand dreptul de a se degrada pe sine
sau funcția sa.

3
1. Noțiuni generale privind funcția publică și obligații cu caracter moral

Termenul de funcţie publică are mai multe accepţiuni şi mai multe arii de
cuprindere, în multe situaţii neexistând o definiţie legală riguroasă a acestei
noţiuni. Deseori, pentru a preciza sensul funcţiei publice se apelează la practica şi
doctrina administrativă, acest termen putând include totalitatea persoanelor supuse
unui statut de drept public, dar şi o parte dintre cele supuse unui statut de drept
privat.

Funcţie publică constituie ansamblul atribuţiilor şi obligaţiilor stabilite în temeiul


legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică. Funcţionarul public este
persoană fizică numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică.

In știinta administrației, în general, indiferent daca ele sunt preluate sau nu în


cuprinsul unor reglementari specifice , s-au formulat, dezbatut si clarificat o serie
de obligații cu caracter moral, dintre care cele mai multe au valoarea de principii și
au fost transformate, prin sanctionarea lor în acte normative, în obligații
profesionale sub forma unor îndatoriri, denumite norme de conduită profesională a
funcționarilor publici. Normele de conduită impuse funcționarilor publici, prin
texte legale, sunt obligatorii, inclusiv pentru persoanele care ocupa temporar
funcții publice în cadrul autorităților sau instituțiilor publice .

Scopul adoptarii unor norme de conduită obligatorie este tocmai acela de a se


asigura buna funcționare a autorităților sau instituțiilor publice, creșterea calitații
serviciului public, o buna administrare a interesului public, eliminarea birocrației și
a corupției din administrația publică.

Conform dicționarului explicativ al limbii române, cuvîntul demnitate are mai


multe înțelesuri, și anume, calitatea de a fi demn, atitudine demnă; autoritate
morală, prestigiu, gravitate, măreție, funcție sau însărcinare înaltă în stat;

4
3. Principiile care guvernează conduita profesională a funcționarilor publici

În exercitarea funcţiei publice, funcţionarul public se călăuzeşte de următoarele


principii:

• principiul legalităţii – funcţionarul este obligat să respecte Constituţia Republicii


Moldova, legislaţia în vigoare şi tratatele internaţionale, la care R. Moldova este
parte. În cazul în care funcţionarului public i se cere sau este forţat să acţioneze
ilegal sau în contradicţie cu normele de conduită, trebuie să comunice acest fapt
superiorilor săi.

• principiul imparţialităţii – funcţionarul este obligat să ia decizii şi să întreprindă


acţiuni, în mod imparţial, nediscriminatoriu şi echitabil, fără a acorda prioritate
unor persoane sau grupuri în funcţie de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă,
religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. Totodată,
comportamentul funcţionarului public trebuie să fie bazat pe respect, exigenţă,
corectitudine şi amabilitate în relaţiile sale cu publicul, precum şi în relaţiile cu
conducătorii, colegii şi subordonaţii. Funcţionarul public nu trebuie să determine
persoanele fizice sau juridice, inclusiv alţi funcţionari publici, să adopte
comportamente ilegale, folosindu-se de poziţia sa oficială.

• principiul independenţei – apartenenţa politică a funcţionarului nu trebuie să


influenţeze comportamentul şi deciziile acestuia, politicile, deciziile şi acţiunile
autorităţilor publice. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, funcţionarului public îi
este interzis: să participe la colectarea de fonduri pentru activitatea partidelor
politice şi a altor organizaţii social-politice; să folosească resursele administrative
pentru susţinerea concurenţilor electorali; să afişeze, în incinta autorităţilor publice,
însemne sau obiecte inscripţionate cu sigla sau cu numele partidelor politice ori a
candidaţilor acestora; să facă propagandă în favoarea oricărui partid; să creeze sau
să contribuie la crearea unor subdiviziuni ale partidelor politice în cadrul
autorităţilor publice.

5
• principiul profesionalismului – funcţionarul public are obligaţia să-şi
îndeplinească atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă,
promptitudine şi corectitudine. El este responsabil pentru îndeplinirea atribuţiilor
sale de serviciu faţă de conducătorul său nemijlocit, faţă de conducătorul ierarhic
superior şi faţă de autoritatea publică.

• principiul loialităţii – funcţionarul public este obligat să servească cu bună-


credinţă autoritatea publică în care activează, precum şi interesele legitime ale
cetăţenilor. Funcţionarul public are obligaţia să se abţină de la orice act sau faptă,
care poate prejudicia imaginea, prestigiul sauinteresele legale ale autorităţii
publice.

4. Demnitatea- caracter public al funcției

Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public prevede că


obligaţiile generale ale funcţionarului public sunt:

a) să respecte Constituţia, întreaga legislaţie, precum şi tratatele internaţionale la


care R. Moldova este parte;

b) să respecte cu stricteţe drepturile şi libertăţile cetăţenilor;

c) să fie loial autorităţii publice în care activează;

d) să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate şi promptitudine, în spirit de


iniţiativă şi colegialitate toate atribuţiile de serviciu;

e) să păstreze, în conformitate cu legea, secretul de stat, precum şi


confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care ia
cunoştinţă în exerciţiul funcţiei publice, cu excepţia informaţiilor considerate de
interes public;

f) să respecte normele de conduită profesională prevăzute de lege;

g) să respecte regulamentul intern.

6
Pe lîngă obligațiile generale ale funcționarului public, acesta mai are și obligații
morale, una din acestea este demnitatea.

Demnitatea: deriva, cu toate înțelesurile și consecințele, din cuvantul „publică”


al sintagmei „funcție publică”; el – cuvantul „publica” – face trimitere la sensul
demnității pe care o are și o îndeplinește un funcționar, respectiv aceea de
reprezentare a unui organ al statului în relațiile cu ceilalți cetateni. Caracterul
public al funcției, importanța activitătii și semnificația posturii de reprezentant al
unui organ de stat interzice funcționarului sa adopte orice fel de tip de
comportament, ci numai acela care deriva din ideea de agent public corect, cinstit,
incoruptibil, acela care interzice titularului funcției publice să se comporte ca
ceilalți și/sau să pretindă avantaje pentru el sau pentru alții. Sub aspect material,
statul are obligația de a asigura un salariu decent funcționarului public, pentru
funcția îndeplinită, iar sub aspectul moral, el se bucura de autoritate, neavand
dreptul de a se degrada pe sine sau funcția sa.

5. Concluzii și recomandări

Funcționarul public, prin intermediul organelor administrației publice centrale și


locale și a serviciilor publice, realizează funcția executivă a statului așadar, am
concluzionat că autoritățile sau instituțiile publice și serviciile publice cuprind
funcții publice, altfel spus, competente, responsabilități și puteri speciale necesare
realizării intereselor generale ale societații.

Competențele și atribuțiile autorităților administrației publice centrale și locale


se stabilesc numai prin lege și sunt depline și exclusive. Ele îndeplinesc funcții de
autoritate publică, de drept public, care implică exercițiul autorității de stat și
realizarea serviciilor publice la nivel central și local.

Am văzut, de asemenea, faptul că persoana care ocupă o funcție publică, în


temeiul legii, este denumită funcționar public. Ea are o serie de drepturi, dar și
obligații cu caracter moral-etic, unele scrise, altele nescrise, care se circumscriu
noțiunii de etică a profesiei de funcționar public. Suma tuturor îndatoririlor de
7
ordin moral-etic pe care un funcționar trebuie sa le respecte pe durata exercitării
unei funcții de autoritate publică a primit, generic, denumirea de „deontologie
profesionala”.

Analiza conținutului actelor normative de rang superior și inferior indică faptul


că datoria primordială a funcționarului public este servirea interesului public. Drept
urmare, obligațiile de ordin moral ce trebuie respectate derivă din scopul exercitarii
funcției publice: slujirea societății și a cetatenilor. În măsura în care legea
stipulează expres aceste obligațtii ele dobîndesc conotații profesionale iar
respectarea cu strictețe a sensului și conținutului acestora capata dimensiuni stricte,
ale caror consecințe, în toate situațiile de ignorare, încalcare sau nerespectare, se
plasează în cadrul elementelor de răspundere disciplinară, contravențională, civilă
sau penală, dupa caz.

În știința administrației, în general, indiferent daca ele sunt preluate sau nu în


cuprinsul unor reglementari specifice, s-au formulat, dezbătut și clarificat o serie
de obligații cu caracter moral, dintre care cele mai multe au valoarea de principii și
au fost transformate, prin sancționarea lor în acte normative, în obligații
profesionale sub forma unor îndatoriri, denumite norme de conduită profesională a
funcționarilor publici. Normele de conduită impuse funcționarilor publici, prin
texte legale, sunt obligatorii, inclusiv pentru persoanele care ocupa temporar
funcții publice în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

După părerea mea, scopul adoptării unor norme de conduită obligatorie este
tocmai acela de a se asigura buna funcționare a autorităților sau instituțiilor
publice, creșterea calității serviciului public, o bună administrare a interesului
public, eliminarea birocrației și a corupției din administrația publica. Nuștiu cît de
eficiente sunt aceste norme astăzi, cînd corupția este răspîndită în toate ramurile
statului.

8
7. Bibliografie
1. Legea nr. 158 din 04.07.2018 cu privire la funcția publică și statutul
funcționarului public, publicat 23.12.2008, în Monitorul – Oficial nr. 230-
232.
2. Pavel Movileanu, Valeriu Capcelea, Igor Cojocari, Etica profesională și
deontologia agricultorului, Chișinău 2012.
3. Aliona Rusnac, Integritatea profesională și politica anticorupție, suport de
curs, Chișinău 2016.
4. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/138-144.pdf
5. http://www.legeasiviata.in.ua/archive/2016/2-1/4.pdf
6. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/etica-si-deontologia-
juridica/