Per aspera ad astra

Constela\ii
Constela\ii
diamantine
diamantine
Revist# de cultur# universal# Anul IX, Nr. 11 (99)
editat# sub egida Ligii Scriitorilor Rom@ni Noiembrie 2018

Semneaz :

Mihai Batog-Bujeni
Nicolae B la a
Antonia Bodea
Magdalena Br tescu
Mihai Caba
Iulian Chivu
Livia Ciuperc
Ionel Dinc
Doina Dr gu
Gheorghe Filip
Vasile Filip
Vasilica Grigora
Dumitru Ichim
Vasile Dan Marchi
Daniel Marian
Constantin Marin
Galina Martea
Florin M ce anu
Dorina M rin
Amalia M rginean u
Constantin Miu
Janet Nic
Drago Niculescu
Radu Olinescu
George Petrovai
Liliana Popa
Ionel Popa
Valentin Popa
Ion Popescu-Br diceni
Teodor Port rescu
Viorel Roman
Melania Rusu Caragioiu
Dan Florian S rescu
Florentin Smarandache
Alexandra T ietu
Ben Todic
Adriana Tomoni
Roxana Turcu
Al. Florin ene
Gabriele Münter - Via a în cerc
2 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Sumar Constela\ii diamantine

Doina Dr gu , Experimentul Pite ti ................p.3
Janet Nic , Poeme .............................................p.4
Revist de cultur universal
Iulian Chivu, Contingen e în predictivitatea Fondat la Craiova,
transcendent ...............................................pp.5-8
Al. Florin ene, Legile poeziei sau iluzia în septembrie 2010
comunic rii .................................................pp.9,10
Florentin Smaramdache, Citate Recitate ....p.10 - apare lunar -
Drago Niculescu, Filozofia i tiin a sub
semnul unit ii (I) ....................................pp.11-13
George Petrovai, Unicitatea moralei ...pp.14,15 Membri de onoare ai colectivului de redac ie
Dorina M rin, Livia - file de poveste ......p.16 - Prof. univ. dr. Remus RUS
Daniel Marian, Frumuse ea, ca art a tr irii ..p.17 - Prof. dr. Florin AGAFI EI, orientalist, sanscritolog
Constantin Miu, Poetul solitar ....................p.18 - Diplomat Petre GIGEA-GORUN, ambasador, scriitor
Ionel Popa, Liviu Rebreanu - Spa iul organic
.....................................................................pp.19-22
- Prof. univ. dr. George POPA, scriitor, traduc tor, eminescolog,
Vasile Dan Marchi , Poeme ..........................p.23 critic de art
Romeo i Julieta la Mizil ..............................p.24
România 100, (pagin realizat la sugestia lui Redac ia
Mihai Caba) ......................................................p.25
Adriana Tomoni, Daniel Marian - “pe malul de Redactor- ef: DOINA DR GU
vest al adolescen ei” ......................................p.26 Secretar general de redac ie: JANET NIC
Vasilica Grigora , i poe ii construiesc poduri Redactori literari: IULIAN CHIVU
......................................................................pp.27,28 LIVIA CIUPERC
Valentin Popa, Trepte din zero ......................p.29 DANIEL MARIAN
Galina Martea, “Educa ia - sintez a credin ei,
culturii i tiin ei” - proiect consacrat BAKI YMERI
Centenarului Unirii .................................pp.30,31 Redactor artistic: FLORIN M CE ANU
Livia Ciuperc , Un înger printre noi ...pp.32-36
Melania Rusu Caragioiu, Stihuri .................p.36 Redactori asocia i
Amalia M rginean u, Poeme .........................p.37 - Prof. univ. dr. FLORENTIN SMARANDACHE, SUA, scriitor,
Const. Marin, Ulmeni, Maramure ........pp.38,39 matematician, membru al Academiei Româno-Americane de
Alexandra T ietu, Poeme ...............................p.40 tiin e i Arte
Vasile Filip, Autoportret în cuvinte ......pp.41,42
Liliana Popa, Poeme ........................................p.42 - Prof. CRISTIAN PETRU B LAN, SUA, scriitor, pictor, sculptor
Ion Popescu-Br diceni, Din Ordinul lui Orfeu membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
......................................................................pp.43,44 - Prof. univ. dr. VIOREL ROMAN, Germania, scriitor
Gheorghe Filip, “Heterogene” .....................p.45 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Antonia Bodea, Inelul de iarb ....................p.46 - Prof. MARIANA ZAVATI GARDNER, Anglia, scriitor bilingv,
Magdalena Br tescu, Interviu cu acad. prof. dr.
Jean Eskensasy ........................................pp.47,48
critic literar, traduc tor, membru al Uniunii Scriitorilor din
Ben Todic , Cine suntem, unde mergem i de România i al Royal Society of Literature UK
ce? ...............................................................pp.49,50 - Prof. dr. GALINA MARTEA, Olanda, poet, prozator, jurnalist,
Viorel Roman, Invazia barbarilor ...............p.50 membru al Academiei Româno-Americane de tiin e i Arte
Ionel Dinc , Ini iere ........................................p.51
Nicolae B la a, Cine poate oase roade, cine nu
Responsabilitatea privind con inutul materialelor publicate
nici carne moale .......................................pp.52,53 în revista Constela\ii diamantine apar ine strict autorului
Dan Florian S rescu, Academicianul Aurel care semneaz textul.
Flavius Avramescu ....................................pp.54,55 Materialele se pot trimite la adresele:
Radu Olinescu, Tratamentul cu medicamente... constelatiidiamantine1@gmail.com
încotro? .....................................................pp.55,56
const.diamantine@gmail.com
Roxana Turcu, Lacrimile unui înving tor ...p.57
Dumitru Ichim, Poeme ....................................p.58 revista.constelatiidiamantine@gmail.com
Mihai Batog-Bujeni , Constela ii epigramatice
..............................................................................p.59 ISSN 2069 – 0657
Teodor Port rescu, Constela ii epigramatice Adresa redac iei:
..............................................................................p.59
Florin M ce anu, Pic tur de pictur ........p.60 Cartier L pu , Bd. Decebal, bl. S2, ap. 13, Craiova, Dolj,
România, cod: 200440
Fondatori: Doina Dr gu , Janet Nic ,
N.N. Negulescu, Al. Florin ene Ilustra ia revistei: Gabriele Münter
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 3
Doina DR{GU|

Experimentul Pite]ti
Volumul „Experimentul Pite ti”, ap rut laficative i în perioada actual .
Funda ia Cultural „Memoria”, Filiala Pite ti,
în 2018, con ine comunic ri prezentate la
Simpozionul Interna ional PERT’17, de la
Pite ti, în perioada 29 septembrie - 1 octom- lupta împotriva comunismului.
brie 2017.
Deviza tuturor edi iilor simpozionului
este sintagma „S nu ne r zbuna i, dar s nu
ne uita i”, acestea fiind ultimele cuvinte rosti-
te, înainte de moarte, de marele om de cultur «case ale mor ii» - închisori i lag re de
Mircea Vulc nescu, în închisoarea de la Aiud. munc for at - organizat începând cu
Lucr rile cuprinse în volumul „Experi-
mentul Pite ti” contribuie
la „prezentarea adev ru-
lui despre istoria recent
a spa iului românesc, in-
clusiv a românilor din Ba-
sarabia i nordul Bucovi-
nei, foste provincii româ-
ne ti, în timpul dictaturii
comuniste”.
Cartea este editat sub
coordonarea prof. univ. dr.
ing. Ilie Popa i a colecti-
vului editorial format din:
Dumitru Nestor, Teddy
Dr gu , Bogdan-Lucian
tef nescu, Alexandru
German i Eugen Olteanu. nerea puterii comuniste în România de c -
Volumul este structurat în patru sec iuni: tre totalitarismul bol evic stalinist. (...) în-
- la începutul c ii, pe 23 de pagini, edi- treaga suprafa a României a fost împân-
torul i colectivul de redac ie prezint , pe zit cu numeroase centre de represiune, cul-
scurt, în limbile român i englez : Interna- minând cu metodele diabolice de tortur
ionala terorismului comunist; directivele fizic i psihic practicate în a a-numitul
de baz ale NKVD pentru rile din orbita «fenomen sau experiment Pite ti», care a-
comunist ; „Reeducarea prin tortur - Ex- veau drept scop eliminarea tuturor celor
perimentul criminal Pite ti” (scurt istoric, care se opuneau sub diverse forme insta-
metode, caracteristici, etape, urm ri). ur rii dictaturii proletare: clasa politic
- partea I, „Experimentul Pite ti - reedu- interbelic , elitele intelectualit ii, -
carea prin tortur ”, con ine lucr rile pre- nimii, clasei muncitoare”.
zentate despre acest subiect în cadrul sec i- Conform Institutului de Investigare a Cri-
unii întâi. melor Comunismului din România, în timpul
- partea a II-a, „Forme i aspecte de re- regimului comunist, în România au existat 44
presiune a individului practicate în peri- de penitenciare principale i 72 de lag re de
oada dictaturilor comuniste”, con ine co- munc for at , destinate de inu ilor politici,
munic ri prezentate la sec iunea a doua. în care au p timit peste 3 milioane de români,
- partea a III-a cuprinde lucr ri privind dintre care 800.000 au murit.
„Alte aspecte conexe privind regimurile Scrierile din „Experimentul Pite ti” sunt
dictatoriale comuniste” cu urm ri semni- importante prin caracterul lor de m rturie a
celor tr ite de oamenii care nu aveau decât
Volumul mai con ine i câteva articole in vina de a se opune unui regim totalitar, oa-
Memoriam ale regelui Mihai I i ale unor fo ti meni care, prin metode represive, erau rup i
de inu i politici, personalit i marcante în de trecut, dezr cina i, desfiin i, dar i
alunga i din viitor, înstr ina i, destinul indi-
În cuvântul s u, de la pag. 22, prof. univ vidual al insului transformându-se în „desti-
dr. Dennis Deletant (istoric, Univ. George- nul genera iei f destin”, cum spunea Mir-
town, USA) spune: „Forma major de repre- cea Eliade.
siune (...) a constituit-o a a-zisa re ea de
„Experimentul Pite ti” este o radiografie
a unei perioade negre, care a ap sat greu a-
supra poporului român, denaturându-i limba
anul 1945, când a fost definitivat impu- i cultura, oprimându-l i impunându-i limite.
Regimul totalitar comunist
a fost cel mai odios regim,
pe care l-a cunoscut umani-
tatea. Înc lc rile grave ale
drepturilor omului i abu-
zurile au fost sistematic a-
plicate în toate închisorile
i lag rele comuniste din
România. Aici se aplicau ce-
le mai dure metode de tor-
tur . Dar, în fa a represiunii,
organizat de comuni ti, ro-
mânii nu i-au pierdut spe-
ran a (mult vreme i-au a -
teptat pe americani) i s-au
Gabriele Münter - Seara în parc opus prin toate mijloacele.
4 Constela\ii diamantine
Janet NIC{
plimb...
plimb în Gândul t u - un gând-oglind !...
Fiin a ta-i o sprinten cascad
de tâlcuri vechi, iar lumea st s vad
cum dai, iubito, mugurii la grind !
plimb în Gândul t u - un gând-livad !...
Aici frumoase p ri se perind
iar Dumnezeu îngroap câte-o ghind ,
zut - i El! - uimirii prad ...
Se împruneaz merele de-a valma,
gutuile se-mpiersicesc, iar palma,
furat de-al iubirii calapod,
dând frunzele-ntr-o parte, prinde rod.
Dar, dincolo de preadivina larm ,
metaforele stau c-un ochi la arm !
Domni i doamne
Doamne, domnul Cer coboar
Stelele pe câmp s i pasc
Lâng sfânta lui comoar -
Doamna Limb Româneasc !
Doamne, trece doamna Art
peste domnul Labirint...
Domnul Râu, pe doamna Hart ,
face tumbe de argint.
Domnul Dor, crescut departe,
taie domnul Timp în dou ,
doamna Carte-mi ine parte,
când m ninge doamna Rou .
Doamne, doamna Gladiol
îmi irig domnul Sânge,
domnul Gând m d -n gondol ,
domnul Nor în palme-mi plânge.
Doamna Ploaie-i rug ciune
peste domnul Spic de ras ,
doamna Ramur ne pune
domnul M r pe doamna Mas .
Peste veri i peste toamne,
domnul Clopot bate iar i...
Domnii-ace ti i-aceste doamne
sunt eternii mei tovar i !
Od femeii iubite (- PROEM -)
ti femeia prea cumin,
suflet nalt i trup fierbin.
Adorabil st pî,
Constela\ii diamantine
pentru mine e ti o zî.
N-am putere s divul
puritatea ta de ful.
Din cerescul t u sentim,
ca fl mândul, cer suplim.
Pieptul, f de adaos,
este cosmosul din haos,
iar t cerea ta-i vorbir
ce m face trandafir.
De e cald, sau de e fri,
colorezi o lume gri.
Nici nu nin i nici nu plo,
pe instinct îmi pic ro.
Pentru mine nu e dub,
marmoreic eu te iub.
Sonet fistichiu
Sunt poet i coc re-versuri
Cu vibr ri de-n elepciune.
E prozaic minune
se gust , înc , versuri.
i de-aceea, fac demersuri
La-ndemân a v pune
Prima mea a-versiune
A acestor uni-versuri.
Cu impuls telectual,
Degresat de zei i tauri,
Câ tigai, pe-al frun ii val,
O cunun de coc-lauri.
i-n apartele-mi empir,
Clorofilic m emir...
Gabriele Münter - Buchet de dalii
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Sonet super-mod-ernist
În al sângelui argou
mi-am s dit conceptul rar.
Din pistilul popular,
mi-am ales celest lingou.
Vreau cu for tor -n ou,
Hram pe ram i var avar,
Nu i calul din cal-var,
Nu vreau halul din hal-ou.
Gândul vrea s se desfete-n
Pribegia lui spre mâine.
Niciun plânge nu m prieten,
Niciun latr nu m câine.
i de-aceea, tat Ares,
Între cei pitici eu mare-s!
Sonet ire-vers-ibil
Dac stele-adun din râu,
Nu fac art pentru hart ,
Ci v dau, cu mare art ,
Ultimul aspic de grâu.
Stau în cântec pân’ la brâu,
Beau mister c-o oal spart .
Nemuririi f toart
Vreau s -i fac, din iarb , frâu.
Peste timpii ce se scurg,
Pun metafore la plug.
necheaz -al meu amurg,
Dar nu pot s rinofug
i m bucur de insecte,
În ierbarul cu defecte...
Sonet româno-franc
Sunt amploiat la un ecol de ar
i abitanii zeu m recunosc.
De pun pe ghiocei parfum de mosc,
Nu pun pe lang ce nu se manj, dar zboar .
Un oz bizar ca mâ a se strecoar
În sangul meu ce bate-n diguri:pleosc!
i ce plezir ca-n tain s cunosc
Silansul ri al nop ilor de var !
De mint, oricine poa’ s m corige,
m plesneasc semplu peste bu .
Sunt peizan cu stil pe catalige,
Panseul fin îmi e solei i du .
Când vremea e movez , un’ s plec?
i cânt cucii-n ram:avec-avec!
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Iulian CHIVU
Contingen\e
@în predicativitatea
transcendent[
Problema, în plan logic, începe cu suspiciunea unei erori de nece-
sitate: În ce m sur defini ia lui Dumnezeu, în afara unei îndr zneli
spirituale, solu ioneaz ceva din gravitatea destinal a omului? Filo-
sofiile au f cut din asta o preocupare sc pând câteva erori aposteriori
în logica definitoriului, îndep rtându-se astfel de esen , în timp ce
teologiile s-au apropiat de ea aprioric acceptând grosso modo trans-
cendentul i metafizica.
Era îns prea târziu atunci când matematicile au explicat totul
prin logica predicatelor: nu totdeauna o propozi ie dintr-un model A
este adev rat i într-un model B. Cu atât mai mult, în domenii de
defini ie diferite, predicatele definirii nu pot fi adev rate ca în cazul
tautologiilor logice, când un predicat dintr-un model este adev rat
în orice alt model.
Problema nu are solu ie, fiindc între definitoriul contingent i
cel transcendent nu exist nici m car o contradic ie în logica pre-
dicatelor atât timp cât logica definitoriului metafizic scap esen ial
ra iunii noastre, pentru c încearc s aplice predicatele din domeniul
A în domeniul B, acesta din urm neputând fi controlat cu logica lui
A (o propozi ie este contingent în logica predicatelor dac i numai
dac nu reclam nicio tautologie, nicio contradic ie).
Definirea este astfel un ra ionament valid dac i numai dac C
este deductibil din predicatele P1, P2..., pentru c nu exist niciun
model în care premisele (P) s fie adev rate, iar concluzia (C) fals .
Filosofiile ne conduc spre dou propozi ii (A i B) care se vor
echivalente în i prin logica predicatelor.
Gabriele Münter - pi e
5
Cred c , în cazul definirii lui Dumnezeu, A i B fac o mul ime
inconsistent , iar introducerea oric rei asign ri de variabile nu este
satisfiabil , fiindc se confrunt în metafizic cu diferen a de univers
(A i B nu pot fi echivalente tocmai din aceast cauz ), iar extensiile
nu sunt posibile în ambele sensuri (geneza e unidirec ional : Dum-
nezeu l-a creat pe om dup chipul i asem narea Sa).
adar, premisa nu este fals , dar nu se verific în metafizic cu
mijloacele contingen ei. Pân la a decide un Dumnezeu în postulat
ar mai fi decât un pas, îns e tocmai pasul care se risc în neant. A a-
dar, dac totu i este necesar , care ar fi prima întrebare în leg tur
cu Dumnezeu? Ar fi suficient o singur întrebare? Ar putea fi ea
scutit de pragmatismul contingent? i dac se impun mai multe
întreb ri, acestea sunt comutative sau sunt înl uiri descendente
cu baza în infinit?
Logica aceasta, la limita ra iunii, e cople itoare, îns scap ceva
esen ial: poate fi Dumnezeu exprimat/descris în plan lingvistic sau
mâne inaccesibil în inefabil? Postularea lui Dumnezeu începe chiar
cu prima întrebare, oricare ar fi ea despre El. i atunci, dac prima în-
trebare este totu i necesar , trebuie s stabilim momentul 0 în apriori
sau în aposteriori? În principiu, putem neglija posibilitatea concret
de a accede la capacitatea de a cuprinde tot definitoriul? i dac da,
atunci avem nevoie de primul indiciu.
Acesta, îns , nu poate fi abstract; primul indiciu apelabil este la
limit : geneza! adar, nu avem decât s postul m adev rul biblic i
repet m întreb rile despre existen a lui Dumnezeu, ceea ce ne
întoarce în acela i cerc vicios de care aminteam la început: logica
definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre - or asta
pune iar la îndoial necesitatea oric rei întreb ri. Ar mai r mâne o
singur alternativ ; cea cartezian : existen a mea, dac este o reali-
tate, de ce ordin este adev rul ei? Îns i de aici intru în acela i cerc
vicios pe care încercam s -l evit din ra iunile amintite.
adar, postulatul nu poate fi evitat. Îns primul postulat nu
este Dumnezeu i nici existen a mea cauzat , ci cauzarea în sine; or
nici asta nu este o noutate. Defini iile reflect îns i c utarea defi-
nitului i o exprim cel mai adesea sintetic în afirma ii: Dumnezeu
este spiritul infinit i perfect în care î i au sursa, suportul i scopul
toate lucrurile1 Alte surse propun un Dumnezeu ca Un spirit infinit,
etern i neschimb tor în fiin a, în elepciunea, puterea, dreptatea,
bun tatea î i adev rul S u2; dar i ca realitate infinit , etern ,
necreat i personal , care a creat tot ce exist n afar de sine i
care s-a relevat creaturilor umane ca fiind sfânt i iubitor, conform
iudeo-cre tinismului3.
Odat cu Tertulian (160 d. H.), Dumnezeu apare îns ca o
Triunitate (Trinitate), destul de frecvent folosit în Noul Testament
(Tat l, Fiul i Sfântul Duh în deplin i des vâr it unitate). Episcopul
menonit Pieter J. Twisck (1565-1636) formula pe acest temei ideea de
6 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Dumnezeu ca însumând nu doar trei nume, ci trei persoane care
împ rt esc acelea i atribute divine...
Aceast Trinitate se afl în cer, cum noteaz T.J. van Braght4:
Tat l, Fiul i Duhul Sfânt; dintre care sl vitul Fiu s-a coborât
printre noi i a tr it ca rob, f cându-se asemenea oamenilor i a
fost identificat i ar tat lumii de c tre Ioan Botez torul la râul
Iordan. Duhul Sfânt a fost v zut i el de c tre acela i Ioan Bote-
torul cu ocazia botezului Domnului Isus, când a coborât în chip
de porumbel i a venit peste Domnul Isus. Tat l, care este spirit
nev zut i nu poate fi v zut cu ochi muritori, i-a f cut atunci auzit
din cer glasul i a zis: «Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi
sesc pl cerea».
Iat deci c i în aceste inten ii descriptiviste de definire, logica
definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii noastre nu doar
pentru c A i B fac o mul ime inconsistent , ci pentru c , pe de o
parte, introducerea oric rei asign ri de variabile nu este satisfiabil ,
iar pe de alta, din motive de natur a argumentului; doar teologiile au
reu it aceasta printr-un definitoriu grosso modo, func ional, cu care
filosofiile nu s-ar fi mul umit în primul rând din ra iuni de metod .
Nu ne îndoim ca Gerrit Roosen (1612-1711) c Trinitatea Tat -
Fiu- Sf. Duh nu ar fi în eleas cum se cuvine ca deplin i des vâr it
unitate, iar paradigma argumentelor i stabilirea definitului au com-
portat contradic ii i refuzuri de asign ri pân la acceptarea aseit ii
lui Dumnezeu (cauza i principiul cauz rii), chestiuni detaliate la
începutul secolului al XX-lea de Adolf von Harnack, odat cu lucrarea
sa Esen a Cre tinismului.
Parcursul intuitiv - perceptiv - conceptiv a fost, în fond, o incert
i nesatisf toare c utare în definit. Iar convenirea atributelor esen-
iale ale lui Dumnezeu nu inea nici de natura revela iei, nici de
cunoa terea catafatic i cu atât mai pu in de cunoa terea apofatic .
Raporturile subiect/obiect, con tiin /lume exterioar au venit
în urma observ rii pasive; ca atare, Dumnezeu se relev ca mister în
contemplare i î i contureaz atributivitatea în reflectare. El este mai
întâi Unul-Tot (la greci), infinit i nem rginit i este la fel de ateist s
afirmi existen a lui Dumnezeu pe cât este s o negi: Dumnezeu este
fiin a în sine, nu o fiin 5 i, pe cale de consecin , el nu exist , ci
pur i simplu este6.
Paul Tilich, la care fac trimitere, este astfel primul care avanseaz
o remarc esen ial , dar care a sc pat timp îndelungat reflect rii,
de i scolastica se apropiase destul de mult de ea. Dumnezeu nu este
o realitate printre celelalte, ci una de o alt esen (chipul i asem -
narea) - logica definitoriului metafizic scap esen ial ra iunii
noastre, cum trebuie s repet m. Dumnezeu, creatorul lumii, într-o
prim observa ie, este auto-existentul (non-creatul) etern i infinit,
iar orice creatur (secundar ) se deosebe te esen ial de El. Trans-
cenden a Lui se relev prin aceea c El este în mod necesar creatorul
Universului (el însu i infinit).
Mai apoi, Dumnezeu este perceput ca entitate imaterial care î i
este cauz i principiu al existen ei, o alteritate care nu este scutit
de personalism; scrierile biblice, literatura iudaic i cre tin devo-
ional au între inut aceasta, în Noul Testament, de pild , unde Iisus
vorbe te frecvent despre Dumnezeu-Tat l, el fiind imagine lumeasc
a acestuia.
Acestui atribut i se adaug altele. Dumnezeu este bun i iubitor
(o iubire de tip agape, nu de tip eros); rintele Arsenie Boca spunea
adesea c Iubirea lui Dumnezeu fa de cel mai mare p tos e mai
mare decât iubirea celui mai mare sfânt fa de Dumnezeu i de
aceea p rintele Teofil P ian considera rug ciunea, pelerinaj c tre
Cer7, prin care omul se poate ridica mai presus de sine prin bun tatea
lui Dumnezeu, care se subordoneaz iubirii Lui, de unde caracterul
rela ional al binelui.
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Apostolul Pavel, pe de alt parte, aduce în discu ie Mânia lui
Dumnezeu doar ca poten ial 8, de i este frecvent amintit în Biblie9.
i cel mai distinctiv atribut al lui Dumnezeu este sfin enia10, cu care
se întrege te conceptual în teologia iudeo-cre tin ca fiind realitatea
infinit , etern , necreat i personal , care a creat tot ce exist în
afar de sine i care s-a revelat creaturilor umane ca fiind sfânt i
iubitor11, iubire care e totuna cu bun tatea lui Dumnezeu, despre
care se scrie începând cu arhiepiscopul neoplatonist Anselm de
Canterbury12, în secolul al XI-lea.
Judec ile despre Dumnezeu, în termenii contingentului, se ex-
prim speculativ în filosofie, dincolo de practic i experien , diva-
gând aseitatea: de la ceva ce exist doar fiindc nu se poate con-
sidera c nu exist i Dumnezeu f existen nu ar putea fi Dum-
nezeu, pân la cea mai des vâr it fiin ce poate fi conceput ,
care este definit ca având o existen etern i independent ,
finalizând cu afirma ii teiste de genul cea mai înalt i neîndoielnic
realitate imaginabil - formul ri care se re in în seama a ceea ce,
dincolo de teandrie, numim argument ontic.
La René Descartes13, existen a lui Dumnezeu este o proprietate
sau un predicat definitoriu, ceea ce, pentru Kant 14 nu înseamn c
subiectul i predicatele sale exist în mod necesar în realitate, de i o
fiin des vâr it î i presupune existen a ca atribut dezirabil valid,
îns nu este accesibil cunoa terii pe cale ra ional .
Teologic vorbind, atributele lui Dumnezeu sunt, dup baptistul
A. H. Strong15, de dou feluri: atribute absolute sau netransmisibile
i atribute transmisibile, în func ie de cum acestea sunt exclusiv ale
Creatorului sau dup cum se reg sesc în rela ia Lui cu Crea ia.
Filosofiile au optat pentru clasificarea lor în argumente ontice,
cosmologice (cauza prim ), teleologice i morale. Argumentele cosmo-
logice mai ad ug celor ontice (referitoare la existen a lui Dumnezeu)
înc cinci: 1) Dumnezeu - sursa mi rii universale; 2) cauzalitate i
cauza prim ; 3) fiin e contingente i Fiin a Necesar ; 4) valoarea
gradual i Valoarea Absolut ; 5) inten ia natural i Artizanul Divin,
Potrivit lui Toma de Aquino16, cel de al treilea argument. Numit argu-
ment cosmologic, este totodat i argumentul contingen ei lumii.
Argumentul teleologic, ultimul din enumerarea lui Aquino, are
originea în platonicul Timmaios i este dezvoltat ulterior de William
Paley17. Immanuel Kant, în argumentul fizico-teologic, trimite spre
semnele evidente ale unei orânduiri dup un scop determinat, orân-
duire finalist str in lucrurilor înse i, doar contingent apar inând
acestora, ele fiind legate de o cauz sublim i în eleapt (cauza
lumii), asta în timp ce pentru Aquino existen a lui Dumnezeu nu este
demonstrabil , ci e doar revela ie i credin .
Thoma de Aquino (Summa theologiae) recurge la ra ionamentul
paulinic (Romani, I, 19.20)18: f efecte care nu sunt de propor iile
cauzei, nu se poate avea o perfect cunoa tere despre cauz . Un
ra ionament de re inut propune i Spinoza19: Întrucât Dumnezeu
este fiin a absolut infinit , din ale c rei atribute care exprim
esen a substan ei nu poate fi negat nici unul, ci exist în mod
necesar..., dac ar exista vreo substan în afar de Dumnezeu ea
ar trebui s fie explicat prin vreun atribut al lui Dumnezeu; astfel
ar exista dou substan e cu acela i atribut - ceea ce ... este absurd;
prin urmare nu poate s existe nici o substan în afara lui Dum-
nezeu i deci, de asemenea, nici nu poate fi conceput . C ci, dac
ea ar putea s fie conceput , ar trebui cu necesitate s fie conceput
coexistent ; dar aceasta este absurd. Deci în afara lui Dumnezeu
nu poate s existe, nici s fie conceput vreo substan .
Apoi i numele biblice ale lui Dumnezeu au relevan a lor în
diacronia Lui conceptual : El, Eloah, Elohim, El Sadai, Iehova...
El, Eloah i mai ales Elohim, a-zisul plural de majestate, au dat
unora prilejul de a vedea în asta trinitatea Tat l-Fiul-Sfântul Duh.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ebraicul Elion, din Vechiul Testament, înseamn Cel Preaînalt,
cu trimitere la dimensiunea teandric cople itoare a lui Dumnezeu, în
timp cel El Sadai trimite la Dumnezeu Atotputernicul, de i nu este
exclus ca prima accep ie s fi fost aceea de St pân nemilos. Tot a a
Iah, mai apoi Iahve - reg sit în tetragrammatonul IHWH , folosit de
evrei ca substitut al Numelui Sfânt, fa de care aveau re ineri în a-l
pronun a; se traduce prin Domnul (Haleluiah = Sl vit s fie Domnul).
De asemenea, evreii au mai folosit pentru Dumnezeu i Ehieh, în
sensul panteist de Eu Sunt Cel ce Sunt, conform Exodului3: Moise
a zis lui Dumnezeu: Iat , când m voi duce la copiii lui Israel i le
voi spune: Dumnezeul p rin ilor vo tri m-a trimis la voi i m vor
întreba: Care este Numele Lui?, ce le voi r spunde? Dumnezeu a
zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. i a ad ugat: Vei r spunde
copiilor lui Israel astfel: Cel ce se nume te Eu sunt m-a trimis la
voi (Exodul, 3.13.14).
Alte cognomene ale lui Dumnezeu au valoare de sinecdoc :
Iehova-Iire (Domnul va purta de grij ; Geneza 22:14); Iehova-Nisi
(Domnul-steagul meu; Exodul, 17:15); Iehova-Salom (Domnul P cii;
Judec torii, 6:24) etc, acestora ad ugându-li-se ulterior numeroase
altele în limbile popoarelor cre tine.
Un lucru, îns , trebuie remarcat în chip special: teologia cre tin ,
spre deosebire de fiolosofii, postuleaz un model al lui Dumnezeu
mult mai coerent pentru c este conceput catafatic, a c rui aseitate
este revela ie pur , de o aritate conjunctiv , bipolar (scutit evi-
dent de contradic ia contingent/metafizic); Dumnezeu este Domnul
ca în psalmi: Dumnezeu este Domnul i S-a ar tat nou (Ps., 117,
27); bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului (Ps.,
117, 26) etc.
a-zisele atribute transmisibile ale lui Dumnezeu scutesc con-
ceptul de orice contradic ie tocmai prin aceast bipolaritate. Spre
deosebire de atributele absolute, cele transmisibile vizeaz exclusiv
dumnezeirea revelat în rela ia cu omul: Dumnezeu este ve nic i
necuprins, Alfa i omega (Apoc, 1:11), iar Apostolul Pavel le aminte te
filosofilor de pe colina lui Marte c : În El avem via a, mi carea i
fiin a! (Faptele, 17:28), respectiv eternitatea i infinitatea. Cât despre
omniprezen a atotcuprinz toare, evanghelistul Matei spune: Acolo
unde sunt doi sau trei aduna i în Numele Meu, sunt i Eu în mijlocul
lor (Mat., 18:20.).
Gabriele Münter - Case de la ar
7
Un alt atribut transmisibil promovat de teologii este omniscien a
lui Dumnezeu: El îi cunoa te fiec ruia inima (Faptele, 15:18) i tie
de ce are nevoie fiecare (Matei, 6:8). Acesteia îi corespunde omni-
poten a: la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putin (Matei, 19:26.)
sau: Dac vei trece prin ape, Eu voi fi cu Tine; i râurile nu te vor
îneca; dac vei trece prin foc, nu te va arde, i flac ra nu te va
aprinde. C ci Eu sunt Domnul, Dumnezeul t u, Sfântul lui Israel,
Mântuitorul t u! (Isaia, 43:2.). Dumnezeu nu este un om ca s mint ,
nici fiu al omului, ca s -I par r u. Ce a spus, oare nu va face? Ce
a f duit oare, nu va împlini?(Num. 23 ).
Tot a a spune i Noul Testament (Evreii, 13:5; Timotei, 2:13) etc.
i înc un atribut esen ial dintre cele transmisibile este dragostea:
Fiindc atât de mult a iubit Dumnezeu lumea c a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El s nu piar , ci s aib via
ve nic . Dumnezeu, în adev r, n-a trimis pe Fiul S u în lume ca s
judece lumea, ci ca lumea s fie mântuit prin El (Ioan, 3:16,17).
Atributele transmisibile, formulate de Strong, sunt de fapt conti-
guit i ale atributelor dumnezeie ti absolute: 1) Dumnezeu este spirit;
2) Dumnezeu este autosuficient i con tient de sine; 3) Dumnezeu
este nondeterminat exterior în gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imutabil
(nonparadigmatic), nu se schimb pentru c nu evolueaz i nu evo-
lueaz pentru c r mâne totdeauna identic cu Sine; 5). În consecin
Dumnezeu este i r mâne unic; 6) El este des vâr ire calitativ i
etic ; 7) În morala Sa este dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa;
8) Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat.
Toate acestea vor determina op iunea teologic pentru Dumnezeul
cel viu - ca r spuns, pe când filosofiile, în setea lor de absolut, fie c
ajung la Dumnezeul lui Nietzsche, fie c încep de la el, r mân perma-
nent în întrebare.
Odat cu Reforma lui Luther, Biserica cre tin , de pild , ame-
liorase rela ia cu p tosul (Rechtfertigund = Justificarea), iar Calvin
motivase asta prin faptul c Dumnezeu, Creatorul, este i izb vitorul
lumii (Providence) - doctrina predestin rii.
adar, judecând dup toate acestea i coroborându-le cu atri-
butele Lui biblice, Dumnezeu (Noncreatul) nu poate fi cunoscut ca
atare, aidoma Crea iei Sale, ci numai prin revela ie (El S-a descoperit
prin lucrarea Fiului20) i catafatic (prin Scriptur ). Deci, orice str danie
de a-l aduce pe Dumnezeu din „ontica” Lui în ontica coordonatelor
spa io-teporale este o eroare de inten ie. Iat de ce spuneam c
Dumnezeu nu poate fi definit satisf tor pe un definitoriu contin-
gent, lucrul acesta f cându-l cel mai bine ra iunea teo-logic ; apri-
orismul referen ialului transcendent nu este compatibil cu aposte-
riorismul celui contingent decât prin teza atributelor transmisibile, o
exclusivitate de domeniu a teologiei. Reforma cea astfel i ea dis-
tinc ii de aceast natur prin credin (Glaube), gra ie (Gnade),
mântuire (Erlösung) i Sfântul Spirit (Heiligen Geist).
Argumentele lui Dumnezeu refuz aritatea din logica algebric i
sunt, categoric i exclusiv, la El mai mult decât în Crea ia Lui; teo -
logica relevându-L în ceea ce avem de la El: Via a (ca realitate per-
ceptibil ), Calea (ca norm intensiv ), Adev rul (ca predicativitate
extensiv ). Toate acestea, îns , nu contrazic cu nimic abordarea onto-
logic a lui Tillich, dup care Dumnezeu este contiguu în noi doar ca
Temelie, iar fiin a noastr finit este o prelungire în chip i mai apoi
în asem nare a Fiin ei infinite.
Teologia cre tin se scute te de deductivitatea teist a lui Rich-
ard Swinburne21; un Dumnezeu care din ce în ce mai probabil exist
decât nu exist - adic , a a cum am mai spus, conduce spre cel mai
probabil sistem metafizic.
Astfel, între asertotica de dincolo de necesitate sau de posibilitate
i dogmatica tezist , care presupune o anumit criz a în elegerii, ne
afl m în contextul dilemelor lui Collingwood22, potrivit c rora fie
8 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
realul nu se structureaz într-o singur ierarhie, fie noi îl cunoa tem
par ial, fie nu sesiz m conexiunile între ceea ce cunoa tem cu sigu-
ran i atunci suntem tenta i s admitem c lucrurile autonome sunt
determinate de realitatea lor i, în consecin , unit ile abstracte,
singure, nu sunt nici m car ceea ce sunt; împreun , ele sunt ceea ce
sunt, îns nu tot ceea ce ar putea fi (Dumnezeu - ceva ce exist doar
fiindc nu se poate considera c nu exist i Dumnezeu f existen
nu ar putea fi Dumnezeu; Cea mai des vâr it fiin ce poate fi conce-
put , care este definit ca având o existen etern i independent ;
Cea mai înalt i neîndoielnic realitate imaginabil etc.).
Argumentul ontic r mâne în bun parte în contextul dilematic al
lui Collingwood: 1) Dumnezeu - sursa mi rii universale; 2) cauza-
litate i cauza prim ; 3) fiin e contingente i Fiin a Necesar ; 4) va-
loarea gradual i Valoarea Absolut ; 5) inten ia natural i Artizanul
Divin - ele fac fie trimitere expres la contingent, fie c vin din di-
rec ia acestuia; inten ional se transform argumentul în el însu i, ca
în func ia identitar , spre deosebire de atributele transmisibile, pro-
movate teo-logic, cu tendin exponen ial ridicând totul la o pu-
tere variabil : 1) Dumnezeu este spirit; 2) Dumnezeu este autosuficient
i con tient de sine; 3) Dumnezeu este nondeterminat exterior în
gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imutabil (nonparadigmatic), nu se
schimb pentru c nu evolueaz i nu evolueaz pentru c r mâne
totdeauna identic cu Sine; 5). În consecin Dumnezeu este i r mâne
unic; 6) El este des vâr ire calitativ i etic ; 7) In morala Sa este
dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa; 8) Dragostea Sa rezid în
Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat - cum men ionam i mai sus.
Strong continua astfel într-un spirit mult mai tran ant teo-logic
ceea ce începuse Otto Rudolf23, agumentul s u evit autologiile i
este mult mai atent la valoarea de adev r (ex.: Dumnezeu este autosu-
ficient i con tient de sine; Dumnezeu este nondeterminat exterior
în gândirea Sa etc.).
Predicatul argument rii ontice î i estompeaz îns valoarea de
adev r din cauza variabilelor în universul discursului (Fiin e contin-
gente i Fiin a Necesar ; Valoarea gradual i Valoarea Absolut ;
Inten ia natural i Artizanul Divin). Conjunctivitatea conduce
aser iunea filosofic spre erori de tipul non sequitur (ex.: ceva ce
exist doar fiindc nu se poate considera c nu exist ) sau chiar
lipsa premisei (Cea mai înalt i neîndoielnic realitate imaginabil ).
Contingentul face ca, la Durkheim, argumentul sociologic s fie
o premis suficient (sistemul sfin eniei i al lui Dumnezeu presupun
condi ia de loialitate absolut impus de societate membrilor s i), la
Freud religia este o ap rare mental împotriva amenin rilor naturii,
pentru Hick Dumnezeu poate fi definit în egal m sur în termeni
naturali i non-religio i ca i în termeni religio i, iar la tei ti conceptul
se poate exprima i dilematic (Dumnezeu este perfect iubitor, Dum-
nezeu trebuie s doreasc s elimine tot r ul; iar dac Dumnezeu
este atotputernic, trebuie s poat elimina tot r ul. Dar r ul exist ,
prin urmare Dumnezeu nu poate fi omnipotent i perfect iubitor în
acela i timp), simultan, pentru omul de tiin , Universul d inuie ca
obiect al cercet rii ca i cum nu ar exista niciun Dumnezeu.
Teo-logic, definirea lui Dumnezeu nu se identific cu descrierea
conceptului nostru de Dumnezeu, fiindc a a ceva este din start
exclus tocmai din considerentul atributului de natur transcendental :
Dumnezeu este i r mâne unic; El este des vâr ire calitativ i
etic ; In morala Sa este dragostea des vâr it fa de Crea ia Sa;
Dragostea Sa rezid în Sfin enie: Dumnezeu este singur f p cat.
Astfel coerent , rela ia omului cu Dumnezeu r mâne, în virtutea
acestor atribute definitorii, s fac , dup obiectul teologiei cre tine,
apologia smereniei i s se des vâr easc prin credin , n dejde i
iubire; ateismul oricum nu este o solu ie.
Anul IX, nr. 11(99)/2018
NOTE
1
Hopkins Strong Augustus, Systematic Theology, Philadelphia, 1907, p. 52).
2
Catechismul Westminster, p. 52.
3
John H. Hick, Filosofia religiei, Bucure ti, Ed. Herald, 2010, p.31
4
The Bloody Theater sau Martyrs Mirror, Scottdale, Mennonite Publish-
ing House, 1850 p.374
5
Paul Tilich, Systematich Theology, I, Chicago, 1951, p.237.
6
Atunci Dumnezeu i-a r spuns lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt”. Apoi i-a zis:
„A a s spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la voi!” (Ie irea, cartea a
doua a lui Moise, 3:14)
7
Ed. Doxologia, Ia i, 2013, p.30.
8
Ziua mâniei i a ar rii dreptei judec i a lui Dumnezeu, care va r spl ti
fiec ruia dup faptele lui. i anume, va da via ve nic celor ce, prin
st ruin a în bine, caut slava, cinstea i nemurirea; i va da mânie i urgie
celor ce, din duh de gâlceava, se împotrivesc adev rului i ascult de nele-
giuire. Necaz i strâmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face
ul; întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Slav , cinste i pace va veni îns
peste oricine face binele; întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. C ci înaintea lui
Dumnezeu nu se are in vedere fa a omului. To i cei ce au p tuit f lege,
vor pieri f lege; i to i cei ce au p tuit având lege, vor fi judeca i dup
lege. Pentru c nu cei ce aud Legea sunt neprih ni i înaintea lui Dumnezeu,
ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socoti i neprih ni i. Când Neamurile,
car c n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o
lege, î i sunt singuri lege; i ei dovedesc c lucrarea Legii este scris în
inimile lor... (Rom. 2:5-16).
9
Dumnezeu îi avertizeaz pe israeli i c dac se vor deda la nedrept i i
asupriri sociale mânia Mea se va aprinde (Exod.22:24) Psalmii con in i ei
multe exemple în care apare mânia divin (Psalm.2:5, 12; 78:31; 79:6; 88:16;
etc), apoi în Isaia (Isaia 9:19; 10:6; 13:13.), Ieremia (Ier. 21:5; 32:37.),
Ezechel (Ezech.7:19.) etc. Noul Testament vorbe te i el despre mânia di-
vin : „Cine crede în Fiul are via ve nic ; dar cine nu crede în Fiul, nu va
vedea via a, ci mânia lui Dumnezeu r mâne peste el.” (Ioan 3:36.).
10
Tu ie i înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umbl în
ile Tale i î i aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat pentru c am p tuit.
Vom suferi noi ve nic sau putem fi mântui i? To i am ajuns ca ni te necura i
i toate faptele noastre bune sunt ca o hain mânjit . To i suntem ofili i ca o
frunz i legiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care s cheme
Numele T u sau care s se trezeasc i s se alipeasc de Tine, de aceea ne-
ai ascuns Fa a Ta i ne la i s pierim din pricina nelegiuirilor noastre. Dar,
Doamne, Tu e ti Tat l nostru; noi suntem lutul i Tu, olarul care ne-ai în-
tocmit: suntem cu to ii lucrarea mâinilor Tale. Nu Te mânia prea mult,
Doamne, i nu- i aduce aminte în veci de nelegiuire! Prive te dar spre noi,
ci to i suntem poporul T u... (Iasaia;64:5-11).
11
John H. Hick, Filosofia religiei, Bucure ti, Ed. Herald, 2010, p.31.
12
Monologion ori Cuvântul dintâi despre fiin a dumnezeiasc sau pilda
despre credin a ra iunii (Monologium de divinitatis essentia sive exemplum
de ratione fidei), 1076.
13
Le Discours de la méthode, Leyda, 1637.
14
Critica ra iunii pure (Dialectica transcendental , II.3,4), 1781.
15
Strong, Augustus H, Systematic Tholology: a Comppendium and Com-
monplace-book Designed for the Use of Theological Sudents, New York,
1886.
16
Summa Theologica
17
Natural Theology:or Evidences of the Existence and Attributes of the
Deity Collected from the Appearances of Nature,1802.
18
Fiindc ce se poate cunoa te despre Dumnezeu le este descoperit în ei,
ci le-a fost ar tat de Dumnezeu. În adev r, însu irile nev zute ale Lui,
puterea Lui ve nic i dumenzeirea Lui, se v d l murit de la facerea lumii,
când te ui i cu b gare de seam la ele în lucrurile f cute de El.
19
Etica, p.16.
20
De atâta vreme sunt cu voi, i nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a v zut
pe Mine, a v zut pe Tat l. Cum zici tu dar: Arat -ne pe Tat l? (Ioan 14:9.).
21
The Existence of God, Oxford Universdity Press, New York, 1979
22
R.G. Collingwood, Metod i metafizic , Rev. de Filosofie, an LXII,5/
2015, p. 697.
23
Naturalism and Religion, London,1907.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Al. Florin |ENE
Legile poeziei
sau iluzia comunic[rii
Mai în toate epocile istoriei literaturii române, creatorii n-au ezitat
i spun p rerea despre poezie. Dar interven iile lor au fost, de
obicei, ocazionale i fragmentare, aservite într-un fel sau altul operei
proprii, subiective sau polemice, amintindu-mi de poezia lui Emi-
nescu cu „l udându-te pe tine, ridicându-se pe el”.
Voca ia teoretic n-a lipsit, în genere, la unii poe i, îns voin a de
cuprindere sistematic i, mai ales, posibilitatea de a r mâne deta i,
las de dorit. Poetul-critic e o prezen tipic în configura ia modern
a tuturor literaturilor. Unii dintre ace tia cred c poemul concret tre-
buie în principiu s nu spun totul despre poezie. Ace tia sunt gândi-
tori, neîncrez tori în entit i metafizice, în coeren a pur a specula iei,
în teoreticul nevalidat de inexorabilitatea realitate a textelor.
Poemul trebuie abordat programatic, spun unii poe i-critici, acele
straturi ale poemului a c ror eviden pare s ne scuteasc de a le
mai în elege i explica. Dar efortul lor se consum în a explica evi-
den ele. Nimic mai dificil i mai pu in tautologic: aceast pozi ionare
contrazice comodit ile i for eaz obi nuin ele noastre, obligând
obiectul s i dezv luie o complexitate nuan at de aparen ele lui.
Poezia trebuie s ne dea impresia, chiar dac aceasta este în e-
toare, c , prin intermediul unor simple cuvinte, ni se comunic o
cunoa tere de o natur foarte special : cunoa terea unui con inut
psihic, a a cum este con inutul psihic în via a real . Poezia trebuie
ne dea iluzia comunic rii unui con inut sufletesc. Îns orice limbaj,
atât cel poetic cât i cel nepoetic, presupune o distan contemplativ .
Aici nefiind vorba de comunicarea unui con inut sufletesc real al
autorului, ci a unui con inut sufletesc imaginar. Comunicarea este
imaginar în poem. În acest context, avem în vedere deosebirea între
intui ia creatoare i cea receptoare, pentru c opera, odat încheiat ,
dep te, într-un fel sau altul, inten iile ini iale ale creatorului s u.
Gabriele Münter - Biserica
9
În primul rând trebuie s facem o distinc ie între o comunicare real
i una imaginar , iluzorie i fictiv . Comunicarea iluzorie devine real
prin chiar faptul c este singura posibil în poem. La fel, în locul tra-
di ionalei distinc ii între eul empiric i eul poetic propun o alta, între
poet i personajul care figureaz ca poet, acestuia îi recunosc posibi-
litatea unei comunic ri reale, obiective: nu poetul, ci un personaj
care figureaz ca poet comunic obiectiv cu noi în poezie. Personajul
de care vorbeam e o voce a poetului, poetul, chiar atunci când vorbe te
în numele s u, nu e decât tot un personaj. Caracterul imaginar, pe de
o parte, al poemului i caracterul lui, pe de alt parte, obiectiv trebuie
considerate în simultaneitatea ac iunii lor.
Sfera no iunii de poezie e mai cuprinz toare decât aceea de poem.
Caracterul imaginar nu e o condi ie a poeziei ci a genului, altfel spus,
a poeticului din poeme. Limbajul real, obi nuit, poate fi la rându-i poe-
tic, în m sura în care comunic intui ii individuale prin mijloace exclusiv
sintactice i lexicale, adic prin intermediul unor simple cuvinte.
În acest context, trebuie s atragem aten ia c o serie întreag de
expresii ini ial poetice se degradeaz i se pierd prin folosin repetat .
Figurile de stil se gramaticalizeaz , metaforele înse i pot muri ca simple
concepte. Unamuno spunea: „Cel dintâi care a numit din ii perle a fost
un geniu, ultimul care o repet este un imbecil”. Obi nuin a conceptu-
alist a limbii se dovede te fatal pentru poezie, ca i uni-versalitatea
ei depersonalizatoare. Adic tocmai ceea ce face din ea principalul mij-
loc de comunicare uman . Poezia este i ea o comunicare, dar comu-
nicare a unor con inuturi suflete ti la care limba nu are acces, pe care,
mai bine zis, le falsific transformând în mod vizibil în gen ceea ce este
individual, analizând ceea ce este sintetic. Sarcina poetului r mâne
aceea de a ie i din generalitatea limbii, de a o transforma în a a fel încât
devin apt s produc iluzia individualit ii suflete ti. Modific rile
poetice sunt prin excelen idividualizante, opozi ia fundamental între
poezie i limba român creînd din acest punct de vedere nu doar di-
ficult i, ci i avantaje. Inexpresivitatea dedus a limbii este, la rândul
ei, rezultatul unei iluzii - am gire contrar , dar profitabil am girii poetice
i transformându-se, ca i aceasta, într-o realitate psihic . Poemul
întreg poate fi privit ca modificant al unei expresii date în cuprinsul
lui. Exist doi factori modificantul i modificatul, termene ce interac i-
oneaz între ele. Modificantul ac ioneaz asupra modificatului. F
procedee, adic f substituire nu exist poezie. Dar, modificantul
poate s lipseasc par ial sau total din poem, fiindc acesta este unic
substituent total. Poemul poate fi privit ca modificant al unei expresii
date în cuprinsul lui. Ca i substituitul, modificantul reprezint mate-
rial lingvistic brut ce suport ac iunea individualizatoare, substitutiv
a poetului. Uneori îns modificatul însu i este virtual. Valoarea modifi-
catului ar putea s consiste nu numai în conota iile pe care - sub in-
fluen a modificantului - le aduce substituentului, dar i din acela pe
care le prime te el însu i intrând într-o asemenea unire indestructibil .
Subliniez c termenul de modificat nu trebuie în eles ca ac iune s -
10 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

vâr it , asemeni substituitului, ci supinal, ca o ac iune de s vâr it. Florentin SMARANDACHE

Exemplul: „Ochii ei alba tri m priveau galnic”, ochii ei alba tri,
substituit, îl înlocuim cu „ochii ei ca cerul senin” devine substituent, (SUA)
în cadrul c ruia cuvântul cerul devine modificat, se îmbog te cu
nuan e suplimentare. În acest caz am v zut substituirea i modificarea
ca dou procese complementare, unul desf urându-se în serie sinoni-
mic . Ochii ei ca cerul senin fiind sinonim cu ochii ei alba tri, iar ce-
rul din context fiind omonim al cerului din vorbirea obi nuit . Încru-
ci area de efecte dinl untrul sintagmei poetice apare astfel mai evident ,
s fie trecut pe linia a doua caracterul decisiv pe care îl are substi-
tuirea. Aceast metod dovede te unitatea substan ial a tuturor mij-
loacelor poetice în m sura în care toate înseamn o substituire.
Fiecare epoc literar - pe linia morfologiei culturii-o consider un
sistem de rela ii între diversele sale caracteristici, a c ror ultim motivare
const într-un nucleu central sau o intui ie radical , responsabil de
întreg ansamblu. În acest context poezia postmodernist se carac-
terizeaz de un individualism acut, izvor imediat al unui tot atât de
acut: subiectivismul, ira ionalismul. Altfel spus, poetul postmodernist
se dezintereseaz de asem narea fizic imediat recognoscibil de c tre E grea via a cercet torilor, dar deseori frumoas i vesel .
*
ra iune pentru a spori în schimb asem narea emo ional , care fiind mai
Câinele e cel mai bun prieten, mai credincios decât omul.
îndep rtat nu ajunge s devin con tient la lectur i se g se te
*
doar implicat în emo ie. Con tientul neactualizat nu este omologabil O s c toresc continuu... i la optzeci de ani. S cunosc lumea.
cu incon tientul, structura lui r mâne una con tient , implicit con ti- Este totul un mister în jurul nostru.
ent . O reduc ie este dealtfel posibil i în ce prive te poezia tradi ional *
al c rei bloc de figuri imaginative risc s par perfect omogen datorit Via a mea e opera mea. Opera mea e via a mea.
distan ei în timp. Semnifica ia ira ional nu ac ioneaz , a adar, asupra *
incon tientului cititorului, ci asupra unui pre-con tient. Implicitul nu Îmi place destinul de emigrant la infinit, de trubadur permanent -
se confund cu incon ti-entul, dar, nici cu ira ionalul. C ci exist chiar care nu apar ine niciunei ri i... tuturor, aventurier în
i în imaginea vizionar un implicit ra ional, ra ionalizabil, adic , prin necunoscut; decât s te na ti i s mori în acela i loc.
lectur . Mai întâi ne emo ion m i numai dup aceea în elegem, dac *
e cu putin . Îns , înclin s cred c emo ia nu trebuie considerate ca Una e s vizionezi o cultur la televizor, i alta s-o vezi în realitate
dou momente separate în receptarea poeziei. Preeminen a poate fi i s-o sim i. Ca diferen a între pasiv i activ.
recunoscut în cadrul unei simultaneit i. Emo ia se poate dispensa *
de în elegere, dar în elegerea nu se poate dispensa de emo ie. F Jovialitate... Amicabilitate... i sim i o energie pozitiv din partea
emo ie, în elegerea poeziei este pierdut . În imaginea vizionar emo ia audien ei. Profesorul Bae Young Jun spune c religia noastr e...
matematica (!) Prin extindere, a afirma c : Religia noastr
este anterioar în elegerii, deci, implicit în în elegere. Schimbarea
este... tiin a (!!)
copernican pe care ira ionalismul o aduce în art const în aceast
*
condi ionare a în elegerii de c tre emo ie. De fapt, în elegerea este un În toat lumea, numerele 3 i 7 sunt magice...
termen - nu opus ra iunii, cum sus ineau filosofii antipozitivi ti din *
secolul XX, dar mai cuprinz tor i mai complex decât ra iunea. În e- Continui s m documentez despre culturi diferite, pentru a
legerea care implic emo ia, care presupune participare i nu deta are identifica asem ri, i mai ales, deosebiri. Cultur Comparat .
fa de obiect. Ra ionalul îl identific m cu conceptualul, iar ira ionalul *
cu emo ionalul. Exist un ra ional implicit i ca atare neconceptual, Oamenii care vorbesc pu in, gândesc muuult.
dup cum exist emo ii ra ionalizabile, i altele nu. Nu este neap rat *
nevoie s recurgem la contribu ia filosofilor spre a justifica o asemenea O c torie atrage alt c torie!
distinc ie, dar, ne vine în minte defini ia kantian a frumosului: ”...ceea *
ce place universal concept”. Defini ie care e departe de a afirma Parafrazând un cântec popular vechi românesc:
natura ira ional a frumosului. Semnifica ia emo ional r mâne astfel Tot pe drum, pe drum, pe drum,
caracterizeze poezia de sugestii delicate a simbolismului, semnifica ia I ACAS nicidecum!
ira ional ar defini cu prec dere poezia de factur suprarealist . *
Poezia nu este pur i simplu expresie individualizat , ci expresie Ii învingi pe oameni, dar nu învingi ideile lor!
*
universal aprobabil , altfel spus, comunicabil .
Omul ce n-are du mani, nu-i face pielea doi bani (proverb din zona
Prin acest eseu am c utat s sondez psihologia crea iei, dedus
Bulze ti - B lce ti).
dintr-o psihologie a recept rii. Cu alt ocazie am s extind aceste *
considera ii despre teoria Poeziei. Importan a major a acestei sinteze Dac ceva nu merge, for eaz -l s mearg ...
const nu atât în descoperirea legii asentimentului, cât a conexiunii *
stabile între asentiment i substituire, în lumina aruncat înl untrul Fericirea unora vine din nefericirea altora...
poeziei din afara ei. În continuare, în eseurile pe care le voi concepe *
pe aceast tem voi c uta, la fel ca în aceast lucrare, s extind Încrederea în sine i în ne-sine...
descoperirea nu a unui sistem care supune realitatea, ci realitatea care *
se supune siste-mului meu. Din idei mici se nasc realiz ri mari!
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Drago] NICULESCU
Filozofia ]i ]tiin\a
sub semnul unit[\ii (I)
1. Teme epistemologice fundamentale
Desigur c reflec ia asupra raportului dintre tiin i filozofie,
cu toate coordonatele sale gnoseologice i epistemologice, ridic
drept obiect fertil de discu ie problematica raportului dintre ipostaza
metafizic speculativ a tiin ei filozofice i ipostaza pozitivist a
tiin elor fixe, supuse puterii opera ionale a principiilor formale logico-
matematice. Pentru ca, plecând de aici, de la analiza gradului de
suprapunere, de imixtiune sau de diferen iere a celor dou domenii
tiin ifice, s se ajung la evaluarea statutului omului de tiin , la
estimarea aparatului s u analitic i sintetic de ac iune teoretic , la
descoperirea, pân la urm , a unui fundament c uzitor unic, inte-
grator în demersul tiin ific pe care îl execut . Metoda matematic ,
cercetarea sub microscop, reflec ia, narativitatea i specula ia nu se
dovedesc a fi altceva decât forme relativ diferite ale unor c i de tin-
dere înspre descoperirea aceluia i adev r ultim, global i absolut,
ruia fiecare dintre acestea încearc s îi lumineze câte o mic parte,
-l surprind dintr-un alt unghi. Acesta este efortul de cunoa tere
al omului, c ruia, odat cu darul con tiin ei, i s-a h zit i destinul
de etern c ut tor al unor taine pe care nu se tie când i în ce m sur
le va cunoa te, efort care orice form ar îmbr ca, orice cale de p -
trundere i descifrare i-ar revendica, utilizeaz în egal m sur ri-
goarea, claritatea, coeren a logic i, mai presus de orice, darul scân-
teii intuitive - s mân a Dumnezeiasc a ezat i încol it în lumina
cerebral a fiin ei umane, care, azvârlit în jerba unor ipoteze haluci-
nante, îi transfigureaz acestei fiin e condi ia pauper , proiectând-o
spre grani ele cere ti. În curiozitatea neobosit care i-a bântuit fiin a,
Gabriele Münter - Câmp înflorit
11
omul a dep it u or scepticismul gnoseologic incipient i declan ator
prin îns i puterea fecund a nega iei, pentru a sta o clip s se
în eleag pe sine, s i explice, prin sensibilitate, gândire sau logos,
fiorul nest pânit al c ut rii.
A urmat duelul termenilor în raport cu înc rc turile conceptule
pe care le poart i reprezint , pentru a se desprinde din el c utarea
concret , pragmatic a empirismului englez, dar i suple ea deceler rii
ra ionaliste, specific francezilor cartezieni i postcartezieni. Scep-
ticismului humeian, care pune radical în discu ie conceptul de cauza-
litate din tiin , Kant îi d o replic de propor ii, pe cât de vaste pe
atât de originale, dep ind matematic i sintetic empirismul i ra iona-
lismul prin afirmarea existen ei unei cauzalit i apriorice, determinant
a facult ilor de cunoa tere care structureaz i construiesc expe-
rien a. A a cum experien a nu este posibil f formele a priori ale
con tiin ei, nici conceptele (categoriile) un pot exista f intui iile
generatoare. Nu credem c epistemologia genetic a lui J. Piaget,
care legitimeaz aplecarea c tre cunoa terea tiin ific prin puternici
factori psiho- i sociogeni, care se unesc pentru a izvorî acel apetit
inexplicabil i irepresibil c tre cunoa tere al omului, sunt în stare a
rui existen a unor cadre prestabilite ale subiectului, chiar i în
condi iile în care Kant nu explic suficient geneza lor, i aceasta
dintr-un motiv capital: transcendentalul, coborârea transcendentului
în imanent, nu poate fi explicat. La grani ele difuze ale orizontului
u, explica ia uman se opre te.
Din punct de vedere al metodei, al cunoa terii sistematizate, fi-
lozofia ocup nivelul de cea mai înalt generalitate, întrucât filozofia,
prin dimensiunea i func ia sa gnoseologic , se constituie i ca me-
tod de abordare a lumii în totalitatea ei, urmând
apoi nivelul metodei i metodologiei a a zis „de
grani ”, valabile pentru mai multe tiin e parti-
culare i transferabile între aceste tiin e dup
unele adapt ri adecvate, i, la nivelul de jos, meto-
dele i metodologiile specifice, distincte de la o
disciplin la alta. „Purismul metodologic” parme-
nidian, construit pe esen , pe adev rul logic i
nu pe experien , se situeaz la polul opus expan-
siunii metodologice platoniene, c ci se trece de
la pur la dialectic , urmând ca Aristotel s nu- i
mai fie suficient doar propriei viziuni, ci, prin lo-
gic , s ofere un instrument operativ metodologic
pentru gândirea tiin ific global . Pân la îndo-
iala hiperbolic a lui Descartes, pân ce omul,
îndoindu-se de puterea lui de cunoa tere, simte
Absolutul Fiin ei perfecte, Dumnezeu, nu mai e
decât un pas, i acesta este f cut de Francis Ba-
con - o încercare de negare a „organonului” aris-
totelic pe baza normelor induc iei amplificatoare,
12 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
insuficient îns pentru a valida corect func ia logic inferen ial ,
mi carea sigur între polii cauzali ai premisei i concluziei. Secolele
al XVII-lea i al XVIII-lea mai ales marcheaz o strâns întrep trundere
între filozofie, tiin e, arte i meserii. Este epoca unui nou salt în
istoria gândirii i civiliza iei lumii, c ci proeminentele crea ii ale lui
Descartes, Newton, Leibniz, Diderot, ale enciclopedi tilor francezi
sau remarcabilele constructe ale lui Kant sau Goethe deschid c ile
unor noi viziuni, fac s p trund magma reflec iei i judec ii umane
prin re ele unor fisuri insesizabile ale misterului. În lucrarea
„Introducere în epistemologie”, filozoful i profesorul Acsinte Dobre
reafirm i sus ine sugestia lui P. Botezatu de a considera, în cadrul
metodei filozofice, logica formal i dialectica ontologic într-o unitate
polar : „Ca teorii de nivel universal, ele nu se substituie una alteia i
fiecare va contribui cu laturi necesare, dar nu suficiente, la
reconstruc ia în gândire a universului dinamic al lumii”. Dac pentru
John Locke „nimic nu exist în intelect care s nu fi existat mai întâi
în sim uri, iar Hegel impune dialectica ca metod filozofic general ,
Kant se men ine în sfera opus , a metafizicii, a formelor a priori,
anterior existente în subiect. Iat spre exemplu, cele trei idei ale ra iunii
(Vernunft), distincte, la Kant, de intelect (Verstand): ideea de suflet
ca totalitate a fenomenelor interioare, ideea de lume, ca totalitate a
fenomenelor exterioare i ideea de Dumnezeu, ca totalitate a realului
i posibilului. Aceste trei idei sunt de factur pur metafizic , stabile,
individuale, f s exprime o solu ie constructiv rela ional , deci
ra ional-dialectic . A încerca m car s le trat m dialectic, înseamn ,
dup Kant, „a ne iluziona prin concluzii dialectice generatoare de
antinomii de neacceptat (A. Dobre)”. În orice caz, dialectica modern ,
unificatoare a logicii cu principii ontologice, considerat de Hegel
metod absolut , fundat pe contradic ii interne, dep ite prin
succesiunile triadice tez -antitez -sintez , nu va putea înfrânge
Gabriele Münter - Drum cu copaci
Anul IX, nr. 11(99)/2018
niciodat fundamentul transcendental. La aceast concluzie,
coincident viziunii kantiene, va ajunge mai târziu chiar
neopozitivismul lui Wittgenstein, care consider în final („Tractatus
logico-philosophicus”) logica este de natur transcendental ,
independent de experien , imanent spiritului pur, o imanen ,
subliniem noi, aprioric , de origine esen ial transcendent .
1.1. Orientarea pozitivist i neopozitivist
Auguste Comte (1789-1857), centrându- i pozitivismul pe istoria
tiin elor, exclude „adaosurile” metafizice, considerate vetuste, deci
insuficiente, i proclam , deasupra gândirii speculative i teologice,
suprema ia succesiunii fenomenelor i a legilor prin care respectivele
fenomene î i manifest devenirea. Obiectul metafizicii poate s de-
vin , de acum, obiect al tiin ei. Îndep rtarea de metafizic , va fi
continuat , la sfîr itul secolului al XIX-lea, de neopozitivismul lui O.
Neurath, R. Carnap, H. Reichenbach, B. Russell i Ludwig Wittgen-
stein, al c rui obiectiv îl va constitui construirea unui limbaj unificat
al tiin ei, pe baza analizelor logico-semantice i sintactice. Îns ,
dup cum apreciaz i Acsinte Dobre în „Introducere în epistemo-
logie”, neopozitivismul e ueaz : „Reconcilierea empirismului tra-
di ional cu existen a adev rurilor logice i matematice pe care i-a
propus-o neopozitivismul a r mas tot ca o problem deschis ”. De-
ind îns limitele i e ecurile sale, neopozitivismul prezint i
aspectul pozitiv al introducerii unei atmosfere de precizie i rigoare
în discursul filozofic i tiin ific, elaborîând chiar noi instrumente
metodologice de verificare a teoriilor tiin ifice.
1.2. Falsifica ionismul lui Karl Popper
Falsifica ionismul lui Karl Popper este foarte interesant în ca-
litatea lui de instrument de verificare a validit ii teoriilor tiin ifice,
un fel de reducere la absurd aplicat stadiului final teoretic, care,
printr-o critic ra ional a eventualelor erori i eliminarea lor, ajunge
la schimbarea premiselor, a ipotezelor problematice de la care se
pleac . Pe lâng faptul c ea apare ca aplicabil doar restrictiv, acelor
teorii care se preteaz la revizuirea experimentelor sau a calculelor
care jaloneaz algoritmul teoretic i metodologic, fiind mai greu sau
imposibil de aplicat teoriilor de factur umanist - lu m exemplul
celor filozofice, speculativ-discursive i narativ-conceptuale - con-
cep ia popperian sufer , în aprecierea noastr , de o capital defec-
iune intern , care, practic, o compromite, iar aceast de fec iune
este urm toarea: depistarea unor erori în fluxul teoretic, ai unor fal-
sificatori ai concluziei teoretice finale, fire te c impune restruc-
turarea, remanierea întregului construct teoretic, dar nu neap rat i
a premiselor, a ipotezelor teoretice de la care se pleac . Din punct
de vedere prospectiv i teleologic, atingerea finalit ii inten ionate
la început poate fi ruinat complet de aceste gre eli sau poate fi
afectat doar par ial, deviat cu un grad acceptabil i recuperatoriu
- în ambele cazuri impunându-se revizuirea i corec iile teoretice
necesare. Dar intui ia, ideea central de la care se pleac , ipoteza
str lucitoare care îl arunc pe cercet tor în lupta cu t riile univer-
sului nu poate fi atât de u or destituit sau schimbat , ea poate
mâne luminoas i valabil , relansând efortul teoretic înspre o
apropiat sau nou direc ie de lucru. Func ionarea cu necesitate a
unui instrument corector teoretic, fondat pe principiul unui modus-
tollens nu ni se pare valid , c ci falsificarea concluziei teoretice,
chiar dac reu te depistarea unor erori interne nu implic în mod
obligatoriu schimbarea ipotezei sau anularea ei, ci, adesea, doar
corectarea acestor erori subminante i refacerea cu obligativitate
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
a concluziei teoretice, astfel încât na terea unei noi probleme (P2)
nici nu existe, ci s existe doar ajungerea la o nou concluzie
teoretic , pe fondul interogativ i sondabil al aceleia i teme. De
aceea, consider m c , în acest caz, al instrumentului de verificare i
corectare teoretic popperian, func ionând pe baza falsifica ionis-
mului, demonstra ia argumentativ valid de tip modus-tollens nu
func ioneaz cu necesitate (adic întotdeauna), pentru c premisa
de lucru (ipoteza) poate r mâne adev rat , ceea ce nu înseamn
nu poate func iona în unele cazuri. În cazul în care modus-
tollens-ul falsifica ionist nu func ioneaz , este în schimb vorba
despre un sistem de reglare de tip feed-back între concluzie i
erori sau între concluzie i diferite stadii operative, sistem de
reglare care las neatins ipoteza. Consider m deci c un proces
atât de amplu, cum este cel al elabor rii constructului teoretic, i
care începe cu o scânteietoare, intuitiv , deci transcendental idee,
nu poate fi verificat i corectat printr-un instrument de validare în
care falsifica ionismul de tip modus-tollens func ioneaz necesar,
iar atunci când falsifica ionismul nu poate fi aplicat, poate fi înlocuit
cu un feed-back reglator între concluzie i erori.
1.3. Orientarea istorist
Thomas Kuhn, St. Toulmin, R. N. Hanson, P. Feyeraband sunt
reprezentan ii orient rii istoriste, centrat pe criz i revolu ie tiin-
ific , pe anomalii i paradigme. Dac în locul progresului cumulativ
al tiin ei propus de inductivi ti, Kuhn propune, prin opozi ie, un
progres prin revolu ii, în care înnoirile mai profunde în tiin e vor
ap rea ca o succesiune ireversibil de restructur ri, ca schimb ri ale
paradigmelor, totu i Kuhn i ceilal i „istori ti” nu reflecteaz i mai
profund, asupra fenomenului real, dar misterios al apari iei cauzal-
istorice oportune i reformatoare civiliza ional al acestei paradigme.
În afara descrierii fenomenului schimb rii de paradigm , „istori tii”
nu- i pun întreb ri în leg tur cu originea i apari ia lui, care sus inem
apar in Înaltului Determinism Energetic, incluzându-se Cauzalit ii
Gabriele Münter - Ferma
13
transcentive (v. Teoria Înaltului Determinism Energetic). În rest,
concep ia lor apare pe cât de frumoas , pe atât de plauzibil .
1.4. Unitatea dual a ontologicului i gnoseologicului
în abordarea realist-integratoare
Se simte tot mai mult nevoia abord rii cunoa terii în orizontul
unit ii duale a ontologicului i gnoseologicului, într-o abordare
realist-integratoare, care se distan eaz de interpret rile simpli-
ficatoare antirealiste sau spiritualist-subiectiviste. În aceste sens,
Wladislav Krajewski propune deplasarea din zona supraestim rii
adev rului epistemologic ideal, nefactualizat, în zona adev rului
izvorât cercetarea realist a obiectelor de cunoa tere (A. Dobre con-
sider drept pertinent aceast p rere, ca singura în m sur de a
men ine cunoa terea pe f -ga ul corect). Epistemologia genetic a
lui Jean Piaget (1896-1980) g se te o cale de mijloc critic între
programele epistemoogice tradi ionale - empirismul obiectivist i
apriorismul subiectivist, g sind o formul rela ional-interac ional
între subiect i obiect. Dar dac aceast concep ie se rezum la sta-
diile evolutive ale con tiin ei copilului, care ar oferi doar o zestre a
func iilor cognitive mo tenite, concep ia „deschiderii la experien ”,
a lui F. Gonseth (1890-1975) merge pe calea opus , a în elegerii
cunoa terii ca o permanent interac iune între un subiect nedes -
vâr it i un obiect în devenire, o permanent adecvare a fiin ei la
experien e modelatoare, cele trei orizonturi la intersec ia c rora se
articuleaz concep ia fiind cele ale cunoa terii intuitive, ale enun rii
logic-ra ionale i ale ac iunii (ale experiment rii). Astfel încât, unite
într-un demers sintetic de instan iere a cercet rii i cunoa terii, cele
dou metodologii apar drept complementare, cu precizarea c meto-
dologia gonsethian este, prin contactul formativ al con tiin ei cu
câmpul permanent deschis al experien ei, în acest sens, auto-funda-
ionist . În leg tur cu complementaritatea gândire „forte” - gândire
„slab ” în tiin i în filozofie, important este citarea, în lucrarea
mai sus men ionat , a lui Hans Gadamer, care sublinia cum, „spre
deosebire de fizic , în care se elaboreaz un limbaj predominant
«artificial» spre a exprima cu precizie st rile
real-fizice, filozofia nu dubleaz limbajul cu-
rent, iar conceptele ei p streaz ceva din ori-
ginea lor în limbajul natural”.
Dar dac vorbim despre infinit, care este
o no iune dificil de analizat sau interpretat,
îns i definirea, abordarea i re-prezentarea
lui este diferit chiar în cadrul aceluia i tip de
gândire, cea logic-formal : în matematica cla-
sic mul imea infinit este totu i delimitabil ,
putând a fi aprehendat de gândirea matema-
ticianului (similar Absolutului filozofic, care
cuprin-de o energie incomensurabil într-o
Fiin de dimensiuni determinate, dar nem -
surabile), pe când logicismul prive te infinitul
ca pe o dimensiune ipotetic nesfâr it ( irul
numerelor naturale), de i Jeffrey Brower
sus ine, prin-tr-o critic intui ionist , ca i
infinitul matematic s fie tratat exclusiv în
mod constructiv i considerat, deci, ca poten-
ial, iar David Hilbert, p rintele colii forma-
liste, în alocu iunea „Despre infinit” (1925),
sublinia posibilitatea simplific rii teoriei
sistemului studiat - procedur comun în
matematic -, prin ad ugarea unor elemente
ideale (de exemplu, numerele imaginare).
14 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
George PETROVAI
Unicitatea moralei
Morala biblic[ - morala tradi\ional[ - morala modern[
În pofida preciz rii din dic ionar c „Etica este teoria filosofic a
moralei”, prin aceasta punându-se cu prea mult u urin semnul de
egalitate dintre etic i moral , r mân la p rerea c cele dou concepte
sunt neidentice în intensiune i extensiune (con inut i sfer ), fapt
care m-a îndemnat s optez pentru urm toarea defini ie/distinc ie în
cartea Cuvinte-ncumin ite (Editura Echim, Sighetu Marma iei, 2014):
„Etica este evanghelia social pentru via a de-aici, morala este evan-
ghelia spiritual pentru via a de-apoi”.
i iat de ce: etica este ansa ca umanul s devin atotuman,
morala este garan ia îndumnezeirii atotumanului; scopul eticii este
-i fac pe oameni virtuo i, iar al moralei s -i fac nemuritori pe
virtuo i; leg turile stabilite de etic sunt de tipul om-om, pe când ale
moralei sunt de tipul om-Transcendent; eticitatea are voca ia sin-
croniei, moralitatea pe cea a diacroniei; dac etica poate fi considerat
anticamera sublim rii omului, atunci morala este camera de tain a
transfigur rii i religiozit ii sale (cu necesara men iune c nu to i
oamenii morali sunt efectiv religio i, dar c to i oamenii religio i
trebuie s aib o trainic baz moral ); posibil ca etica s fie con-
junctural-constrâng toare (a nu se uita cu totul „Codul eticii i echi-
ii socialiste”), îns oriunde i oricând principiile morale au avut
un rol fundamental-t duitor (bun oar , dec derea Imperiului
Roman în timpul iulianilor i maxima lui înflorire din vremea anto-
ninilor, sau - mai aproape de noi - extinsa moralitate cre tin a Evului
Mediu i dramatica ei dec dere în statele moderne).
Gabriele Münter - Iarna în Elmau
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Tocmai de aceea, gânditorul american Norman L. Geisler ne infor-
meaz în Filozofia religiei (Editura Cartea cre tin , Oradea, 1999) c
„morala accept jugul universului, pe când religia îl prime te cu bu-
curie”. Asta deoarece „morala pretinde ascultare, dar religia cheam
la voluntariat”, prin aceea c ea (religia) „nu este o simpl supunere
stoic în fa a universului, ci iubirea lui”. Adic taman ceea ce ne cere
Mântuitorul în Matei 11/30-31: „Lua i jugul Meu asupra voastr i
înv i de la Mine (...). C ci jugul Meu este bun i sarcina Mea este
oar ”...
Acuma, dac admitem c nimeni nu cuget doar de dragul cuge-
rii sau ca s se afle în treab , înseamn c , direct ori indirect, to i
gânditorii lumii au fost i continu s fie preocupa i de finalitatea
practic a medita iei lor, respectiv de efectul concret al exerci iilor lor
spirituale asupra comportamentului semenilor, întru accederea la via a
ideal în sensul imaginat de anticre tinul Bertrand Russell („Via a
ideal este cea inspirat de iubire i c uzit de cunoa tere”): gân-
ditori antici chinezi (Lao Zi, Confucius, Mancius etc.), cuget tori
antici greci i latini (Stagiritul i Etica nicomahic , Epictet i
Manualul lui, Marcus Aurelius i al s u tre sine), filosofi mai
aproape de zilele noastre (Baruch Spinoza i Etica lui faimoas ,
morali tii francezi, redutabila triad Vladimir Soloviov - Nikolai
Berdiaev - Gheorghi Fedotov a gânditorilor cre tini ru i, gândiri tii
i tr iri tii români).
Dac morala este unic , i din acest motiv se constituie în piatra
de temelie a spiritualit ii atotumane, de unde pân unde
aceast tripl ipostaz , care pare o blasfemie prin instinctiv
analogie cu trinitatea divin ? De-acolo c morala biblic
este integral sacrosanct (lui Moise pe muntele Sinai nu i-
a fost doar revelat Decalogul, ci, pentru a le face cunoscute
în mod palpabil poporului evreu, el a primit i tablele cu
cele 10 porunci scrise chiar de Dumnezeu!), pe când morala
tradi ional i cea modern reprezint rezultatul logic (nu
i esen ial religios) al abaterilor de la canonicitatea moralei
primordiale, abateri îng duite atât de componenta tradi i-
onal a cre tinismului, cât i de evolu ia opiniei publice pe
direc ia noncon-formismului.
Vas zic , ne spune Alexandru Babe în Sfin ii - mit,
legend , adev r (Editura Enciclopedia Român , Bucure ti,
1972), taman lucrul de care se plângea la vremea lui sfântul
Atanasie cel Mare, cum c „odinioar vasele biserice ti
erau de lemn, în schimb preo ii erau de aur, pe când în epo-
ca sa vasele erau de aur, în schimb preo ii erau de lemn”,
pentru ca în 1821 (anul declan rii insurec iei grecilor
împotriva otomanilor), ne în tiin eaz acela i autor, patri-
arhul Constantinopolului, împreun cu cel al Ierusalimului
i cu 21 de mitropoli i, s alc tuiasc fioroasa rug ciune-
afurisenie asupra insurgen ilor, ce urma s fie difuzat în
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
toat lumea ortodox , dar la noi a fost citit doar într-o singur
biseric bucure tean : „Nimice te, Doamne, pe cei ce se ridic în
contra sultanului; f ca totul s se se întoarc în binele i folosul
u, pentru ca noi s avem, sub aripile protec iunii sale, o via
lini tit i fericit i s putem l uda i cânta pe Tat l i Fiul i Sfântul
Duh, acum i pururea i în vecii vecilor, amin”. Asta dup ce în anul
1453 turcii au cucerit Constantinopolul, au m cel rit un mare num r
de cre tini supravie uitori i au transformat biserica Sfânta Sofia,
celebra ctitorie a împ ratului Constantin (canonizat de Biserica
ortodox ), în moschee!
Da, repro ul sfântului Atanasie cel Mare este perfect îndrept it,
având în vedere faptul c , a a cum recunosc to i bibli tii i teologii
cre tini, prin noutatea i superioritatea moralei sale cre tinismul
primitiv f cea chete întru ajutorarea nevoia ilor i, dup modelul
sectelor eseniene (unii speciali ti chiar vorbesc de un esenism cre ti-
nat), înregistra excep ionale realiz ri socio-umane în interiorul comu-
nit ilor sale: iubirea semenilor, îngrijirea bolnavilor, punerea în comun
a bunurilor, întrajutorarea, dar mai ales - ceea ce, de altminteri, a
impus cre tinismul pretutindeni în sclavagism - statornicirea deplinei
egalit i între membrii acestor fratrii sui-generis, indiferent de sex,
astfel femeia devenind pentru prima dat în istorie egala b rbatului,
potrivit regulei de-atunci c to i adep ii Mântuitorului erau fra i i
surori.
N.B.: Unii erudi i (atei au ba, îns cu to ii avizi de senza ional) n-
au ezitat s pun semnul de egalitate între comunism i primele co-
munit i cre tine. Sigur, în plan teoretic se pot face diverse specula ii
i apropieri. Dar ce asem nare, necum identitate, exist în plan practic
între bol evismul criminal i sterilizant din pricina ateismului s u
agresiv i acele nuclee ini iale ale atotumanismului faptic, care au
concretizat principiile divine ale iubirii atotcuprinz toare i ale
egalit ii în drepturi, în definitiv forma cea mai evoluat i mai eficient
a rela iilor interumane?...
De precizat c nici în acele vremuri i nici ast zi nu se poate vorbi
de un monopol al cre tinismului asupra moralit ii individuale i
colective (de la inuta politicoas i pân la dragostea jertf ), de-ar fi
Gabriele Münter - Iarna în p dure
15
nu d m uit rii principiile fundamentale ale confucianismului i
budismului, respectiv s ne reamintim (inclusiv cu ajutorul eseistului
polonez Zenon Kosidowski) c în secolul al VII-lea î.e.n. un gânditor,
sau poate c un copist din Babilon, a inscrip ionat pe o t bli de lut
maxima „Celui ce- i face r u r spunde-i cu bine”, c etica stoic
recomanda ca omul s tr iasc în conformitate cu natura, c Epictet,
fostul sclav infirm i dispre uit, îi socotea pe sclavi „fiii lui Dumnezeu
i fra ii no tri”, prin aceasta - ne informeaz polonezul în cartea
Povestirile evangheli tilor (Editura Albatros, Bucure ti, 1983) - el
apropiindu-se de cre tinism într-o atare m sur , „încât sfîntul Nil,
care a tr it în secolul al V-lea, a considerat posibil includerea textelor
lui într-un manual al vie ii monahale”, c Marcus Aurelius a ilustrat
în cartea tre sine principiul stoic al iubirii tuturor semenilor, „chiar
i a celor ce ne fac r u, întrucât ace tia nu tiu ce fac” i c rabinul
Hillel, unul dintre cei mai mari înv i ai iudaismului, a redat esen a
Torei prin memorabila spus „Nu face altuia ceea ce ie nu- i place”,
care a intrat în în elepciunea popular-moralizatoare a românilor sub
forma „Ce ie nu- i place, altuia nu face”.
Cum spuneam mai sus, Decalogul este Codul mereu actual al
moralei biblice, atât în versiune mozaic , cât i cre tin . Indiscutabil
esen a celor dou versiuni este aceea i, drept urmare, cre tinismul
a preluat ad litteram patru dintre poruncile mozaice (6. S nu ucizi; 7.
nu fii desfrânat; 8. S nu furi; 9. S nu m rturise ti strâmb împotriva
aproapelui t u, unde versiunea cre tin a înlocuit termenul „împo-
triva” cu „asupra”). Celelalte ase porunci ale Decalogului cre tin
au suferit reformul ri i adapt ri la noile realit i istorice. De pild ,
prima porunc mozaic („Eu sunt Domnul Dumnezeul t u, care te-a
scos din ara Egiptului, din casa robiei”), în Decalogul cre tin pri-
me te formularea: „Eu sunt Domnul Dumnezeul t u, s nu ai al i
dumnezei în afar de Mine”. Tot formul ri mai scurte i mai suple
revin în acest Decalog poruncilor a doua, a treia, a patra, a cincea i
a zecea. Singura nesincronizare dintre cele dou versiuni se înre-
gistreaz în poruncile referitoare la ziua de odihn sau „ziua Domnului
Dumnezeului t u”: porunca a cincea pentru sâmb , ziua nelu-
cr toare a iudeilor, respectiv porunca a patra pentru duminic , ziua
nelucr toare impus cre tinilor de c tre împ ratul Constantin.
În încheiere, doar câteva cuvinte despre morala tradi ional i
cea modern : prima este satisf tor cuprins în ipocrita spus „Nu
face ceea ce face popa, ci ceea ce zice popa”, iar cealalt în grobiana
sentin „Fac ce vor mu chii mei”. De fapt, ele amândou acrediteaz
ideea lui Petre P. Negulescu din volumul II al tratatului Destinul
omenirii (Funda ia pentru Literatur i Art „Regele Carol II”, Bu-
cure ti, 1939), cum c „o reform a oamenilor e poate mai necesar i
mai urgent , ast zi, decât o reform a institu iilor”, cu toate c unii
tiin ifici (biologi, culturologi, politologi etc.) tr nc nesc la nesfâr it
despre evolu ia omului.
Desigur, cu enormele costuri aferente (stres, poluare, boli de-
vastatoare), omul civilizat i mai pu in civilizat al prezentului are un
standard de via mult mai avansat ca al înainta ilor. Dar ce-a câ tigat
cu nenum rate jertfe în aceast parte, el a pierdut în plan moral-
spiritual prin, ne pune în gard acela i Negulescu, înmul irea necon-
tenit a oamenilor f principii morale i sc derea nivelului general
al moralit ii „în mod constant (...), la toate popoarele europene” i -
adaug eu - în cam toate timpurile (cu deosebire în veacurile moderne),
nu doar în veacul al XIX-lea, singurul men ionat de gânditorul român.
Adic , îndep rtându-se tot mai mult i mai sfid tor de polite ea
i manierele predecesorilor prin ceea ce se cheam evolu ia involutiv
într-ale moralit ii, omul din totdeauna i de pretutindeni (cu atât mai
abitir g unos-înfumuratul om al zilelor noastre) confirm cu vârf i
îndesat adev rul g zduit în cea de-a doua parte a maximei lui Cicero:
„Caracterul f inteligen face mult, inteligen a f caracter nu
face nimic”.
16 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Dorina M{G{RIN

Livia - file de poveste

Seria de întâlniri inute în Aula Bibliotecii
Centrale Universitare „Eugen Todoran” este
un amestec ludic i exigent de serat literar ,
având ambi ia de a pune pe harta evenimen-
telor literare timi orene o întâlnire periodic
prin care se remarc vocile scriitorilor din
toate col urile rii i nu numai, de a sensibiliza
i fideliza publicul cu privire la efervescen a
poeziei de azi, de a valorifica, încuraja i sti-
mula conferin ele sus inute de scriitorii in-
vita i în timpul sau cu ocazia seratelor.
De la bun început a vrea s spun c vo-
Dreaming in blue.
când o incursiune în timp, putem spu-
ne c „singur tatea” este elementul comun
al locuitorilor marilor ora e. Fiecare dintre
noi a avut parte de singur tate, de p sire,
de izolare, de dezorientare existen ial , dar
consolarea i înt rirea vin din credin a c
singur tatea privit ca o „sor nedesp it
nu ne tulbur lini tea”, „nu-i un handicap”.
Poemele cuprinse în acest volum au izvo-
rât dintr-un sentiment de grea dezam gire,
când autoarea vede limpede c societatea
de azi, cl dit pe cultul banilor, pe egoism
perfid i feroce, te condamn vrând-nevrând
la singur tate („Iat -m -s singur / În cuibul
meu intim. / M-am resemnat”). A a cum Sfin ii
rin i, prin ale lor apoftegme, îndeamn la
singur tate pentru a ne reg si pe noi în ine,
tot astfel i autoarea î i exprim r spicat chin-
tesen a convingerilor sale („Merit -a r mâne/
în r coarea propriului eu, / pentru-a dobândi
aurul min ii / i-a aduna un bob de lumin /
în tolba vie ii”).
Poezia Liviei Ciuperc este filozofic , ver-
surile din Lec ia lui r bd rici, „Deux et deux
quatre”, ne trimit cu gândul la Ora de dictare
a lui Jacques Prevert, dar i deduc ia logic
„Doi i cu doi fac patru - reprezint for-
mula bunului sim ”.
Chiar dac poezia Liviei Ciuperc e co-
ple it de melancolicul gând al timpului ce
trece, luând cu sine tinere ea i frumuse ea,
sând în schimb regrete i sentimentul sin-
gur ii (A fost, cândva...), iubirea de semeni
nu o las s ajung în adâncurile dezn dejdii
ci autoarea spune Nu dezam girii, p strân-
du- i crezul c „Iubirii dac i-ai urzit/ Ve tmânt
de smirn , mir, t mâie, aur/ Din nobila sim ire
de tezaur/ Înseamn c-ai plinit un vis”.
Gabriele Münter - Lac, toamna

lumul de poezii al doamnei Livia Ciuperc -

poet, istoric i critic literar -, a fost denumit
impropriu „Singur printre ai mei”, deoarece
evenimentul ce a avut loc pe data de 25 oc-
tombrie a.c., în aula bibliotecii noastre, a
dovedit pe deplin autoarei c , de i lipsit de
prieteni în ora ul de pe Bega, a avut parte de
un auditoriu preponderent format din tineri
studen i sau masteranzi la Universitatea de
Vest Timi oara.
Prezentarea c ii „Singur printre ai mei”
a fost f cut de jurnalista Dorina Sgaverdia,
invitat special de la Re a i de c tre gazdele
Dorina M rin i Daniel Luca. Tân ra Semela
Amara M rin, artist în devenire, a „îndul-
cit” evenimentul cu partituri din Frédéric
Chopin, Lee Ru-ma i propria-i compozi ie,
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 17
Daniel MARIAN

Frumuse\ea, ca art[ a tr[irii

unei aripi frânte!// A tept acel doctor/ Care stacol i s nu te opre ti decât atunci când i
-mi repare aripa,/ S zbor acolo unde-i dru- se strig din urm : teapt -m , te iubesc!”.
mul meu.../ Spre lumin , iubire divin !/ Unde Asta e, sau trebuie s fie! sta fiind drumul
nu-i ur i minciun .../ Unde razele soarelui/ care într-adev r s aib un sens i o int ,
Îmi ard obrajii tri ti,/ De atâta suferin adu- justificându-se doar printr-o ajungere
nat !// Tu, acel vindec tor de aripi!/ F i timp solemn .
i pentru aripa mea!/ Vindec -m cum tii tu Nu a putea nicidecum trece cu vederea
mai bine,/ S zbor spre lumin !” (Pas rea). motto-ul ales de poet la aceast prim ie ire
Remarcabil transpunerea poetei din în- editorial : „Nu î i cere niciodat iertare pen-
deob te vindec tor tocmai în suferind. De tru sentimentele pe care le afi ezi. Atunci
fapt, cred c doar în acest fel se poate rela- când faci acest lucru, tu î i ceri practic iertare
iona i mai departe realiza actul binef tor. pentru adev rul din tine. i pu ini oameni
Iar faptul c se face referirea la zbor, e de în- au puterea s pun în palma altcuiva emo ii,
eles - pentru c f zbor nu se poate tr i! într-o lume plin de m ti i suflete goale. Sunt
Ei, nu c-am fi chiar to i neap rat p ri, dar pu ine lacrimi sincere pe p mânt.” (Marin
fiecare în felul nostru zbur m, nu-i a a?... Preda - Cel mai iubit dintre p mânteni).
Într-o exemplar „ rturisire”, care nu Exact cum mi-a spus la apari ia c ii,
ine de poezie ci de gândirea pozitiv , Tania Tania Vesi nu are a teptarea încadr rii într-o
Vesi concluzioneaz absolut fabulos i nu tipologie anume literar , ea î i dezv luie gra-
cred c se poate r spunde la a a ceva: „Va fi dul de umanitate pe care mul i dintre noi ni l-
Poate c nu tim ce e dincolo de noi chiar un om sau un înger ca s poat gr i în limba am dori. i, dac m gândesc bine, e un lucru
în noi. Poate c ne tot c ut m în suburbiile îngerilor?” extraordinar de important, deoarece întâm-
sufletului, de diminea a pân seara i în nop- Pe coperta c ii scrie autoarea astfel: „În plarea face s cunosc oameni care s aib în
ile vis rii tot ne c ut m. Dar unde suntem? via trebuie s ai putere, atâta putere încât ei poezie, poate i ceva suflet, dar nu tiu s -
A! S nu-mi spune i c acum i aici, asta e o po i trece cu fruntea sus peste orice ob- i caute acestuia perlele!
relativitate p guboas atunci când î i intr
în minte ca o sfârleaz ori vârtelni care face
atâta zgomot i praf de nu ne putem g si
nicidecum.
S-a tot spus c obi nuim s ne ascundem
dup cuvinte de împrumut, dup idei a ijde-
rea. Identitatea noastr o tie desigur Dum-
nezeu, dar ce ar fi s ne-o afl m i noi?...
Tania Vesi desface i e întortocheate pentru
a croi un singur drum, acela spre ea îns i.
„Perle de Suflet” reprezint ceea ce întocmai
a cum se aude, sau dac vre i traducere ar
fi una singur : esen a f inutile disimul ri
în fie ce-o fi.
Atunci când un doctor con tientizeaz
nu exist terapie trupeasc f cea spiri-
tual , înseamn c este un doctor bun. Tania
Vesi a ajuns la acest nivel i la practica pe
care i-o ofer . Dac vreau pentru mine ca
pacient, un astfel de doctor? Sigur e c un
alt fel nu vreau.
Dar, destul cu explica iile faptului, începe
faptul poezia: „M simt ca o pas re,/ Care
încearc s zboare,/ Dar nu poate/ Din cauza Gabriele Münter - În gr din
18 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Constantin MIU
Poetul solitar
Într-o vreme când revistele literare i edi-
turile se întrec în a publica tot felul de a a-
zi i postmoderni ti c rt re tieni, mai exist
i poe i autentici - e drept, pu ini -, care se
ambi ioneaz în a refuza înregimentarea în
pleiada pseudovalorilor, care nu comunic
estetic nimic! Un astfel de poet neînregimen-
tat, solitar prin scriitura sa, este domnul Radu
grean, care public la Editura Astra-Dej
(2018) volumul de versuri Clepsidra cu clape.
Dac avem în vedere metafora pe care o
incumb titlul volumului în discu ie, precum
i grafica sugestiv de pe prima copert i,
mai cu seam , con inutul poemelor din mai
sus amintitul op, putem spune c poetul Ra-
du Z grean propune cititorilor un timp inte-
rior, care are o curgere dinspre cupa inimii
sale spre cea a lectorului. i aceast curgere
domoal - cum îi st bine unui ardelean -
este dublat de nota cantabil a crea iilor.
Aspectul acesta îl sesizeaz i Zorin Diaco-
nescu în „cartea de vizit ” ce înso te volu-
mul Clepsidra cu clape: „Este evident c
versurile din Clepsidra cu clape pot constitui
o ispit pentru orice cantautor...”
Sub aspectul construc iei, muzicalitatea
versurilor vine din repetarea aproape sime-
tric a unor sintagme, care dau tonul i semi-
tonurile poeziilor. Iat , spre pild , un fragment
din Casa cu îngeri: „La geamul t u deschis
în poezie/ Doar lacrima-i din cele p mân-
te ti...// (...) La geamul t u i stelele sunt
sfinte/ i crucile se nasc în trandafiri.// La
geamul t u o s învie/ O lume pentru lumea
din t ceri/ (...) // La geamul t u bat clopote
de rou ,/ La geamul t u îngenunchez t cut/
Cu flori ca de iertare dac plou / Cu flori s
acop r de trecut...” (s.n., p.21). Este aici
un topos - geamul t u -, care prezint o
sacralitate ce are puterea de a metamorfoza
componentele profanului, înduhovnicind pe
cele ale astralului.
Referindu-se la raportul sacru - profan,
Mircea Eliade opina c a este puntea între
cele dou lumi. Acest aspect transpare din
mai multe crea ii. „La u a ta eu vin acum cu
nori/ S î i aduc furtuna mai aproape” (s. n.,
Cândva..., p. 22); „La u a ta, ca lac t, s
mân/ i vorba s -mi r mân într-o floare, /
/ (...) La u a ta cu lac tul închis, / Toat iubi-
rea lumii s-o îndure.” (s.n., Pas..., p. 33); La
a ta cu îngeri înc vii/ Eu stau îngândurat
i- i cer iertare, // (...) La u a ta cu zâmbetul
stingher/ Î i las un trandafir ca de lumin , /
Prin toamna-n care lacrimile pier, / De n-am
ajuns, iubirea e de vin .” (s. n., Cump na
din grai, p. 47). S remarc m din ultimele
dou versuri citate u oara ironie în eleg toa-
re - un argument în plus în privin a noncon-
formismului specific poetului Radu Z grean.
Când abordeaz picturalul, acesta are o
not de straniu, putându-se vorbi de unul
re-compus dup o viziune proprie poetului.
Iat un fragment din Faleza...: „În seara asta
prapori ca de vânt/ Aduc din larg cor bii de
visare/ i luna s-a ascuns dup cuvânt/ i
valurile flutur pe mare…// (…) E doar un
rm i înc unul trist/ i nici în vis nu se mai
d vapoare.// E doar un cântec rece i amar,
/ O lun rea i parc bârfitoare” (p. 67). În
Mir..., descrierea „peisajului” în aceea i not
stranie - specific felului cum îl recepteaz
poetul - fiin a iubit este asimilat unei n -
riri: „Pe alei cu frunze fumegând, / Într-un
parc precum o cuvântare, / Se a eaz b ncile
la rând/ S priveasc toamna cu uimire...//
Nu e nimeni s mai zic nu, / Nu se vede
pasul pe c rare, / Undeva, p rerea c e ti tu/
i o umbr tears de uitare.” (p. 80).
În alt loc, poetica privirii relev un ve-
Anul IX, nr. 11(99)/2018
getal revigorat prin eros: „Copacii s-au plecat
în rug ciuni, / În ochii t i tot cântecul aduni/
i tu e ti toat zvon de melodie...// (...) În
ochii t i chiar verdele învie/ i tu e ti toat
prins de parfum...// (...) În ochii t i s fiu eu/
i tu s fii de-a pururi în floare” (Drumul
acesta, p. 37).
La Radu Z grean, iubirea este una impe-
rativ . În Des... cântec..., aceast modalitate
de adresare fiin ei iubite este indisolubil le-
gat de iertare: „Deschide larg ferestrele
iert rii, / Ridic dep rtarea la p trat, // (...)
Deschide u a gândului s i spun / Cât
poate fi o dragoste de grea. // (...) Deschide
a gândului i spune: / Am fost mereu...
mereu i te-am iertat...” (p. 58). În Albastru...,
tonul imperativ trimite la cuplul de tip an-
droginic: „ ine-m aproape de s rutul serii/
Ca pe-o barc scris lâng mal, / (...) ine-m
acolo ca-ntr-o încle tare/ De miresme stinse
i de dor.” (p. 78).
Crea ia care pune în lumin statutul de
poet solitar este Singurul hoinar..., gara
mic de care aminte te Radu Z grean fiind
lumea sa, universul s u poetic: „Sunt
singurul hoinar ce-a mai r mas/ Ca într-o gar
mic de t mâie/ (...) // i voi r mâne singurul
hoinar/ Pe un peron de lacrim târzie/ F
plecarea mea în buzunar/ Abandonat ca într-
o poezie...” (p. 18).
Gabriele Münter - Flori
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ionel POPA
Liviu Rebreanu -
SPA|IUL ORGANIC*
excep ii, comentatorii rebrennieni opineaz c universul
operei autorului lui Ion st sub puterea lui Cronos, legea devenirii,
spa iul nu poate fi în acest tip de roman entitate autonom cu
anumite functualit i i semnifica ii, ci doar numai element de décor
subordonat timpului1 sau „trecerii”, în termenii lui Nietzsche, filosoful
atât de iubit de scriitorul nostru.2 E acceptabil ideea, numai c supra-
solicitarea ei a dus la ecranarea celeilalte marice a operei: SPA IUL.
De asemenea nu credem într-o ierarhizare a celor dou coordonate, ele
se presupun i se condi ioneaz reciproc, sunt osmotice. Aceast re-
la ie de osmoz sus ine deopotriv „crea ia” i „analiza”.4
În durata acestei „treceri” spre „apus” via a „tr ie te”, „pulsea-
”, „se zvârcole te”. Welyanschauung-ul i poetica romancierului
au fost subsumate, pornindu-se de la opiniile scriitorului, categoriei
organicului3. „Romanul d vie ii un tipar care-i cuprinde i dinamismul
i fluiditatea”, afirm Rebreanu. Or, acest tipar înseamn i timp i
spa iu. Pentru personajele scriitorului organicul înseamn aspira ie
spre un echilibru între „lumea de afar ”, „lumea dinl untru” i
„ve nicie”, unitate între gând i fapt . Drumul personajelor în atin-
gerea acestui echilibru str bate, cu în ri i pr bu iri, cu înaint ri
i retrageri, un spa iu.
Spa iul în opera literar , ridicat la rang de concept, este o problem
complex prin varietatea înf rilor i a caracteristicilor sale, prin
rela iile pe care le are cu celelalte componente ale textului: nara iunea,
personajele, problematica, structura compozi ional , Iat o posibil
tipologie (sumar ) totdeauna cu implica ii de ordin istoric, social,
filosofic, religios, psihic, moral, de con tiin : spa iu exterior/inte-
rior; deschis/închis; rural/urban... Simpla prezen fizic a spa iului
cu obiectele care îl populeaz nu semnific nimic atâta vreme scriitorul
nu-i gânde te un loc i nu rost în fabula romanului, cât timp nu-l
stoarce de virtualit ile expresive i de semnificare. Pentru a ajunge
la acest deziderat spa iul fizic brut trebuie pus în conexiuni cu trama
romanului, supus unor prelucr ri morfo-sintactice, stilistice i seman-
tice, unei tehnici descriptive. Numai a a spa iul real se metamorfozeaz
în spa iu literar, fic ional.
Nu e greu de constatat c dup men ionarea /trasarea spa iului
mare, chiar din primele pagini ale romanului, urmeaz parcelarea lui
dup trebuin ele problematicii romanului i de construc iei a lui:
„[...] un roman nu se poate scrie f o organizare prealabil a
materialului. Organizarea aceasta nu poate fi l sat la voia întâmpl rii
[...]”, spune Rebreanu în rturisiri. Organizarea la care face referire
autorul lui Ion include i problema spa iului. Înc un argument c
Liviu Rebreanu a acordat aten ie spa iului necesar tramei romanelor
sale este prezen a în manuscrise a unor schi e topografice i obiec-
telor din spa iul respectiv: harta satului Pripas i a desenului casei
lui Ion (Ion), planul casei familiei Rosmarin (Jar), planul casei crimei
*Fragment din studiu Spa iul în romanul românesc - inventar
fenomenologic, în curs de elaborare
19
i a reperelor spa iale ale urbei (Amândoi); pentru scoala i-a
întocmit o map cu titlul Oameni i locuri care cuprinde liste cu
nume pentru personajele i locurile ac iunii, schi e topografice.
Caietele de crea ie con in liste de toponime, men ionarea caselor5.
Se poate vorbi la autorul durii spânzura ilor de o topofilie,
obsesiv , i i se poate limita imagina ia la una material ?6 Nu credem
într-o asemenea reduc ie. Când folosim sintagma „spa iul literar
rebrenian” avem în vedere nu numai pe cel fizic-material, ci i pe cel
trans-fizic, cel al desf ur rii unei manifest ri cultural-ednografic-
spirituale a comunit ii c reia personajul îi apar ine i la care particip :
hora, ceremonia religioas , nunta, logodna, balul, sindrofia; iar în
unele cazuri avem în vedere i motivele literare: oglinda, tabloul,
calendarul. În rândurile de fa ne propunem o sumar cartografiere
a spa iului din romane.7
Romanul rebrenian are o infrastructur spa ial complex , cu
repere i obiecte cu înc rc tur simbolic . Imaginile spa iului prin
momentul introducerii în scenariul epic, prin frecven i prin rela iile
dintre ele coaguleaz în elesuri polisemantice. Ordinea în care abor-
m aceste spa ii nu este ierarhic , ci una aleatorie.
Rebreanu î i începe romanul sub semnul unei riguroase orga-
niz ri, delimit ri i determin ri spa iale. Numai într-un astfel de spa iu
poate avea loc „trecerea” i „devenirea”.
DRUMUL este coloana vertebral al cronotopului fic iunii
rebreniene, are func ie cosmotic Toate personajele autorului
Ciuleandrei str bat un drum care ia diferite chipuri: osea, drum,
uli , potec , c rare, pr pastie. La „început” drumul e „tân r” i
„sprinten”, la „sfâr it” e „b torit”. În final toate drumurile se
vars în „albia mare” din care au purces. Fiecare personaj ascultând
de un glas umbl pe drumul pe care i-l torc ursitoarele. Chipul dru-
mului, ca simbol al destinului i metafor a vie ii, este cerut de tragicul
care, în grade diferite, irig universul creat de scriitor. În drumul s u
personajul ajunge la scruci. Aici i acum el trebuie s aleag pe
care glas îl va urma mai departe. Dup caracterul drumului, dup
natura r scrucii, dup cum merge pe el personajul, putem spune
dac acesta (personajul) este tragic sau dramatic ori insignifiant
psihic i moral.
Romanul Ion începe cu descrierea narativizat (o personificare
alegoric ) a drumului care se desprinde din “ oseaua cea mare” i
popose te în satul Pripas (nici nu se putea un toponim mai simbolic).
E drumul lui Ion i al Anei, i a celorlalte personaje. Drumurile lui Ion
la hor (prima r scruce), la „p mânturi” sau la cârcium ori prin fa a
casei Anei, la biseric i pe la înv torul Herdelea, ca i cele la
tribunal i notar, configureaz nuclee spa iale ale „zvârcolirii”.8
Spa iile în care e prezent protagonistul (un exemplu «La cosit») eman
o energie care nu e str in de teribilul dor de posesiune care îl
define te pe Ion. Prin energia-voin a care îl caracterizeaz , Ion nu
numai c ias în întâmpinarea destinului, dar îl i provoac . C rarea
îl duce pe Ion spre mânturi, „centrul” unde coexist Eros i Tha-
20 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

semnific un jos, iar crucea de pe turla bisericii ( i cea de pe piatra de

mormânt) i ploaia ca simbol sofianic al harului semnific un sus;
natos, i pe Florica c rarea o duce spre Eros (vezi scena în care cei
mântul i Cerul comunic . Este clipa care va schimba total i de-
doi se dr lesc). i Ana urc pe c rare. Ajuns la loc Ana na te, dar
finitiv destinul protagonistului. Maturul Apostol recupereaz mo-
paradoxal na terea nu este conotat ca un nou început, ci ca sfâr it.
mentul din biseric când pruncului Apostol i s-a revelat Dumnezeu.
În trama urmeaz , succesiv trei mor i; a Anei, a copilului, a lui Ion,
Toate spa iile din durea spânzura ilor sunt construite în stil
prevestite de moartea natural a b trânului Moarc .
expresionist i se succed pe axa întuneric-lumin . Spa iul romanului
Drumul Anei de la porti pe prispa casei i de aici în cas pe
este unul labirintic. Într-un moment de r scruce de maxim tensiune
cuptorul cu „gura neagr ”, cel de la casa b rbatului la casa p rin-
Apostol spune preotului Constantin: „M plimb ve nic între dou
teasc este al iluziilor i am ciunilor. O expresie a nelini tii i fricii
pr stii”; „M simt ve nic între pr stii, Constantine... Ve nic...
care o macin pe Ana este acel du-te-vino din cas la gârla înghe at
Ve nic... Pr pastie afar , pr pastie în sufletul meu.” Între cele dou
pentru sp latul rufelor. În a teptarea întoarcerii tat lui de la George
execu ii prin spânzurare, una la „începutul” (cea a lui Svoboda),
pe care Vasile Baciu îl consider vinovat pentru „ru inea” fiicei
cealalt (a lui Apostol) la „sfâr itul” romanului, se desf oar dra-
sale, Ana tr ie te o stare de groaz . Scena este ilustrativ pentru
maticul proces de con tiin al lui Apostol, de c utare a acestuia de
procesul de metamorfozare a unui spa iu fizic în unul psiho-moral. În
a ie i dintre cele dou pr stii. Un spa iu al acestor fr mânt ri ale
adâncimea sa tabloul cu un banal subiect domestic este o metafor
con tiin ei este popota, un spa iu închis, metafor a con tiin ei. La
cu trimitere, pe de o parte, la noaptea p catului, iar de cealalt , la
rândul ei harta, ca ridicare topografic a spa iului frontului, devine
remu rile i chinurile isp irii. Fantasma p catului i a z rniciei
metafor a labirintului în care se afl cel ce caut cu înfrigurare ie irea
o urm re te permanent. Locurile prin care trece Ana poart semnele
la lumin . Harta-labirint anticipeaz labirintul p durii prin care Apostol
mor ii. Drumul ei e pavat cu dorin e, iluzii, ru ine, b i, spaime, sil ,
ce te încercând s treac linia frontului, iar spânzur toarea care
istovire; un drum la cap tul c ruia o a teapt treangul. Pentru Ana
se deseneaz în filigranul h ii prefigureaz propria-i execu ie.
via a a fost o povar prea mare, pe care n-a fost în stare s-o duc .
Aceast r cire în noapte prin p dure este recapitularea final a
Drumul lui George e unul regresiv (catabasic), ascuns, spre locul
drumului p mântean înaintea ie irii din robie. durea spânzu-
ciclopilor. Este drumul fricii în fa a for elor vitale, un drum care
ra ilor începe cu imaginea drumului ce duce spre front i se încheie
ocole te voin a. Str tând drumul existen ei în umbra lui Ion, George
cu cea a drumului spre cer. Între cele dou repere se desf oar dru-
se preg te te pentru crim devenind agentul tragic prin care destinul
mul de la spa iul clopot la spa iul cupol .
lui Ion se împline te.
În mica capodoper Ciuleandra spa iul exterior (escapadele
Dup cum vom vedea în continuare, drumul în romanele rebre-
mondene ale tân rului Puiu Faranga, c toria spre M ne ti, care se
niene este unul orizonta, dar nu anabasic, ci catabasic spre punctul
opre te în satul V rzari, unde Puiu e prins în dansul popular Ciu-
originar unde via a i moartea se îngem neaz . De la acest tipar se
leandra) i cele interioare (camera crimei, celula de sanatoriu, în primul
abat durea spânzura ilor i Cr orul Horia.
rând) sunt spa ii care semnific Eul prins ca într-un cle te între
durea spânzura ilor începe cu un drum pe orizontal i sfâr-
Sinele i Supraeul, cele trei instan e ale psihicului aflându-se în
te cu un drum pe vertical . În drumul s u de la întuneric la lumin
dezechilibru.9 Axul narativ al romanului este c toria prin spa iul
(dou stele cardinale în simbolistica scriitorului) Apostol Bologa
jocului popular ciuleandra care, sub pana scriitorului a devenit o
popose te în mai multe r scruci: locul de execu ie a camaradului
sinecdoc , dar i metafor a sinelui. Traseul acestui traseu e marcat
Svoboda; popota ofi erilor; casa p rinteasc - casa p mântean ,
de ip tul (Schrei-ul expresionist): „Taci!... Taci!... Taci!...” Drumul
din pridvorul c reia prive te mormântul tat lui i crucea din turla
lui Puiu, din momentul uciderii so iei, este o coborâre vertiginoas
bisericii - casa cereasc . Casa p rinteasc i mormântul tat lui
în subcon tient i de aici un urcu anevoios spre bol ile con tiin ei.
Ajungând aici înnebune te. Pentru a marca
traseu tragic al personajului, Rebreanu avea
nevoie de un spa iu cu o mare putere sim-
bolic , Or, un astfel de spa iu nu putea fi
decât celula alb a sanatoriului, iar în exte-
rior de un peisaj de iarn îmbr cat în albul
pezii. În acest spa iu procesul asum rii
vinei este sugerat de dramatica reînv are a
jocului ciuleandrei de c tre Puiu, care i-a
amintit c odat a jucat al turi de M lina.10
Vr jit i terefiat de amintirea be iei jocului
misterios, Puiu explic doctorului Ursu:
„Parc nici nu- i mai vine s te opre ti dac
l-ai pornit”.(descrierea dansului nu are ri-
val în literatura universal ). Reamintindu- i
melodia, ritmul i mi rile, spa iul jocului
misterios i fascinant l-a înghi it.
Pân la crim Puiu tr ie te într-un spa iu
social al unor rela ii foarte laxe i superfi-
ciale. Este lumea unui supraeu foarte îng -
duitor încât în comportamentul s u monden
de dandy Puiu î i permite s -l ignore (cf.
Gabriele Münter - Mun i lâng Murnau Liviu Mali a).
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mult vreme Ciuleandra a fost citit ca roman social cu puternice
iriz ri naturaliste prin suprasolicitarea unor aspecte: mizeria material
a satului V rzari, s cia familiei M linei i dec derea moral a
mamei care accept s i vând copilul, în contrast cu r sf ul mate-
rial al familiei Faranga, prin insisten a pe a a-zisei eredit i din familie.
Numai o lectur în „stil vechi” putea oferi o asemenea interpretare
limitat . Or, o lectur mai aplicat va descoperi c toate locurile
ac iunii din mica capodoper nu mai sunt doar sociale cu tez moral ,
ci substintuien i ai canapelei psihianalitice.
În spa iul mare al fic iunii din romanele lui Rebreanu exist , al turi
de drum i alte spa ii cu repere i obiecte cu un rost bine gândit i
fixat în structura epic i de semnificare a romanelor. Un astfel de
spa iu este CASA sub diferite chipuri.
Drumul ca imagine a spa ializ rii timpului propune un spa iu
deschis implicând actul parcurgerii i c ut rilor. Acest aspect ine i
de caracterul teleologic al romanului rebrenian. Casa ca reverie a
mântului propune o încremenire, o oprire a timpului în lumea de
gânduri i sentimente a personajului. Ca spa iu închis („pântecele
matern”) casa poate semnifica stabilitate, ad post, ocrotire, dar ea
se poate i pr bu i, degrada, poate sufoca pierzându- i astfel atribu-
iile amintite. Casa este un spa iu care prin înf are i interioarele
sale, prin ancorarea într-un cronotop devine o metafor cu sensuri
istorice, sociale, psihologice, morale.
În romanele rebreniene privirea are puterea de a st pâni i ordona
spa iul i obiectele. În Ion, la intrarea în sat prima cas zut de
tre drum este cea a înv torului Zaharia Herdelea: „Casa înv -
torului este cea dintâi, t iat adânc în coasta colinei, încins cu
pridvor, cu o u spre uli i cu dou ferestre care se uit tocmai în
inima satului, cercet toare i dojenitoare.” Casa sunt ochii cu care
drumul prive te satul Pripas în dimensiunea lui a exista.
Împreun cu hora, casa înv torului, cu cea vecin a lui Ion,
casa lui Vasile Baciu i cea a lui Toma Bulbuc, configureaz structura
social a satului. Casa lui Ion: „U a e închis cu z vorul;coperi ul
de paie parc e un cap de balaur; pere ii v rui i de curând de-abia se
d prin sp rturile gardului.” Iat casa lui Toma Bulbuc v zut de
Vasile Baciu într-o diminea rece de iarn ca i sufletul lui: „[...] v zu
poarta mare, cu stâlpi înflori i, acoperi i cu cote ul de porumbi, apoi
co ul seme ca o cas de om bogat, plin ochi cu p pu oi, apoi în
Gabriele Münter - Pe Sena
21
ograd o întreag cireada de vite [...] apoi îns i casa cu acoperi de
igl , cu falnice cununi de porumb atârnate de c priorii deasupra
prispei [...] apoi gr dina cât o livad , cu pomi mul i, cu stoguri de
paie, cu o claie de lemne t iate.” Imaginea casei lui Toma are asupra
lui Vasile Baciu un puternic efect psihologic, activându-i orgoliul,
vanitatea: „Eu s -l rog pe Toma s -mi ia fata, mai bine s -mi smulg
limba! Murmur z rind casa de piatr în ându-se peste acope-
ri urile caselor dimprejur. C doar nici eu nu-s fleandur , c-am fost
primar în sat i slav Domnului , am ce b ga în gur .” E evident c
dincolo de semn social casa e unul psihologic i moral puternic.
Func ie de simbol politic, discret infuzat în roman 11, au casele din
satul Gargal u: „[...] sat cam de vreo dou ori cât Pripasul, a ezat pe
rmul stâng al Some ului [...] În mijloc se înal trufa cu un coco
alb în vârful turnului, biserica ungureasc , nou , iar în apropiere,
coala [statului] cu acoperi nou de igl , cu dou etaje, sever i
poruncitoare ca o st pân nemiloas . Prin prejur numai case bune,
cele mai multe din piatr , cu ogr zi largi, cu acareturi bogate, vite
frumoase. Pe la margini, ca ni te cer etori fl mânzi, se r zl eau bor-
deiele murdare, unele învelite în paie afumate i într-un col , ru inoas
se ascundea bisericu a româneasc de lemn, d nat , cu turnu-
le ul uguiat de indril muceg it .”
Prezen a cârciumii i a bisericii în „peisaj” nu e completare de
décor. Scriitorul le pune într-o rela ie cu subtile în elesuri de ordin
spiritual, i nu numai. Prezen a lor este invers propor ional , pe m -
sur ce prezen a bisericii cre te, scade prezen a cârciumii. Cârciuma
este spa iul profan în care Dumnezeu a fost dat uit rii, e spa iul unde
luiesc ciclopii. Acest spa iu e anticipat de troi a de la intrarea în
sat, aflat într-o stare jalnic : crucea st „strâmb”, cu lemnul „mâncat
de carii i înnegrit de vremuri”, Hristosul „cu fa a sp cit ” „î i
tremura jalnic trupul de tinichea ruginit .” Cârciuma apare din primele
pagini ale romanului. Dup spargerea horei, cele dou cete de feciori,
rivale, se îndreapt spre cârcium . Imaginea ei - spa iu al subcon-
tientului, este magistral realizat în stil expresionist.12 În capitolul
întâi biserica e doar men ionat : locul în care se desf oar hora
este “chiar peste drum de bisericu a b trân pleo tit i d nat .”
De la aceast prim apari ie i pân la sfâr itul ronanului, biserica î i
face sim it prezen a în mod colateral, dar semnificativ: Ion este
„probozit” duminica în biseric de c tre preotul Belciug; la slujba
înmormânt rii lui Ion, preotul î i cheam enoria ii la reîntoarcerea la
biseric pentru c , predic el, „Biserica este lea-
nul nostru unde g sim mângâiere i în are,
este scutul neamului credincios i asuprit [...] Cât
vreme biserica va fi mare i statornic , toate vije-
liile i urgiile lumii le vom înfrunta cu t rie ...”;
coleta prin satele din inut pentru în area unei
noi biserici în locul celei vechi d nat . Râvna
care îl st pâne te pe preotul Belciug este ridicarea
în sat a unui „sfânt l ca de piatr , falnic i fru-
mos”. Romanul se sfâr te cu ceremonialul de
sfin ire a noii biserici „de piatr ”, spa iu spiri-
tual i al con tiin ei na ionale.
Pentru Ana casa nu este un spa iu al ocrotirii
i iubirii, ci loc al am girilor i suferin elor, locul
„ru ini”. În noaptea când se d ruie te lui Ion
„casa z cea în întuneric ca un bivol”. Nici la lu-
mina zilei odaia nu e un loc benefic, pentru Ana e
un memento al p catului. Dup c toria cu Ion,
Ana revine mereu la casa p rinteasc cu senti-
mentul incon tient al reg sirii st rii ini iale de
fecioar : „Ea intra în cas , se învârtea pu in, ca i
când c uta ceva pierdut de mult, apoi se a eza pe
22 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

cazuri, antropomorfizare) a spa iului i a obiectelor ce-l populeaz ,

lavi , î i al pta copilul mut , cu ochii goi, pe urm deodat se scula prin tehnica i calitatea descrierii, opera lui Liviu Rebreanu dep te
i pleca precum venise. Pe acest fundal de tensiune psihic mocnit formula configur rii i func ionaliz rii spa iului din romanul realist
se proiecteaz imaginea cuptorului care îi aminte te de noaptea iubirii clasic, de tip balzacian în care vizualul era doar modalitate de a gen-
cu Ion: „Se uita mirat prin cas parc ar fi v zut-o întâia sau ultima era iluzia tridimensionalit ii i uneori indiciu al psihologicului i
oar . Nimic nu era schimbat. Patul, masa, lavi ele, scaunul, dulapul caracterului personajului. La romancierul nostru spa iul este entitate
cu vase, c ni a de ap , lampa spânzurat în tavan. Toate ca totdeauna. vie i pulsatorie.13
Numai cuptorul parc mai negru cu gura-i mare f fund... Privind
cuptorul, o s geat îi trecu prin minte i deodat parc s-ar fi întors pe NOTE i BIBLIOGRAFIE
o cale spinoas .” Timpul spa ializat a încremenit pentru Ana la
momentul p catului. Odaia este locul de unde porne te spre moarte. 1. Alina Pamfil, Liviu Rebreanu: poetica organicului în Spa ialitate i tempo-
Întoars la casa lui Ion, intr în grajd unde g se te treangul. ralitate; eseuri despre romanul românesc, Ed. Dacopress, Cluj Napoca,
În toate descrierile spa iului, Rebreanu e maestru în alegerea i 1993. Chiar dac acord aten ie spa iului, totu i îl subordoneaz timpului.
2. Romanul Gorila are un moto scos din a gr i-ta Zaratrusta: „Ceea ce
consemnarea detaliului. i romanul Jar, cel mai balzacian - singurul
e mare în om, e c el e o punte i un f r’ de scop; ceea ce se poate iubi la om,
de fapt - al lui Rebreanu, începe cu „portretizarea” casei familiei e c el e o trecere i un apus.”
Rosmarin cu accentul pe arhitectura casei, pe descrierea interioarelor, 3. Conceptul a fost lansat de Mircea Muthu în Liviu Rebreanu sau paradoxul
în primul rând a camerei Lianei. organicului, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1993. Noi în ine am preluat conceptul
i în scoala sunt spa ii conotate social-politic: Satul i Capitala în Ionel Popa, Scrisori despre Liviu Rebreanu I, Ed. Ardealul, Târgu Mure ,
(Parlamentul), dou spa ii cu lumi paralele cu sensuri opuse. Alte 2006, p. 39-43
dou spa ii, conotate de data aceasta istoric sunt conacul vechi al 4. Se impune o parantez . Mul i au considerat analiza psihologic din roma-
trânului boier Miron Iuga i „castelul” - casa cea nou a lui Grigore nele lui Rebreanu superficial , f cut într-un limbaj rudimentar. Or, dimpo-
, fiul boierului, aflate „fa în fa ”. Imaginea exterioar i interioarele triv . La vremea sa, romancierul a avut asupra omului cea mai complex i
modern intui ie asupra omului i psihicul lui. Protagoni tii s i (Ion, Puiu
lor ilustreaz dou realit i istorico-sociale i umane, precum i rela ia
Faranga, R scula ii ...) sunt construi i cu un psihic etajat: sinele, eul, supraeul
st pânilor lor cu P mântul. Miron Iuga e st pânul feudal r mas în- (cf. Petru Mihai Gorcea, Personalele lui Liviu Rebreanu i Psihologia adâncu-
cremenit în trecut, convins c poate st pâni istoria. Împotriva acestui rilor în Nesomnul capodoperelor, CR, 1977). F existen a la personajele
trecut ranii se r scoal . În schimb, Grigore Iuga e mai ancorat în rebreniene a acestei psihologi a adâncurilor ar fi scris Liviu Mali a excelenta
prezent cu gândul la viitor. El e , mai mult decât Arenda ii, puntea de sa monografie Alt Rebreanu?
trecere de la st pânul i exploatatorul feudal al p mântului la st pânul 5. Apud aparatul critic întocmit de N. Gheran la edi ia critic Liviu Rebreanu,
i exploatatorul de tip capitalist al p mântului. OPERE
Un spa iu care nu trebuie sc pat din vedere este Tribunalul El 6. Termenii apar in lui Gaston Bachelard, autorul clasicelor studii mântul
este, în plan simbolic, imaginea material a unei idei prezente i în i reveriile voin ei; P mântul i reveriile odihnei; Poetica spa iului
7. Pentru proza scurt se poate consulta p. 8-16 din Ionel Popa Spa iul în
Weltanschuung-ul scriitorului. Tribunalul, cu s lile i coridoarele lui
opera lui Liviu Rebreanu, Ed. Limes, Cluj Napoca, 2017
neospitaliere în care oamenii î i caut nevoile ca i când semenii lor 8. Comentarea acestor „nuclee spa iale” în Ionel Popa op. cit.
nici n-ar exista, este emblema singur ii fiin ei umane. 9. Petru Mihai Gorcea i Liviu Mali a cita i la nota 4
Spa iul literar rebrenian prin caracteristicile i componentele sale 10. Cine este M lina i ce este ea pentru Puiu Faranga vezi Liviu Mali a
ilustreaz elocvent ceea ce însu i romancierul numea i cerea: organi- cap. În umbra tat lui în vol. Alt Rebreanu
citatea operei. Spa iul ca matrice func ioneaz ca un coagulant al isto- 11. Ionel Popa, op. cit.,p.lll-131
ricului i socialului, al psihologicului, gândului i faptei personajului. 12. idem, ibidem
În aceste spa ii populate cu obiecte simbolice i cu semne premonitorii, 13. cf. Alina Pamfil, op. cit.
adev rate stele cardinale sunt mântul i Lumina, cu diferitele lor
chipuri, toate aflate sub tirania semnificativului (N. Manolescu).
Fiec rui moment tensionat îi corespunde un spa iu bine ales i orientat
în trama romanului încât d acestuia caracter teleologic.
În „portretizarea” spa iului domin tehnica expresionist . De-
scrip ia locurilor este topografic , ea neavând nimic din monumen-
talitatea romantic , nici din coloristica impresionist . Descrierile nu
mai sunt simple decoruri, ci func ionale puse într-o permanent rela ie
de simetrie, contrast, de succesiune în contrapunc. Prin toate aceste
caracteristici textul rebrenian are nuclee spa iale care sus in rev r-
sarea vijelioas a epicului.
S-a remarcat, dar f s se insiste, caracterul cinematografic al
romanelor lui Liviu Rebreanu. Tocmai acest caracter a facilitat ecra-
niz rile lui: Ion, P durea spânzura ilor, R scoala, Ciuleandra.
În romanele sale, Rebreanu este scenarist, regizor i operator de
film. De altfel el este primul nostru autor de scenarii de film. În 1912
scrie scenariul Vis n prasnic, iar în 1913 Ghinionul. La vremea
respectiv , Rebreanu era la curent cu primele realiz ri în plan european
în domeniul fonogramei, el prev zând un viitor str lucit filmului
sonor. C Rebreanu era un avizat în materie e dovad nemul umirea
fa de calitatea mediocr a filmului realizat în 1930 de c tre germanul
Martin Berger dup Ciuleandra.
Prin investirea simbolic-metaforic , puternic expresiv (în unele Gabriele Münter - Natur moart
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Vasile Dan MARCHI}
De restul sentimentelor
Când m gândeam
ce mai am de f cut
la ceas de sear târzie
muza m-a interceptat astfel:
Dac pentru sentimentele pe care
i le-ai creat lui Dumnezeu
n-ai cerut nimic material
cum ceri cu bani marf din magazin
ci ai cerut ceva pentru suflet
Domnul a fost de acord cu cererea ta
ca s i ofere aceste poezii...
Dar mi-a zis s te întreb
ce s i dea
de restul sentimentelor?
Mai neobi nuit ca oricând
precum o foaie de hârtie goal
muza a tepta de la mine un r spuns
Atunci am gr it muzei:
Spune-i Tat lui Ceresc s -mi dea
de restul sentimentelor, via !
Ca fericirea
Omul prin ceea ce este
poate zbura aproape ca un înger
Îngerul a rostit:
„Prin ceea ce sunt
pot zbura aproape ca fericirea”
Fericirea a zis:
„Doar Dumnezeu ar putea zbura
mai presus de mine”
Tat l Ceresc a cuvântat:
„Cum s pot zbura mai presus
de aripa-mi pereche-fericirea
doar împreun cu aceasta
pot forma zborul suprem”.
garan ie
Moartea m-a momit i sub pretextul
ea este paramedic
Mi-a ar tat Golgota pe care
urc liber f cruce pentru a
nu c dea pe drum sub povara ei,
cu argumentul c nu sunt eu
Iisus Hristos Mântuitorul
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
pot garanta c nu voi muri astfel
pân în vârful dealului
ci doar s simulez astfel
ca pe un viitor experiment de laborator
pe principii medicale
ultima faz a r stignirii.
Am refuzat nu fiindc
mi-ar fi fost fric de moarte
ci deoarece n-am primit garan ia c
dup ce îmi voi da sufletul pe cruce
pot fi resuscitat pentru a tr i
într-o lume mai bun ...
Sprijin extrem
simt stingherit i prin aspectul c
sufletul meu e doar unul...
Dac a putea face din el
dou sau trei mai mici
ca astfel cu unul sau cu dou din ele
însufle esc scaunul i cârja care
m-au sprijinit în singur tatea, osteneala i
durerea mea
ca astfel acestea (scaunul i cârja)
Gabriele Münter - Vas cu flori
23
simt în adev ratul sens al cuvântului
cu sufletul,
ce înseamn s sprijini pe cineva...
Întâlnire extrem II
Atunci mai neobi nuit ca ori când
muza m-a vizitat deghizat în
„Mo Cr ciun”
Pe când nici nu apuc bine s-o abordez,
ia tare:
„Ce te «înholbi» a a la mine?
Nu tii cine sunt...?
Doar nu crezi c i-am adus bomboane
sau tiu eu ce «z rel» care
te sustrag de la scris
Am venit în aceast postur deoarece
pân acum n-ai scris poezii despre
«Mo Cr ciun»
Ce puteam face decât
scriu în ne tire deoarece
atunci sim eam în adev ratul sens al
cuvântului
«Cr ciunul» în poezie”
Dumnezeu nu se ocup de fleacuri
Mi-am dat seama c Dumnezeu
nu se ocup de fleacuri când
prin dispozi ia sa, muza m-a dus
în palatul ei în care se g seau
cele mai interesante obiecte de uz literar
i altele care te puteau inspira
în cel mai operativ mod
de a compune poezii
M-am a ezat la mas dup voia muzei
dar ce puteam face decât s a tept...
i am a teptat pân într-un târziu când
am abordat muza astfel:
tiam c Dumnezeu nu se ocup
de fleacuri”
Mai impulsiv ca ori când muza a intervenit:
„Tocmai de aceea Tat l Ceresc
nu va scrie în locul t u poezii,
de aceea apuc -te i scrie...”
Atunci am dat muzei pentru prima dat
un r spuns cu voce tare:
„Nu am cu ce...!!!”
24 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Romeo ]i Julieta la Mizil, edi\ia a XII-a

„Nu am câtu i de pu in inten ia s glumesc, atunci când voi
afirma c una dintre marile dorin e ale vie ii mele a fost s vizitez
Mizilul. Dorin a aceasta mi s-a împlinit, în fine, în toamna anului
trecut.” (Geo Bogza, „175 de minute la Mizil”)
Istoria literaturii se rescrie la... Mizil. Romeo i Julieta, simbol al
iubirii des vâr ite, dar tragice, renasc la Mizil într-o cheie parodic ,
sub zodia lui Caragiale. Astfel, de 11 ani, se organizeaz aici un
festival literar dedicat românilor de pretutindeni. Festivalul Interna-
ional de Poezie i Epigram „Romeo i Julieta la Mizil” a debutat în
2007, la 100 de ani de la publicarea comediei omonime, scris de
mizileanul George Ranetti.
Înscrierile la edi ia a XII-a se fac pe www.romeojulietalamizil.ro
pân pe 10.12.2018. Cei f internet pot trimite textele pe adresa:
prof. Lauren iu B dicioiu, Liceul Teoretic „Gr. Tocilescu”, str. N.
lcescu, nr.111-131, Mizil, Prahova, cu men iunea: pentru „Romeo
i Julieta la Mizil”, XII. Crea iile nu trebuie publicate pe hârtie sau
postate pe internet pân pe 26 ianuarie 2019. Elevii care particip i
se situeaz cel mai bine în clasamentul general vor fi recompensa i
cu premii speciale de c tre organizatori. La Poezie vor fi trimise trei
crea ii, dintre care una va fi obligatoriu cu rim , iar la Epigram ,
patru catrene dintre care unul la tema Mizilul. La festival se pot
înscrie tinerii români... de orice vârst (!), de pretutindeni, indiferent
dac sunt scriitori consacra i sau debutan i. Premiile sunt de 3200
de lei pentru cele dou sec iuni.
Invita ii edi iei a XII-a sunt pre edintele Academiei Române, prof.
univ. dr. Ioan Aurel Pop i pre edintele Uniunii Scriitorilor din R. Mol-
dova, Arcadie Suceveanu. Festivitatea de premiere va fi pe 26 ianuarie
2019 la Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” din Mizil, ca de obicei.
La celelalte edi ii au participat ca invita i: Solomon Marcus, Nicolae
Dabija, Vasile T râ eanu, tefan Cazimir, Daniel Cristea-Enache, Mircea
Ionescu-Quintus, Ecaterina Andronescu, Lucia Olaru Nenati, Elis
Râpeanu, Mihai St nescu, Mircea Dinescu, Dan C. Mih ilescu, Sorin
Ro ca St nescu, George Stanca, Corneliu Leu, Alexandru Mironov,
Dan Mircea Cipariu, Sorin Preda, Daniela Vl descu, Aurel Antonie, cele mai str lucitoare s-au îndreptat c tre concuren ii din Republica
Nicolae Drago , Dan Lupescu, Gheorghe Brezeanu, Mircea Vintil . La Moldova. Astfel, Ion Diviza, din Chi in u a fost dublu câ tig tor al
edi ia precedent s-au înscris, la Poezie i Epigram , 481 de concuren i Marelui Premiu „Grigore Tocilescu” la sec iunea Epigram , iar
din România, Austria, Canada, Cehia, Elve ia, Fran a, Germania, Israel, Gheorghe Bâlici, tot din Chi in u, a fost i el câ tig tor al Marelui
Italia, Portugalia, R. Moldova, Spania, Sco ia, Spania, Ucraina. De-a Premiu la aceea i sec iune. Parteneriatul cu Liceul Teoretic Puhoi i
lungul celor 11 edi ii au participat cca 3500 de concuren i. cu Direc ia de Înv mânt Ialoveni s-a concretizat într-un num r
Demn de amintit este c , la ini iativa regretatului acad. Solomon mare de participan i i vizite ale delega iilor de profesori i elevi la
Marcus, de ase edi ii, în programul festivalului are loc dezbaterea liceul din Mizil, dar i prin participarea la festivitatea de premiere,
intitulat „Starea umorului românesc contemporan”. unde elevii au fost recompensa i pentru rezultatele meritorii.
Festivalul este sus inut de Funda ia Cultural „Romeo i Julieta la Nicolae Dabija scria despre acest festival: „Mizilul a fost timp de
Mizil” în colaborare cu Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu” i se afl câteva zile capitala Poeziei române ti. Nichita St nescu spusese cu o
sub egida Ministerului Educa iei Na ionale i a Inspectoratului colar ocazie: «În materie de poezie România este un mare imperiu». Mizilul
Jude ean Prahova în colaborare cu Casa Corpului Didactic Prahova. este o urbe care face parte din acest imperiu i l-a numi în context un
Printre partenerii consacra i se num Radio România Actualit i, ora imperial. Aici dimensiunea lui sufleteasc import cel mai mult.
TVR i Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretu- Am cunoscut Mizilul prin intermediul oamenilor lui. Concluzia mea e:
tindeni. Din vara lui 2018, parteneriatul trilateral dintre Liceul Teoretic dac fiecare localitate din ar , indiferent de dimensiune, ar asemenea
„Grigore Tocilescu”, Liceul Teoretic Puhoi (Republica Moldova) i organizatori, România ar avea vreo 10 000 de festivaluri de poezie.”
Liceul „Mihai Eminescu”(Ucraina) va spori num rul de concuren i- „Minutul 175. Trenul porne te. Trec la fereastra din partea cealalt ,
elevi români din diaspora. spre câmp. Sub lumina lunii, B ganul se întinde nesfâr it i în dep r-
Din Chi in u, parteneri constan i ai festivalului sunt Direc ia tare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, m cheam Geo Bogza,
General Educa ie, Tineret i Sport i Funda ia „Dr ghi tea”. Un am treizeci de ani i am vizitat pentru prima oar în via a mea Mizilul.
partener recent, dar foarte implicat este Asocia ia cultural „Mihai Via a i lumea mi se par fantastice, de neîn eles.” (Geo Bogza, „175 de
Eminescu” din Cern i, condus de dl. profesor Vasile Bâcu. minute la Mizil”)
Trebuie men ionat c , de-a lungul celor 11 edi ii, au participat Coordonatorii festivalului sunt prof. Lauren iu B dicioiu, ec.
sute de concuren i din Republica Moldova, elevi, studen i, profesori Claudiu-Remus Minea i Victor Minea, directorul Liceului Teoretic
i scriitori consacra i. Mai mult, de câteva ori, medaliile i trofeele „Grigore Tocilescu”
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 25

Pagin[ realizat[ la sugestia lui Mihai Caba

Îndemn la Centenar
Veni i, români, la Alba, s -i s rutam obrazul
Curat ca steaua ce-i arde-n nemurire,
Veni i, to i, s vede i, unde-a durat Viteazul
Visul, dintâiul, al nostru de Unire!
Veni i, români, la Alba, unde-au durat bunicii
Unirea Mare, ce-n veci ne va r mâne,
Veni i, to i, s vede i, i marii i mai micii,
Piatra de altar a Patriei Române!
Veni i, români, la Alba, la Alba Carolina,
Unirea Mare s-o cinstim la Centenar,
Acolo unde de-un veac aprinsu-s-a Lumina
Reîntregirii Noastre, cel mai de pre dar!
Veni i, români, la Alba, la Sfânta S rb toare
De Neam i de rar , cu mult iubire,
Veni i, cu to i, fr te, s -ntindem hora mare,
Sub tricolorul, pe care-i scris UNIRE!
Mihai Caba
Statuia lui Mihai Viteazul din Alba Iulia

Adunarea na ional de la Alba Iulia

26 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Adriana TOMONI

Daniel Marian - „pe malul

de vest al adolescen\ei”
prinzi în câteva cuvinte complexitatea
unui om ca Daniel Marian i multitudinea
scrierilor lui de diverse facturi este aproape
imposibil. Un erudit nerecunoscut la justa lui
valoare, de o aleas modestie, generos, care
tie c „lucrurile scumpe sunt f de bani”,
un om de n dejde, care poate fi un prieten de
drum lung, într-o permanent devenire,
ut tor al frumosului i al armoniei. Jurnalist
cu ochi ager, ce surprinde cotidianul cu un
firesc neobi nuit, obiectiv i mereu prezent.
Critic literar apreciat i solicitat, care nu ucide,
valoare, g se te cuvintele potrivite s te
fac s cre ti.
scut din frumoasa poezie de via a
unei lumi ce adeseori pare înc nedescope-
rit , Daniel Marian are în el un ocean de
slove, nescoase înc total la lumin . Efluvii
lirice nesecate, îi umplu ulcioarele cu versuri
alese. Cuvintele se cheam unele pe altele i
se a eaz cumin i în ritmul simfoniei inimii.
Scrisul îi este îns i via a, îi curge prin
sânge precum un nesfâr it. Scrie cu lacrima,
cu fericirea, cu furia, cu nelini tile c ut toare,
în algoritmi, este i vechi i nou, îi place mi-
rosul literei tip rite, credincios epocii Gutten-
berg, dar ine i pasul modernit ii IT. Simte
cuvântul i sacralitatea lui, îi percepe rezo-
nan a i i se închin . Pare a trece prin via
fluierând, dar de fapt, este un om profund!
Acest lucru îl vezi, dac ai r bdare i vrei s
îl cuno ti cu adev rat.
Noua lui carte, cu o copert atr toare,
conceput de o Doamn m rinimoas , San-
dra Segal, din Canada, i un titlu plin de sem-
nifica ii, legat de teme existen iale serioase,
cu greutate, începe cu accente chopiniene,
într-o ,,nocturn ”, ce ne transpune în alte di-
mensiuni. P trunde în miez, extr gând esen e
- „pomii p mântului sap cu îndârjire pân
aproape de vise”, spune, iar „sucul din caisele
pumnilor t i”, este o ,,realitate fragil ”.
În volumele precedente, se simte mai
mult matematicianul, care vine cu forme geo-
metrice ascu ite, unghiuri în care uneori te
în epi, cu o t ietur sigur , dreapt , de bijutier
ce tie s taie în cristal. De data aceasta,
Daniel, cred c a fost atins cu iubire, de o
arip de înger. Versurile lui sunt duioase, iau
forme de cercuri, cercuri neînchise, nuan ele
transformându-le în spirale, ce se înal spre
necuprins. Pline de originalitate i prospe-
ime, neînl uite în canoanele clasice, se
desf oar într-o expresivitate liric unic .
înflorituri de prisos, dar cu metafore ra-
finate, care doar te las s întrevezi tr irile
omene ti cu o mare înc rc tur emo ional ,
înv luite într-un diafan mister - î i încânt
lectura. Ne face s ne tresalte sufletele de
bucurie, ne sfâ ie ipetele pesc ru ilor, ne
înflore te zâmbetele pe buze - în lumin i în
întuneric, cu uraniu i rou , în tropotul her-
gheliilor de cai ai timpului, ce mu din via .
Uneori, este „copil de-o chioap care
înva literele ca pe ni te p ri”, („pe malul
de vest al adolescen ei”).
Într-o fin introspec ie, de om în elept,
spune: „veneam din mine însumi i tot spre
mine însumi mergeam”, fugind totu i de el,
omul. („fuga de sine”). Acestea fiind c ut -
rile în profunzimi, ale unui spirit arzând, care
vrea s în eleag rostul vie ii.
Ca un fel de carte a existen ei, în care pro-
fesorii vin i pleac , spunând lucruri banale,
doar unul fixeaz repere: na terea i moartea,
între care, trebuie s ne tr im r nile - afirm în
poezia „ coala modern (generalizare)”.
În „joc reflex”, analizeaz pân i psi-
hologia pietrei - el ascult „simfonia pietrelor
fugite într-o noapte sub copite” i renun
la aripi, pentru mersul c lare. Spre deosebire
de al i poe i - lucid - ne spune c nu avem
aripi, dar putem zbura cu un „sentiment legat
de tâmple”. Un fel de joc între a fi i a nu fi,
extratemporal, „aproape ireal, pierdut în uni-
versal stratificat în cer i cealalt iarb ”, mai
are pu in pân la „necioplitul arbore dintr-
un zeu” („fh”), afirm poetul într-o metafor
alambicat . „Cu privirea poetului se zugr -
ve te cuvântul/ pe paji te, f cându-se râu,/
stelele r sar din cu ti de pietre i prin senti-
mente revelatoare se na te zborul p rii”.
(„miza”) Magnific!
Consider de asemenea de excep ie: „cluj-
napoca, pia a libert ii”: „prime te s rutul
o arip cald / vezi pas rea aceea ce ne ciu-
gule te din/ palma întins a gândului - gr -
un e/ iubirea/ mâna mea alunecând ca o raz /
iluminând conturul trupului t u/ în ringul de
noapte sufletele noastre/ b tând de amiaz
poftite/ s cineze m rul/ cel de tain ”.
Pendulând între certitudini i incertitu-
dini, „idee i bici”, mir ri, revela ii i subti-
lit i filozofice, ne poart într-un periplu su-
fletesc arzând de tr iri intense. În timp ce
„nu am în eles”, spune: „chemat în aren s
tr iesc i s mor în acela i timp - nu am în eles
niciodat ”, este acel curajos joc de-a via a i
de-a moartea.
rbat puternic, are curajul s m rturi-
seasc discret, c uneori, mai i plânge: „prin
cascade de lacrimi câmpul alearg spre ziu
i lumea curge lini tit prin mine” („pastel
sentimental”).
Pentru Daniel, poezia este oaza lui de li-
ni te deopotriv cu nelini te reconsiderat ,
care îi ofer evadarea i în acela i timp adân-
cirea din/în triste ile existen iale. Cernut prin
sufletul lui de om blând, ne este oferit spre
înfruptarea din frumos. Cu siguran , este o
poezie ce va rezona în sufletele avide de lu-
min ale cititorilor.
Având în vedere c este doar „pe malul
de vest al adolescen ei”, mai are timp s ne
bucure sufletele cu multe alte poeme.
Succes, PRIETENE!
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Vasilica GRIGORA}
}i poe\ii construiesc poduri
Cu mai bine de 16 ani în urm , doctor în
sociologie Valentina Teclici i-a ales ca ar
de adop ie îndep rtata Noua Zeeland . A
scris i publicat poezie i proz în România,
în limba român , a scris în Noua Zeeland , în
limba englez , dar a fost publicat i în reviste
i antologii din Canada, SUA, Irlanda, Aus-
tralia, Israel... Este membr a Uniunii Scri-
itorilor din România, Filiala Bucure ti, Sec ia
pentru copii i tineret (1993), a Societ ii Po-
ilor în Via din Hawke’s Bay (2013) i a So-
ciet ii de Poezie din Noua Zeeland (2013).
Dac în lumea literar din România i Noua
Zeeland este cunoscut ca poet i scrii-
toare, la sfâr itul anului 2016 vedea lumina
tiparului primul volum al unei inedite anto-
logii, iar în toamna acestui an (2018) apare
cel de-al doilea volum din Antologia „Poetical
bridges - Poduri lirice”. Ambele volume sunt
în edi ie bilingv , român -englez i au aceea i
structur intern , fiecare incluzând 12 poe i
din Noua Zeeland i 12 de origine român .
Cartea apare la Editura Scripta ma-nent, Napier
(NZ) i tip rit în România, PIM, Ia i.
Dup editarea volumului 1, am publicat
o recenzie în mai multe publica ii periodice
din ar i din str in tate, pe suport hârtie i
în mediul online. De data aceasta, voi face
anumite considera ii asupra celui de-al doilea
volum.
Valentina Teclici concepe aceast carte
din interiorul poeziei, din inima cuvântului
bine rostuit în vers. Aici o întâlnim în postura
de antologator, editor i traduc tor. Este
„amfitrionul” volumului, „invitând la cuvânt”
pe „scena” celor 224 de pagini poe i români,
tr itori în România, Australia i Israel i din
Noua Zeeland , unii stabili i aici din alte col-
uri ale lumii (Honduras, SUA, Spania, Ser-
bia). A ezarea poe ilor în volum este în ordi-
nea descresc toare a vârstei acestora (unul
din Noua Zeeland , unul din România), dup
cum urmeaz : Sonia MacKenzie, Ion Gh.
Pricop, Dame Fiona Kidman, Passionaria
Stoicescu, Cristine Climo, George Roca,
Laurice Gilbert, Vlad Vasiliu, Anita Arlov,
Cezarina Adamescu, Angus MacDonald,
Dorina Stoica, Jeremy Roberts, Bianca Mar-
covici, Tim Upperton, Constantin Frosin,
Leonel Alvarado, Victoria Milescu, Bryan
Walpert, Lumini a Potîrniche, Gus Simo-
novic, tefan Doru D ncu , Maria Munoz,
Manuela Cerasela Jerl ianu.
Fiecare autor „recit ” tacit, cu „intona ia”
subtil a scrisului de calitate, trei poeme i se
prezint pe scurt, oferind cititorilor informa ii
despre via a i crea ia sa. Autorii au voci di-
ferite, varii motive de inspira ie, mânuiesc fi-
gurile de stil cu pana inimii, în func ie de locul
na terii, experien a de via , educa ia i cul-
tura acumulat în timp, tr iri i sim minte.
Valentina Teclici este o bun cunosc toa-
re a fenomenului liric, în general i a operei
autorilor români i a celor neozeelandezi.
Pune fa -n fa dou culturi, aflate la anti-
pozi, nu numai geografic, dar i literar, g sind
liantul cel mai durabil - versul i emo ia -
pentru a realiza poduri trainice. Cartea leag
cu abilitate cele dou t râmuri lirice de înalt
vibra ie, armonioase prin metafor i ritm,
distinc ie i stil, credin i emo ii împ rt ite
cu dragoste. Prin extensie avem imaginea
crea iei literare a genera iei actuale, care
orienteaz cititorul în lumea special a po-
eziei, îl adap pu in câte pu in cu apa vie a
dou culturi, acestea curgând lin, limpede i
voluptuos într-un singur fluviu, cu to ii îno-
27
tând în acea i direc ie, ceea ce d stabilitate
podurile propuse pentru construc ie.
Lac tul fiec rui pod se deschide cu blân-
de e i curiozitate pentru a descoperi „vocea”
poeziilor atât de personal , distinct , erpuind
prin labirintul tr irilor. Fiecare autor vine în
poezie cu aerul inspirat în ara de origine,
ad ugând mireasme din ara adoptiv . Dar,
purcedem la a prezenta câ iva dintre poe i:
Sonia MacKenzie, decan de vârst al po-
ilor inclu i în volum, este o profund obser-
vatoare a naturii, „Îmi amintesc mi carea
pletelor s lciilor plâng toare/ când adia
briza de vest./ Este ciudat cum tot ce-i fru-
mos/ terge ce-i trist i urât.” (Cel orb) O
pasionat a c toriilor, în parcurgerea ano-
timpurilor vie ii î i creioneaz cu în elepciune
i mândrie chibzuit portretul în cuvânt:
„Fa a mea este o hart a drumurilor./ Fie-
care rid îmi treze te o amintire/ Nu mai pot
descifra/ Care moment de fericire/ Ori de
triste e/ A marcat fiecare rid./ Dar sunt
mândr s le port/ i s ar t lumii/ C am
tr it.” (Fa a mea)
Fire sensibil i, probabil impresionat
de triste ea i suspinul unui b rbat, empati-
zând cu acesta, Dame Fiona Kidman ne
spune cu ging ie c , uneori i b rba ii plâng:
„Un b rbat mergând pe drum în jos,/ mu -
chii umerilor lui lega i/ strâns ca bolovani
sub c ma ,/ un b rbat frumos, solid, tot/
fibr i putere... Pân / atunci, nu mai v zu-
sem un b rbat/ plângând... Ceea ce-mi
amintesc cel mai intens din acea noapte/
este cât de abundente erau florile/ pe vi ele
de fructul pasiunii,/ parfumul lor la fel de
suprarealist ca i b rbatul/ plângând i
mergând singur/ pe calea accidentat unde
doar/ un copil i-a observat c tura.” (B r-
bat plângând)
Maria Munoz, de origine spaniol , scrie
o superb poezie de dragoste, întâlnirea b r-
batului cu „suflet de marinar”, c tor prin
lume, devine „cerul” s u i-i „împodobe te
zilele iernii”: Suntem aici, chiar în acest mo-
ment/ d ruind totul, cu inimile deschise./
Refugiindu-m în existen a ta, respirând
respira ia ta./ E ti al meu, sunt a ta. Ne
28 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

iubim. Te rog opre te timpul!” (Ai venit din
dep rt ri)
Întâlnim în volum i o pat de culoare, o
tu de lumin de inspira ie japonez , sem-
nat de Christine Climo prin câteva haiku-
uri: „dup ploaie/ o petal roz de camelie/
se odihne te, str lucind”. Mergând la o ex-
pozi ie de Haiku la Muzeul Otaga, poeta afir-
c : „Acestea erau înc rcate cu via
într-un halou de simplitate, frumuse e japo-
nez i muzic a anotimpurilor”. Pline de
mireasm i armonie sunt i poemele sale.
AnitaArlov încânt inima cititorului cu
un poem despre Mona Lisa, observând ase-
menea pictorului similitudinea dintre pic tura
care se prelinge pe frunze i universul dulce
curg tor care se dizolv , alunecând tandru
pe chipul omului: „uite/ pic tura/ pe frunz /
prelingându-se/ întreag de sus/ pe frunza
de jos... // asta poate c înseamn / s
realizezi/ siguran a unui astfel de pictor/
care vede/ un cosmos fluid/ tremurând/
între/ buze i gur / dantel i piele/ piele i
ce e sub ea”. (Mona Lisa)
Citind volumul 2 al antologiei Poduri
lirice ne împ rt im cu Darul ned ruit, cre-
ie a lui Angus MacDonald, cel care m rtu-
rise te c „În ceea ce prive te stilul, îmi
place ideea de poe i de jazz, unde ritmul i
rima se sincronizeaz , decât s urmeze forme
fixe”. i, iat poemul s u, confirm afima ia
de mai sus: „Un poem se pr fuie te/ Ca un
cântec îmb trânind/ Necântat/ Mai bine s -
l d ruie ti/ Celor mai buni prieteni/ Decât
putrezesc / Într-un fund de sertar/ Neiubit/
Necunoscut”. Un adev r indubitabil.
În opinia lui Gus Simonovic, i el neoze-
elandez prin adop ie (venit din Serbia) dra-
gostea este „pâinea” vie ii care, pentru a cre te
are nevoie de „drojdie”, de aten ie, de impli-
care, de r bdare în a teptare: „Cu inima grea
presar drojdia dorului pe aluatul/ timpului.
Visând cum mâinile tale rup pâinea/ i g sesc
ascuns în ea moneda iubirii”. (Drojdie)
Schimbând registrul geografic i cultural,
ne îndrept m spre poe ii români. Ion Gh. Pri-
cop, poetul, prozatorul, eseistul i profesorul
de pe „Uli a Scriitorului” î i exprim în vers
dragostea fa cronicarii neamului. De data
aceasta este vorba de Grigore Ureche care a
scris cronica românilor de oriunde s-ar afla
i te-ai încumetat, boier m ria ta,/ oh, ce
fruct dulce veninos a putut/ s i rodeasc
mintea, sufletul,/ s spui r spicat c rumânii,
câ i se afl / peste tot în lume, de la un loc
sîntu/ cu moldovenii i to i/ de la Rîm se
trag.// A a scrib, a a b rbat,/ tare în vârtute
i Ureche, ca un blând i vrednic/ Grigore
din popor, s ne tot tr iasc ”. (Cronicar)
Poeta, prozatoarea, traduc toarea Pas-
sionaria Stoicescu, cu aproape 70 de vo-
lume de autor publicate, onoreaz antologia
Poduri lirice cu poemul „Poezia”, o medi-
ta ie subtil asupra poeziei, specie a genului
liric: „Ea e ruda s rac a soarelui,/ a feri-
cirii/ o zbatere în cap t de nad ....// Ea se
soar doar în f râme/ ca fericirea/ pe
care altfel n-ai putea s-o supor i”. Cu o sin-
ceritate debordant , poeta se confeseaz citi-
torului, dezv luindu- i starea de singur tate
auster : „Sunt singur i mi-e greu -/ M
privesc într-o oglind p tat ;/ Parc -s eu
i nu-s eu/ Femeia asta mirat / Femeia asta
ne-ncrez toare/ C iubirea i-ar mai putea
face bine.../ Unde-i îngerul s -i pot cere/
m apere de eroare,/ S m ocroteasc
de mine?” (Aureola)
Românul australian George Roca, scri-
itor, poet, actor, editor, jurnalist evadeaz din
via a real , în care timpul alearg gr bit; de i
înconjurat de toate ale lumii, reu te s se
reg seasc în chip minunat întru poezie:
„Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-
a deschis larg bra ele/ i m-a mângâiat pe
cre tet!” (Evadarea) În elege c îmbr area
a fost de ambele p i de un real folos, atât
pentru poet, cât i pentru crea ia sa liric , bu-
curându-se: „în fiecare diminea / când m
trezesc, m bucur/ m bucur c e soare/ m
bucur c e înnorat/ m bucur c tr iesc”.
(M bucur) i aceasta, pentru a tr i în armonie
cu universul, ceea ce ne îndeamn i pe noi.
Un nume de rezonan în arta spectaco-
lului, în cultura i literatura român este Vlad
Vasiliu. Co-autor al antologiei cu un poem
închinat femeii: „Femeia aceasta e Mama
mea;/ Aceast femeie-i So ia mea;/ Copilul
aceste mi-e Fiica:/ Credin , / Iubirea,/ Spe-
ran a!” (M or) i o poezie religioas , inti-
tulat Spovedanie („Ego sum qui sum”):
„Doamne” (Ecce homo!)/ Am ucis, am furat,/
am fost desfrânat,/ strâmb am jurat./ P rin ii
nu i-am cinstit,/ în ziua sabatului am muncit,/
femeia aproapelui am dorit.// Am mu cat,
doamne, fructul acela din pom/ i, iart -mi
catul trufiei,/ înc sunt mândru c mai pot
fi OM.” Femeia i credin a, dou teme extrem
de generoase, deloc facile, dar asigur lini tea
celui care le caut , le în elege i le iube te.
Prezen a poetei, eseistei, scriitoarei Ceza-
rina Adamescu în Poduri lirice aduce un
plus de valoare prin profunzimea poemelor
sale; dac la prima vedere sunt triste, eul li-
ric mergând la bra cu singur tatea, cu triste-
ea, în momentul în care apare inspira ia, tr -
irile i emo iile îmbr eaz fiorul lirismului,
descoperind lumina: „Cu fiecare carte/ co-
bor din via în moarte./ Din acest imens
Nimic,/ iat , sunt i eu p rticic .” (Simul-
tan) „Nu v mira i”/ Bucuria mea e triste-
ea, / a a cum spunea Cioran,/ amarnic
bucurie - spun eu./ O-mpart cu Singur ta-
tea/ sora mea de aici i de dincolo.// Cea
de a doua fiin din mine surâde/ în timp ce
eu plâng./ Ea e lumina cuvântului.” (Sora
mea de aici i de dincolo)
Întâlnim la Dorina Stoica o poezie reli-
gioas de calitate, plin de pio enie i smere-
nie. Evlavia i harul crea iei autoarei au fost
spl tite prin mai multe premii la nivel na ional.
Prin credin , ne spune poeta, se „Umple cu
lumin goluri din inimi,/ poart universul
pe umeri/ ca i cum ar duce un sac de gr un e
la moar ,/ are ochii umezi, blând melanco-
lici,/ sufletul ascunz toare de fluturi i flori,
/ raiul patimilor pe drumul Golgotei”. (Din-
colo de aparen e)
O frumoas împletire de dorin i, de sim iri
i tr iri ale îndr gosti ilor întâlnim în poezia
lui Constantin Frosin, intitulat deosebit de
sugestiv Vise frumoase. O, Doamne, cine
nu viseaz la dragoste adev rat ? Cine nu-
i dore te împ rt ire prin iubire? Cine nu- i
simte fiecare molecul din trup i suflet plin
de fiorul iubirii atunci când întâlne te per-
soana h zit ? „Firele trupului viseaz /
Strâns împletitur cu ale tale,/ Plâmânii
mei î i trag parfumul/ Ca unei sub iratici
flori de îmb tat fiin e./ Urechile, nu sunete
de flaut/ Ci tandre mu turi a teapt .”
Poetul, prozatorul, eseistul, editorul te-
fan Doru D ncu , cu modestie, cum rar mai
întâlnim în zilele noastre consider c : „nimic
din ce spun nu e mai mare/ decât o furnic ./
ea adun literele mele mici le depoziteaz /
îi vor fi hran la iarn ./ din obr zniciile
mele î i face piloni/ de sus inere pentru cori-
doarele min ii. (Singurul cer etor s rac)
Citind din scriitura sa, pot spune c este deo-
sebit de profund i consider c poetului îi
st bine i când se alint , numind crea iile
sale „literele mici” i „obr znicii”, acestea
fiind daruri de mare pre ale sale, o încântare
pentru publicul cititor i ingrediente solide
care contribuie din plin la construc ia Podu-
rilor lirice.
Prin translarea c ii din englez în român
i din român în englez , Valentina Teclici
confirm o veritabil cunoa tere a celor dou
limbi i certe abilit i de traduc tor. Se spune
poezia este ceva „ce nu poate fi tradus”,
Valentina Teclici a reu it s fac acest lucru
într-un chip minunat.
Volumul are o coloratur cosmopolit i
este o mostr fin i adânc de multicultu-
ralism. Lectura acestei c i deschide orizon-
turi noi spre lirica universal . Filonul emo io-
nal al c ii este dat de b ile inimii la frumos
ale fiec rui autor i d ruit cu dragoste citito-
rilor. Înnobileaz mintea, îmbog te cuno-
tin ele i mi în profunzime sufletul celor
înseta i de poezie i cultur . De aceea pot
afirma c ini iativa Valentinei Teclici de a pu-
blica o asemenea antologie este un proiect
viguros, benefic pentru noi to i.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Valentin POPA
Trepte din zero
Volumul Trepte din zero, de Marin Cio-
ranu, ap rut la Editura Proilavia (Br ila,
2016), a fost prezentat de subsemnatul în
toamna anului 2017 la edi ia din acel an (a
zecea i ultima) a Festivalului Poe ilor din
Balcani. Din mai multe motive, n-am mai
apucat s redactez i s public o recenzie a
acestei c i de 164 de pagini. Ne achit m de
obliga ie în cele ce urmeaz .
Marin Cioranu (n scut în B ganul ia-
lomi ean, la Slobozia Nou , în data de 13 fe-
bruarie 1929) este decanul de vârst al po-
ilor br ileni ( i ialomi eni, prin origine),
urmând s serbeze peste pu in timp împli-
nirea frumoasei vârste de 90 de ani.
Ceea ce-l individualizeaz pe acest poet
este longevitatea creatoare deosebit . În ulti-
mul timp, în fiecare an, Marin Cioranu sur-
prinde publicul br ilean cu câte un nou volum
de poezie. Dup Trepte din zero, a mai publi-
cat în 2017 volumul zul m-a somat (despre
care am scris i am publicat un articol), iar
pentru anul 2018 a teapt s -i apar de sub
tipar un nou volum.
Titlul c ii de care ne ocup m aici ar pu-
tea semnifica atitudinea existen ial optimist
a unui poetului ce se vede la baza unei noi
ascensiuni, pe treapta zero a unei noi aven-
turi existen iale, dar i lirice, detaliate în ver-
surile sale. Dar, cercetând poemele incluse
în volum, în elegem c optimismul este de
suprafa , este o strategie ce-l ajut s mearg
înainte; e o tehnic de antrenare a vitalit ii.
Uneori se arat i el uimit de energia vital
ce-l caracterizeaz i încearc o explica ie.
„Sursele mele / pentru înc rcat bateria / nu
mi le-a aflat / nimeni pân acum.” (Pogoane,
p. 26). Generos, poetul dezv luie secretul
puterii sale de crea ie. Prive te luna pân ce
aceasta îi simte dogoarea, dup care î i re-
vars energia în el. Când se încarc i devine
ro u, poetul începe s zideasc la carte, ca i
cum ar zidi o catedral (Idem). Tema salv rii
prin poezie este prezent în mai multe zone
ale volumului. A avut „noroc cu poezia” care
l-a ridicat „ca pe un stâlp de beton / drept în
picioare.” (Pe un stâlp, p. 128)
Ca i în volumele anterioare, Marin Cio-
ranu cultiv un gen de poezie ce încape, am
putea spune, într-o respira ie. Piesele lirice
incluse sunt poezii scurte, compuse din ver-
suri, de asemenea, scurte, un fel de expir ri
de imagini poetice ce se pot rosti dintr-o
suflare. Cel mai adesea, fiecare poezie este o
fraz liric .
De i poetul experimenteaz „treptele din
zero” i mimeaz urcu ul, totu i multe poeme
tr deaz nelini tea în fa a neantului i
consolarea cu perspectiva finalului. „Eu tot
mai cred / c oboseala mea / pe care mi-o pe-
trec / cu fa a spre lumin , / va d inui în mor-
mânt” (Mai cred, p. 27).
În ciuda vârstei avansate, poetul Marin
Cioranu nu ocole te tema iubirii; este înc
sensibil la ispitele ce vin din partea elemen-
tului feminin. Dar, sentimentul atrac iei se-
xuale este cumva amestecat cu st ri afective
Gabriele Münter - Flori
29
de spaim sau cu sugestii antropofage.
„Mergând printr-o p dure, / o fat mi-a ap rut
în fa - / avea straiele rupte / încât abia pe
jum tate / era îmbr cat . / Sânii îi erau slobozi
/ i parc vorbeau / apropiindu-se de mine. /
i ce puteam s fac?... / încât pân m-am
hot rât s o dezbrac de tot (...) / am murit cu
ea în bra e / pe o pat misterioas / de sânge.”
(Straiele, p 31). În alt poem, autorul se ima-
gineaz în ipostaza de victim a unei aventuri
canibalice: „Nu mai puteam s o st pânesc -
/ i deodat am tres rit / sub arsura ei, / carnea
mea / parc vorbea / în m selele ei / ca un
strig t / desc tu at din moarte.” (Acolo, p.
32). Alteori, poetul însu i devine autor al
unor gesturi canibalice: „Eu vin la tine / nu
doar s te v d - / ci s te m nânc / pân la
duv , / pân ajung la inim .” (Am plecat,
p. 37). Trecerea de la dragoste la dorin a con-
sum rii obiectului adora iei este o sugestie
transmis probabil poetului din anii copil riei
de c tre femeia - mam . Expresia „Mânca-te-
ar mama!” pare s fi r mas cuib rit în in-
con tientul poetului din anii micii copil rii.
Totu i, dominante sunt st rile de panic
inspirate de apropierea trupului de femeie:
Trupul ei, ca o felie de lun îl simte curgând
pe carnea lui „ca fl rile” i se teme s nu
cad „peste carnea ei, care radia / de parc
se afla în priz ” (Rana, p. 35). F îndoial ,
erotismul camuflat în sentimentul spaimei de
ce i s-ar putea întâmpla într-o apropiere prea
mare de personajul feminin este, dup tiin a
noastr , dac nu unic, cel pu in destul de rar
în literatur , fiind, de fapt, un atu al poe ilor
vârstnici. Este posibil ca multe poeme s fie
inspirate de anumite evenimente onirice, de
tipul co marelor. Numai astfel se pot explica
asocierile absurde, aproape suprarealiste din
unele poezii. Iat un exemplu: „De spaim / s
nu fiu lin at / de un interlop, / într-o noapte /
m-am dezmeticit / în Venezuela. / i peste câ-
teva zile, / lupul meu / mi-a s rit în bra e / ca
un copil. / A fi vrut s vorbesc cu el: / s -mi
spun cu ce a venit? / dar un poli ai / m-a so-
mat repede: mâinile sus.” (Lupul meu, p. 41).
Prin problematica dezvoltat i prin
insolitul tr irilor comunicate, volumul Trepte
din zero ni se pare unul din cele mai inte-
resante volume de poezie publicate pân
acum de poetul Marin Cioranu.
30 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Galina MARTEA
(Olanda/Basarabia)
„Educa\ia - sintez[ a credin\ei,
culturii ]i ]tiin\ei” - proiect
consacrat Centenarului Unirii
Un proiect literar consacrat marelui eve-
niment - Centenarul Unirii. Un proiect literar
de o importan aparte pentru poporul român
din Basarabia, acesta însumând în sine as-
pecte despre educa ia omului prin credin ,
cultur , tiin . Ap rut recent la Editura
Pontos din Chi in u, coordonatorii fiind Vir-
gil Mândacanu (dr. hab., prof. univ., savant,
scriitor, ziarist, membru al Sfatului rii - 2) i
Daniela Vacarciuc (dr., profesor de istorie,
directorul liceului Vasile Alecsandri din Chi-
in u), antologia tiin ific -literar „Educa ia
- sintez a credin ei, culturii i tiin ei” este
o continuare a lucr rii „Unirea în destinul
românilor basarabeni”, publicat în anul 2017
la aceea i editur , obiectivul fiind acela i -
Centenarul Unirii. Cu un cuprins de 724
pagini, monografia în cauz este completat
din texte alese a mai multor autori (studii,
articole, interviuri), iar subiectele sunt ori-
entate c tre un singur scop i anume: în a
de tepta poporul din Basarabia, poporul ro-
mân din Basarabia, pentru ca acesta s în e-
leag mai bine care este realitatea existent
din cadrul rii i, nemijlocit, ca acesta s
con tientizeze corect care sunt cele mai sacre
valori na ionale/ culturale/ sociale/ morale
i, negre it, valori de reîntregire a neamului
românesc. Prin mesajul de deschidere, Virgil
Mândâcanu, coordonatorul proiectului, face
referin la un fragment scris de B. P. Hasdeu:
„Credin a e mai presus de tiin , voin a e
mai presus de inteligen . Iat de ce credin-
a i voin a singure st pânesc lumea, st -
pânesc i vor st pâni totdeauna”. Cuvinte
extraordinar de frumoase, cuvinte care inspi-
sentimente de venera ie i provoac omul
în realizarea cât mai multor ac iuni nobile.
Ulterior, Virgil Mândâcanu, fiind mereu st -
pânit de ideea reîntregirii neamului românesc
i de respectul deosebit fa de cultura ro-
mân , scrie: „...Desigur, avem de înfruntat
enorme obstacole geopolitice, de opozi ie,
etnice..., dar cheia i for a motrice a apro-
pierii i realiz rii Reîntregirii este totu i
educa ia noastr !”, continuând s spun
urm toarele: „… r mânerea noastr în urm ,
în special în domeniul înv mântului, men-
inându-l în subdezvoltare i periferizare,
va cere mari eforturi pentru cre terea noas-
tr la nivelul înv mântului românesc du-
reîntregire. Vom parcurge un drum ane-
voios de revenire la ceea ce este acum Înv -
mânt românesc-european de succes”. Pu-
nând accentul forte pe segmenul educa iei,
Domnia Sa relateaz : „Nu-i secret c înv -
mântul în România e mult mai calitativ,
competitiv i propune mult mai multe opor-
tunit i celor ce înva ... Pentru a ne apro-
pia de nivelul culturii, tiin ei i credin ei
ce domin în înv mântul românesc tre-
buie mai întâi s recunoa tem i s apreci-
em nivelul nostru…”. Sunt puse în relief idei
fenomenale, p trunse de spiritul autocriticii,
ce cheam la extinderea cuno tin elor prin
educa ie i instruire, desigur, fiind raportate
la înv mântul românesc. Vom men iona cu
mult onoare, Virgil Mândâcanu este intelec-
tualul care posed o preg tire temeinic în
domeniul tiin elor educative i instructive,
i, totodat , este intelectualul care pledeaz
constant pentru formarea cât mai civilizat a
omului în dezvoltare. Domnia sa este omul
cu un intelect uman des vâr it, iar morala
Anul IX, nr. 11(99)/2018
cre tin i cea social este un exemplu demn
de urmat.
Structurat în dou sprezece capitole, pre-
fa , not introductiv , anexe, lucrarea „Edu-
ca ia - sintez a credin ei, culturii i tiin ei”
cuprinde tematici foarte importante ce reflect
modul actual de via al popula iei din Ba-
sarabia, fiind examinate aspectele culturii,
instruirii, educa iei, ambian ei sociale, rela iile
socio-umane, etc.; iar componentul Unirii/
Reunirii este transpus de autori în cel mai
detaliat mod în capitolul „De ce nu ne merge
bine în ar ?”. Prefa a c ii este realizat de
marele publicist i savant Valeriu Dulgheru
(dr. hab., prof. univ., savant, scriitor, ziarist),
partea introductiv incluzând un citat scris
de Actri a Oana Pellea: „Ce destin... s i
moar ara când împline te 100 de ani...
de neiubire moare ara asta... de nep sare.
Neiubire este s asi ti pasiv la moartea
rii tale” (Despre destinul României). Sub
influen a acestui citat, Valeriu Dulgheru scrie
în continuare: „Într-adev r, ce destin! ara
trece în acest An Centenar poate prin cele
mai grele clipe de dup 89’. Societatea e
divizat . Ramurile puterii se afl în r zboi.
Atacurile asupra uneia dintre cele mai mari
cuceriri ale democra iei române ti - Justi-
ia, se înte esc. Parlamentul adopt legi care
-i protejeze pe penali. Cu toate aces-tea,
sunt sigur c societatea româneasc este
destul de matur ca s ias demn din acest
zboi fratricid... O situa ie mult mai
dramatic avem în Basarabia. Societatea
este divizat pe criterii geopolitice: pro-Vest
(pro-România) i pro-Est… E trist s moar
visul Reunirii când ara împline te 100 de
ani! Dar pericolul acestei catastrofe este unul
iminent. În Basarabia nu mai exist dreptate,
justi ie, institu ii, alegeri libere sau lupt
politic corect …”. În prelungire Domnia Sa
ne vorbe te despre importan a i utilitatea
acestei lucr ri, totodat aducând mul umiri
neobositului profesor, patriot i pedagog Virgil
Mândâcanu, care a reu it s pun în lumin
aceast antologie. În contextul dat trebuie s
semnal m c monografia respectiv a fost edi-
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
îndeamn spre reunire”; Mihai Mor ra în
tat cu ajutorul financiar al Înalt Preasfântului dialog cu Gheorghe Ciocan ne vorbesc des-
Petru, Arhiepiscop al Chi in ului, Mitropolit pre „Consor iul universitar – o fr easc
al Basarabiei i Ierarh al Plaiurilor. întrunire academic ”; Virgil Mândâcanu
O lucrare cu adev rat necesar poporului dialogheaz cu Aurelian Silvestru despre
basarabean, poporului român din Basarabia. „S revenim la înv mântul românesc”;
O lucrare despre înv mânt i educa ie, des- Ioan G in despre „Alexie Mateevici. Pro-
pre cultur i credin , despre idealul na ional rocul c rui ducem vecinic dor”; Eugenia
i despre tot ceea ce poate contribui la schim- Manea-Cernei despre „Constantin Brân-
barea mentalit ii omului în condi iile când cu i. Brându e pentru Constantin Brân-
acesta este manipulat de diverse orient ri cu i” i „Leonida Lari. Nu e nicio moarte
politice ce sunt împotriva românismului. La care ar muri-o…”; Anatol Caraman despre
aceast tem atât de dureroas pentru românii „Od lui Brâncu i”; Teodor Popovici des-
basarabeni, Virgil Mândâcanu (ca i al i au- pre „Bisericile privatizate de sociali ti”;
tori) î i exprim sentimentele de revolt în Ion Cuzuioc despre „Grigore Vieru. Cu
eseurile „Politica extern a Rusiei, de pe vre- poetul Grigore Vieru acum 47 de ani” i
mea lui Petru I nu se schimb ”, „De ce Rusia „Ecologia sufletului i al mediului ambiant
nu- i schimb geopolitica agresiv fa de - chez ia s ii”, alte; Ana Sârbu despre
Republica Moldova?”, „Educa ia politic a „Transcenden a mnemic ”, „Gravita ia din
poporului for a motrice a luptei pentru Re- interiorul timpului” i „Epoca post-teo-
întregirea rii”, „Dezastrul înv mântului riei”, etc.; Octavian Mo in despre „Forma-
na ional ideologizat”, „Rolul credin ei, cul- rea i dezvoltarea valorilor moral-sociale
turii i tiin ei în cunoa tere”, „Tragedia înv - prin educa ie cre tin ”, „Familia în lumina
mântului basarabean îndep rtat de credin- moralei cre tin-ortodoxe” i „Rolul bise-
” i multe alte studii literare. Prin multitu- ricii în promovarea asisten ei sociale”;
dinea de autori prezen i în aceast monogra- Virgil Mândâcanu dialogheaz cu Serghei
fie se reg sesc savan i, scriitori, pedagogi i Boldirescu despre „La ce ne putem a tepta
istorici cu renume, iar cele scrise de domniile îndep rtând religia de coal ?”; Ana
lor sunt realit i care exist , cu adev rat, în Gheorghi despre „Educa ia religioas în
via a poporului basarabean. Sunt formulate coal ”; Claudia Partole despre „S cre ti
descrieri ce relateaz istoria poporului basa- ajutorul Bunului Dumnezeu e r -
rabean din trecut i prezent. Despre proble- cire…”, „Educa ia prin i pentru credin ”;
mele recente i actuale ale societ ii basa- Maria alaru despre „Vasile Militaru. Vasile
rabene ne vorbe te: Valeriu Dulgheru, cu Militaru i „Divina Zidire” Biblia în ver-
eseurile „Cine e marele r u în Basarabia?”, suri”; Ion G in despre „Educa ia prin
„Agonia oligarhilor i geopolitica”, „Dez- cultura credin ei”; Andrei Petru despre
voltarea tiin ei în spa iul românesc”, alte- „Educa ia prin art „eminesciana plasti-
le; Ion Ciutac, cu eseurile despre „Sfatul - ” a lui Ion Daghi”; Iurie Colesnic despre
rii i clasa politic dup Independen ”, „Educa ia pentru cultura urbanistic sau
„Drama resemn rii noastre”; Mihai Patra omul i epoca lui”; Larisa Ungureanu des-
despre „Adversarii reîntregirii neamului ro- pre „Educa ia prin arta teatral ”; Romeo
mânesc” i „Despre situa ia i evolu ia în- cerbina despre „Apostolatul culturii medi-
mântului românilor din Imperiile Rus cinale i spiritualitatea”; Ion G lu des-
i Austro-ungar; Anatol Petrencu despre pre „Apostolatul lecturii i inta educa iei”;
„Noi vrem s ne unim cu Patria-mam Ro- Alexandra T nase despre „Apostolatul edu-
mânia. i trebuie s ne unim!”; Nicolae Da- ca ional în formarea individualit ii ele-
bija despre „Reunirea nu e doar problema vului”; Liudmila P dure despre „Educa ia
Basarabiei”, „Un r zboi pierdut”, „Dumne- prin cultura vestimentar ”; Iulius Popa
zeu în captivitate”, etc.; Petru Grozavu des- despre „Dereneu, Aadova i... mitropoliile
pre „Frica de unire”, „Mai, f Ribbentrop noastre”; Andrei Strâmbeanu despre „Apa
i Molotov”; despre „Testamentul lui Gri- din Fântâna Alb are gustul Unirii”; Larisa
gore Vieru”; Galina Martea despre „Basa- Silvestru despre „Prometeu” - liceul care
rabia - destin sub crucea infernului”, „Inte- face istorie”; Liviu Dasc l despre coala
lectualitatea basarabean - victim a re- Waldorf în Moldova” i „Perspectiva peda-
gimului social”, alte; Daniela Vacarciuc gogiei Waldorf în Moldova i în lume”; Mar-
despre „Alexandru Mo anu. Frumuse ea cela Mardare despre „ tefan Andronic. Un
na iunii române prin Marele Patriot”; Vale- destin împlinit prin Har i D ruire”; tefan
rian Grosu despre „Timpul istoric sau ie irea Sofronovici despre „Basarabia i Bucovi-
din timp”; Vasile Pavel despre „Fondator na”; i despre multe altele în care autorii atac
al lingvisticii integrale”; Angela Mândâ- probleme de ordin social, politic, instructiv-
canu despre „ tefan cel Mare cere socotea- educativ, economic etc., expunând în a a
”; Alecu Reni despre „Ion Ungureanu. mod realitatea prezent în cadrul societ ii
Omul Unirii Ion Ungureanu”; Nicolae Co- basarabene de ast zi. Descrieri destul de ade-
jocaru despre „Centenarul Marii Uniri ne rate care, la rândul lor, provoac triste e,
31
sup rare, durere.
Obiectivul principal al acestei lucr ri este
de a produce efecte cât mai pozitive în
schimbarea mentalit ii omului ce tr ie te în
societatea basarabean . Autorii proiectului,
prin subiectele abordate, au încercat s pun
accente clare pe situa ia existent , dar mai
ales, pe pericolul real ce amenin securitatea
i dezvoltarea civilizat a poporului, conco-
mitent, metodele de cercetare fiind bazate în
totalitate pe segmentul educa iei i a culturii,
aspecte spirituale care la ziua de azi sunt în
mare dezechilibru, deoarece exist prea multe
dezacorduri între p turile sociale, clasa in-
telectual , politic i de guvernare; socie-
tatea fiind lipsit de armonie, de respect i
sentimente umane decente - O societate plin
de du nie, discordie i r utate între conce-
eni. Toate acestea au condus la situa ia
existent ce este plin de incultur , educa ie
insuficient , dezvoltare uman / social / eco-
nomic / politic la un nivel însp imânt tor
i insuportabil. Pierderi irecuperabile pentru
o societate uman , nemaivorbind de atitu-
dinea umil , smerit a basarabeanului în fa a
clasei dominante - clasa puterii care produce
cele mai multe nelegiuiri i injusti ie social .
În concluzie, revenim la cele scrise de Virgil
Mândâcanu în nota introductiv : „Chestiu-
nea educa iei în Basarabia const nu nu-
mai în optimismul pierdut al celor influ-
en i de duhul r u. Dup 31 august 1991,
din cauza clasei politice, care a devenit din
ce în ce tot mai antina ional , tr toare
i condus din umbr , optimismul devine
muribund! Optimismul cel na ional, cel
trezit în 1991, a fost stopat i de c tre de-
ideologizarea, politizarea educa iei din
interese politice, adormit de for ele antina-
ionale, de interesele geopolitice ale mari-
lor puteri i ale cozilor de topor avansate
la conducere... Dar iat c Centenarul
Unirii ne treze te a a cum n-a f cut-o niciun
alt eveniment dup 1991, treze te societa-
tea din somn! Cine nu recunoa te ast zi c
noi to i suntem vulnerabili? Afecta i de cri-
mele comise de ale ii poporului timp de 26
de ani, îngrozi i de starea lumii, de intere-
sele celor ce vor r zboaie, cuceriri, dezmem-
br ri... lumea începe s în eleag c nimic
altceva nu ne poate salva decât de teptarea
i Unirea cu ara de la care am fost rup i
cu for a... Trezirea deja a început. Anul 2018
este Anul de Aur, când de teptându-ne vom
auzi chemarea Celui de Sus - Uni i-v în
Marea Românie!... Tocmai acum e timpul
cel mai potrivit s scriem aceast carte,
când spunând adev rul, vom fi nu numai
auzi i, dar i în ele i”. Cuvinte i idei pre-
ioase în adresa unui popor, în adresa pro-
priului popor. O lucrare ce merit a fi lecturat
i în eleas cu întreaga totalitate a proceselor
afective, intelectuale i voli ionale ale omului
- con tiin a, cugetul, gândirea, spiritul.
32 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Livia CIUPERC{
Un î@nger printre noi
În anul Centenarului Românesc,
un pios omagiu unei mari slujitoare a teatrului românesc,
Aristizza Romanescu
(Craiova, 24 decembrie 1854 - 4 iunie 1918, Ia i)
Personajele: Aristizza Romanescu, Ionu , Marius, Gabriel, Ionela,
Mariana, Cecilia
(Din stânga scenei intr copiii. În planul central, înconjurat de
un voal argintiu, Aristizza se afl pe un jil , citind o carte. Copiii
se apropie, încet, i îndep rteaz voalul.)
Ionela: Cât ne bucur m s v tim aproape...
Ionu : Prezen a Dvs. îngereasc ... este o binecuvântare!...
Aristizza Romanescu: Fi i bineveni i, copiii mei cei dragi!... Voi... îmi
rui i... o brum de speran ... c nu m-a i uitat... c nu m uita i...
Mariana: Ast zi...
Cecilia: ... dorim...
Ionela: ... s vorbim despre teatru...
Gabriel: ... despre via ...
Marius: ... dar i despre r zboi...
Mariana: Anul acesta... mai mult ca oricând... este un an impregnat
de istorie...
Gabriel: ... inclusiv... cultural i spiritual ...
Ionela: 100 de ani de la Întregirea hotarelor rii...
Marius: Cât a vrea s -nturn m filele istoriei...
Ionu : ... dar e prea târziu...
Gabriel (exuberant): ... prezentul... prezentul...
Aristizza Romanescu: (gânditor i meditativ) - Da, dragilor! Când
rostesc anul „100” îmi amintesc de... I. L. Caragiale. La 1899...
Cecilia: O, 1899...
Gabriele Münter - Poarta din gr din
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Ionu : Ce mult e de atunci...
Aristizza Romanescu: Daaaa... copiii mei! Atâtea genera ii, atâtea
vie i, atâtea transform ri... Ei, dar ce spuneam?
Gabriel: ... de Caragiale...
Aristizza Romanescu: Ah, da, de Nenea Iancu, genialul. La vremea
când l-am cunoscut... se lupta cu vitregiile... Adic era-n c utare. Ba
sufleur, ba copist, ba scenarist, ba traduc tor... Ceva mai târziu a
scris nemuritoarele-i piese...
Ionela: i cât îi datoreaz teatrul românesc acestui mare dramaturg!
Aristizza Romanescu: Da, da... Atunci, la 1899, dup cum v
spuneam, a creat un scenariu extrem de interesant. S-a numit „100 de
ani”, cu subtitlul... (se gânde te... pune mâna la frunte) „Revist
istoric a secolului al XIX-lea, în 10 ilustra iuni”.
Cecilia: ... „în 10 ilustra iuni”?...
Aristizza: Adic , 10 tablouri sau... acte.
Cecilia: Da, în elegem.
Mariana: A i jucat i Dvs. în aceast pies ?
Aristizza: Da, am interpretat... rolul de Înger.
Marius: Îngerul cel protector?
Aristizza: Da, m aflam în antitez cu Demonul. Merit s v poves-
tesc. Interesant viziunea lui Caragiale. Moldova i Muntenia, imor-
talizate de dou fecioare legate-n lan uri... pe câte o stânc ... fiecare.
(În planul din dreapta, al scenei, se pot viziualiza umbrele celor
dou personaje, în lan uri, acoperite cu câte un v l negru, iar
Demonul... prin fa a lor... fluturând, amenin tor, cu un bici în
mân . Fecioarele înl uite încearc s se elibereze, dar f nicio
ans . Se aud acordurile unei doine de jale... sau cineva poate
intona sau recita o doin de jale... Aristizza Romanescu i copiii
care o înconjoar î i continu discursul, f s reac ioneze ce se
întâmpl în planul opus.)
Aristizza Romanescu: Apari ia mea, în postur de Înger salvator a
fost emo ionant ...
Mariana: Nu numai prin vestimenta ie...
Aristizza: Bineîn eles!...
Cecilia: Mai re ine i vreo replic sau... câteva replicile?...
Aristizza: Nici nu s-ar putea uita. Caragiale a folos drept replici
versuri din crea ia celor mai importan i poe i... pe durata unui secol.
Iar pentru rolul Îngerului, maestrul a prelucrat versurile poemului
„De teptarea României”, de Vasile Alecsandri.
Ionela: (se ridic pe un postament, din preajm , i teatral, cu un
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
l alb... pe umeri...parc fluturând...) „Voi ce sta i în adormire, voi
ce sta i în nemi care, / N-auzi i prin somnul vostru acel glas triumf tor,
/ Ce se-nal pân-la ceruri din a lumii de teptare - Ca o lung salutare
/ C tre-un falnic viitor?!...” (copiii aplaud ).
Aristizza Romanescu: Dar tii c ai talent?
Mariana: Normal, studiaz la Liceul de Art ...
Ionu : Nu fi r ut cioas , chiar are talent!
Aristizza: Dragilor, f contre!
Mariana: Scuze!
Ionu : A a, da!
Ionela: A adar, Îngerul va fi acela care va elibera cele dou ... Fecioare
- ri oare.
(Dup un timp, apare Îngerul, înso it de o lumin puternic .
Demonul fuge, zvârcolindu-se. Bagheta din mâna Îngerul este
salvatorul. Cele dou fecioare se îmbr eaz .)
Aristizza: Da, un imaginar care simbolizeaz Unirea Moldovei cu
ara Româneasc .
Marius: 24 Ianuarie 1859!
Cecilia: Corect!
Mariana: Putere divin !
Gabriel: i care au fost urm toarele momente imortalizate de
Caragiale?
Aristizza: Au fost punctate mai multe momente de istorie i cultur
româneasc , folosindu-se texte din crea ia poe ilor îndr gi i, a zice,
de însu i Caragiale.
Ionu : Firesc!
Aristizza: Nu au fost uita i: Iancu V rescu, Ion Heliade R dulescu,
Nicolae B lcescu...
Cecilia: Desigur, Vasile Alecsandri...
Gabriel: „ i-acel rege-al poeziei...”
Mariana: „Scump ar i frumoas , / O! Moldov , ara mea! / Cine
pleac i te las / E p truns de jale grea...”
Ionu : Dar Mihai Eminescu?... (e rândul lui s se înal e pe acel mic
postament, plasat, undeva, în apropierea lor) „Ce- i doresc eu ie,
dulce Românie, / ara mea de glorii, ara mea de dor?...”
Fetele: Bravooo!...
Aristizza: Caragiale a punctat ale trei momente importante... 1821,
Gabriele Münter - Schior în Emau
33
1859 i R zboiul de Independen ...
Marius: 1877-1878!...
Gabriel (acela i gest, precum Ionu ): „Str cura i prin plumbi i s bii,
doroban ii drum deschid. / Inimo i s-azvârl prin an uri i de-a valma
sar pe zid...”
Ionela: S-au folosit i versuri din crea ia lui George Co buc?
Aristizza: Nu-mi amintesc...
Cecilia (acela i gest): Poate din t. O. Iosif? „Veni i, viteji ap tori
ai rii! / Veni i, c ci sfânta zi a r rit: / E ziua mare a reîn rii /
Drapelului de gloan e zdren uit!...”
Aristizza: Adev rat, dragilor, Independen a a fost un moment-cheie
în evolu ia rii...
Marius: ... pentru c ... ceea ce se dorea - din to i r runchii - era
Unirea cea Mare!...
Cecilia: România „dodoloa ”, cum noteaz , undeva, Lucian Blaga...
Ionela: Cât sensibilitate-n versurile... „Prieten al adâncului, / tovar
al lini tii / joc peste fapte. / Câteodat prin fluier de os str mo esc /
trimit în chip de cântec spre moarte... ”
Mariana: i-un profund mesaj poetic, mai ales!... A zice...
Ionu : Las , las , nu suntem la ora de literatur , prof-pistruiat-o!...
Mariana: Ei, tii... pân-aici!...
Ionu : (gest de îmbr are) Hai, am glumit!... tii doar... mie... tocmai
pistruii t i îmi plac!...
Ionela: Doar atât?!
Ionu : Atât... deocamdat !...
Cecilia: V rog, f detalii!
Gabriel: Potoli i-v !...
Aristizza: Ce frumoas -i tinere ea!...
Cecilia: Tinere ea Dvs. este etern . Rolurile interpretate sunt model
pentru noi.
Aristizza: S nu exager m... nu toate. Am acumulat experien e, pe
care le-am împ rt it elevelor mele... la Conservatorul de Art Dra-
matic din Bucure ti...
Gabriel: Care dintre elevele Dvs. v-au urmat exemplul?
Aristizza: Câteva dintre ele au împodobit scenele rii i ale Europei...
Maria Ventura, Maria Filotti, Sonia Cluceru, Lucia Sturdza-Bulandra...
Mariana: Nume cunoscute i foarte apreciate.
Cecilia: Maria Filotti... Da, da...Teatrul din Br ila-i poart numele!...
Ionu : Se poate omite faptul c teatrul creat i condus de Doamna
Lucia Sturdza-Bulandra s fie-n uitare?!
Gabriel: Firesc!
Aristizza: Au fost elevele mele preferate... care nici nu m-au uitat...
nici dup ce-am plecat spre z rile necuprinsului amurg...
Marius: i care v-a fost mai drag dintre toate?
Aristizza: Le-am iubit, pe toate, necondi ionat, cu toate c unele am
sit, dup un timp, scena.
Marius: Asta v-a întristat?
Aristizza: Le-am încurajat tot timpul, jucând al turi de ele... chiar
din timpul colarit ii... ti i, eram mereu în competi ie cu clasa de
declama ie a domnului Constantin Nottara. La Conservator, examenul
fiec rui sfâr it de an colar însemna reprezent ri scenice - cu public.
Ionu : i presa...
Aristizza: Mai ales presa... criticii de art ...
Cecilia: Criticile au darul s descurajeze... uneori...
Aristizza: Ai dreptate. i am acum, în memorie, un nume... Un nume
drag. Lucia Calomeri.
Mariana: Observa iile critice din pres au avut un rol decisiv în
cariera ei viitoare?
Aristizza: Da - i nu. Lucia Calomeri a avut ansa s -l cunoasc pe
Valerian Sesan, doctor în teologie, de la Cern i... Dar atât de îndr -
gostit de marionete, încât a creat, acolo, pe la 1928, un teatru profe-
34 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
sionist de marionete. Asta a fascinat-o... A a va ajunge la Praga, la
un congres interna ional...
Ionela: i s-a îndr gostit de p pu i?
Aristizza: Ea absolvise întâi cursurile colii normale. Era înv toare.
Ionela: A a se explic totul...
Aristizza: Acolo, i-a fost oferit , în dar, o p pu ... pe care o va
boteza... cum crede i?... „ nd ric ”!
Cecilia (entuziasmat ): În Bucure ti... Teatrul de p pu i „ nd -
ric ”?...
Aristizza: Da, Lucia Calomeri este fondatoarea acestui teatru. Înc
din 1939!
Mariana: Cum se leag toate...
Aristizza: Când ve i p i pragul acelui teatru s v aminti i c Lucia
Calomeri, fondatoarea, a fost eleva mea!...
Ionela: Frumoas evolu ie!
Aristizza: Eu - îns , m-am colit din mers...am început cu arii din
opere i operete... E adev rat, m-au încununat... aplauze, flori, îmbr -
ri... Dar jocul scenic... cere art i instruc ie... m iestrit ...
Cecilia: Adic ... coal .
Aristizza: Mi-amintesc... ce v l pl cut!...
Cecilia: Amintirile sunt v l r scolitor...
Aristizza: Eram la Ia i...
Ionela (admirativ): La Ia i...
Aristizza: Pot spune, cu mâna pe inim , acolo, sub bagheta direc-
torului de atunci, Theodor Aslan... i protejat de actri a Smaranda
Meri escu i de regizorul Delmary, am debutat, modest, a doua oar ...
Mariana: Prima oar ... ca romantic ingenu ... la Craiova...
Aristizza: Da, a a este!... i dup un timp, în vara lui 1874, primesc o
scrisoare de la tat l meu. M chema de urgen la Bucure ti. Aflase
Ion Ghica a devenit director general al teatrelor i va alc tui o
societate teatral .
Ionu : O perspectiv îmbucur toare pentru Dvs.
Aristizza (îngândurat , rar...): Am r spuns chem rii... i-am fost
angajat . Dar... dar... am jucat, la început, în spectacole de revist ...
Ionela: Cu aplauze la scen deschis ...
Aristizza: Domnul Ion Ghica m aprecia mult...
Gabriel: Viitorul...Bei de Samos!...
Cecilia: Bei?...
Aristizza: Da, timp de vreo ase ani, Ion Ghica a fost guvernator în
Insula Samos...
Gabriele Münter - Valea cu case
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Gabriel: Insul în Marea Egee...
Aristizza: Da, aflat atunci... sub jurisdic ie otoman ...
Gabriel: 1850 i...
Aristizza Romanescu: i cum guvernatorul Ion Ghica i-a îndeplinit
misiunea, onorabil, predând sute de pira i care atacau coastele
insulei, la încheierea misiunii sale, în 1859, sultanul l-a onorat cu
titlul de Bei de Samos.
Ionela: i mai pe române te, Prin de Samos.
Aristizza: Ei bine, maestrul m aprecia i m încuraja mult. Chiar mi-
a zis într-o zi: „E ti chemat s ii teatrul pe umeri!”.
Mariana: ... o ans ...
Aristizza: Maestrul a recunoscut în mine - în primul rând, talent,
ruire, seriozitate, punctualitate, simplitate...
Cecilia: Simplitate?
Gabriel: De ce nu?! „Simplitatea pentru o femeie - m rog, pentru o
domni oar deosebit - este ca o creang de m rg rit rel într-un
buchet”.
Cecilia: i cine-i autorul?
Gabriel: Duiliu Zamfirescu.
Cecilia: Nu cumva a fost i el... diplomat?...
Aristizza: O, dragilor, m bucur s -l cita i! Duiliu Zamfirescu a fost
un prieten drag...Mi-a dedicat, cândva, i un text...
Mariana: Dar s -nchidem paranteza, pentru c Doamna Aristizza
ne-a zis ceva de Ion Ghica.
Aristizza: Nici n-am voie s uit cât de mult a f cut acest om pentru
mine... într-un timp în care... eram lovit i de fiori capricio i... Dar
Domnia-Sa a tiut s fie un Domn.
Ionu : Adic ... un Prin (se râde copios).
Aristizza: i... uite-a a, comitetul de conducere al teatrului bucu-
re tean decide s ni se acorde o burs de studii la Paris, mie, i lui Gri-
gore Manolescu, cunoscut i apreciat actor român, la acel moment.
Gabriel: i-a i plecat la Paris...
Mariana (pl cut mirat ): La Comedia Francez ?
Cecilia: Ce spectacole...
Aristizza: Imagina i-v , acolo, sub bagheta actorului Louis Arsène
Delaunay vom aprofunda tehnicile de interpretare pentru piesa
„Daniel Rochat”, de Victorien Sardou.
Ionela: i a i jucat-o pe scena din Bucure ti?
Aristizza: Da, în versiune româneasc , cu mult succes, i cronici
favorabile...(dup un moment de ezitare) i totu i...
Mariana: i totu i...
Aristizza: O cronic semnat de Mihai Eminescu m-a schimbat
profund.
Ionu : Au fost observa ii critice...
Aristizza: Profunde i... obiective De altfel, întotdeauna am avut
for a i capacitatea de a selecta ceea ce mi-ar fi fost de folos...
Ionu : Asta ar fi ideal.
Aristizza: A zice, din acel moment... v rog s re ine i, eram în toamna
anului 1880... i pân în 1903, când m voi retrage, oficial de pe scena
româneasc , am avut mare grij în alegerea repertoriului meu.
Gabriel: Care au fost dramaturgii români prefera i?
Aristizza: Am interpretat cele mai multe roluri din crea ia dramatic
a lui Vasile Alecsandri, I. L. Caragiale, Haralamb Lecca, Alexandru
Macedonski...
Cecilia: I-a i cunoscut pe to i ace ti mari scriitori?
Aristizza: Vasile Alecsandri a fost unul dintre cei mai buni prieteni...
Iubea mult lumina. S citi i „Imn c tre soare” - i ve i în elege. „Odat ,
întrebându-l ce num r are odaia în care st la hotel, mi-a r spuns:
„unde vei vedea mai mult lumin , acolo s intri.” (ofteaz , apoi
continu ). i-n lumin a tr it - lumina gloriei; în lumin a murit -
lumina luncii de la Mirce ti!”
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Mariana: L-a i numit i pe Alexandru Macedonski.
Aristizza: O, da. Îi datorez mult. M-a protejat în cronicile ap rute-n
revista „Literatirul”! Mai mult, chiar. Mi-a d ruit, cu dedica ie, dou
piese superbe: „Iade ” i „Unchia ul S cie”. În ambele, moralitatea
triumf .
Marius: Moralitatea este piatra de temelie a unei civiliza ii!
Aristizza: Cât ar avea de câ tigat publicul românesc, ast zi, ascul-
tându-l pe Unchia ul S cie?
Ionela: Nume simbolic.
Aristizza: Asculta i... cum este oglindit -n vers... mentalitatea nea-
... a Românului! (recit , cu o voce profund ):
„Paraua, pentru mine, nu face dou cepe,
inile îmi ou , v cu a îmi d lapte,
nânc cât apte oameni i m muncesc cât apte...”
Cecilia: Profund judecata!
Mariana: Modestia, via a cump tat , d ruirea!
Ionu : „Paralele” nu aduc fericirea. Degeaba se alearg peste m ri i
ri...
Ionela: S fim lucr tori cinsti i ai viei acesteia, pe care ne-a încredin at-
o PreaBunul Dumnezeu!
Aristizza: Asculta i i versurile:
„La sat i la ora , punga ii s-au pr sit!
De când avem legi multe, mai mult ne-am pr dit!...”
Gabriel: Un alt Mo Ion Roat .
Marius: Vorba lui e bici ustur tor!
Mariana: Interesant mesajul... S cia va d inui, dar fi-va binef -
toarea!
Aristizza: Aceasta-i menirea teatrului: s educe pe spectatorii s i.
Marius: Dar Haralambie Lecca?
Aristizza: Un scriitor profund. V recomand, din suflet, „Casta-Diva”.
Pentru mine... a fost un triumf... Rolul vie ii mele!... Despre condi ia
actorului i efemeritatea artei sale!
Cecilia: Aceast art te macin încet-încet!
Mariana: Corect!
Gabriel: i totu i... cum v-a i luptat cu tracul?
Aristizza: Când eram doar o copil , nu tiam ce e aceea... emo ie.
Dar când a trebuit s urc prima oar pe scen , la Craiova, a fost
ceva... de nedescris... Explicabil, aveam doar 18 ani.
Ionela: Palpitant!
Aristizza: Nu pot spune... palpitant. „Cum am intrat i-am v zut sala
plin , s-a f cut întuneric dinaintea ochilor mei... Apoi, printr-o
reac iune a voin ei - am realizat cât r spundere am i am început a-
mi juca rolul”.
Gabriele Münter - Vara
35
Gabriel: Cu siguran , copil ria Dvs., petrecut într-un mediu acto-
ricesc, va fi temelia...
Aristizza: E adev rat, mama, tat l, cele dou surori ale mamei i so ii
lor, to i actori... creatori de trup de teatru... Firesc s p trund i s
deprind, încet-încet, multe din tainele acestei profesii.
Ionela: i cum v-a i înfrânt emo iile?
Cecilia: ti i, pe Ionela o intereseaz aceste detalii.
Aristizza: Nu e suficient voin a. E nevoie de seriozitate i munc .
Rolul tiut - la perfec ie. i nu doar al t u, ci i al partenerilor t i de
scen . S st pâne ti fiecare mi care, fiecare gest. S i educi corpul,
vocea, mi rile, mimica, fiecare detaliu.
Ionu : Înseamn c emo ia face parte din fiin a ta, fiin a ta cea vie.
Aristizza: Adev rat. Tocmai v-am vorbit de actorul Delaunay. A a,
pe nepreg tite, doar dup câteva zile de studiu, ne spune - mie i lui
Grigore Manolescu: „Urca i-v pe scen !” În momentul acela s-a
învârtit p mântul cu noi...
Copiii: i???...
Aristizza: Ceea ce v-am spus, pu in mai înainte. Cuno team perfect
rolurile i fiecare detaliu. Orbi i surzi am fost. Doar noi doi - i rolul
nostru...
Ionela: i la urm ?
Mariana: Ropote de aplauze!
Cecilia: i niciun cuvânt?
Aristizza: O, ba da! Dar nu direct. I-a scris lui Alecsandri impresiile
sale.
Cecilia: i?...
Aristizza: Ce poate fi mai dumnezeiesc decât aceste cuvinte rostite
de marele Louis Arsène Delaunay... „cette petite respire le théâtre
par tous les pores!”
Copiii (aplaudând): Excelent!... „Micu a asta are teatrul în sânge!”
Aristizza: Asta-i cheia succesului!
Ionu : M gândesc... i pe câmpul de lupt , când solda ii i ofi erii
teapt semnalul de atac...
Gabriel: Totul este studiat de c tre comandan ii lor...
Marius: ... în cel mai mic detaliu...
Aristizza: Dragii mei copii, via a este ca o pies de teatru... Pe câmp
- cu sapa-n mân , în tran ee - a teptând semnalul de atac, în culise
– a teptând gongul de începere a spectacolului, oriunde, ine i minte,
exist o mare-mare responsabilitate.
Cecilia: Sau în banc - a teptând s fii ascultat...
Ionu : Sau pân ridici mâna...
Ionela: Sau când dore ti s demonstrezi ceva...
Gabriel: Cuvântul maxim: este res-pon-sa-bi-li-ta-te!
Marius: Am citit mult, mai ales în acest an, despre Jertfa Românilor
în Primul R zboi Mondial...
Ionu : Se cuvine s ne cunoa tem trecutul.
Mariana: Eminescu spunea c trecutul este „oglinda viitorului”.
Marius: Prieteni, ori de câte ori doresc s mai aflu câte ceva despre
luptele, înfrângerile i biruin ele Românilor, deschid aceast carte...
(o scoate din micu ul rucsac pe care-l are în spate, apoi o arat
celor din jur).
Ionu (cite te titlul): „Povestea sfântului nostru r zboi”.
Gabriel: Constantin Kiri escu...
Aristizza: Constantin Kiri escu? Da, profesor... istoric...ave i încre-
dere... o carte de c tâi...
Marius: (ar tând cartea): Pute i crede... cel mai bun manual de
istoria Primului R zboi Mondial... Pe cuvânt!
Ionu : În fond, de ce nu te-am crede?
Marius: i pentru c tot am vorbit de... scena vie ii. S rezum capitolul:
„Moartea actorului”.
Cecilia: Te ascult m.
36 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Mariana: Ochi i urechi... Melania RUSU CARAGIOIU

(Canada)
Marius: Suntem în zorii zilei de 21 august 1916, la cota 891. O
companie din regimentul 62...
Ionu : „62”?
Marius: Te rog...
Gabriel: În armat regimentele erau împ ite în companii... erau...
Marius: A adar, o companie din regimentul 62 este împresurat de
du man. Jum tate din oamenii companiei sunt uci i. Al ii au fost
captura i. Nem ii se cred st pâni pe „cot ”, dar...
Ionu : ... surpriz ...
Marius: Locotenentul Constantin Constantinescu reu ise s adune
zece solda i...
Gabriel: Atât mai r seser din companie?!
Marius: ... i-au început s arunce cu grenade de mân ... în du man...
alungându-i... Creier
Fetele (aplaudând): Bravo! Cu gânduri populat , o m ciulie clar .
Ionu : Ei, nu v gr bi i... acu-i acu’... Delhi
Marius: Crezând c i-a învins pe du mani, comandantul nostru, Mofet venerat în marmoree hain .
actor la Teatrul Na ional din Bucure ti, în via a civil , „a urcat pe Art poetic
locul de straj , s-a în at cu tot trupul i a privit trufa spre du man...” i dac „haina”-mi i-a pl cut, m aminte ti cu un precept
(repet gestul, teatral-dramatic, coco at pe acel mic postament... Poet
de lâng ei...). Din paginile tale arse va r ri, prin timpuri, bronz!
Cecilia (dezam git ): Vai, se credea pe scen ... în a teptarea apla- Poet
uzelor... Ritma ii kilometrii, un tot capricios.
Marius: „Dar în locul aplauzelor privitorilor, o r ial de gloan e Sclav
porni de la du man i eroul-actor se pr li...” Când eu te-ndemn, tu atunci r ri i doar, tu, mie, s -mi sluje ti!
Cecilia: i pentru-al s u curaj... aplauzele fost-au cele...îngere ti! Tiparni
Aristizza: Acolo, la Cota 891, locotenentul Constantinescu a jucat Timp încrustat sub nemuriri de teascuri.
rolul Bunului Român, f indica ii scenice, f trac... Doar dorin a Carte
de a birui. File înviforate -n duh: a ternut de c tâi...
Mariana: i totu i, cu milioane de victime, Românii de la 1918 au Efigie
biruit. rutul unui gând, ce altora îl dai.
Ionu : Pe sângele i trupurile eroilor no tri s-au rescris grani ele Poem
României Mari! Un fir de borangic prin rost.
Mariana: Nu, nu-s vorbe mari... Elegie
Aristizza: E realitatea cea mare... Iar, un s rut al timpului, pe timp...
Cecilia: Pe care noi trebuie s o cunoa tem... Stilou
Gabriel: Chiar dac nu iubim verbul „a trebui”. Tu, inim , ce plângi atât de-adesea...
Ionu : Nepl cut nou , elevilor, în general... Mama
Ionela: Îns acum, nu-i a a, Doamn Aristizza Romanescu, avem A fost o arip ce-a ars; în van spre locuri m întorn!
dreptate?...
trân
Aristizza: Da, scumpii mei, „F cercare, aurul nu se des vâr te!” lurit e oglinda în frumoasa-i ap clar .
- gl suie te un mare sfânt. tiu, cum a fost... am apar inut acelui
Cas dup refugiu
timp... Am cunoscut refugiul, boala, foamea... Am plâns pentru Un mu uroi de bombe, din care, oase învie...
Românii no tri mor i i mutila i... pentru copiii orfani... Am tr it în
Cas pe falez
Ia iul împov rat de refugia ii veni i... din Muntenia, Bucovina sau
Spre m ri, un sân, pe rmul oglindat.
Basarabia... Am tr it acele vremuri... cu lacrimi i suferin ...
Mariana: Da, Ia ul a fost Capital de R zboi!... Cas pe falez
Sân doldora de sori i... sare!
Ionela: i Capital Regal ...
Gabriel: Fila marii istorii se cuvine mângâiat întru cunoa tere. Ulcior
Plâm ditu-l-a olarul dup umeri de cadân !
Marius: i... pentru acest prezent de mileniu al treilea... se potrivesc
cuvintele istoricului Constantin Kiri escu (deschide cartea, la Ciob
pagina 291 i cite te), care spune a a... „Fii, Românule, cu ochii în Sub l udatele bucate, credeai c toate- i sun ie!
patru! Prive te i ascult cu luare aminte i-n afar i la tine în cas . una
ze te unirea cu fra ii i tov ia cu prietenii cei vechi i încerca i. Condur în soare pudruit, în stratul ce a teapt zâne.
Numai a a nu ne vor frânge!” Via a la ar de Duiliu Zamfirescu
Aristizza: Amin! Se-aude un clopot de la schit, b tând în piept cu zvon de-argint.
Fetele: i... Doamne-ajut ! ( tre Aristizza Romanescu). V mul umim ruie
din suflet! R mâne i pentru noi un Înger binecuvântat! (se îmbr - De la noi pân -n poian , cu aluni i cu cire i...
eaz ; scena se întunec ... cade cortina... amintirii... peste ei...) dure
Sfâr it Talaz, în anotimpuri colorate.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Amalia M{RGINEAN|U
Autopsia sufletului
sunt nimeni
sunt de nic ieri
i calc mereu pe clipe.
Sunt cel venit peste noapte
la urma urmei un punct infim
animat de stropii respira iei cerului
ce- i tatueaz fiecare cuvânt pe suflet
ce prin convulsii umbl
sând amprente într-un timp anesteziat
i las în grija altora vuietul toamnei.
Nici Atlantida anemic nu o caut
în simbioza perfect a himerei nev zute.
Cu teama interdic iei eterne
i în lipsa oric rei virgule
din schi a ce ine loc de hart
tot duc spre muntele din ara nim nui
i cer amânare i o schimbare de sens.
Degeaba biroul de re edin e închis!
pe o singur pancart st scris:
„taci, azi îngerii se odihnesc!”
nebun cum sunt
Eu nu sunt Hamlet
nici prin nici cer etor nu sunt.
În nebunia unei clipe bete
am dat iar i volumul sufletului la maxim.
Doar cuvintele în fa a ta-mi sunt mute
n-am aripi în rai s urc iar
por ile iadului s-au închis demult.
Aici se moare în t cere
sau se tr ie te în uitare
în diminea a apusului de soare.
6/49
Ne vedem acolo unde prime ti un înger
unde perdeaua nop ii se întreab ap sat
încotro a plecat corabia sufletelor
st pânite de frici.
Într-un timp, de aceasta dat sper c acela
corect
câ tig la zaruri un destin mai blând.
O nou diminea s se nasc dintr-un fulg
de nea,
îmi dea dezlegare de la via i moarte.
Umbra trupului t u s se lase peste al meu
vindece un suflet schilodit de fricile
devoratoare
ce mu într-un perpetuu extaz din
sufletul dezgolit
i strig pe o singur voce:
„Înva , s plângi!”
Eu tac cu m rul Evei cusut pe marginea
sufletului
vagabondând în i prin iluzia de art a
schimb rii.
a c hai vino mai repede în delirul clipei
i d -mi evanghelia vie ii cu catrenele-i albe
pe care, femeie, doar tu o de ii în fond eu
sunt cel care i-a ucis nemilos moartea!
Vând cochilie
Pe o tarab , în bazar
vând cochilie
ieftin, pe doi lei.
hai, nenea, ia cochilia!
i-o dau i pe un leu, dac o vrei
i-o dau i pe gratis, de poman dac o iei
sau poate pe o bucat de bine.
Hai, nenea, e un chilipir!
O clip
O und de iubire, prea mic s înfrâng
vâltoarea lumii i ploaia moc neasc
ce ieri p rea un vis aievea
azi moare ca mâine s se nasc
în paradisul fluturilor în i.
În cer i pe p mânt se aude
un cântec surd al clipei mult dorite
ce plânge c e efemer
i în al aptelea val ea se destram .
Iubire - unde-mi e ti în prag de iarn ?
Opera ie pe cord deschis
E vremea cur eniei din urm .
Cu r bdarea unui chirurg eminent
deschide c ru a demult pr fuit
cu pere i nevopsi i, cu g uri în ei
spal i pre ul pe care al ii s-au ters
în vremurile de glorie a micii od i.
Cu mopul curat f s cânte din nou
podeaua od ii amu ite de vreme.
Cu pensula unui pictor de geniu
s plâng pe pere i iroaie de ro u.
tiu: se va l sa cu osteneal dup
dar nu uita ca la urm s duci
i sacii de gunoi plini cu substan albastr .
37
O rug minte
Zide te-m în tine cu flori de maci cântând
cl de te-mi o iubire din râsul lor frumos
la pieptul lor s -mi dea glas o nou fericire.
tiu: sufletul i-e mare - prea mare pentru doi?
Te rog, mai caut lâng el un spa iu
i de vei g si un suflet mic s -ncap
iubire î i va da i via a lui cea mic - toat .
Ou de înger
M-am dezbr cat de mine ca s dorm
în a ternuturile tale moi dar reci.
Un vis adânc înfipt în minte
e tot ce-a mai r mas cu rost.
Un pui de înger ce frigul l-a-nghe at
mai aminte te palid ce-am uitat.
Cu aripi rupte i cu pielea ars
de focul gerului cumplit
s-a cuib rit în mâna ta cea cald .
-i seva vie ii i dulcea ta iertare
o piele nou i poate ni te aripi.
Dezbrac -l dac e nevoie
omul cuminte înc îl a teapt .
În palma ta se poate na te
un vis al c rui înger înghe at,
din oul s u s-a îmbr cat.
, Doamne…
, Doamne s plou cu lacrimi de miere
peste t cerea cuvintelor de un ro u aprins
spele durerea prin m suri de versuri
cânte pacea inimii de alt dat
-nal e sufletul pân la izvoare cu dor
simt amurgul cum cerne gustul iubirii.
Parfumul stropilor s îngâne un nume
aline cu lacrimi de zân un dor ce pare
prea mare!
De dragul t u
Întreab i sufletul - de ce de dragul t u
un nor pribeag st azi în loc?
De ce de dragul t u nici cerul nu plânge
sând un soare ve nic s te înc lzeasc
i- i d în dar din nou ceruri - unul?
De ce tu draga mea copil
Cu o îmbr are îmi dai tu celelalte opt
i noaptea o risipe ti în zori frumo i de ziu ?
38 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Constantin MARIN

Ulmeni Maramure]
Studiu monografic
tân rul ora Ulmeni, ce se înal spre cer, teasa austriac Maria Tereza („Ratio educa-
victorioas , optindu-ne, precum Mântuito- tionis”, 1777), al c rei efect s-a prelungit în
rul nostru Iisus Hristos, în diminea a învierii: secolele XIX i XX. Dup realizarea isto-
«Bucura i-v i nu v teme i!»”. ricului act de la 1 Decembrie 1918, va fi reluat
Se precizeaz prima atestare documentar înv mântul în limba român .
(anul 1405) i denumirea actual (anul 1929). Un spa iu foarte interesant este rezervat
Autorii monografiei - profesorul de istorie în carte, în ceea ce prive te credin ele despre
Mircea Boti i preotul ortodox Radu Boti - cer, astre i animale, din aceast zon . Iat
eaz pe ,,masa de lucru” o rev rsare de ce se spune: „Când soarele str luce te tare
date, cu caracter predominant istoric. O ordo- sau arde înc de la r rit el va aduce ploaie,
nan dat în 1477 de c tre regele Ungariei la fel când apune în nori; Când era eclips de
Matei Corvin (fiul voievodului român Iancu lun oamenii ziceau c aceasta era mâncat
de Hunedoara) stabilea cum s se desf oare de vârcolaci i c era semn r u. Anul acela,
târgul de vite care se inea la Ulmeni. În conti- ziceau oamenii, recolta nu va fi bogat ; Când
nuare, se men ioneaz , detaliat i cronologic, erau furtuni mari (vara) se tr geau clopotele
particularit i ale zonei, din punct de vedere pentru a îndep rta furtuna, înc se mai
al componentelor naturale (în evolu ia spa- practic acest obicei; Furtunile cu fulgere i
ial i func ional a ora ului), a fondului de- tr snete le aduce Sf. Ilie, zic oamenii, i pentru
mografic, a geo-economiei actuale a ora ului a se feri de tr snet, dac erau pe câmp, se
Ulmeni, a datinilor i obiceiurilor (cu detalii îndep rtau de toate uneltele din metal. Pentru
despre construc iile gospod re ti din zona a feri casa de tr snet se înfige o secure într-
O foarte interesant sintez a acestei Codrului, S lajului), pomicultura, ocupa iile un lemn din curte; arpele este un animal
monografii o realizeaz dl. Remus Câmpeanu casnice, alimenta ia, portul popular. periculos. Ucigându-l faci o fapt bun , deoa-
(de la Institutul de Istorie „George Bari iu”, În ceea ce prive te înv mântul i cul- rece el fur laptele vacilor; Bufni a, care cânt
din Cluj-Napoca, al Academiei Române), în tura din aceast zon ardeleneasc este men- la casa unui om bolnav, preveste te moartea;
„Cuvânt înainte”. Mergând pe urmele afirma- ionat avântul acestora, în special dup in- Pi igoiul aduce ve ti bune; Sarca (co ofana)
iilor domniei sale, s urm rim desf urarea trarea în vigoare a hot rârii luate de împ -
„evenimentelor”.
Punctul de plecare în aceast „c torie”
îl constituie anul 2011, anul de apari ie a c ii.
„Au trecut dou zeci de ani de când socie-
tatea româneasc tr ie te intens experien a
tranzi iei, a schimb rilor motivate de c utarea
unor noi forme de convie uire i de rea ezare,
cu speran a c noul va aduce o deschidere
tre valorile autentice universale, c româ-
nul va sim i un pic de prosperitate, armonie,
echilibru i solidaritate social . S-au produs
transform ri importante, unele previzibile,
altele nea teptate, unele înnoitoare i bene-
fice, altele neinspirate”, afirm Pr. Dr. Vasile
Augustin - Vicarul Eparhiei Ortodoxe a Ma-
ramure ului i S tmarului, în „Prefa a” aces-
tei lucr ri. Aceea i hain monahal afirm :
„Localitatea Ulmeni, din Maramure , i-a
definit, cu calm, dar cu fermitate, statutul de
ora , pe harta jude ului Maramure ”. (...)
„Credin a în ziua de mâine o reg sim în turlele
noilor biserici, inclusiv a celei ortodoxe, din Gabriele Münter - Plaj din Bornholm
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
prin cântecul ei preveste te musafirii la cas ;
Cucul preveste te prin cântecul s u un semn
u; Câinele, dac nu are stare i url , preves-
te te moarte apropiat ”.
Un alt adaus important, din monografie,
consider m c îl reprezint lista de cuvinte
folosite în zona numit de sub Codru: „ai -
usturoi; curechi - varz ; cute - gresie; deda -
a se obi nui; mnerîu - albastru; muiere - fe-
meie; p curar - cioban; ar zmat - rezemat ;
bocotan - bogat, înst rit; boconci - bocanci;
bucium - butucul ro ii; cad - vas de lemn
pentru pus varz la murat; cot toare - oglin-
; de erta - a goli; fain - frumos; groas -
îns rcinat ; hulpea - vulpea; a îmbumba - a
încheia nasturi; a îmburda - a r sturna; lin-
goare - febra tifoid ; m nu - leg tur mic
de cânep ; a meli a - a zdrobi cânepa i inul;
mâl, mol - noroi; mu inoi - mu uroi; ocol -
curte; p nur - stof ; pene - flori cusute pe
costum; poiat - grajd; r gut - recrut; r staie
- resteul plugului; scoverzi -cl tite; sfad -
ceart ; slobod (nu-i) - nu-i voie, nu-i permis,
nu-i liber; a slobozi - a da drumul; a t dui
- a nega, a nu recunoa te; a vorovi - a vorbi;
ala - schel ; aldui - a binecuvânta, având i
subîn eles a certa, a lovi; ticl u - c lc tor,
fier de c lcat”. Iat o ora ie de nunt , la Ul-
meni, când mergi la socrii: ,,Bun ziua, fra ilor,
/ Cine v-a pus ori v invit / S ine i calea-
ngr dit ? / Cine v-a pus s vorbi i, / La u
str jui i? / Vede i dân ii râd de voi, / C
nu ti i gr i cu noi. / Ne-ntreba i cine suntem,
/ Unde mergem, ce c ut m? / V r spundem
la-ntrebare, / C venim la usp tare, / Unde
tim adev rat, / C pe noi ne-a i a teptat /
Cu to ii frunta i din sat. / De trei zile v-a i
tit. / Nici noaptea nu a i dormit, / S face i
usp vestit. / Uita i-v -n sus i-n jos / i
vorbi i tare frumos / V ruga i i de iertare /
C-a i f cut gre al mare / Trage i-v dar
’napoi, / C p’aci om merge noi!”
Nu sunt uitate (cum altfel?) obiceiurile la
înmormântare: Din vremuri imemoriale se tie
uneori lâng catafalc apare câte o „boci-
toare”, care într-un mod adecvat exprim
durerea familiei. Slujba se încheie printr-o
predic instructiv i consolatoare. Prin
preot, mortul î i cere iertare familiei, rudelor,
prietenilor, vecinilor, iar cantorul (cânt re ul)
roste te versuri specifice, cântate adecvat,
din care rezult modul de via al celui dis-
rut: „Moartea, moarte, amar e ti / Ori la
ce vârst sose ti, / Nime’ n-ar mere cu tine /
În groap ’ i-n putrejune. / Moarte, moarte,
groaznic nume, / i cumplit du man la lume,
/ Cu s rutu t u de ghea / Iei a omului via .
/ Omul se na te i cre te, / Dup moarte pu-
treze te / i numai faptele bune / Merg cu
noi în ceie lume. / Pild vie ne înva / Acest
trup f via , / Rece f de suflare, / Pe
39
C[r\i primite
care nimic nu-l doare. / De vreo câ iva ani
încoace / O grea boal nu-mi d pace / i
la redac\ie
mul i ani m-a chinuit / Pân m-a pus în mor-
mânt. / Cât am fost pe ast lume / Am dus i
rele i bune, / Ast zi Domnul m-a chemat / i
pe toate le-am l sat. / apte prunci avui sub
scut, / Pe to i apte i-am crescut, / Pentru
to i mult m-am luptat / Pân ce i-am a ezat. /
Pân ce nu plec la drum / Vin s -mi iau un
mas bun / De la to i ai mei cei dragi / Cari
plâng pâng s la . / Mult la doctori m-a i
purtat / S îmi g si i orice leac, / Ori i cât v-
i nec jit, / Leac la moarte n-a i g sit. / Eu
mul umesc de toate, / De-n grijire pân’ la
moarte. / De v-am gre it, m ierta i / i uit rii
nu m da i. / Prunci, ginere, nurori iubite, /
Azi de mine p site, / La to i m rog de
iertare / Pentru orice v mare. / Când acas
i veni, / ‘Nainte nu voi ie i. / Numai bietu’
tat , el, / Va ie i plângând mereu. / Nepo i i
nepoate bune, / Nu v pot striga pe nume. /
Pe to i v strâng, v s rut, / C-apoi nu v
d mai mult. / În a voastr rug ciune / Po-
meni i i al meu nume. / i ruga i pe Dum-
nezeu / S ierte sufletul meu. / Cuscrii, cuscre,
veri i vere, / Toate neamurile mele / Da i-mi
to i cu un cuvânt / Iert ciune la mormânt. /
La vecine i vecini / Le întind recile mâini, /
La to i m rog de iertare / Pentru orice v -
mare. / Doamne, Cel ce m-ai luat, / Din a dure-
rilor pat, / D -mi locul cel f chin / S -l
domnesc în veci. Amin”.
„Putem afirma c Ulmeniul se înscrie, cu
propriile-i valori ale unui trecut bimilenar, în
civiliza ia româneasc , p str toare a demni-
ii, statorniciei i unit ii unui neam aflat
adeseori la r spântiile r ut ilor istoriei”,
subliniaz autorii. În acest context, cele spuse
de Ernest Bernea (în cartea sa „Timpul la
ranul român”, 1940) se încadreaz , credem,
edificator: „Timpul ranului român este ire-
versibil, pentru c este concret, pentru c
este dat obiectiv, ca tot ceea ce vine de la
Dumnezeu. Timpul i ordinea sa prestabilit
sunt neschimb toare”.
Spre finalul lucr rii Ulmeni Maramure .
Studiu monografic sunt prezentate informa ii
despre oameni de seam ai zonei: scriitorul
Petre Dulfu (1856-1953); interpretul de muzic
popular i folcloristul Emil Gavri (1915-
1989); Radu Ulmeanu (n scut în data de 25
ianuarie 1946, la Ulmeni, Maramure ); Prof.
Dr. Doc. Florian C. Ulmeanu (1903-1973) .a.
Despre valoarea monografiei de fa i-
au exprimat opinia Prof. Dr. Constantin Do-
brescu (Funda ia pentru Istoria Prahovei
Ploie ti); Prof. Dr. Elena Trifan; Prof. Dr.
Adrian Botez; Cezarina Adamescu.
Demersul celor doi fra i Boti se înca-
dreaz în efortul de recuperare i prezentare
a valorilor culturale române ti, de ieri i de
ast zi.
40 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Alexandra T{IETU
(R. Moldova)
***
Ro ii zori de diminea , verdele ima s rut ,
Iar o raz de lumin pe p mânt se d v zut
i apare mândrul soare, cald i ve nic iubitor,
De-nc lze te cu-a lui raz , roua verdelui covor.
Muncitori lucreaz câmpul, terg a frun ii lor sudoare,
Bucurându-se c -n toamn -or strânge grâu de pe ogoare;
Cânt doine de r sun lung ecou în dep rt ri
i la umbra unei salcii î i recap puteri.
Gospodine vin s spele la izvor rochi e albe,
Cu cosi e peste umeri i pe cap - cununi de nalbe,
Pun c ile în ap i le spal i le scurg,
le-mbrace-n sat la hor când se va l sa amurg.
În r coarea dimine ii p ri leag cântare,
Iar din somnul dulce-al nop ii, un pui de cioc nitoare,
S-a trezit, i-a-ntins aripa cu drag c tre mama sa,
Iar pe cap, o frunz verde, strop de rou -i rev rsa.
Zumz ie din floare-n floare zborul harnic de albin ,
Admirat de o pisic cu privirea sa blajin ;
Într-o scorbur , p ianjen, pânz i toarce cu mult spor,
O atârn -n întuneric s se prind mu te-n zbor.
Dar, amiaz , iat vine, soarele pe cer se ‘nal ,
Vânt adie printre ramuri, iarba - roua i-o descal ,
June fete strâng în poal p dii i mu el,
În înaltul plin de soare, zboar -albastru porumbel.
Se las seara peste sat i întunericul se las ,
Copiii se-ntorc de la sc ldat, fl mânzi dar veseli vin acas ,
Din câmpuri vin i muncitori, pe um r sprijinind o sap ,
ci au lucrat din zori de zi i-i obosit-a lor pleoap ...
In vârf de deal r sare luna precum un felinar aprins,
Iar stelele scânteietoare, tot orizontul au cuprins.
E noapte. Numai câinii latr de frunz cade în c ri,
Sau de o cucuvea se-aude, încolo h t, în dep rt ri...
În noapte - vânt c ldu adie i licurici sclipesc u or;
i luna lumineaz calea; i-un liliac se vede-n zbor;
i în t cere se aude numai izvorul... curge lin,
Iar în a lui limpede ap , î i vars umbra un salcâm.
Un tei înalt, lâng c rare, cu scrânciob de creang-atârnat,
Revars flori mirositoare peste p mântu-nmiresmat.
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Copiii adorm dup povestea cu zâne, Fe i-Frumo i i zmei,
Iar eu privesc în miez de noapte spre ploaia florilor de tei...
***
Pe când înserarea-ncearc s m-adoarm -nceti or,
Sting lumina-n c ruie, i pe muchie de cuptor,
Trup mi-a ez, f de vlag , obosit de grija zilei,
Iar luceaf r lumineaz neagra-mi bolt a pupilei.
Îl privesc f r’ de-ncetare, str luce te fastuos,
Casa-mi lumineaz -n noapte, chipul mi-e mai luminos;
i pe când a lui lucire, ochii verzi mi-i obose te,
Somn m fur . Iar în noapte, dulce vis m reg se te.
i m v d pe o câmpie: la picioare - macii ro i,
Iar pe cerurile-nalte nori se-adun fioro i,
Începând s plâng jalnic, a lor lacrim , prin ploaie,
Mi se încâlce te-n plete, strecurându-se-n uvoaie.
Vânt m fur i m duce: printre fluturi zbor cu el,
În privire mi se-arat v i stâncoase, ‘nalt castel,
d c-o lupt se stârne te cu urmare sângeroas ,
d balaur, negru, mare, cu privirea-i fioroas .
i trec peste ape limpezi cu lungi maluri de argint,
În al lor adânc albastru dorm comori de m rg rint.
Valurile s lt re e spal pietre-nfierbântate
i adap cu licoare c prioare însetate.
Lebede cu pan alb în plutire se-odihnesc,
Nuferii, în limpezime, r cini î i pr desc;
Spal mâ ori în ap s lciile plâng re e,
Iar din trestii se holbeaz broa te verzi i vorb re e.
Spre p duri, zborul m -ndreapt , frunze-n fa îmi apar,
Pomi i-ntind spre ceruri ramul i ridic un altar,
Iepuri salt , curg izvoare, cânt de p ri se aude,
Licuricii scânteiaz prin verzi urile crude.
înal visul nop ii spre al stelelor palat
i p irea m îndreapt pe un drum catifelat,
-nconjoar mii de stele, meteorii cad în zare,
Se învârte-n juru-mi luna i planete c toare.
O, tu, visule fantastic care-n miez de noapte vii
i-mi duci somn spre paradise i spre lumile pustii;
-mi mai vii, c-a ta vedere m uime te, m -nfioar ,
Când luceaf rul m-adoarme cu lumina lui u oar ...
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Constela\ii diamantine
Vasile FILIP
Autoportret @î n cuvinte
Cu sau f voia lor i indiferent de mani- semn ri însumeaz optsprezece interviuri.
era în care î i construiesc opera, scriitorii î i
dezv luie i propriul portret spiritual. Reu ita
depinzând de dimensiunile i de pro-
funzimea implic rii, sinceritatea i
onestitatea d ruirii sporind în chip
hot râtor i valoarea demersului li-
terar. Opera este autorul, autorul este
opera lui - cum s-a mai spus i s-a
mai scris în nenum rate rânduri, cu
acelea i sau cu alte cuvinte.
Doar interviul face... opinie se-
parat , el devenind un... caz particu-
lar în care intervievatul este „silit”
i dezv luie, uneori pân în de-
taliu, identitatea. În bun m sur , to-
tul st în calit ile de... investigator
pe care le posed cel ce pune între-
rile. În situa iile normale, indiscre-
ia nu este un p cat, ci un stimulator,
rturisirile directe i sincere cons-
tituindu-se în tu e esen iale în alc -
tuirea unui autoportret nu doar cre-
dibil, ci i demn de admira ie. Iar m r-
turisitorul î i asum ipostaza unei...
od i cu interiorul în afar ....
Vavila Popovici a publicat, înce-
pând cu anul 1993 i pân c tre sfâr-
itul lui 2018, patruzeci i cinci de
Constela\ii diamantine
i. Între acestea - poezie, proz , publicistic
- i una de interviuri: „Dialoguri îndr gite”
(2013). Luna noiembrie a anului 2018 a mai
ad ugat o a doua carte de interviuri - „Între-
ri i r spunsuri” - ap rut la Editura Singur
din Târgovi te, un ora de care autoarea este
legat cu nev zute dar durabile fire, adunate
într-un ghem al frumoaselor aduceri-aminte.
Târgovi te, care, iat , al turi de Turnul Chin-
diei i de Crizantema de aur, a eaz i cartea
- „cea mai de folos z bav ...” Cuvine-se cu
adev rat s aducem, prin urmare, bine me-
ritatele laude i localit ilor de mai mici
dimensiuni geografice, dar cu o via spiri-
tual în m sur s -i stimuleze i pe cei cu...
nasul mai presus. Târgovi te, i Pite ti, i
Alexandria, i Adjud, i Bârlad, i Boto ani,
i Dor M runt, i Vama pot fi considerate
modele. În mod sigur i multe altele înc .
Volumul pe care îl au în aten ie aceste în-
Optsprezece rturisiri f cute nu numai în
fa a celui ce formuleaz întreb rile, ci i (mai
Gabriele Münter - Doamn în fotoliu
41
ales) a cititorilor. Precum i a unui duhovnic
ruit cu haruri divine, a îndr zni s afirm.
Pe parcursul acestora, Vavila Popovici î i re-
memoreaz biografia, într-o manier emotiv-
ra ional subsumat sincerit ii. Bucuriile i
triste ile nu sunt p i separate ale fiin ei; ele
alc tuiesc întregul în mod armonios i con-
ving tor. „Cred în confesiunea prin reme-
morare la care trebuie s se adauge intro-
spec ia i analiza, atât cât poate fiecare dintre
cei care scriu, dup cuno tin e i sim minte.
Chiar dac confesiunea pleac de la subiec-
tivitate, ea transcende caracterul personal al
comunic rii i reprezint , de cele mai multe
ori, eul colectiv”.
Dup ce, în m rturisirile ce preced inter-
viurile, Vavila Popovici î i însu te afirma ia
lui Dostoievski - „Pasiunea este m rturia
entuziasmului” - titlurile reluateîn cuprins
pot fi, ele însele i f a for a lucrurile, tran-
scrise într-un text relevant, cuprinz tor i
cursiv. „Poezia - respira ia lui Dumnezeu”,
dar, „din p cate, editorii nu vin întotdeauna
în sprijinul autorilor locali”, pentru
„Pre-miile literare se dau dup
criterii po-litice, regionale, clientelare,
lobbys-tice”. Cu toate acestea,
„scriitoarea Vavila Popovici r mâne
cu sufletul la Bucovina”, „Am iubit
i iubesc mult ara mea frumoas -
România”, dar, pân la urm ,... „l-a
sedus pe unchiul Sam”, „Cucerind
America”, într-un perpetuu „... dia-
log cu... inima”.
În r spunsurile la întreb rile din
interviurile cuprinse în aceast
deosebit de interesant carte, Vavila
Popovici nu se rezum la propria per-
soan - biografie, via personal , ac-
tivitate profesional , miracolul lite-
raturii (al artelor, în general), cunoa -
terea lumii în raport cu destinul în-
volburat i nu întotdeauna rod al
propriei voin e .a. Ea valorific într-
o bun m sur acumul rile i asimi-
rile tezaurizate prin pasiunea cu-
noa terii, dragostea de carte fiind
una din dominante. „Nu scriu numai
42 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

-mi umplu timpul, dup cum ar putea spune

unii, ci cred în scopul nobil al scrisului, al
Liliana POPA
literaturii, acela de a-i ajuta pe semeni s simt
mai puternic ceea ce este cu adev rat frumos
i bun în via i s resping urâtul i r ul
care invadeaz acum, mai mult ca oricând,
aceast lume.” i, mai departe, într-un alt in-
terviu, scriitoarea detaliaz ideea: „Trebuie
avem grij fa de cultura, tradi ia poporu-
lui nostru, s ne str duim s cultiv m limba
român i spiritul românesc, deoarece cultura
noastr nu apar- ine doar spa iului românesc,
ea este prezent în multe alte ri ale lumii”. Tablou sinoptic
Îndemnul de mai înainte reverbereaz i
ca o chemare, poate chiar asemenea unui stri- Seara m plimb descul prin parcuri teptând absurdul
t de alarm , autoarea observând cu îngri- lpile mele fierbin i
jorare ceea ce tot românul care a înv at ceva decupeaz întunericul. Lini tea adoarme pe luciul apei
carte bag lesne de seam . Cultura na ional Pe aleile alungite cu iarb perlat Coboar din cer ne tiut
- ca bun interna ional - limba matern înde- sub arcul de triumf i lumin al copacilor nu tulbure s rutul
osebi, se afl în primejdia stric rii. Asculta i urmele mele, mereu paralele Oprit la poarta min ii.
cum se vorbe te în public, la diverse întruniri se vor întâlni în punctul de fug . Stelele clipesc a uimire
(politice mai ales), pe la televiziunile pro- asear drumul f întoarcere i surd e valul lunii.
motoare ale analfabetismului, asemenea i st tea rezemat de un copac Fluturi de sear
radiourile, citi i presa, inclusiv pe cea cul- cu auzul încordat. tia când voi veni. Danseaz în culorile crepusculului
tural-literar i ve i avea tres riri de spaim . Copacul acela, acoperit cu anotimpuri i num florile de tei.
Din p cate, chiar i persoane care au strâns streaz zâmbetul unui copil cufund în noapte
câte o brum de tiin de carte se exprim - clie Ca într-o ie de borangic.
vorbit sau scriptic - cu grave gre eli, de tot în palmele sufletului. cufund în noapte
în livada stelar . cufund în ochii t i
felul. i o fac cu senin tate... În schimb, câte
Îmi curge timpul povestit ascult toate pove tile curcubeului,
unii (destul de mul i) se dau cel pu in bilingvi,
în cuvinte pictate teptând absurdul
pres rând cuvinte sau expresii engleze ti,
Într-un tablou sinoptic. De teama unui nou burlesc.
care, adese, i acelea sunt ca vai de ele.
Intervievat de o elev de la coala nr.
Ordinea timpului Ceasul aruncat pe fereastr
11 „Mihai Eminescu” din Pite ti, compo-
nent a colectivului de redac ie al revistei am dat timpul mai departe
„Aripi”, Vavila Popovici r spunde, conden- Picioarele mele
îmbr cate în sandale de cea cu o or
sat, dar sugestiv, la o întrebare privitoare la nu tiu c tii
„preferin ele în domeniul lecturii”: „Mi-au ies din ordinea timpului.
De o vreme picioarele mele ce tiai c tiu,
pl cut multe c i! M-a atras mai mult genul basmul imoral
cesc prin iarba albastr a nop ii
liric (...) în general m-a atras literatura ro- fuga de iad
lumina mi se strecoar printre degete.
mantic (...) Dar i genul epic m-a atras”. a de cristal
De la o vreme
Dup care nume te, ca într-un compendiu neterminatul bal.
picioarele mele
de istorie literar , mai mul i scriitori români, ceasul aruncat pe fereastr
ies din ordinea timpului
lista fiind completat cu nume celebre din îmi mai tic ie în piept
literatura universal , cele mai multe ale unor Caneluri chiria pentru un timp.
poe i. i formuleaz un îndemn: „Când întâl-
ni i versurile acestor poe i, citi i-le!” Da, a a Copacul sta se uit la mine de câteva ore. Chipuri
este, fiindc pasiunea lecturii se dezvolt ci- Îmi tâmpl re te gândul de acum,
tind... Nu avem în fa un joc de cuvinte, ci Se uit la mine, la tine, la toate. Atâtea chipuri, câte oglinzi.
un adev r axiomatic, similar celui mai... pro- Degeaba mai sorb înfior ri din gândul cu tine În spatele chipului meu,
zaic: „Pofta vine mâncând...” În seara asta nu fream t, cel din oglind ,
Cu toate c prima copert a acestei valo- Nu mai am foame, nu mai am sete Apare personajul cu privire de chasseur
roase c i înf eaz un peisaj de toamn , - Mi-e team s adorm, s nu alunec... i-mi desparte cet ile, stelele, dep rt rile,
copaci desfrunzi i în cea deas - substan a Îmi dezleg ochii din e arfa ultimei înser ri treptele, nem rginirile, galeriile,
induce un fior al tinere ii neofilite de valurile Canelurile copacilor p streaz umbra dimensiunile, arhetipurile, castelele, culorile,
i de vânturile vremilor i ale vremurilor. Un rut rile, oaptele, emo iile ideile, aurorele, anotimpurile, canoanele,
autoportret senin, a a cum transpare i din Iar scoar a lumina, candoarea i ura, izvoarele, nep rile, proiectele, întârzierile,
chipul de pe coperta a patra al autoarei. i Tot cad frunze din teiul înalt mo tenirile, jertfele, încunun rile,
nu la tinere ea biologic m refer, ci la expresia Sus, pe o creang , ferit de a tri, confluen ele, m re iile, nea tept rile,
meditativ . Ochii min ii v d i dincolo de ceea O frunz a prins forma unei inimii paradigmele, apropierile, sevele, p durile.
ce toat lumea vede, iar speran a pâlpâie ca A inimii mele sau a altcuiva. Vân torul s-a sinucis
o arip nec toare... Se apleac u or, tot mai mult spre p mânt Oglinda nu s-a cr pat.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ion POPESCU-BR{DICENI
Din Ordinul lui Orfeu
– noi fragmente dintr-o Carte a Perfec iunii –
... între mesteac n i arpe r sfrânt spiritul lui Zagreus într-o
adiere de vânt... perfec iunea nu-i ca i când...
... surorile cr e au dat în floare iar lini tea lor intr în circuitul
universal oglind a unor increate schi e cu aspect de solitudini
ame itoare...
... pentru cr e amiaza-i sc ld toare. o t lm cire a unei limbi
str vechi din albia-i de aur. harfe, lire...
... razele coboar spre adev rul din noime: e sacr numirea de
lucruri. ochiul descoper iar lumina din eleusis... ca un oim e...
... la porunca dat ieri de zeul Dao, acelea i necuvinte se
scoal într-un real nepovestit... cât de curând o vom afla-o...?
... i crengile-n arbori duc partea ascuns , a lumii, în Idei, în
fermentarea spumii...
... desferecând un crin etern spre unduirea tainei din oglind ...
... lumina ca pe scoar o a tern pe patu-n care un sâmbure de
ghinde s-a prins: stejar puternic o s creasc s -i fie limbii române
demnitar i s-o contemple de la fereastra clipei... fiul meu ca un
rg ritar...
... nu scriu decât fericit, la umbra în extaz a iubitei mele, învins
de frumuse ea ei purt toare de zeu, abia intuind r sucirea
cuvintelor spre mine, reapropierea lor de arhei...
... citesc în palma ta adânc , moale: timpul ne d i acum str in
târcoale. citesc înfrigurat: oglinzi severe i-s ochii, via a toat e-o
rere, o str lucire ca de astre-n balt , pe care nuferii înfiora i
tresalt . citesc în palma- i: logosul ne închide în ad posturi,
trainice, solide...
... cine aduce a om s deschid u a aprins sub stre ini. apoi
îmbine imaginea-mi Fiin ei cu-a râului...
... îmi încep C toria spre inutul cu iarb albastr i înl uit
de catarg, numai mie mi-e dat s aud fântânile-i cu stele în genuni
cântând s le-aud iar zânele... sirenele în larg...
... E-o muzic de pietre pe care apa, vântul i ar a întruna le
lefuiesc. i f de voia lor r sun -n fiin a-mi ca-ntr-o grot limbaj
de mari mistere ori reîntemeieri încercând a se-nchega-ntr-un cânt.
dar nici o iot nu pot a mai pricepe. toate ferestrele sunt largi,
deschise înspre lanuri de grâu i câmpuri grele de ierburi
înspicate. de ce s le tot spargi, tu, Ioane, i, tu, Petre?...
... pe stâlpul ca un os de fecioar drumul reptilei amânat. cu
pielea lucioas î i definitiveaz retragerea aripilor în omopla i.
certitudinea pridvorului imn deja în Cartea Sintezei. Odaia lui Ioan
Botez torul pavoazat cu semne indescifrabile. fereastra: posibil
metafizic , în spatele c reia copilul ce-am fost. i câte binef toare
avertismente z vorându-m în Ad post. primite de la navigatorii în
Real. cea dintâi edi ie tiin ific a Tratatului despre Unitatea
Contrariilor am scris-o sub atenta îndrumare a arpelui-cu-ochelari...
... dac e ti copil, întrebi de ce firul de iarb nu poate cre te
pân la cer, de ce frunza cade în timp ce raza de soare î i odihne te
linia sub ire - ca t ul perfect al unei s bii de Toledo - pe codi a-i
fragil , umil , dar tânguitoare - apostil , de ce izvorul susur
43
monoton în lumini ul ca o oglind în timp ce în v zduhul abrupt
fulgerul - apoi tunetul - anun furtun nimicitoare.
... dac e ti copil, roie ti în jurul p rin ilor ca albinele în jurul
stupului, locuie ti în sufletul p rin ilor ca albinele în fagurii
destinalit ii lor sacrificiale, i produci în fiin a lor mierea bucuriei
permanente. bucurie pe care nu trebuie s-o întineze nimic. mai ales
faptul c a fi în lume are un fond tragic: te-ai n scut spre a muri
într-o zi... cu mâna pe timon ...
... marea o caset , înl untrul ei umbra mea repet : una, dou ,
trei. marea o caset cu pere i fragili: mâna mea secret ultimii
dactili. marea o caset -n jur mânt, obscur . trupu-mi î i regret
cea dintâi f ptur ...
... ochiul meu: palet plin de ulei, abstactoconcret stare de
ideomagie a lui Ptolomeu... i-a lui Salvador Dali, pe um r cu-o
arbalet ...
... „uite-te bine la crin i vezi cât de alb este (ce greu i se pare
intrarea într-o poveste!). uit -te atent la curcubeu i vezi c între
cer i p mânt Cochilia Timpului numai a a ni se arat : pod altheic
peste-o devenin în reverbare”. „uit -te metafizic la foc i vezi c
fl rile lui sunt sensurile acestui fel al meu de-a m reîntrupa ca
zeu, mereu”...
... pe vertical ochiul e o stea... condeiul meu o simpl r murea...
... sinele acesta cam nesigur îns lacom pururi de tâlcuri i
în elegând de ce în târguri focul amintirii-nvinge frigul...
... iar mi carea genelor sus ine un discurs regal de p dii
scuturate. O, categoric, ce tân r frumos eram! În fine...
... dinspre creste coborau multiplic rile zeului s substituie
str vechiul limbaj al adâncului. vulturii nu mai vânau iepuri i
veveri e, contemplau inutul Ezotereziei, reînv au s deslu easc
pe lâng albia fluviului drumul de aur. apele tulburi, învolburate,
dezl uind pentru totdeauna marea contradic ie dintre On i
Meon. marea armat a Generalului Commentiolus rezista. lupta lua
forme grote ti. în Muzeon capetele se rostogoleau rânjind
însângerate. mâinile retezate, ca ni te aripi de arte, sprijineau
aerul, devenit deodat greu, irespirabil. caii c deau cu bur ile
sparte. iar soldatul cu chip de împ rat viteaz, neînfricat pierea c-un
ultim surâs pe buzele sale, str puns de o suli de însu i Marte...
... i tu e ti frumoas foarte cum în via i în moarte. i tu e ti
frumoas mult ca-n firesc i în absurd...
... limba-n care-nv s scriu despre mâinile aceste, despre trupu-
mi înc viu, va-n elege-o blândul Dao, Dao,-n corturile-i verzi?...
... chipul din miezul ghindei, de dup imaginea scribului, va restitui
motivului virgin , întreag , imaginea... arhetipal ... a Tribului...
... amar , imaginea se resoarbe la orizont: t ceri abstracte,
oarbe, iar dup harfe înc pe-atâtea coarbe...
... acum, la trezie, extractele din care am luat doza infime, nevero-
simil de scumpe, m umplu de scârb . Luându-le, sperasem s v d
cum lucrurile i fiin ele se reîntemeiaz pe sine. dar c zusem într-un
44 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
ocean de în elesuri înstr inate de matricile lor primordiale. o, sufletul
meu însingurat între încerc ri eleuterice, ai traversat realul, precum
mila de ertul, cu cocoa ele pline cu certitudini recenzurate. mai
rabd o vreme, un secol, o nem rginire! nu te exclude din ce- i va fi
dat! ochii prea încerc na i nu- i mai pot distinge crea iile. iri ii deve-
niser sediile inviolabile ale nesa iului axiologic...
... dar, iat , fereastra- i devor deschiderea i apoi umbra. acum,
la trezvie, mi-e fric de aceast cavalerie al c rei exarh înc sunt.
când se n puste te în noapte, stelele ip , viperele strivite eman
otr vuri uciga e, izvoarele tulburate profer blesteme, f pturile abia
configurate se retrag în culcu uri. i totu i trebuie s mi se aduc
zilnic din lumea de dincolo substan ele din care s-a început Facerea...
... tu nu tii nimic, frumoaso, câte otr vuri am luat ca s pot
asculta muzica piciorului t u lunecând printre ierburi: arpe vr jit.
tu nu tii c , purificat prin aspre lustra ii, stau lâng tine i devin
cu încetul sintema Misterelor Eleusine...
... b trân era i aproape nebun . în hodaia ei de la drum, mirosea
a busuioc, o icoan str veche, împodobit cu busuioc, afumat , a
lad de zestre, a ap sfin it . i a nuci, a gutui puse în fereastra de la
drum s nu-l uite pe Soare, marele lor întemeietor. eu eram neverosimil
de tân r i-o iubeam pe Antonia, fata p mântului. avea p rul s lbatic,
ochii azurii, trupul fierbinte cu pielea fin ca un pergament nescris. i
iubirea ei era f r-de-prihan . sufletul meu va traversa îmbr at de
mâinile ei libere ca ni te ramuri de m r lumea de dincolo?...
... lini tea din fructele toamnei z misle te de pe acum viitoarele
frunze în aer cântând. eu deduc. se sub nucul secular idealul cu
instituirea Oglinzii s reîncep reconstituirea trec torului trup. iese
i zeul din Dealul Doamnei fascinând ca un câine-lup. ce de
lini te! Buuum!...
... surâsul strâmb pe masca mea de nisip. aici în adânc e
iminen a Vârstei de aur. mi-e frig. copilul ce sunt bâjbâie în jur, cu
mâinile sale: str pure f clii. istoria sacr a promisiunii dintâi se
dovede te a fi în cele din urm o Cas a Scrierii, o umbr de laur
zindu-i temelia...
... cel mai expresiv templu din lume este trupul meu. i-al t u,
iubito, implicit. alc tuim, în parte fiecare i-mpreun , ceva sublim,
ceva nem rginit...
... construirea poemei de fa e tributar arhitecturii libere a
mineralului. o, Doamne, vor traversa copiii mei marea f s -i
fascineze creasta înspumat a valului?
... i frunzele nu cad niciodat în heracliticul vad.
pururi verzi ne umilesc suferin a. i se d ruie vântului
tând din Baaad. i ochii zeilor le fe-cundeaz . i
inutul lor e ca sângele ce întrari-peaz fiin a. i noi
pream rim educa ia albinei; dar ea doar popose te
pe frunzele umede de neascundere. polenul ce-l duc
cu sine e ultima f râm din marea alchimie de la Cur ile
Eleusine, cea de pe urm aflare a Imnului produc tor
cum Imagina ia de versuri briliantine...
... Soarele-n s mân st din ce în ce mai greu
cum g lbenu u-n Ou, ini ial i pur, trupu-mi în lu-
mina Ierbii dimprejur, cu însemnul mor ii în c lcâi.
iar Cuvântu- i aminte te starea sa dintâi: de opac,
uranic minereu. a a s îmi ajute Dumnezeu!...
... curajul de-a-l în elege pe Bacovia când
Pitagora nici nu se n scuse: sau de-a fi copil dup
ce vei fi urcat la cer demult, Hristoase, Tu, Iisuse...
... fiin a-mi e înf urat în m suri ce nu-s decât
sinea-mi l untric . edificiu-n auz e poemul, lumin
eontic , trecere, Doamne, ce întrecere!, între sufletul
meu i recele Templu al Ideilor...
Anul IX, nr. 11(99)/2018
... în laborator mi se aduc cuie ruginite, flori de nuc; i mi se
aduc i pl ci de aur, straturi mari, tiranice, de plaur; i amare
ierburi, pietre rare, Sunete i Numere din care voi alc tui cândva
un cânt unic pe p mânt i pe cuvânt, pe limbajul ca o mândr
plasm ce m va fura cu-a sa mireasm din arhitectura unui burg.
creierul celui mai bun chirurg m va confrunta c-un alt amurg, cu
armuri de lut i verbe grele de melancolie, asfodele, dintr-o oarb
margine de timp. i-n laborator le fierb la schimb între ele. o, e atât
de straniu s i vuiasc universu-n craniu!...
... Razele Lunii: stilouri de aur cu care încrust m pe arbori
numele Poeziei...
... zbor în noaptea Bobului-de-grâu. cum s -nchid -n sine
întuneric bobul sfânt? dar Luna pân’ la brâu a intrat în pântecul
feeric al câmpiei. dorm sub stele caii lini ti i ca narci ii în floare. tu,
aici, la margine erai, a teptând lumina s coboare s i salveze
via a viitoare pe-un picior, înc virgin, de rai...
... O, Simbol n stuit de-atrocea pr bu ire-n gol a stelelor...
... cuvântul are por i de crin. în el exist, prin el devin...
... zeii iubirii descojind în timpul l sat s se coac un fel de colind...
... orbii î i duc crinii pe umeri. dar de ce orbii î i duc crinii pe
umeri?...
... profunde ie iri din sine c tre alte t râmuri cât pânza de
fluturi a Lunii. cercul lui Arhimede nu s-ar mai sparge. i-am fi
ferici i, ferici i, ferici i...
... n-ar mai fi acea clip fascinant . z bava ar fi deplin .
esen ialul ar r mâne în noi. vom fi iar tineri, ca ni te ploi?...
... fânul Nop ii l-am cosit. s -l arunc în infinit?...
... vechi Olimp întors de timp într-un fabulos corimb...
... nu-i de vin Dânsul dac s-ar aprinde Strânsul i
Nestrânsul, boltindu-se sub grinzi...
... animale prinse de somn. copiii singuri de p ri. i b trânii
ca ni te vestitori ai mântuirii...
... pentru fiecare cer câte o patrie. pentru fiecare ochi câte un rug,
pentru fiecare rug câte o troi , pentru fiecare troi poezia vântului...
... întotdeauna e o stare oniric în înc perea aceasta albastr .
întotdeauna dup -amiaz las s m p trunde lini tea ce doarme
sub coaja fructelor. mândria apei ascuns în trupul meu deschide
cu-o mu tur fereastra. liniile cuvintelor le voi urma în
ascensiunea lor spre Calea Lactee?...
... am ajuns dup o vreme la un cer în care curgeau stelele
printr-un tolcer...
Gabriele Münter - Parcul
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 45
Gheorghe FILIP

„HETEROGENE”
„Heterogene”, noua carte a lui Iulian
Chivu, ap rut la Sitech, Craiova, este o cu-
legere ori mai degrab o antologie de texte
publicate de-a lungul timpului într-o seam
de publica ii din ar , cele mai pu ine fiind
din sudul c ruia îi apar ine autorul. Trecând
„pragul” c ii, cititorul are senza ia c a p -
truns într-o sal a oglinzilor, care reflect
acela i chip în ipostaze diferite sau c se afl
în fa a unui puzzle, care întrege te portretul
unui veritabil spirit renascentist, care se
mi nestânjenit prin câteva domenii, unele
aparent aride, dar tocmai de aceea ispititoare.
Structurat pe opt capitole, cartea d
seam de preocup rile unui spirit iscoditor,
care va s spun c nimic din ce e omene te
nu îi e str in. Sunt aici cronici literare la vo-
lume de poezie i proz , printre autori num -
rându-se i câ iva teleorm neni - Nicoleta
Milea, Florina Isache, Domni a Neaga ori
criticul i prozatorul Liviu Com ia, care ar
merita o mai bun cunoa tere dincolo de
fruntariile jude ului lor. Acestora li se adaug
criticul i prozatorul Gheorghe Stroe, cel care
„s-a stins în flac ra fiin ei sale”, i istoricul
literar Stan V. Cristea, cel mai de seam biograf
al lui Marin Preda. Un spa iu consistent este
acordat poetului timi orean i deopotriv eu-
ropean Eugen Dorcescu, precum i exegetei
sale Mirela-Ioana Borchin, ea îns i pro-
zatoare. De remarcat c Iulian Chivu îi a az
pe cei despre care scrie nu doar în pridvorul
literelor autohtone, ci într-un context mai
larg, global, în ideea c literatura român este
comparabil cu alte literaturi i ca evolu ie,
dar i din punct de vedere valoric. Pentru o
atare recunoa tere, îns nu trebuie s a tep-
m, ci s lucr m, s ne batem noi în ine.
Alte domenii familiare sunt etnologia - Iulian
Chivu fiind autorul câtorva studii remarcabile
- filosofia - printre românii comenta i ori cu
frecvente referiri fiind Petre ea, Constan-
tin Noica, Emil Cioran sau Lucian Blaga, re-
ligia .a. Probabil c nu întâmpl tor cele mai
multe texte selectate la acest capitol sunt
axate pe problema divinit ii. Poate autorul
însu i are aceast dilem : exist sau nu Dum-
nezeu? Ni te sfieli ori porniri l untrice par s
existe. Aflat, într-o vineri, la mân stirea Lai-
nici, scriitorul, obi nuit pesemne cu regulile,
cere mâncare de post. „Dilema” pare s o re-
zolve Euler, care, asemenea lui Einstein, dar
într-un alt domeniu, g se te formula matema-
tic a divinit ii i conchide: „deci Dumnezeu
exist ”. Interesant este i opinia lui Albert
Camus, în eseul „C tre o sociologie a revol-
tei”: dac nu suntem liberi, Dumnezeu e res-
ponsabil de tot r ul din lume; dac suntem
liberi, Dumnezeu nu mai este atotputernic.
Poate în c utarea r spunsului la tulbur -
toarea întrebare despre divinitate (Eugen
Ionescu pornise în aceast „aventur a cu-
noa terii” dup vârsta de 80 de ani) îl deter-
min pe Iulian Chivu s viziteze mân stiri i
biserici, atras îns i de pictura religioas ,
a cum o confirm i cele „câteva reflexii la
pictura P rintelui Arsenie Boca” de la bise-
rica din Dr nescu.
Dar, cum i ocna ii î i pot limpezi i lu-
mina sufletele, ajungând uneori în pragul sfin-
eniei (vezi Dostoievski, de pild ) mai ales
atunci când singurul lor p cat sunt convinge-
rile i dorin a de libertate, iat -l pe Iulian
Chivu pornind în c utarea celor care au fost
pu i s pl teasc pentru acest „p cat”. A a
popose te la fostul penitenciar de la Ocni a,
pe urmele celor care au avut de suferit aici,
rezultatul fiind o list cu numele celor jertfi i
pe altarul unei cauze nobile, un adev rat po-
melnic asupra c ruia Cel de Sus ar trebui s
se aplece cu în elegere si bun tate.
s for m nota, am putea crede c o
astfel de atitudine îl determin pe Iulian Chivu
se apropie cu respect, responsabilitate i
tenacitate de fiecare domeniu, fiindc textele
sale - cronici, eseuri, articole sunt atent docu-
mentate, bine scrise i p trunz toare. În articole
(între ele i veritabile reportaje) - a lucrat o bun
perioad în gazet rie - autorul ine s se deli-
miteze de mul i dintre confra ii s i, „ca mai vechi
om de pres cu întemeiate rezerve deontologice
fa de o însemnat parte din presa noastr de
azi”. Poate tocmai spiritul s u critic l-a dus c tre
gazet rie i a fost poten at de aceast meserie,
care stârne te ast zi nedumeriri i controverse.
El pare a fi, prin voca ie, „un om revoltat”, i
asta l-a f cut s se opreasc în „Heterogene”
la oameni cu o „croial ” asem toare. Între
altele, îl citeaz pe Dumitru Hurub , care pune
degetul pe o ran dureroas , extrem de actual :
„Prin lecturi i cultur am fi devenit mai de tep i
i nu e cazul”. Afirma ia e în spiritul vechiului
„slogan: ara ne vrea pro ti”. i, ca într-un dia-
log, Iulian Chivu g se te explica ia: clasa poli-
tic „nu reu te s se identifice cu interesul
na ional”. Sau Magda Ursache (în „Noi vrem
cuvânt”): „patriotismul este considerat preju-
decat tribal i prime te epitete denigratoare
ca stupid, caduc, primitiv”. i sunt multe ase-
menea „izbucniri” în carte.
Spiritul critic al autorului nu cru nici
fenomenul literar actual. Dup p rerea sa, po-
ezia evolueaz „pe un teren tot mai umbrit de
cli eele cotidiene i mai lipsit de conota ie
poetic ”. Marea lui suferin r mâne literatu-
ra, pentru c însu i Iulian Chivu este un pro-
zator remarcabil. Vina o poart critica literar
i editurile. Critica literar nu este (dac va fi
fost vreodat ) nep rtinitoare i nu d semne
ar încerca s pun ordine în domeniu. Dim-
potriv , „criticii no tri literari... roiesc în jurul
câtorva nume”. Adic , func ioneaz pe vechea
schem - „gâ te i ga te literare” - semnalat
înc de acum dou secole. Critica ori ignor ,
ori elogiaz prietenos, ciuntind i primejduind
astfel îns i literatura. „Criticul - conchide Iuli-
an Chivu - se va salva doar dac va intra în
spa iul public socotindu- i cum se cuvine spa-
iul personal”. Aceea i „schem ” par s o ur-
meze i editurile, ignorându- i menirea, f când
aceea i selec ie arbitrar , înclinându-se nu în
fa a valorii, ci a notoriet ii pe care o d , de
fapt, apartenen a la „ga te”. C valoarea nu
conteaz o cons-tat cu uimire i am ciune
Magda Ursache: „Îmi amintesc ce oca i am
fost, Petre Ursache i cu mine, când am citit
pe c ile Huma-nitas declara ia editurii c nu
public decât pe cine vrea ea”.
Vasile Andru, comentat în carte, spune
„e nevoie de un martor ca s exi ti”. „Hete-
rogene” e un martor conving tor i elocvent
al existen ei lui Iulian Chivu: o carte solid ,
un autor plurivalent.
46 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Antonia BODEA
Inelul de iarb[
Cartea scriitorului Al Florin ene „Inelul
de iarb ”, ap rut la Editura Napoca Nova,
Cluj, 2013, confirm ideea sus inut de Mir-
cea Eliade în „Itinerariu spiritual” i anume
orice se întâmpl în via poate constitui
un roman: „orice e viu se poate transforma
în epic.” Cartea nu este altceva decât expre-
sia unei opinii asupra vie ii din partea auto-
rului. Ea con ine experien a de via filtrat
prin cultura i sensibilitatea autorului, deci e
un act de cultur . In cazul în spe , printr-o
ingenioas îmbinare de tehnici narative
autorul î i creaz posibilitatea de a traversa
realit i diverse ca provoc ri a nevoii de cu-
noa tere, de în elegere, de explicare a sub-
stan ei lor. Predominarea formulei jurnalului
satisface nevoia de autenticitate, de veri-
dicitate în latura fic iunii, a faptului tr it di-
rect, subiectiv, a a cum de altfel dore te au-
torul s conving în interludiul explicativ.
Asist m astfel la desf urarea unei proze
experimentale unde autorul analizeaz cu
luciditatea unei con tiin e intelectuale înalte
tot ceea ce experimenteaz , fie prin confe-
siunea personajului-narator, fie prin intro-
spec ie. Într-un act mai mult decât evocator,
într-o retr ire, o reconstruire a faptelor tr ite,
autorul personaj-narator, aduce în prezent
acelea i emo ii i încearc s le expliciteze,
le descifreze sensul profund. Nevoia dra-
matic de explicitare a misterului existen ial
propus în formula liniar a opozi iei con-
Anul IX, nr. 11(99)/2018
trariilor , se resimte în apelul judec ilor unor meni, prin comunicarea de suflet, prin iubirea
gânditori consacra i, drept titluri ale episoa- tr it con tient. Astfel, Dorin Moisescu, scri-
delor romanului. itor, tope te fiecare gest în substan mitic ,
Iubirea devine în roman dimensiunea prin caut experien e inedite pentru ca via a s
care autorul se raporteaz la al ii i la sine în nu treac pe lâng el, accept i descifreaz
utarea acelui „ce” care scap oric rei ra- semnifica ia unor coinciden e aparent stranii,
iuni. Printr-o sintagm tulbur toare aleas purtând pentru totdeauna cu el o valen
drept titlu, romanul deschide un spa iu sacru înc disponibil . Ion Netea pare ciudat prin
înc rcat de nevoia p gân de iubire. Tr it înclina ia spre medita ie, spre în elegere a
în diferitele ei ipostaze, iubirea, constituie ceea ce rutina calc în picioare. Insetat de
liantul ce une te i identific destinele eroilor iubire o caut asemenea „semin ei de p -
ii, alter-egouri ale autorului. Reg sim mânt”, o consider drumul spre ve nicie în
astfel fiorii adolescentini înv lui i în visul ce lupta cu Timpul care cere vam celui ce se
zbate cele mai grele opreli ti: „La un mo- las am git de clip . Prin nevoia de medita ie
ment dat, pe drumul dintre dou sate s-a autorul deschide comentarii inclusiv pe mar-
oprit. A privit cerul spuzit de stele. A c utat ginea argumentelor biblice al turi de spirite
cu privirea steaua lor… Maria, m gândesc cuget toare implicate peste timp în eluci-
la tine… Sim i acest fapt?... Departe se darea „tainei tainelor”. Adesea, acestor jude-
auzea urletul lupilor” (p. 38.) i le fac concuren verdictele lansate de
Alt dat fiin a dual î i caut sinele în a- eroii romanelor, uneori oameni simpli apar-
tingeri miraculoase, într-un ritual p gân, când, inând gliei cu tainele ei, autorul intuind spi-
zvr tit , senzualitatea se consum în in- ritul meditativ al „cumin eniei p mântului”
candescen a clipei. Ritmurile p mântului fil- românesc.
trate prin inocen a sim urilor cheam bine- Prin tonul adesea mucalit sau uneori grav,
cuvântarea cosmic unite prin „Inelul de iar- drumul cunoa terii ia forma medita iei, a cu-
”, precum în arghezianul poem „Logodnica”. get rii, inclusiv pe tema Iubirii, al turi de alte
Prin personaje, alter-egouri ale autorului experien e ale momentului, cu descifrarea
acestui roman, ale scrierii romanului, ima- cauzalit ii, înscris drept mobil al devenirii
ginate în medii i situa ii diverse, de la „geo- în Istorie. Marcat de experien a vie ii, autorul
grafii reale” la spa ii onirice ori fic iuni cvasi- se identific printr-un lirism esen ial sub b -
mistice, autorul experimenteaz nevoia de taia trist a aripii singur ii care-i ridic în-
cunoa tere absolut . Fire imaginativ autorul doiala asupra Ve niciei ca esen a Iubirii.
tr ie te un puternic
conflict interior în-
tre chemarea iubirii
maritale i jocul ero-
tic al seduc iei, fil-
trate prin spiritul a-
utoanalizei lucide al
con tiin ei. Iubirea
ca experien total
în diversitatea iden-
tit ii ei confer tex-
tului un lirism pro-
fund care înv luie
demersul epic într-
un aer de nostalgie
a infinitului, de me-
lancolie, de sufe-
rin a singur ii.
Fiecare dintre eroi
manifest nevoia
de împlinire prin se- Gabriele Münter - Gr din în Murnau
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Magdalena BR{TESCU
(Israel)
Interviu cu
acad. prof. dr. Jean Eskenasy
Acad. prof. dr. Jean
Eskenasy este un celebru
neurolog, care i-a început
activitatea în România. Din
anul 1972, a profesat în Is-
rael. La vârsta de 89 de ani,
continu s predea la Facul-
tatea de drept a Universit ii
din Tel Aviv, lucreaz la Spi-
talul Assuta i este membru
al Consiliilor Superioare
ale Ministerului S ii.
rturia lui în documen-
tarul „Evrei de vânzare”
(2012) a regretatului regi-
zor filosemit Radu Gabrea despre condi iile emigr rii sale în Is-
rael este cutremur toare.
M.B. Domnule profesor Eskenasy, tiu c sunte i sionist. Prima
dvs. cerere de plecare în Israel dateaz din 1959. Nu vi s-a aprobat,
în schimb a i fost concediat de la Spitalul Central din Bucure ti
unde era i medic. Din ce a i tr it pân la aprobarea emigr rii, în
1972?
Jean Eskenasy: Timp de un an, am vândut la Talcioc toate obiec-
tele aflate în podul casei, bineîn eles dup ce reparam ce putea fi re-
parat, le cur m, le lustruiam i le aduceam la locul pe care-l închi-
riasem. Dup aceea, am tr it din salariul primit de la Ministerul S -
ii i din consulta iile cu plat de la Policlinica cu Plat .
M.B. Ce a însemnat pentru dvs. venirea în Israel?
J.E. Venirea în Israel a însemnat solu ionarea problemei identit ii
mele. N scut la Sofia, în Bulgaria, dintr-o mam bulg roaic -evreic -
spaniol i un tat român-evreu-spaniol, ajuns la Paris la vârsta de
trei ani, am venit la Craiova la opt ani i jum tate, cu dou luni îna-
inte de intrarea nem ilor în Paris (datorit în elepciunii tat lui meu,
fie-i râna u oar !). Identitatea mea era fluid . Bulgar, francez, evreu?
Nu cuno team, din p cate, la acea vârst problema identitar a lui
Mihail Sebastian a c rui dorin de a deveni român a e uat, dup
cum a exprimat-o genial Nae Ionescu în formula pe care o consider
adev rul universal al antisemitismului: Mihail Sebastian poate fi
un „român bun”, dar niciodat „român”.
În cei 32 de ani ai tinere ii petrecute în România monarhic i a
dictaturilor legionaro-antonescian i comunist , devenisem neu-
rolog ef de sec ie la Spitalul Universitar B neasa. Într-o zi, intrând
în biroul meu, u a a r mas întredeschis i, din sala de a teptare,
dou b trânele suferinde i fudule de ureche vorbeau: „Ai auzit de
el? E doctor bun? Da, e doctor bun, dar s tii c e evreu”. Nu pu-
team fi identificat ca „bun”, ci doar în sintagma „bun, dar evreu”.
Eram de mul i ani medic în România, dar identitatea mea era men inut
fluid de cei care m înconjurau. Israelul a solu ionat problema
47
identit ii mele. i iat cum s-a întâmplat: era la începutul lunii no-
iembrie 1972, venisem în Israel de 40 de zile i fusesem repartizat la
Ulpanul din Carmiel pentru a înv a ebraica. În prima zi de la sosire,
la ora 12 noaptea, am ie it din camera mea, mi-am scos pantofii i
ciorapii i am început s p esc pe ar tura proasp din spatele
Ulpanului. Sim eam sub talpa picioarelor p mântul umed i, cu fiecare
pas, în creier îmi auzeam vocea strigând: Este p mântul t u! Este
mântul meu!! Lacrimile îmi curgeau iroaie, în lini te, f hohote.
i creierul îmi striga mereu.
Acesta a fost raptusul meu identitar. Singur cu mine însumi, de-
venisem israelian. De 2.000 de ani, neamul meu a dat meseria i buni,
foarte buni, eminen i, dar niciodat nu i s-a permis s devin pro-
prietar de p mânt, de stat, de steag, de limb . Azi sunt „israelian” i,
în sim irea mea, nu m simt egal cu Nae Ionescu, deoarece nu cred c
un cerchez, druz sau beduin poate fi „un bun israelian, dar niciodat
un israelian”. Ca israelian credeam c voi înceta s fiu o sintagm ,
dar m-am în elat, deoarece din „bun, dar evreu”, am devenit „bun,
dar român”.
M.B. Vorbi i-ne despre activitatea dvs. de neurolog. Unde a i
profesat? Ce loc ocup în preferin ele dvs. cariera universitar ?
J.E. Am avut ansa de a putea lucra timp de 62 de ani din cei 65 de
când sunt medic numai în spitale universitare. Aceast ans mi-a
permis s m aflu pe linia întâi a fr mânt rilor, a c ut rii noului, a
încerc rilor i a aspira iilor. Continui s consult în jur de 50 de bolnavi
neurologici pe s pt mân , în cele patru locuri de munc în care lu-
crez la 89 de ani. Am avut norocul de a fi numit profesor la Facultatea
de Drept a Universit ii din Tel Aviv la vârsta de 82 de ani, adic de
ase ani i predau cursul de neurocriminologie în cadrul cursului de
masterat pentru avoca i. Sper ca pân la sfâr itul anului s scot la
lumina tiparului primul textbook de neurocriminologie. Particip la
toate congresele neurologice la care sunt invitat, cu o frecven de
patru-cinci congrese pe an.
Gabriele Münter - Peisaj nordic
48 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
M.B. Cu ce sentimente i în ce ocazii v mai întoarce i în
România?
J.E. Numirea mea ca membru de onoare al Academiei Române m
oblig s iau parte activ la via a academic a României. Am participat
la alegerea noului Pre edinte, la seminarul rabinului Alexandru Safran
care s-a inut în aula Academiei Române. Particip anual la Seminarul
interna ional „Penser Europe”, considerat „Clubul de la Bucure ti”
la care iau parte academiile a zece state europene. În acest an are loc
cea de-a 17-a sesiune a seminarului sub conducerea academicienilor
Eugen Simion i Maya Simionescu. Academia Român i, prin ea,
România, este al doilea c min al meu.
M.B. Ce a i sim it când pre edintele României, Traian Bâsescu,
v-a înmânat Premiul de Excelen pentru contribu ia dvs. la pro-
movarea rela iilor bilaterale i realiz ri excep ionale în domeniul
medicinii?
J.E. Ca orice om, am fost m gulit, con tient îns c mul i al ii ar fi
meritat premiul înaintea mea i c jum tate din merit este al celor care
m-au propus.
M.B. Care considera i c sunt, pân în prezent, cele mai impor-
tante realiz ri ale dvs.?
J.E. Dintre cele mai importante realiz ri a alege urm toarele, f
ca ordinea expunerii lor s reprezinte ierarhia lor: 1. Rezolvarea
problemei identitare; 2. Cei trei ani de voluntariat în a ezarea din
de ertul Negevului, Yeruham; 3. Aducerea a dou genera ii de medici
de calitate în ara lor fireasc ; 4. Slujirea i alinarea a zeci de mii de
suferizi de tulbur ri neurologice; 5. Cele 13 c i i 110 articole
tiin ifice originale care vor continua s fie de folos oamenilor i
dup ce eu voi înceta s exist.
M.B. Povesti i-ne o întâmplare de neuitat din via a dvs. de
medic israelian!
J.E. C tre sfâr itul anului 1998 am primit un telefon de la Shlomo
din Naharia care m-a întrebat: - Ai depus o cerere la prim ria Bu-
cure tiului s i se retrocedeze apartamentul din Cotroceni? I-am
spuns: - Cererea mea a ajuns la Naharia? - Nu! mi-a r spuns Shlomo,
cam buim cit de întrebare, dar cea care a înregistrat cererea are o
sor foarte bolnav de o boal neurologic i vrea s-o ajute, i-am
spus s m sune la telefonul de pe cerere.
M-a sunat i, dup primirea dosarului medical cu toate datele din
România, la data de 19 februarie 1999 am a teptat-o pe N.P. la aeroport,
inând o carte cu coper i verzi sub bra ca semn de recunoa tere.
N.P. în vârst de 27 de ani era adus de cumnatul ei într-un scaun cu
rotile, cu un picior complet paralizat. Suferea de o tumor uria a
duvei spin rii. Ob inusem de la directorul general al Spitalului
Ihilov, prof. Baraba , înso it fiind de bunul meu prieten prof. Vaknin
Gabriele Münter - Bolnava
Anul IX, nr. 11(99)/2018
- o eminen a neurochirurgiei israeliene - aprobarea de a face opera ia
la un pre de apte ori mai ieftin decât i se ceruse la Paris.
Opera ia a durat nou ore i a fost executat cu m iestrie de alt
eminen a neurochirurgiei israeliene, prof. Shlomo Constantini. Dup
ase zile de internare, a r mas în tratamentul de recuperare al so iei
mele, Rita, la noi acas .
La plecare, a l sat scaunul cu rotile în Israel i a mers sprijinindu-
se într-un baston i de cumnatul ei. Dup cinci luni, mergea ca pe
vremea când era s toas i a a merge i azi, dup 20 de ani. Înainte
de plecarea din Israel, N.P., cu o voce ca un tremolo de vioar , m-a
întrebat: - Domnule profesor, mi-a i redat s tatea, ce v datorez? -
Uite ce-mi datorezi, i-am r spuns, mi-ai povestit c i-ai luat baca-
laureatul cu note mari i c i-ai fi dorit, dac nu te îmboln veai, s
studiezi dreptul. Îmi datorezi s urmezi Facultatea de Drept i, la
primirea diplomei, s m suni. Voi veni cu o tog elegant cu p rie
din Israel. A a a i fost. Au trecut 20 de ani. N.P. e jurist i lucreaz
zi de zi la Bucure ti cu o energie i o bucurie de via care o fac
fericit . Fericirea ei este i fericirea mea.
M.B. O întrebare indiscret : purta i numele Eskenasy, deci ori-
ginile dvs. sunt sefarde. În România, evreii sefarzi sunt considera i
„evrei de m tase”, cu sânge albastru. În general provin din familii
de bancheri, rabini sau oameni de tiin i de litere. Ce ne pute i
povesti despre str mo ii dvs.?
J.E. Sunt sefard „tahor”, în traducere înseamn „pur sânge”, iar
pentru evreii a kenazi înseamn „frenk”. Nu m consider evreu de
tase i nici cu sânge albastru. A fi cu sânge albastru înseamn a
avea sângele dezoxigenat, precum cel din vene i în drum spre moarte.
Deci, am i un motiv medical de a refuza s fiu de sânge albastru!
Adev rat îns este c am primit ca dar de la m tu a mea, Mica Brif
din Haifa, arborele genealogic al familiei de 400 de ani care de-
monstreaz c str mo ii mei provin din cei 400.000 de evrei expulza i
de Ferdinand i Elisabeta în anul 1492, anul exodului spaniol. De
altfel, pielea mea are o tent care-i tr deaz originea. Tat l mamei
mele, Cappon, era rabin la Sofia i fratele lui era directorul Societ ii
de petrol Socombel din Sofia. Str bunicul meu patern era tehnician
de moar în comuna I alni a, din jude ul Dolj.
M.B. La o recent serat de umor la Institutul Cultural Român
din Tel Aviv, prezentând volumul „O istorie a umorului” de Ilinca
Roxana Theodorescu, v-a i înso it cuvântarea de anecdote debitate
cu har, interpret ri personale ale con inutului i cu armul care
caracterizeaz toate apari iile în public. Pentru cititorii no tri
care n-au fost prezen i în sal , v rog s repeta i ce sus ine i refe-
ritor la importan a râsului în vindecarea bolilor!
J.E. Am vrut s scriu o carte intitulat „De la bufnit la podidit”,
dar fiind solicitat s scriu o carte tiin ific , i-am dat titlul „Bio-
semiotica vie ii cotidiene”. Ea descrie ceea ce
am vrut s scriu despre emo ie, umor, surâs, râs,
plâns. Surprinz tor, descoperirea genomului
uman i cel al cimpanzeului dovede te o mare
asem nare între cele 32.000 de gene ale celor dou
specii, diferen ele rezumându-se la o propr ie de
2%. Umorul i surâsul sunt cele dou tr turi
care-l deosebesc pe om de cimpanzeu i ele sunt
pe cale s dezvolte gene reprezentative în geno-
mul uman. Un om lipsit de umor este ca o floare
miros i culoare.
M.B. Domnule acad. prof. dr. Jean Eskenasy,
în numele cititorilor revistei Constela ii dia-
mantine, din Craiova, i al meu personal, eu
fiind o admiratoare a farmecului dvs., v mul u-
mesc pentru bun voin a de a ne acorda acest
interviu de excep ie.
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Ben TODIC{
(Australia)
Cine suntem,
unde mergem ]i de ce?
Cultura comercial orchestreaz alienarea maselor, singur tatea,
nefericirea, un sens de nepotrivire, c nu mai apar inem acestei lumi
i ne promite c dac investim în aceast cultur atât financiar cât i
personal, o cultur care are la baza cultul personalit ii „eu” i dac
ne d ruim ei, atunci ea ne promite c vom fi implini i i ferici i. Odat
intrat în acest cult i investe ti, descoperi c intri într-un lan al do-
rin elor care nu se mai termin , un lan inten ionat construit, s te
înrobeasc . În termini biblici este clasificat ca un cult al ideilor
ascunse, al dumnezeilor de lemn. Întemeietorii biblici au în eles c
idolii crea i de oameni cer sacrificii la început, s i sacrifici aproapele,
familia pentru a- i demonstra loialitatea, sfâr ind prin sacrificarea ta
personal . Acest cult al individualismului a creat i a dus la mult
dezam gire, nefericire i depresie, alimentat de acest ciclu continuu
al consumerismului. Ce e Facebook? Sau orice platform social din
internet? Ne ofer tuturor cele 15 minute de celebritate i posibilitatea
de a deveni eroul povestirii tale i ce-i dureros e c nu e adev rul, ci
pretindem, vis m i ne vindem îmbr ca i într-o imagine artificial , ne
prefacem. Aceast pref torie este opusul prieteniei. Prietenia, dac
suntem cinsti i o avem cu una, dou sau trei persone i majoritatea
sunt singuri, f prieteni. Prietenia adev rat e aceea în care nu te
ascunzi, iar prietenul î i spune cinstit cine e ti i cum te vezi dinafar ,
lucruri pe care vrei s le ascunzi, de care i-e ru ine, pentru c lor le
pas de tine i vor s te corecteze - o încredere total unul în altul.
Societatea de azi este foarte bolnav spiritual, suflete te i nu
vrea s se salveze, nu crede în rug ciune i salvare. Adev rata fericire
o ob ii când tr ie ti pentru cei de lâng tine. P rin ii tiu cel mai bine
Gabriele Münter - Vedere din Sevres
49
acest sim mânt instinctiv produs între mam , tat i copii. Leg turile
sociale sacre cum e institu ia familie este dizolvat , punând profitul
înaintea institu iilor sacre, comunicarea i conexiunea între oameni e
distrus , distrus este i leg tura cu societatea. Ea dând prioritate
profitului economic, este neglijat i distrus încet. ara este dezin-
dustrializat , colile sunt închise, deci f educa ie nu mai po i avea
industrie. Puterea de a controla marile corpora ii ne este luat din
mân , abilitatea de a ne proteja i sta pe picioarele noastre, a ne
ap ra interesele, sindicatele sunt desfiin ate, presa confiscat de
corpora ii l sându-ne f ap rare. Minciunile, alarmismele i sen-
za iile de la televizor îndobitocesc masele, toac , iar cancanul, prostia
i violen a îmbog esc presa i televiziunile. Nu mai avem tiri, ci
doar bârf 24 de ore pe zi, propagand i sp latul creierului a devenit
o industrie imens în democra ie, gigantic în compara ie cu cea din
comunism. Avem la conducere o elit care nu e capabil s stopeze
dizolvarea economiei sau pr bu irea ei, desigur inten ionat organizat
i pl tit dinafar . Înainte de al doilea r zboi mondial, Germania trecea
prin aceea i infla ie prin care trecem acum. România a fost tr dat
când a fost eliberat . I s-a promis i nu i s-a dat i majoritatea tiu
asta. Românii aveau servicii, coli gratuite, spitale gratuite, concedii
gratuite la munte sau mare, case asigurate i pensii etc. Azi nu mai
au! For ele mincinoase de afar , nu numai c le-au confiscat, dar le-
au i distrus. Au demolat i topit toat agricultura i industria ro-
mâneasc . Ideea conform c reia comer ul capitalist i marii industria i
dicteaz soarta speciei umane e o nebunie. Au pus mâna pe toate
formele de control i propagand , luându-le din mâinile popula iei i
folosindu-le pentru protec ia lor. Devenim cu to ii
prizonierii imperiului, oricare ar fi el. Putem oare
lupta împotriva lui sau pentru detronare? Desigur
se poate, ne spun filozofii Noam Chomsky,
Slavoj Zizek, Jordan Peterson etc.! P strându-ne
identitatea i moneda na ional , f când comer
doar cu ajutorul ei, iar dac ei nu accept sau în-
cearc s ne-o devalorizeze, atunci s renun m
la comer cu ei. Nu le da i voie i ansa s v ex-
ploateze, s v otr veasc prin mâncare modi-
ficat genetic i tehnologie periculoas . Gândi i-
cum s ne sc m de corpora ii, s le declar m
ilegale. Folosi i-v de sublima nebunie a sufle-
tului. Înceta i a v mai întreba; „Oare o s câ ti-
m?”, ci întra i în starea credin ei c ceea ce fa-
cem e drept. Dreptul omului de a fi liber pe soart
e sacru, e un dar de la Dumnezeu i nimeni nu are
dreptul s i-l ia. Nu renun i la demnitate! Dem-
nitatea e primul pas spre libertate, spre dezrobire.
Civiliza ia noastr exist de la înghe încoace
de aproximativ 10 mii de ani i a existat datorit
unui climat stabil care a conservat cele dou p -
50 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
rii de ghea de la poli i concomitent sistemul ecologic al biosferei
mântului. Datorit abuzului nostru climatic, noi distrugem sistemul
ecologic, lucru accelerat în ultima sut de ani de avansul tehnologic
i abuzul lui în industrializarea lacom i iresponsabil a lumii.
Problema e c nu putem renun a la standardul nostru de via i în
acest caz nu vom putea stagna sau inversa fenomenul de înc l-zire,
iar o înc lzire de dou grade, spun speciali tii, va conduce la topirea
ghe arilor i producerea unui fenomen de cre tere în ecou a tem-
peraturii, similar cu cel de pe planeta Venus, unde temperatura e de
800 de grade, iar apele au fost transformate în lichide acre i sul-
furoase. Acest motiv îngrijoreaz oamenii de tiin de azi. Odat in-
trat în acest proces ecou, fenomenul devine ireversibil i ca s -l re-
facem e nevoie de o mie de ani de pasivitate. Exterminare total , iar
noi st m nep tori în fa a l comiei i a iresponsabilit ii.
S-a împânzit sistemul cu speciali ti în limba român care folosesc
orice scuz tehnic pentru a astupa, în bu i strig tele românilor
care protesteaz de parc durerea dac nu e corect exprimat gra-
matical nu e acceptat , nu e valabil i sunt promova i to i acei care
sus in puterea, în ciuda analfabetismului lor în materie. S-au creat
limbi în limbi de c tre mici grupuri de speciali ti pentru a se putea
ascunde în ele f delegile i injusti ia sau inadecv rile lor i fali-
mentul. În vremea comunismului se preg tea omul de mâine al socie-
ii blocului sovietic în care vorbeam to i bine ruse te, cu excep ia
celor din clasele conduc toare care î i trimiteau copiii s studieze în
occident. Academia Român nu mai e a rii ci e vândut corpora iilor
str ine care o finan eaz . L comia i banii le distorsioneaz perso-
nalitatea, to i joac teatru i oamenii au început s vad aceast pre-
torie de: „C le pas ...” De acum, masca le alunec de pe fa . În
noua democra ie neregulat , românii vor deveni comozi ca i restul
cet enilor lumii din globalism i dac nu ne trezim, cu to ii vom fi
exploata i pân la epuizare, pr bu ire, cum s-a întâmplat cu toate
societ ile din trecut, când s-au lipsit de sacru i respectul fa de
sacralitate - s-au desprins de credin . Tehnologia s-a trâmbi at cu
avantaje extraordinare care întotdeauna s-a dovedit i am gitoare,
adic cu cre tere, progres, dar i alunec ri spre pierdere (vezi eco-
nomia de hârtie promis de promovarea calculatoarelor sau a com-
pact discului când a înlocuit discul vinil i banda magnetic etc.), în
realitate fiind dictat i interesat doar de profit nicidecum de be-
neficiul tuturor. Globarizarea i tehnologia aduce vestea c na iunile
vor disp rea i împreun cu ele i grani ele i diferendele culturale.
aduc aminte aici c înainte de a exista statele, a fost globalizare i
debandad pe p mânt, iar la inventarea statelor, acestea au fost i
na iunile care au inventat i creat democra ia nu tehnologia. Stau i
ascult cu uimire prin media cum se trâmbi eaz , se anun cu entu-
ziasm precum c Democra ia a invins Comunismul i c Statul Na-
ional e mort, a disp rut. Uitându-se cu des vâr ire c locul adev rat
al democra iei este în stat nu în „pustiu”, în stepa global . Avansarea
tehnologic î i asum meritul c datorit ei vom învinge i c nu
vom mai avea problemele create de statul na ional f s realiz m c
toate drepturile democra iei le-am câ tigat în ultimii o sut i cincizeci
de ani de lupte i zbuciumuri sociale. Dac nu suntem aten i, ne
avertizeaz unii speciali ti c odat cu globalizarea vom pierde i
buc ica de democra ie pe care o mai avem de la apari ia corpora iilor
încoace. Trebuie s ne gândim c marea majoritate a noastr nu î i
câ tig existen a din tehnologie. Trei sferturi din popula ia globului
nu tr ie te din tehnologie. Sunt pu ini cei care se îmbog esc din ea
i în l comia lor, cei care o fac vor declan a prin aceast mare diferen
de câ tig revolte, revolu ii i chiar un r zboi global cu cei s raci.
Noua economie global bazat pe tehnologia modern poate fi
sfâr itul nostru. Nu uita i cine suntem i de ce suntem aici!
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Viorel ROMAN
(Germania)
Invazia
barbarilor
În Imperiul Roman, Sfântul Imperiu Roman de Na iune German
are o tradi ie bimilenar . Numai Germania a teapt anul acesta 800.000
de afro-asiatici din a a-zise state e uate (failed states), p site de
administra ia cre tin-european în urm cu jum tate de secol. De
atunci ele sunt incapabile s men in un minim de condi ii civilizate
popula iei preponderent musulame i idolatrice, care se refugiaz
acum, trecând prin Balcani, sau cu ambarca iuni, Mediterana în UE.
Pe scurt: „Dac ne-a i p sit i nu ne mai face i accesibil civiliza ia
i la noi, venim peste voi!”.
Uniunea European , nu-i Imperiu, n-are Constitu ie, iar deficitul
de democra ie a celor 28 de state suverane paralizeaz luarea de
decizii majore, a a c putem vorbi i de un „failed imperium, failed
sacerdotium”. Dac Imperiul depinde de Papa i Împ rat - vedem c
ultimul lipse te -, iar papa Benedict XVI s-a retras sufocat de relati-
vism, de primatului economiei, de laicizarea chiar i a clerului i a
unor pseudo-ceremonii sacre. Dac destinul final al lumii, eshatologia
universal se dilueaz , dispare, atunci nu metafizica, ci economia are
ultimul cuvânt i sensul vie ii se degradeaz .
ne reamintim c democra ia a ap rut ca urmare a departaj rii
sferei sacrului de profan în Sfântul Imperiu, a luptei dintre Papa i
Împ rat i a revolu iei papale din sec. XI-XIII. De aceea nu-i de mi-
rare (dup filozoful Giorgio Agamben) c o degradare a bisericii pa-
pale atrage dup sine i pervertirea democra iei, a întregii vie ii socio-
economice. Capitalismul devine peste noapte religie, iar dreptatea
divin este înlocuit f menajamente de liberalism cu economia de
pia i competi ie.
În statul secularizat al ilumini tilor, la departajarea politicii de
religie, locul credin ei l-a luat dup e ecul marxism-leninismului,
neoliberalismul. Judecata i dreptatea divin nu mai joac nici un rol
în statul modern de azi, cu consecin e deprimante i riscuri. Scriitorul
Michel Houellebecq descrie, în romanul sau de mare succes „Supu-
nerea lipsei de perspective”, pustiul spiritual contemporan din Fran a,
Europa, în care fiecare persoan este for at s lupte i nu mai are
nici posibilitatea, putere de a se împotrivi competi iei pentru un loc
cât de cât privilegiat într-o economie de pia motivat exclusiv de
comie i setea de bani. Homo homini lupus est bellum omnium
contra omnes!
Dac este deja insuportabil c nu se mai poate vorbi de Europa
decât de deficit de democra ie, austeritate, economie, euro, va reu i
invazia afro-asiatica s readuc în actualitate valorile culturale, spi-
rituale cre tin-europene, la care aspir noii veni i i pe aceast cale
se dep easc fundamentul eminamente economic secularizat al
neoliberalismului?
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 51
Ionel DINC{

Ini\iere
Prieteni din copil rie, mai-mai s fac chiar cas împreun , Safta - A a. Se întâlnesc echipele i încep meciul. Pe goluri! Pe care
i Ghic au regretat mult dup iubirea pierdut ce se înfiripase între poart intr de mai multe ori mingea! tii...
ei. Cât a plâns Safta la plecarea lui Ghic în armat , dar i mai i Ghic - Pe care?! Simplu: p-aia d e d schis . Nu tii jigarea me de
la gândul c-o s-o piard !... i mai ales dup plecare, cât jale pe Safta porc? Dete la drum... o g sî-nchis ; râm su’ gard… avu juj u. i o
când Gheorghe, un prieten i vecin cu Ghic , ba i veri, a venit cu ai lu afurisitu’ p-aia dî la gr din ; o d sf cu cu râtu’.
lui în pe it s-o cear de nevast . Cât h uial i atunci pe Safta!... - i... lucru naibi, Safto: se joac cu piciorul!!
- S ftico, mam ! B iat f cut armata, frumos, bogat... ajungi co- - Nu pun i mâna, Ghic ?
coan , ia-l! Ca-n Rai o duci! - Nuu, Safto, c ehen !
- Mam , eu pe Ghic -l iubesc; de copii ne pl cem. - Ee, asta-i bun , vezi tu, c g se ti unu’ a a... mai lung pu ân d
- Taic !... Dai cu piciorul la noroc? Îl a tep i tu trei ani pe Ghic man ; o ia, i dus e! Ce, po i s -l mai opre ti? Nu tii al lui Buzatu? L-
pan s-o întoarce? Ajungi fat b trân . Ai dou zeci de ani! am alergat cu câinii, dar ce a mai l sat dovleacu’?
Cu chiu cu vai, de gura alor ei, i-a Leanii, prietena ei bun , Safta - „Dovleac”! Aici e balon, Safto; i un arbitru stra nic! Cum a
s-a încârduit cu Gheorghe. pus unul mâna, hen !!; pe loc l-a fluierat. Pedeaps , i s-a zis de e-n
La liberare, Ghic , s -i fac -n ciud Saftei, i-a dat inel de nunt careu: i-o trage la p ianjen!
Leanii, buna prieten a Saftei. Totu i focul vechi a tot ars mocnit de - Îmhî!... Acu’ pricep!
atunci; rezerva i, se mai i salutau când i când i oftau; ba chiar î i - Prive te, Safto! Uite-i, intr -n teren; dr gu ii!
plângeau reciproc printre gard nenorocul, când Georghe nu era acas . - Hii! Ghic , d nu i-ar vedea paznicu’ , c trage-n ei cu sare! Da’
Iat -i la aptezeci de ani, fiecare prin curtea lui: ce-au d ip tia? Îi huiduie, sau ce?
Sprijinit -n baston, Safta veni mai lâng gard; î i sorbi din priviri - Fac galerie, Safto; strig i tu cu ei, s nu ne cread simpli: c
vecinul, apoi s ltându- i ochelarii zise cu glas duios, optit: nu-n elegem sportul, c nu avem cultur ...
- Ghic ! Hei, Ghic ! Ce moartea, m , un-te gânde ti? Ce ii în - Cultur ? Nu au ei to i la blocuri cât avem noi la ar !...
mân , pepene? - Gool, Safto! Uite, marc Dobrin, v zu i?
Mo Ghic îi zâmbi: - Care, m , Ghic ? Ia zi i mie, care?
- Un balon, Safto; încercam foarfec cu fent ; e bun -n fa a - la cu 10 în spate, fato!
por ii! - zice i schi eaz o figur . - 10? Ca uria ii, m ! ia, p vremuri, fugeau cu 10 în spate. i
Safta înm rmure te: când s scuturau... to i 10 la p mânt!
- Ca tineretu’, m ?! P i bine... romatizmu’? - Thii! Ce-i danseaz , Safto! A prins din nou balonul! Uite-l cum
- E-he! S-a duus, S ftico! Antrenamentul, vezi tu! Mâine merg la se strecoar ! A luat-o c tre poart !
Pite ti; acolo, sport! V d meci pe viu! - Hii! Dac-o fi-nchis , Ghic ? P unde iese omul, c erau trei cu
- i-ntinere te, Ghic ? A a scria-ntr-o carte. epci acolo!?
- Sportul, vecino? Cu zece ani mai mult! P i nu m vezi pe mine? - Na! O rat !
De când mi-am luat balon, s-a zis cu reumatismul! - Ce, Ghic ? Cine, Dobrin?
- Ghic , ia-m cu tine! - E, dracu... Doru. I-o-mpinse-a a Dobrin, i- la huzdup!, o dete
- P i mo ul, Gheorghe, nu m cotonoge te? peste poart .
- E, mo ul!... Îi spun c merg la doctor; îmi caut s tatea; crede. i - i ce ai, bre, cu omu’? P unde poate i el. Noi, d n-aveam
z i eu un meci; p viu; poate arunc bilete, am fi intrat p poart ? Ca ia,
bastonul, Ghic , i o lu m de la ’nce- peste gard. C e frumos aici: lume! i
put, c ce nebuni am fost!... iarb ! i soare! - parc nu ai mai pleca,
A doua zi, mo Ghic cu Safta la u! Ca-n vremuri, Ghic , tii tu...
tribun . Soare i larm ... peste tot - - Safto!..., - îi d du coate mo ul -,
voie bun . Safta e numai zâmbet! Î i mai tii? - zise privind un tân r ce
simte inima zvâcnind, i fream tul mângâia piciorul iubitei. Ce vremuri,
mul imii o face s uite de baston. Mo Safto!... i-aminte ti?
Ghic o prive te, zâmbe te scurt i, Ini iat deja, Safta îl înghionte te:
gri-juliu, îi bate u or um rul: - Du-te spurcatului, m Ghic ! S
- Uite... pân începe meciul, s te pun mâna?! Z u, oameni f cul-
ini iez. Sunt dou por i, pricepi? tur !... Nu or fi tiind, bre, c -i hen ?
- Cum s nu, Ghic ! Aia la drum, - E-he!! - clatin din cap mo ul. De-
-aia dânspre gr din . fi la anii lui, a face dou hen uri!
- Nu, Safto! Por i de fotbal; pe - i-ai d dracu’, Ghic ! - i-o taie
unde intr mingea, vezi? baba scurt. i-ar trage-o la p ianjen!
- Le v d! P i cum nu! Gabriele Münter - Mere Te pui cu sportu’, m ?!
52 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Nicolae B{LA}A
Cine poate oase roade,
cine nu nici carne moale
De la p catele lume ti, adic de la bordelurile de dinaintea r z-
boiului, cu chefuri pe m sur , la curvele orânduirii, de la un tip de
ho ie, la un alt tip de ho ie, cu alte cuvinte, din una, în alta, am golit
sticla cu whisky, iar nou abia ni se deschisese pofta. Din acel mo-
ment, biroul meu nu prea mai era potrivit pentru l ial , glume proaste,
cute pe seama capitalismului, soacrei i televizorului. În plus, dup
atâta turnat pe gât i îns ilat lumea, când pe fa , când pe dos, ni se
cuse foame. F a sta pe gânduri, l-am invitat pe procuror la una
din cârciumile ceva mai dosite de ochiul trec torului. Nu a refuzat,
chiar dac mi-a dat de în eles c închiderea conflictului însemna îm-
carea cu mili ianul i retragerea plângerii mele f cute în dosarul cu
accidentul. Pentru o clip mi-a trecut prin minte i faptul c magistra-
tul ar fi putut fi i omul securit ii.
- În definitiv, ce mi-e în gu i în c pu ! Ce a mai putea pierde?!
Ghi a a fost totul! - mi-am zis în gând i mi-am luat toate m surile ca
nu cumva s scap vreuna despre marile realiz ri, despre vizitele con-
duc torului iubit i despre cum dusesem, într-o noapte, ni te vaci
pciugoase, numai osul i pielea, tocmai la dracu în praznic, pe un
câmp, dincolo de Caracal, i adusesem în locul lor ni te cai de ras
de la o ferm de cercetare din jude ul Constan a. Alt dat , i mai i,
dar toate la un loc pot creiona o alt poveste, specific doar nou ,
românilor. Nu de alta, dar doar pe-aici se poate!
- Domnule, ca la armat , pân se întorc femeile de serviciu de la
pension, sp m noi veceurile! Adic , în elege i dumneavoastr , ce
i cum?... Ca s nu ne îmburghezim, tovule, am s conduc eu. - i-am
zis procurorului dup ce am coborât în fa a g rii i am urcat în ma ina
personal .
În câteva minute, am ajuns. eful restaurantului parc ne a tepta.
Ne-a primit ca pe ni te oameni de seam , apoi ne-a condus într-un
separeu.
- Lume bun , lume bun ! Lua i loc, v rog, lua i loc! Ia s vedem
noi, începem cu un courvoisier i ceva u or, un morunel la gr tar,
sau o d m pe clasic? Ciorb de burt , ardei iute, ceaf de porc la
gr tar i...
- Orice, numai courvoisier s fie! Po i s pui i-n ciorb c -i d
arom ! Mai spre sfâr it, doar cour! Pân atunci, ni te ou de pe te,
cât s ne ung la burt i s ne împirociog m i noi... - a glumit ma-
gistratul
- Ciorba, ciorba, zic, s o dregem cu ni te smântân i mujdei de
usturoi?... - am ad ugat i eu.
- Moruneii, evident, dup aceea. Iar la ei, un vin alb! Me tere,
ceva de cinci stele... ai matale grij !
- Cunoa tem, tovule, cunoa tem, c doar ne-am colit, ce dracu?!
... i gr relul dup aceea sau?!...
- A, nu, nu renun m! - i-a zis procurorul. M gândeam, îns , la o
pârjoal de berbecu i un vin, sânge de iepure, cât s facem fa la
„cour”, c doar ne ducem i la...
- Hai, domnule, ce dracu, este, este!... M ocup personal! M rie!
- a strigat el dup o chelneri oache , cu talie de viespe, bine
Anul IX, nr. 11(99)/2018
sprâncenat , i fusti a de o palm . - Ea e pu toaica mea de n dejde!
- De n dejde s fie, c altfel cum mai construim noi socialismul?!
- am glumit eu.
- Comunismul, tovule, comunismul i societatea multilateral dez-
voltat ! Cum i cu cine? P i, se poate? Ea o s v serveasc , mai
întâi, courvoisierul, iar la cerere, i ceva „cour”... Pentru binele po-
porului i prop irea spre cele mai înalte culmi!
- Me tere, greu al dracului în comunismul sta?! - i-a zis ma-
gistratul.
- Asta ziceam i eu! - l-a aprobat eful restaurantului, s-a sc rpinat
în cre tetul capului, apoi a revenit. - E, a ! Prostimea! Se vaiet în
proasta de una, de alta, c i s-a lipit burta de ale i c nu mai poate
da din cur...
- Asta cu datul din „cour”, ine de pulime. Mi-a zis-o un doctor
de la capital ! Om mare! De la universitar... Ce vorbe ti, domnule, are
poporul sta ni te creiere!... - s-a minunat procurorul.
- Aoleu, ierta i, v rog, uitasem, lâng ou le alea de pe te, i un
creier pane! Azi l-am f cut rost, pentru to‘ar ul prim... Numai c am
i eu clientela mea! Partea m‘nealui e partea m‘nealui, partea noastr
e partea noastr ! Bine zic, ce dracu?! M rie, fi- i-ar curul al dracu,
veni i? Courvoisier!...
- Dou pahare, efu‘?... - a întrebat fata, toat un zâmbet.
- E, a ! Trei! M i, feti o, este oameni de n dejde, m i! ...Trei pa-
hare i o sticl ! S punem i noi um rul la construc ia comunismului,
ce dracu! Vezi, acolo, la mine în fi et! Courvoisier s fie! - a pus-o el
la punct pe chelneri în timp ce a privit iret spre noi ...Pe mine m
scuza i câteva clipe! Trec pe la buc rie... ti i, chestii, socoteli! -
ne-a zis eful restaurantului i a plecat.
- Îl crezi? - m-a întrebat procurorul. - Sun la securitate, le d
lora raportul! Da, m doare în cot!
- Iar pe mine în „cour”, vorba stuia cu restaurantul. Ce-am avut
de pierdut, am pierdut, de aci înainte, musai s câ tig sau s urc i eu
la cer.
- Mda! Aprob din toate punctele cardinale! ...Altfel, s tii c e
iat bun. L-am sc pat de mititica. Lua, de voie, cinci ani! ...Cel pu-
in! Îl b gaser tia cu ilicitul, pe eava. Oameni ai dracu, domnule!
Nu mai po i mi ca nimic în ziua de ast zi!
Câteva clipe mai târziu a venit fata cu b utura. A aranjat paharele
glazurate pe mas , a destupat sticla, a turnat în pahare i a ag at de
buza lor câte o jum tate de felie de l mâie.
- Aici sunt, la dispozi ia dumneavoastr ! - ne-a încurajat fata -
Imediat vine i gust rica! Mai dori i ceva? - a întrebat ea în timp ce
mi-a f cut cu ochiul i l-a periat pe procuror pe umeri.
- Deocamdat , e suficient. Mai spre sfâr it, ceva „cour”... cât s
fie tacâmul complet! - a glumit magistratul în acela i moment în care
a prins-o de dup mijloc, pip indu-i ostentativ coapsele.
- Fat bun , domnule ef, fat bun ! ef de gar am vrut s spun...
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
- Are! Iar dac are, are! - am aprobat i eu. - D a la supt unui
regiment i tot nu cade lat de oboseal .
- Poft mare, domnilor! Imediat vin i antreurile! S se fac bine
creierul! - ne-a urat ea i s-a pierdut printre mese, spre buc rie.
Undeva, spre marginea ora ului s-a auzit sirena Uzinei de Alu-
miniu. Anun a sfâr itul programului de lucru pentru cei din schimbul
unu. Urma schimbul doi, apoi trei i iar de la început. Un fel de foc
continuu, din când, în când, ceva mai mocnit dup miezul nop ii.
Mai mo iau i muncitorii, mai mo iau i sefii... F s ne d m
seama, timpul trecuse cum nu se putea de repede. Câteva clipe mai
târziu se puteau vedea cei din fabrici forfotind pe lâng magazinele
tip alimentar . În condi iile în care nu g seau nimic de-ale gurii, î i
luau ra ia de pâine i se lipeau în grupuri, grupuri, de câte o cârcium
ordinar , de cartier, locul în care d deau pe gât câte un pahar de
libovi , un fel de rachiu f cut din te miri ce, i beau bere îndoit cu
ap i spumat cu dero. Chelneri ele i efii bodegilor, un fel de de-
men i pu i pe c tuial ! Naveti tii cump rau cu sticla de pe unde
seau, apoi împ eau între ei cu paharul, cu ochii în patru, cât s
nu se în ele unul pe altul. Forfota se stingea repede. Mai r mâneau,
pe ici, pe colo, drojdierii, telectuali pe la câte o editur , câte o fi uic ,
local , a partidului, sau institu iile culturale ale ora ului. tia erau
utori de orice, de la orcine puteau ciupi pe promisiuni de lansare i
promovare în marea mocirl social .
- Ia te uit , domnule, a venit i colonelu’! Putea lipsi marte din
post?! Evident c nu... - a sesizat procurorul, privind spre intrarea în
sala de mese a restaurantului. - Gata, colega, gata programul? - l-a
întrebat pe ofi er înainte de a se a eza i el într-un alt separeu.
- Gata, gata pe ziua de ast zi, numai c noi, dup cum tii, r mânem
pe baricade zi i noapte. Du manul urm re te i poate s atace...- i-
a r spuns cel în hain militar înainte de a- i ag a apca într-un
cuier i a- i desface, la gât, copca vestonului.
- Domn’ general, ia zii, domnule, cam pe la ce or te faci turt i de
când nu ai mai ajuns treaz acas ?
- Pardon, mon ér! Deocamdat , colonel... - a ocolit el r spunsul.
- Las , domnule, c pe mneata, dac dai, pardon, ortul popii,
imediat te avanseaz partidul în grad! E, când i de când?
- P i, dracu mai tie?! Cu atâtea pe cap, numai la asta nu am inut
contul... - s-a eschivat iar i ofi erul.
- A a ziceam i eu, oameni ocupa i, cum suntem, cu problemele
statului, mai i uit m! Auzi, dar în timpul sta, cât timp nu prea ai mai
dat pe acas treaz, pe doamna dumitale cine a mai f...tut-o?
- Ca i pe-a dumitale, ia de la contrainforma ii, c ei n-are voie s
bea i ia de linge... tii dumneata ce, de la garnizoan ... De asta i-
era?! - a r spuns el promt, ca i cum primise informa ia o secund
mai înainte, din cel pu in trei surse.
- Al dracu nenorocit! - mi-a optit mie procurorul.
- Un analfabet! Nu tu Academie militar , nu tu studii universitare!...
cut ofi er la apelul de sear , apoi avansat în grad, la câte o chelmez
de specializare. Ca s vezi, colonel, ef de garnizoan , cu o traist de
bani pe lun i doarme din picioare mai ceva decât o gloab ?! Eu a
desfiin a armata asta. Se cheltuie de aiurea banii. ... i a înfiin a una
de mercenari! Apoi i-a trimite, pân la vreun eventual r zboi, s
lupte cu mu tele i ân arii din Delt i Balta Br ilei! Mda! - s-a apro-
bat singur, apoi a reluat. A a gândema i eu, domn‘ general Norocul
nostru cu ia despre care ai zis! Oameni de bine, domn’ colonel,
oameni de bine! E, asta e! Pân una, alta, poft bun ! - s-a amuzat
magistratul rânjind.
Rând pe rând, au sosit cele comandate. Am mâncat i berbecu ul,
am b ut i vin ro u, ne-am îndulcit i cu câte o cl tit aromat cu dul-
cea de trandafir, am ciupit, pe rând, chelneri a de cur, eu am achitat
consuma ia, apoi ne-am desp it. Procurorul a chemat un taxi i s-a
cut nev zut. În zilele urm toare, am auzit c în seara aceea a ajuns
53
acas spre diminea a urm toare, când i-a luat geanta cu dosare i a
disp rut ca m garul în cea . Eu, de i abia m ineam pe picioare, m-
am urcat în ma in i, f a sta pe gânduri, am plecat spre Craiova.
Nu am apucat îns s trec podul peste Olt i m-a oprit mili ia.
Plotonier major,... actele la control!
- Tovar u’, dumneata altceva n-ai de f cut? M gr besc! În
plus, am avut o zi grea... Discu ii cu procuratura, cu M ria sa...
- Duhni i a cârcium , sunt sigur c a i consumat alcool!
- Eu? Ciorb de burt i ardei iute! C o fi pus chelneri a ceva
vr jeal în ea, asta e altceva... Da’ eu nu!
- V rog, actele, i coborâ i de la volan! Unde lucra i?
- Domn’ ef, hai, domnule, ce dracu, c ne în elegem noi cumva!
Aci, ef de gar la Slatina...
- Actele, cheile ma inii i coborâ i de la volan! Sunte i un pericol
public! - a repetat mili ianul i a chemat în ajutor un alt echipaj de la
circula ie.
În câteva minute a sosit. Plutonierul i colegii s i m-au pus s
suflu în fiol , mi-au întocmit un proces verbal, pe care, desigur, nu l-
am semnat, apoi m-au urcat în ma ina poli iei i m-au dus la gar . Tot
acolo au adus i ma ina personal , îns cheile, permisul i actele
ma inii le-au luat cu ei. Amor it din cauza alcoolului, doar le-am mai
putut bate obrazul, dup care am urcat sc rile spre birou. În spatele
acestuia, aveam o înc pere ascuns cu un pat, în care puteam dormi,
în condi ii de munc prelungit . M-am întins pe el. În diminea a
urm toare, când mi-am amintit c mili ia mi-a luat permisul de con-
ducere i cheile de la ma in , am luat-o razna. Am sunat la circula ie,
dar nu mi-a r spuns nimeni. Abia când a venit secretara, m-am mai
lini tit.
- Trebuie s fie o solu ie! - mi-a zis ea. - S vin tovar ul prim i
vedem cum facem. Pân atunci, uita i-v peste map i semna i do-
cumentele, c la cele de ieri se adun altele i tot a a, dup care n-o
mai scoatem la cap t!
Am r sfoit coresponden a, am semnat ce era de semnat, iar la
orele zece eram deja la u a Primului Secretar.
- Ia s vedem noi cu ce putem ajuta? - m-a întrebat zâmbind, ca i
cum ar fi tiut ce mi se întâmplase.
Dup ce m-am plâns eu ca o bab beat , Primul Secretar i-a solicitat
secretarei s cheme la el pe eful de la circula ie. O idee mai târziu,
ofi erul s-a i prezentat.
- M i, tovar ul, am lâng mine un om de n dejde, eful g rii din
Slatina. Zice c asear , un om de-al t u, un plutonier, i-a luat permisul
de conducere? Ai idee ce s-a întâmplat?
- Tovar ul prim, din câte scrie în raport, dumnealui era b ut, a
suflat în fiol i s-a înverzit.
- Da? Dar de unde tiu eu c omului t u nu i s-a p rut? Apoi,
omul mai i bea! V-am mai spus s v uita i i voi la cel ce v st în
fa i s nu da i, una, dou , cu bâta în balt ! Ce s-o mai lungim?!
Tovar ul, ai o jum tate de ceas s -i dai permisul înapoi. Apoi, cheile,
actele, tot ce i-a i luat! În eles?
- În eles, tovar sul prim, în eles!
- Te a tept m!
- Domnule, ce înseamn s fii mare?!
- Asta e! Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale! Totu i,
în cazul dumitale, la mijloc st o chestiune pe care trebuie s o respec i.
Uite cum facem! Te împaci cu mili ianul, mai bei un courvoisier cu
procurorul... B iat bun! Putea s te i t ceasc , dar grija partidului
pentru om... În felul sta cad i eu la pace cu unul de la securitate.
Domnule ef, trebuie s pricepi c la care a comis accidentul e pro-
tejat! Nimic mai mult! Iar cu securitatea nu te joci nici dumneata, nici
eu. A a c , retragerea din dosar! Las justi ia s i fac treaba! C
tie ea ce e de f cut... În eles!
- În eles, tovar ul prim, în eles! Dup câte v d, se ascute lupta
de clas , iar eu am un copil de crescut! Tr i, am în eles!
54 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine Anul IX, nr. 11(99)/2018

Dan Florian S{M{RESCU

(Germania)

Academicianul
Aurel Flavius Avramescu
scut la 17 iunie de la Facultatea de Medicin . Din fericire, profesorul Ludwig Binder,
1903 i decedat la 26 oc- mas în R.D.G., a venit în România cu o delega ie guvernamental i
tombrie 1985, Profesorul s-a interesat de elevul s u. Maria i Aurel Avramescu fuseser ante-
Aurel Flavius Avramescu, rior ancheta i de securitate, în leg tur cu evenimentul T dau,
a tr it intr-o perioad când frunta ii Partidului Na ional nesc au fost lichida i. În
istoric grea i agitat în apartamentul familiei Avramescu, de lâng fostul Teatru de Operet
România i în lume. N s- din Bucure ti, se întâlnise cu fratele s u fostul ministru de externe
cut la Radna, unde tat l Gafencu. L-au g sit pe domnul Avramescu, la vizita profesorului
u a fost pre edintele Binder, i l-au angajat apoi la Institutul de Cercet ri Electrotehnice,
Tribunalului, provenea nou înfiin at în Bucure ti. Ulterior au fost recunoscute i diplomele
dint-o familie ilustr de celor care studiaser în str in tate. Domnul Avramescu fusese i
patricieni patrio i tran- membru corespondent al fostei Academii a României, calitate care
silv neni, care au luptat nu i s-a recunoscut de statul comunist. In 1956 fost reales acade-
pentru Marea Unire. Ma- mician
ma sa provenea din fami- In perioada, lung i tragic , prea lung i prea distructiv , pe-
lia Suciu, înrudit cu Au- rioada „luptei de clas ”, care se „tot ascu ea”, au fost distruse valori
rel Suciu, colaborator al umane i materiale imense. Când am intrat la facultate, în 1955, mul i
lui Iuliu Maniu, i cu profesori uni-versitari, savan i adev ra i, cu studii în Europa de Vest,
I.P.S. Episcopul Ioan Nicolae Vasilescu Carpen, cu studii în Fran a, Costin Neni escu,
Suciu, unchiul domnului Aurel Avramescu, eroi ai Unirii. mare chimist, reabilitat mai târziu, dar care a refuzat s-o primeasc la
La înmormântarea domnului Avramescu, la Mân stirea Cernica, doctorat pe Elena Ceau escu, Nicolae Cior nescu i Ion Barbu, mari
so ia sa, doamna doctor Maria Avramescu, mi-a spus: „O s ai o matematicieni, Plautiu Andronescu i mul i al ii erau în pu rii sau
surpriz ”. muritori de foame. Într-o astfel de situa ie se aflase i familia Avra-
Am avut onoarea de a-l avea conduc tor de doctorat pe domnul mescu. Doamna doctor Maria Avramescu i domnul doctor docent
Aurel Avramescu. N-am tiut, pân la înmormântare, c numele întreg inginer Aurel Avramescu nu aveau loc între parveni ii i tr torii
al defunctului era Aurel Flavius Avramescu. Cu siguran , în timpul comuni ti.
comunismului, prenumele de Flavius n-ar fi fost pe placul
regimului. A a erau vremurile atunci. Domnul Avramescu,
dup terminarea liceului, a început facultatea de mate-
matic la Cluj i apoi a urmat Electrotehnica la Budapesta
i Dresda, unde a f cut doctoratul i docen a, având
conduc tor pe Ludwig Binder, ulterior director al Insti-
tutului de la Ilmenau. La Facultatea de Electrotehnic
din Dresda, a doua ca valoare din Germania, al turi de
cea din Berlin, activau, înainte de r zboi, savan i celebri,
ca Barkhausen, Mociolski i Binder. Profesorul Binder
lucra în domeniul înaltei tensiuni i difuziei câmpului
electromagnetic în medii conductoare, domeniu în care
a realizat Aurel Avramescu tezele de doctorat i docen a
Dup terminarea doctoratului, inginerul Aurel Fla-
vius Avramescu a revenit în România, unde a fost direc-
torul Po tei i Telefoanelor i conferen iar la Catedra de
Aparate Electrice, la Institutul Politehnic Bucure ti, fa-
cultatea de Electrotehnic . Atunci a fost introdus tele-
imprimatorul. Dup r zboi, nu i-au fost recunoscute
diplomele de studii în str in tate i prin 1948 a fost exclus
i din func ia de Conferen iar la catedra de Aparate Elec-
trice. So ia sa, doctor Maria Avramescu, a fost dat afar
Gabriele Münter - Peisaj
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Aurel Avramescu a fost un adev rat patriot, dintr-o familie transil-
nean deosebit , a fost un om distins i discret. Reu ea s convin-
f ostenta ie, cu argumente prezentate judicios. Era un intelectual
adev rat. Discret, între atâ ia parveni i, cu experien a anilor de „dicta-
tur proletar ”, trebuia s fie, pentru a supravie ui. Mi-a spus, odat :
„ceea ce vorbesc doi oameni, nu este public”.
rturisesc, n-am în eles atunci la ce se referea. Citind actele de
securitate ale tatei, preotul Florian S rescu, fost de inut politic,
am în eles cât adev r con ineau spusele d-lui Avramescu. Securitatea
avea „informatori” peste tot. In lumea tiin ific , în perioada „coexis-
ten ei pa nice”, se înfiltraser la posturile de conducere mul i ne-
aveni i, unii cu „studii în URSS”. Aceia deveniser „membri co-
responden i” ai Academiei i c utau s ajung academicieni.
Odat d-l Avramescu mi-a zis: „Nu-i accept m drept academicieni”.
Dup ceva timp se vede cum s-a transformat Academia. Comuni tii,
for i de via , cu o ideologie obtuz i neproductiv , au realizat
între timp, c au nevoie de intelectuali reprezentativi, autentici,
recunoscu i în lume. I-au scos din pu rii i i-au reabilitat. Le-au
dat i locuri de munc , dar mereu supraveghea i de oamenii partidului
i securit ii. Intre ace tia se afla i domnul Avramescu. Reales în
Academie, directorul institutului de documentare tiin ific i
Pre edintele Comisiei de Automatiz ri a Academiei, a avut vecin de
birou pe fosta so ie a lui Chivu Stoica, care era, cu siguran , omul
comuni tilor.
Totu i Institutul de documentare tiin ific , condus de domnul
Avramescu, reu ea s editeze revista „Progresele tiin ei”, cu infor-
ma ii obiective asupra rezultatelor i tendin elor de dezvoltare în
lume. In acest cadru se înscrie i teoria elaborat de Aurel Avra-
mescu, care, pornind de la rezultatele din teoria difuziei câmpului
electromagnetic, permitea aprecierea valorii contribu iilor publicate.
Prin 1967, dup ce lucram la I.C.P.E. de doi ani, l-am întâlnit în
curtea Institutului pe domnul Avramescu i am îndr znit sa-i spun:
- Domnule Profesor, doresc s m înscriu la concursul de admitere
la doctorat la Dumneavoastr .
spunsul încurajator a fost:
- Înva !
i, se în elege, am început s m preg tesc. In acel timp, nu se
înscriau prea mul i la doctorat, care era privit drept reminiscen
burghez . Am dat concursul. Comisia de admitere o compuneau
prof. Andrei ugulea, prof. Constantin I. Mocanu i acad. Aurel
Avramescu. In 1967 nu se cerea înc recomandarea partidului pentru
înscrierea la doctorat. Am fost admis doctorand cu burs .
Au urmat ani în care am avut onoarea sa-l întâlnesc pe d-l Avra-
mescu, s dau examenele i s fac teza de doctorat „Influen a difuziei
câmpului electromagnetic asupra înc lzirii conductoarelor în regim
tranzitoriu”, continuând astfel lucr rile de la Dresda ale profesorului
meu.
Primeam termene de audien la dânsul. Dac întârziam trebuia
a tept. Dac veneam punctual m primea imediat. Ii spunea atunci
secretarei:
- Acum discut m tiin . S nu fim deranja i.
Teza am depus-o în 1974. Sus inerea mi-a fost permis în 1979,
dup ce m c torisem. F sprijinul D-lui Avramescu i semn tura
directorului I.C.P.E., d-l prof. Florin Theodor T sescu, în locul
comitetului de partid, nu aveam cum s-o sus in.
La împlinirea vârstei de 75 de ani, la aniversarea organizat de
Academie, în cinstea sa, d-l Avramescu, cu modestia ce-l caracteriza,
a spus:
- Pentru o perioad de via care a implicat dou r zboaie
mondiale, am realizat ceva.
55
Radu OLINESCU
Tratamentul cu
medicamente ...
î@ncotro?
1. BIG PHARMA
Tr im într-o epoc cu crize. Globale sau locale. Economice sau
politice. Religioase sau morale. Dar cea mai ciudat , printre cele mai
periculoase, este cea a ... medicamentelor. Manifest rile acestei crize
sunt, de asemenea, mai ciudate. Se cer mai multe medicamente i mai
ieftine, accesibile segmentului crescând i numeros al popula iei
peste 60 de ani. Ori, principalele manifest ri ale crizei medicamentelor
sunt scumpirea continu a medicamentelor noi, concomitent cu dispa-
ri ia treptat i ascuns a medicamentelor ieftine. Aceste manifest ri
au loc în contextul evolu iei contemporane, impresionante, a tiin ei
i mai ales a Medicinii.
Pân prin anii ‘90 ai secolului trecut, România avea o industrie
farmaceutic important , ce asigura, în mare parte, cerin ele pacien-
ilor. i la noi, ca pretutindeni, a avut loc o prelungire semnificativ
a longevit ii popula iei în vârst datorit , în mare parte, realiz rii
unor medicamente eficiente. Ori, ciudat, tocmai segmentul crescând
de popula ie în vârst este confruntat cu aceast scumpire substan-
ial a medicamentelor i la o dispari ie a celor ieftine. În mai toate
rile, sistemul na ional de s tate face fa cu greu acestor mani-
fest ri cu mari varia ii. Un exemplu elocvent este cazul antibioticelor,
medicamente care au prelungit semnificativ longevitatea. Datorit
utiliz rii necontrolate a antibioticelor, microbii i-au dezvoltat me-
canisme de ap rare ce blocheaz eficien a acestor medicamente larg
utilizate. De exemplu, în Grecia i România se utilizeaz de trei ori mai
multe antibiotice decât în rile scandinave. Evident, apare i un
factor educa ional. Acest factor educa ional are mai multe aspecte,
printre care c utarea unor medicamente sau tratamente ieftine, dar
false, fabricate clandestin în ri asiatice i orientale.
Explicarea acestei situa ii reiese prin studierea evolu iei industriei
farmaceutice mondiale. Desigur a i auzit de BIG PHARMA, un nume
ce apare doar ocazional în mass-media. Sub acest brand neconven-
ional se ascunde industria farmaceutic mondial format din marile
trusturi multina ionale. Formarea acestei coali ii de mari trusturi
farmaceutice era inevitabil . Inventarea unui nou medicament cost
enorm i necesit cel pu in zece ani de studii multidisciplinare. Nu
orice ar î i poate permite astfel de studii i costul adesea uria .
Mai mult, Big Pharma a cump rat diverse fabrici, cum au fost cele
române ti, investind tehnologic, dar orientând fabricarea unor in-
termediari ai multor medicamente de noi genera ii.
În acest sens, Big Pharma a devenit o coali ie de trusturi farma-
ceutice multina ionale ce se în eleg asupra pre ului medicamentelor
i a difuz rii lor pe pia . Big Pharma, se pare c are o cifr de afaceri
de peste 500 miliarde dolari. Big Pharma a devenit, astfel, o for
economic , dar i politic , prin cointeresarea unor politicieni, dar i
56 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
a multor savan i (trebuie s tr iasc i ei). Desigur, acum este necesar un
exemplu concludent.
FDA este celebra comisie din SUA ce stabile te cerin ele farmaceutice i
alimentare anual, fiind luat drept referin pe scar mondial . Membrii FDA
sunt savan i de renume mondial cu prestan moral i profesional . La în-
ceputul anilor ‘60 ai secolului trecut, trusturile farmaceutice europene au
lansat thalidomida, un medicament sedativ pentru gravide. Doctori a Frances
Kelsey, directoarea FDA, a avut suspiciuni i nu a aprobat lansarea medica-
mentului pe uria a pia american . Big Pharma a ini iat o campanie furibund
contra dr. Fr. Kelsey ajungând pîn la a-i cere demisia în Congresul american.
Dr. Kelsey nu s-a l sat i, dup noi studii, a demonstrat toxicitatea latent a
thalidomidei. În Europa, prin folosirea thalidomidei au ap rut mii de noi-n scu i
cu malforma ii, în timp ce în SUA, dezastrul a fost evitat. Dr. Frances Kelsey a
fost r spl tit cu cea mai înalt decora ie american pentru civili.
Din p cate, acum, aceast celebr FDA are ca director pe Dr. Scott Gottlieb,
care este (întâmpl tor) la conducerea firmei farmaceutice Cell Biotherapy, dar
i membru în Consiliul de Administra ie a dou mari trusturi farmaceutice.
Un alt exemplu, mai recent, este lansarea medicamentului sofosbuvir pentru
tratamentul hepatitei C. Acest medicament fabricat de trustul american Gilead
cost 55.000 dolari pentru un tratament de 12 s pt mâni, dar... costul de pro-
duc ie a fost estimat sub 1 dolar/pilul
Evident, Big Pharma î i poate permite fixarea pre urilor medicamentelor i
...influen area unor savan i sau politicieni.
Un alt exemplu este cazul ...neelucidat al companiei HexiPharma din Bucu-
re ti, vestit pentru diluarea cu ap a detergen ilor folosi i în spitale. O mic
anchet ini ial a stabilit c HexiPharma (pe ling diluarea criminal a deter-
gen ilor din spitale), mai fabrica i al i intermediari suspec i. Aparenta sinucidere
a directorului firmei a închis dosarul, dar i un eventual proces. Un astfel de
proces ar dezv lui implicarea multor persoane politice.
Pretutindeni, asist m la o comercializare inevitabil a Medicinii, mai evident
tocmai în domeniul medicamentelor. Aceste mecanisme de pia sunt necesare
asigur rii resurselor de financiare pentru cercetare i dezvoltare. Industria
farmaceutic mondial este pe primul loc la investi ii (peste 15 % din cifra de
afaceri) i pe locul al cincilea mondial în investi ii de retehnologizare industrial .
ri, cum sunt Anglia, Germania, SUA, Fran a, India, dar i Slovenia ori Belarus
au un excedent comercial datorit industriei farmaceutice, aducând între 10 -
15 % din produsul intern brut (PIB).
Evident, Big Pharma a devenit o for economic , pretutindeni, cu toate
implica iile bune i rele. Orice guvern, indiferent de culorile politice nu poate
ignora sau a se opune. Din contra, mai toate guvernele vor s se înfrupte din
pl cinta farmaceutic . Desigur, Big Pharma face parte din companiile multi-
na ionale i este un exemplu al importan ei lor, indiferent de opinia multora.
Gabriele Münter - Casa galben
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Calendar - Noiembrie
1.11.1886 - s-a n scut N. Davidescu (m. 1954)
1.11.1946 - s-a n scut Eugen Uricaru
1.11.1961 - a murit Aron Cotru (n. 1891)
1.11.2005 - a murit Petre S alcudeanu (n. 1901)
2.11.1816 - a murit Gheorghe incai (n. 1754)
2.11.1854 - a murit Anton Pann (n. 1796)
2.11.1869 - s-a n scut Iulia Hasdeu (m. 1888)
2.11.1916 - s-a n scut Lauren iu Fulga (m. 1984)
2.11.2005 - a murit Lena Constante (n. 1909)
3.11.1866 - s-a n scut Traian Demetrescu (m. 1896)
3.11.1938 - s-a n scut Nicolae Drago
3.11.1943 - s-a n scut Alexandru Ecovoiu
3.11.1948 - s-a n scut Grete Tartler
4.11.1907 - s-a n scut Cella Serghi (m. 1992)
4.11.1913 - s-a n scut Vlaicu Bârna (m. 1999)
4.11.1930 - s-a n scut Horia Aram
4.11.1937 - a murit D. D. P tr canu (n. 1872)
4.11.1966 - a murit Traian Chelariu (n. 1906)
4.11.1970 - a murit Tudor Mu atescu (n. 1903)
5.11.1880 - s-a n scut Mihail Sadoveanu (m. 1961)
5.11.1909 - s-a n scut Octav Sulu iu (m. 1949)
5.11.1918 - a murit Victor Anestin (n. 1875)
5.11.1978 - a murit N. Crevedia (n. 1902)
5.11.1999 - a murit Radu G. eposu (n. 1954)
6.11.1936 - s-a n scut Emil Loteanu (m. 2003)
6.11.1947 - s-a n scut Alex tef nescu
6.11.1964 - s-a n scut Iustin Panta (m. 2001)
6.11.1993 - a murit Alexandru Piru (n. 1917)
7.11.1881 - s-a n scut Peter Neagoe (m. 1960)
7.11.1897 - s-a n scut D. Ciurezu (n. 1978)
7.11.1914 - s-a n scut Ion Banu (m. 1986)
7.11.1916 - s-a n scut Mihai ora
7.11.1923 - s-a n scut Paul Georgescu (n. 1989)
8.11.1928 - s-a n scut Dumitru Micu (m. 2018)
8.11.1929 - s-a n scut Ion Brad
8.11.2001 - a murit George Munteanu (n. 1924)
8.11.2003 - a murit Iosif Naghiu (n. 1932)
9.11.1897 - s-a n scut Basil Munteanu (m. 1972)
9.11.1901 - s-a n scut Liviu Rusu (m. 1985)
9.11.1918 - s-a n scut Teohar Mihada (m. 1996)
9.11.1930 - s-a n scut Aurel R u
9.11.1981 - a murit Paul Constant (m. 1895)
9.11.1981 - a murit Sergiu Al-George (n. 1922)
10.11.1895 - a murit Alexandru Odobescu (n. 1834)
10.11.1932 - s-a n scut tefan Cazimir
10.11.1934 - s-a n scut Ovidiu Genaru
10.11.1942 - s-a n scut Dan Cristea
10.11.1945 - s-a n scut George rnea (m. 2003)
10.11.1950 - s-a n scut Ioan Flora ( m. 2005)
10.11.1999 - a murit Romulus Vulc nescu (n. 1912)
11.11.1886 - s-a n scut Cezar Papacostea (m. 1936)
11.11.1910 - s-a n scut Mihail Davidoglu (m. 1987)
11.11.1916 - a murit Ion Trivale (n. 1889)
11.11.1950 - s-a n scut Mircea Dinescu
11.11.1951 - s-a n scut Christian W. Schenk
12.11.1869 - a murit Gheorghe Asachi (n. 1788)
12.11.1947 - s-a n scut Nicolae Diaconu (m. 2005 )
12.11.1949 - s-a n scut Adriana Babe i
12.11.1950 - s-a n scut Mircea Nedelciu (m. 1999)
12.11.1984 - a murit Eta Boeriu (n. 1923)
13.11.1909 - s-a n scut Eugen Ionescu (m. 1994)
13.11.1914 - a murit Dimitrie Anghel (n. 1872)
14.11.1871 - s-a n scut Ilarie Chendi (m. 1913)
14.11.1874 - s-a n scut C. Sandu-Aldea (m. 1927)
14.11.1898 - s-a n scut Benjamin Fundoianu (m. 1944)
14.11.1990 - a murit Ernest Bernea (n. 1905)
14.11.1991 - a murit Constantin Chiri (n. 1925)
14.11.2008 - a murit Ioan Lacust (n. 1948)
15.11.1845 - s-a n scut Vasile Conta (m. 1882)
15.11.1876 - s-a n scut Anna de Noailles (m. 1933)
continuare în pag. 58
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Roxana TURCU
Lacrimile unui @nving[tor
Am fost prieteni din timpul facult ii i de ceva timp, mai exact de
apte ani suntem o familie.
Aveam 24-25 de ani i visam la momentul în care vom fi împreun .
El a fost dintotdeauna un om foarte ambi ios care visa la o carier
peste hotare în IT. L-am sprijinit cu dragoste i r bdare. A ob inut o
burs în ultimul an de facultate.
Anul în care a plecat în Statele Unite a fost o apropiere a noastr
cu multe telefoane, încuraj ri i planuri de viitor. Vorbeam la telefon
mai mult de dou ore, eram încântat i fericit .
Mi-a spus într-o sear când vorbeam cu el (nu îmi f ceam planuri
de viitor, era un simplu prieten sau cel pu in a a credeam eu):
- Vreau s ne c torim, s fim împreun , s avem copii, o via a
noastr . A vrea s ne c torim dup ce m întorc, ce zici?
- Nu tiu ce s i spun. Dar nu m a teptam s fie a a de repede.
- Dar nu e. Mai sunt ase luni pân m întorc. Te gânde ti, bine?
- Dar eu..., vezi tu. Nu sunt ca tine, nu am avut burs i apoi tu
ti un om îndr gostit de cariera lui.
- Ce conteaz ? E ti cea mai dr gu i sensibil fat pe care o
cunosc. S nu m respingi, te rog!
- Nu tii ce echilibru î i d s tii c este cineva c ruia îi pas de
tine, pentru care contezi. De-abia a tept s termin facultatea i s ne
torim. Îmi doresc s ob in bursa dup terminarea facult ii i s
plec pentru câteva luni în Statele Unite sau în Europa unde pot
câ tiga bani care s ne ajute s tr im f grija zilei de mâine.
- Bine. Te a tept. Sun atât de frumos ceea ce îmi spui.
- E adev rat. Pa, frumoaso! Mai vorbim.
Nu tiam dac vorbe te serios sau glume te. A teptam s se în-
toarc i voi vedea (gândeam eu).
Vorbeam la telefon, dar încercam s -mi v d de via a mea.
M-am angajat imediat dup terminarea facult ii într-o firm mare
din centrul ora ului. Dar nu m sim eam împlinit sau fericit . Îmi
lipsea el, îmi era dor de el, oricât de greu îmi era s recunosc.
La o lun dup ce s-a reîntors în ar m-a sunat. Ne-am rev zut i
am recunoscut amândoi c ne-a fost dor unul de altul. Dup câteva
întâlniri, ne-am c torit. S-a angajat la o multina ional care îi d dea
ocazia s avanseze. Lucrurile între noi mergeau destul de bine, dar el
nu p rea mul umit. Am r mas îns rcinat la pu in timp dup ce ne-
am mutat împreun . Copiii s-au n scut dup doi ani unul de altul i
rea c fericirea e complet .
Când copiii (am dou fete, de doi ani, respectiv patru ani) au
crescut, a ob inut bursa mult visat în Statele Unite la aceea i firm
la care primise bursa de studii în facultate. M-a asigurat c va fi doar
pentru ase luni, apoi va veni acas . M-am gândit c ase luni vor
trece repede. El se purta foarte frumos atât cu mine cât i cu fetele,
este unul dintre cei mai dr gu i i mai buni oameni pe care i-am întâl-
nit. Dar cariera era i ea pe un loc important pentru el.
Dragostea copiilor pentru tat l lor e mare. El este cel care le-a
încurajat întotdeauna pasiunile (cursuri de teatru, de balet sau de
muzic ). Pentru mine nu au fost importante, ci o carier bazat pe
munc . Intr-un fel e normal, eu m ocup de lec ii, teme, iar el, de
distrac ie i lucruri frumoase.
Odat cu plecarea lui în Statele Unite, copiii sunt g gio i, plâng
57
tot timpul i nu mai vor s -mi spun nimic de la gr dini . A trebuit s
renun la toate cursurile pe care le urmau întrucât nu am bani.
A promis c -mi va aduce el bani peste cel pu in o lun de zile. Iar
pân atunci va trebui s m descurc singur i-mi este foarte greu.
Dar nu m plâng.
Acum câteva zile, m-a sunat s -mi spun data la care voi primi
banii i am aflat alt veste care nu m-a bucurat deloc. Firma la care
lucreaz i-a prelungit contractul pentru doi ani. Mi-a spus c în felul
acesta va putea s sprijine familia i s asigure copiilor tot ce au
nevoie.
L-am sunat i i-am spus c aceast decizie nu m face fericit
deloc. Ba din contr .
- De ce? a întrebat el, nedumerit. Încerc s ofer copiilor tot ce au
nevoie, tot ce î i doresc.
- Dar poate nu au nevoie numai de bani?
- Atunci?
- Au nevoie de tine, de prezen a ta în via a lor.
- Voi veni dup doi ani.
- tiu. Vei pierde cei mai frumo i ani din via a copiilor no tri.
Nu cred c vor fi mul i bani. Tu vei locui în America i va trebui
te între ii cumva. M gândesc acum c nu a fost o decizie tocmai
bun . Eu r mân cu copiii i trebuie s asigur cheltuielile din fiecare
lun . Cu salariul meu nu-mi r mân mul i bani.
- Luna viitoare vei primi banii. Vreau s i spun c m-am gândit la
tot ce mi-ai spus i ai dreptate. Am crezut c voi fi mul umit dar din
cate nu sunt. Am un sentiment de vinov ie care m macin în
fiecare sear i care nu-mi d pace.
- La revedere. Mai vorbim.
Triste ea care îmi sfâ ie inima i cu fiecare zi simt mai acut sen-
timentul singur ii, golul interior pe care nimic nu-l poate umple.
Banii, cu atât mai pu in. Acum am în eles o lec ie simpl pe care de
multe ori am ignorat-o, cea mai mare fericire ar fi familia reunit .
Copiii au tot din punct de vedere financiar, dar afec iunea, dragostea
sunt foarte importante. Nimic nu poate suplini lipsa iubirii, o juc rie
nou sau o hain frumoas .
Fiind mereu singur cu copiii am în eles c au nevoie de o infinit
bdare, dragoste, aten ie pe care eu încerc s suplinesc lipsa tat lui,
de i e greu.
Ast zi fiica cea mare mi-a spus un lucru pe care nu-l voi uita
or:
- Eu nu voi iubi pe nimeni. To i te mint, nimeni nu- i respect
promisiunile.
- Dar cine te-a min it pe tine?
- Tata. A spus c vine, dar ne-a p sit.
Am încercat s -i explic c are un contract în Statele Unite i vine
peste un an. A fost inutil. Când copiii se maturizeaz prea repede i
nu mai au încredere în p rin i e grav. Lumea lor plin de inocen i
naivitate se transform peste noapte într-o lume dur în care nu po i
supravie ui decât prin indiferen , agresivitate i urâ enie sufleteasc .
Ce p cat ! Ce trist! Dac ar fi l sat simplitatea de la început s ne
bucur m de lucrurile simple i de fericirea nedisimulat a unei familii
care nu uit s i respecte promisiunile.
58
Dumitru ICHIM
(Canada)
La început...
La început, pe când fiin nu era, nici
nefiin ... (M. Eminescu, Scrisoarea I)
La început
n-a fost nici începutul,
nici altceva din care s înceap ,
nici vânt, nici lut, nici ap ,
nici col s i ispiteasc bobul,
nici zvâcnetul din pântec.
De o fiin cu cel Ve nic
era doar umbra
propriului S u cântec,
plutind peste genun .
i cântecul a fost Lumin
spre izvodirea lumii.
Al turi, neivit pe strun ,
precum n luca leg nat dup duh
din dorul peste ape.
esând abisul cu spata de aproape,
El i-a creat Regin
oceanele înaltului v zduh.
Ca pulb r
neau i mai departe miriadele,
furtuni de fl ri ca soarele-n apus,
dar nu i-a spus nimic
de înflorirea vie ii peste moarte.
Prive ti la noi,
la tot ce e cu umbr p mântean ,
iar frigul ve nic -
sub arcul din sprâncean ,
dar când se face sear ,
la cap t de Nippur, într-o livad ,
suntem doar amândoi.
a-i cânta îndr gostitul
din Sumer. 65
uta-ncepe s str vad
din cântecul de la-nceput de lumi,
str limpezimi prin care stelele
ce-au ars se nasc a doua oar
la frumuse ea lor dintâi.
Ia-m în bra i-nva
uta s -mi mângâi, f re ineri.
Fântâna ei cunoa te
inelul Lui de aur sc rând pe und ,
taina profund , a unuia prin altul,
cum s r mânem tineri.
Tu crezi c f noim ,
Cel-Ve nic la-nceput
Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
luminile fântânii atât de-adânc
ascunsu-le-a în lut, precum
nespusu-n mângâierea mâinii?
„O, Sanherib, de-asear ,
doar numai gura ta a fost i fu.
La ce folos cum ve nicia începu,
când po i livada ei dintru-nceput
o deschizi, t când, cu un s rut?”
O, ce bogat am fost...
O, io, io...
Ce bogat am fost
în clasa a aptea primar !
St tea în prima banc .
rul ca noaptea,
iar ochii de viezure -
iaz înserându-i pelinul.
Breton, uniform albastr
ca floarea de in.
Era cea mai frumoas fat
din clasa a aptea...
Odat
întorcându-se, spre ultima banc ,
mi-a zâmbit, a a, din senin.
O, io, io..
Ce bogat am fost în clasa a aptea!
Pentru prima poezie, da, pentru...
Am primit a a de mul i bani
c-am cump rat în trei volume
pe Monte Cristo,
iar pentru noi, anume -
sf de zile mari,
la cofet ria din Centru, savarine
i de dou ori înghe at !
O, io, io... Ce bogat am fost
în clasa a aptea!
***
Prin ce sertar îng lbene te
fotografia mea de atunci
ce i-am strecurat-o-n pupitru?
Aveam ochii mari ca de cerb
speriat de cornul lunii
curgând prin br det
i cât de mândru, pe poz
cu creionul chimic i-am scris:
Ichim Dumitru,
elev în clasa-a aptea i poet!
Anul IX, nr. 11(99)/2018
Calendar - Noiembrie
continuare din pag. 56
15.11.1911 - s-a n scut Alexandru Cior nescu (m. 1999)
15.11.2001 - a murit Zigu Ornea (n. 1930)
16.11.1816 - s-a n scut Andrei Mure anu (m. 1863)
16.11.1903 - s-a n scut Dumitru St aniloae (m. 1993)
16.11.1984 - a murit Lauren iu Fulga (n. 1916 )
16.11.2000 - a murit Lauren iu Ulici (n. 1943)
17.11.1932 - s-a n scut George Muntean (m. 2004)
17.11.1944 - a murit Magda Isanos (n. 1916)
17.11.1957 - a murit George Murnu (n. 1868)
17.11.1962 - a murit Sandu Tudor (n. 1896)
17.11.1965 - s-a n scut Florinel Agafi ei
19.11.1799 - a murit Alecu V ac rescu (n. 1769)
19.11.1837 - s-a n scut Aron Densu ianu (m. 1900)
19.11.1919 - a murit Alexandru Vlahu (n. 1859)
19.11.1921 - s-a n scut Dinu Pillat (m. 1975)
19.11.1923 - s-a n scut Monica Lovinescu (m. 2008)
19.11.1992 - a murit Radu Tudoran (n. 1910)
19.11.1993 - a murit Ion Iuga (n. 1940)
20.11.1897 - a murit Miron Pompiliu (n. 1848)
20.11.1907 - s-a n scut Mihai Beniuc (m. 1988)
20.11.1912 - s-a n scut Leti ia Papu (m. 1979)
21.11.1887 - a murit Petre Ispirescu (n. 1830)
21.11.1918 - s-a n scut Eugen Todoran (m. 1997)
21.11.1933 - s-a n scut Anghel Dumbr veanu (m. 2013)
21.11.1955 - s-a n scut Aurel Dumitra cu (m. 1990)
21.11.2010 - a murit Gabriel St nescu (n. 1951)
22.11.1901 - a murit V. A. Urechia (n. 1834)
22.11.1908 - s-a n scut Iulian Vesper (m. 1986)
22.11.1919 - s-a n scut Petru Sfetca (m. 1987)
22.11.2006 - a murit Lucian Raicu (n. 1934)
23.11.1905 - s-a n scut Petru Comarnescu (m. 1970)
23.11.1920 - s-a n scut Paul Celan (m. 1970)
23.11.1923 - a murit Urmuz (n. 1883)
23.11.1953 - s-a n scut Lucian Per a
24.11.1902 - s-a n scut N. Crevedia (m. 1978)
24.11.1909 - s-a n scut Ion Sofia Manolescu (m. 1993)
24.11.1920 - a murit Alexandru Macedonski (n. 1854)
24.11.1994 - a murit George Almosnino (n. 1936)
25.11.1814 - s-a n scut Matei Millo (m. 1896)
25.11.1885 - a murit Grigore Alexandrescu (n. 1810)
25.11.1942 - a murit Mihail Dragomirescu (n. 1868)
25.11.1953 - s-a n scut Augustin Fr (m. 2010)
25.11.1996 - a murit Valentin Silvestru (n. 1924)
25.11.1999 - a murit Alexandru Cior nescu (n. 1911)
26.11.1901 - s-a n scut Mihail Drume (m. 1982)
26.11.1970 - a murit Vladimir Streinu (m. 1902)
27.11.1818 - s-a n scut Aron Pumnul (m. 1866)
27.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933)
27.11.1884 - s-a n scut Vasile Voiculescu (m. 1963)
27.11.1885 - s-a n scut Liviu Rebreanu (m. 1944)
27.11.1924 - s-a n scut Nina Cassian (m. 2014)
27.11.1939 - s-a n scut Nicolae Manolescu
27.11.1940 - a murit Nicolae Iorga (n. 1871)
27.11.1970 - a murit Petru Comarnescu (n. 1905)
27.11.1972 - a murit Victor Eftimiu (n. 1889)
27.11.1987 - a murit Nicolae Ciobanu (n. 1931)
28.11.1874 - s-a n scut Jean Bart (m. 1933)
28.11.1919 - s-a n scut Cornel Regman (m. 1999)
28.11.1954 - s-a n scut Traian T. Co ovei (m. 2014)
28.11.1971 - a murit Dimitrie Stelaru (n. 1917)
28.11.1973 - a murit Martha Bibescu (n. 1886)
28.11.2004 - a murit Ioana Postelnicu (n. 1910)
29.11.1880 - s-a n scut N. D. Cocea (1949)
29.11.1966 - a murit Simion Stolnicu (n. 1905)
29.11.1994 - a murit Titus Popovici (n. 1930)
29.11.1996 - a murit Teohar Mihada (n. 1918)
30.11.1874 - s-a n scut Paul Zarifopol (m. 1934)
30.11.1930 - s-a n scut Andrei Banta (m. 1997)
30.11.1934 - a murit Cincinat Pavelescu (n. 1872)
Anul IX, nr. 11(99)/2018 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine 59

Mihai BATOG-BUJENI|{ (25.10.1945)

scut la Alde ti, jud. Gala i. A absolvit Academia de Avia ie i Academia de Înalte Studii Militare i a fost
pilot militar pe avioane de vân toare supersonice. A absolvit i Facultatea de Comunicare i Rela ii Publice la
Universitatea „Apollonia”, din Ia i. Este pre edinte al Asocia iei Literare „P storel”, din Ia i (ALPI), membru al
Uniunii Epigrami tilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al altor uniuni, asocia ii
i cenacluri literare. Poet, prozator, epigramist, director al revistei „Booklook” (editat de ALPI), colaborator la
numeroase publica ii din ar i din afara rii, a primit zeci de premii pentru crea iile literare. Are 33 de apari ii
editoriale, poezii, proz scurt , romane, teatru, majoritatea cu încadrare în genul umoristic, cum ar fi: Bine c ai
râs ieri (poezie umoristic , 2002), Vi elul privit de departe (roman, 2005), Calendele m garilor (proz scurt ,
2008), Cântece de shomerie (poeme ironice, 2011), Imnul cucuvelelor (2014), În vârful acului (roman poli ist,
2016), Kabuki în mahala (teatru, 2017) .a.m.d.
Am nunt autobiografic Încurc tur La medicul cardiolog
De i n-am fost afemeiat, Când m las de b utur , Privind sinusoida care
La multe dame-am încercat Cum ades so iei-i spun, lta zglobie pe ecran
i nici nu-i lucru de mirare: Sunt în mare-ncurc tur ; Mi-a spus cu-o voce oarecare
Eram… pilot de încercare. ci cam uit pe unde-o pun. „Se-ndreapt sigur într-un an”!

Pagin[ realizat[ de Nelu Vasile-NEVA

Septuagenar Evolu ia ve mintelor femeie ti Zilele ora ului Ia i
Am ajuns cu apte-n fa Cu o frunz ne-a fost dat : La Ia i, de Sfânta Paraschiva,
i-mi tot spun c nu îmi pas ; Vi , brusture, ar ar. Gândindu-m eu mult i bine
Dar o fric m înghea i-acum tot o frunz poart … Cum frigului s -i fac eschiva,
ci prea seam a coas ! De m rar. Mi-am tras vreo dou pelerine.

Tabiet Vener i madon Cotnari vs. poe i

nânc pe strad un covrig, Nici madone, nici venere, cut, el este vin de soi,
Tu esc i-s coco at de frig. Ast zi nu mai c uta i Ca inspira ie s i dea
Acesta-i felul meu trufa : ci venerele-s madone cat, c mul i poe i la noi,
Iau prânzul numai în ora . Iar madonele b rba i. Au scris ’nainte ca s -l bea!

Teodor PORT{RESCU (22.04.1919 - 23.08.2014)

scut la Chi in u, Republica Moldova i stabilit dup 1940 în România. Din 1950 a fost actor la Teatrul
de Stat Sibiu (în prezent Teatrul ”Radu Stanca”). Absolvent al colii Populare de Art Sibiu, a contribuit la
înfiin area i instruirea mai multor forma ii artistice de amatori, pentru care a scris i textele satirico-umoristice.
Autor de scenarii de spectacole de estrad . Membru al Cenaclului Umori tilor Sibieni „Nicolaus Olahus” i
membru al Uniunii Epigrami tilor din România.
Apari ii editoriale epigramatice: Caleidoscop umoristic (2002), Epigrame i catrene umoristice (2005).
Vârsta femeilor La spovedanie Stâlpul
i la vârst -naintat „Spune fiule, te-ascult!” Te-am v zut pe-un stâlp afi
Ne va demonstra femeia, „V-a fi zis eu mai demult, i privindu-te cruci ,
Cum c ea, la vârsta-a treia Dar fiindu-mi greu p catul… Cred – în sensul teoriei –
Nu ajunge niciodat . Vreau s -mi chem i avocatul. v d stâlpul infamiei.

De-ale doamnelor Gazda, dup noaptea de Revelion Clientul la magazinul „Mobila”

Frumoasa intelectual , Iar s-a îmbâcsit covorul, Ce doresc?... sufragerie,
Precum o antic vestal , Iar i trebuie s-aspir, Mai apoi doresc i-un bar,
Cite te zilnic, cu nesa , Hai s pun aspiratorul, Caut i-o buc rie
Tot ce apare scris… în za ! e „praf”… un musafir. i-un fotoliu… de primar.

rturisire Parveni ii La priveghiul so ului

Dumneaei m-a cucerit Unii-au strâns – din obicei – To i întreab , vor s tie
Subjugându-m cu nurii, Bunuri câte toate… Cauza, de ce-a murit;
Mai apoi m-a n ucit Dou mâini au, doar, i ei, i r spunde-a lui so ie:
Cu dezl uirea gurii. Dar mai multe coate. „Nici nu tiu de ce-a tr it”.
60 Constela\ii diamantine
Constela\ii diamantine
Florin M{CE}ANU
GABRIELE MUNTER
Gabriele Münter s-a n scut din p rin i de clas superioar în
Berlin, la 19 februarie 1877. Indiferent de vremuri, familia ei i-a sus inut
dorin ele de a deveni artist. A început s deseneze de când era copil.
În 1897, la vârsta de 20 de ani, Münter a primit preg tire artistic
în studioul Düsseldorf de la artistul Ernst Bosch i mai târziu la
Damenschule ( coala pentru femei) a lui Willy Platz.
Când împlinea 21 de ani, ambii p rin i au murit i a trebuit s stea
acas f ocupa ie.
În 1898, a decis s fac o excursie în America cu sora ei pentru a
vizita o familie. Au r mas în America mai bine de doi ani, în special în
statele Texas, Arkansas i Missouri. Ambele fete au mo tenit o sum
mare de bani, permi ându-le s tr iasc liber i independent. Copil ria
ei i maturitatea timpurie au afectat foarte mult cariera ei artistic
viitoare. Münter a studiat tehnicile de lemn, sculptura, pictura i
tip rirea .
În 1901, a participat la cursurile de încep tori ale lui Maximilian
Dasio la Damenakademie (Academia Femeilor) din Münchener
Künstlerinnenverein (Asocia ia Arti tilor Muzicani din München).
Münter a studiat apoi la coala Phalanx din München, o institu ie
avangardist fondat de artistul rus, Wassily Kandinsky. La coala
Phalanx, Münter a participat la cursuri de sculptur predate de
Wilhelm Hüsgen.
Münter a studiat în afara academiilor oficiale de art din München
i Düsseldorf, acestea fiind închise femeilor. Culorile ei vii i contu-
rurile îndr zne e au fost oarecum derivate de la Gauguin i de la
Fauves pe care îi admira. În acela i timp, Münter a fost inspirat de
arta folcloric bavarez , în special tehnica picturii pe sticl invers .
Imediat dup terminarea studiilor, Münter a devenit profesionist
implicându-se în art cu Kandinsky. În cele din urm , rela ia s-a
transformat într-una personal , care a durat peste un deceniu.
Kandinsky a fost primul profesor care luase în mod serios abili-
ile de pictur ale lui Münter. În vara lui 1902, Kandinsky a invitat-
o pe Münter s i se al ture la clasele sale de var , chiar la sud de
München, în Alpi, i ea a acceptat.
Münter s-a concentrat puternic pe expresionismul german, i a
lucrat în diverse medii. A f cut parte dintr-un mic subgrup de arti ti
activi în transformarea picturilor impresioniste, neo-impresioniste i
jugendstil (sau art nouveau) târzii în arta mai radical , ne-naturalist ,
identificat acum drept expresionism.
La început, Münter a dezvoltat un interes deosebit pentru peisaje.
Picturile peisagistice ale lui Münter folosesc simplitatea radical a
lui Jugendstil i simbolismul sugestiv, cu culori silen ioase, spa iu
pictural pr bu it i forme aplatizate.
În 1908, opera sa a început s se schimbe. Puternic influen at
de Matisse i Fauvism, Gauguin i van Gogh, lucrarea lui Münter a
Anul IX, nr. 11(99)/2018
devenit mai reprezentativ i s-a refugiat în micul ora bavarez din
Murnau, un sat neatins de industrializare, progres i tehnologie. Ea
a cump rat o cas în Murnau i a petrecut o mare parte din via
acolo. În picturile de peisaj, Münter a subliniat natura, peisajele ima-
ginative i opozi ia fa de modernismul german. Peisajele ei sunt
neobi nuite în utilizarea lor de blues, verzui, galben i roz; iar culoarea
joac un rol important în lucr rile timpurii ale sale.
Münter i Kandinsky au contribuit la crearea grupului de avan-
gard din München, numit Asocia ia Noilor Arti ti (Neue Künst-
lervereinigung).
În 1911, Münter a fost unul dintre primii arti ti care au expus cu
grupul expresionist german Kandinsky, cunoscut sub numele de
Der Blaue Reiter. În cadrul grupului, abord rile i obiectivele artistice
au variat printre arti ti; totu i, ei au împ rt it o dorin comun de
a exprima adev ruri spirituale prin art . Ei au sus inut arta modern ,
leg tura dintre arta vizual i muzic , asocia iile culturale spirituale
i simbolice i o abordare spontan i intuitiv a picturii în direc ia ei
spre abstractizare.
Pentru Münter, folosirea culorii exprim aceste idei. Expresioni tii
germani s-au mutat spre arta primitiv ca un model de abstractizare
(sau art non-reprezentativ , non-academic , non-burghez ). Artistul
german nu privea armonia apari iei exterioare, ci misterul ascuns în
spatele formei externe (Sau ea) a fost interesat de sufletul lucrurilor,
dorea s -l lase golit.
Dup încheierea rela iei dintre Münter i Kandinsky, a existat o
perioad de inactivitate în cariera sa de art . Ea a returnat o serie de
picturi i desene c tre Kandinsky i a depozitat alte piese într-un
depozit pentru mul i ani.
La cea de-a opta aniversare, Münter a dat întreaga colec ie, care
cuprindea mai mult de 80 de picturi în ulei i 330 desene, la Galeria
Städtische din Lenbachhaus din München.
Münter a reluat pictura la sfâr itul anilor 1920, dup ce s-a mutat
înapoi în Germania cu Johannes Eichner dup r zboi.
În 1956, Münter a primit câteva premii, cum ar fi Premiul pentru
cultur al ora ului München.
Picturile lui Münter au fost expuse pentru prima dat în 1960 în
Statele Unite i au fost prezentate la Mannheim Kunsthalle în 1961.
Când a fost cu Johannes Eichner, ea a continuat s reprezinte mi -
carea.
Funda ia Gabrielle Münter i Johannes Eichner a fost înfiin at
i a devenit un centru de cercetare valoroas pentru arta lui Münter,
precum i arta realizat de grupul Blaue Reiter.
Münter a tr it restul vie ii sale în Murnau, c torind înainte i
înapoi spre München.
A murit acas la Murnau am Staffelsee, la 19 mai 1962.