Instituţiile centrale în spaţiul românesc

 Domnia
 Reprezintă instituţia centrală în Ţara Românească şi Moldova
 Succesiunea la conducerea ţării se face pe cale:
 Ereditară (în familia Basarabilor şi a Muşatinilor)
 Electivă (prin alegerea domnului de către marea boierime din rândul membrilor familiei
domnitoare. Pentru a limita amestecul marii boierimi în succesiune, domnii îşi asociau
încă din timpul vieţii fiul la domnie.
 Domnul şi-a asumat titlul de mare voievod (comandant suprem al armatei), care exprimă
funcţia militară a conducătorului, dar şi întâietatea sa în raport cu ceilalţi voievozi; domnia
se justifica prin originea sa divină
 Puterea domnitorului reiese din titulatura acestuia: Io Vladislav, mare voievod, domn şi
singur stăpânitor a toată Ungrovlahia: Io= prescurtarea cuvântului Ioannes, adică cel ales
de Dumnezeu, domn= dominus, stăpân, titlu atribuit împaraţilor romani, singur
stăpânitor/de sine stătător/autocrat= afirmare de suveranitate în raport cu puterile vecine,
dar şi cu proprii supuşi, în special boierimea.
 Atribuţiile domniei vizează toate domeniile importante ale statului:
 Politica externă: declară război, încheie pace, semnează tratate
 Politica internă: este comandant suprem al armatei, conduce administraţia,
confirmă proprietaţile de pământ, bate monedă, instituie sistemul de impozite, este
instanţa supremă de judecată
 Aceste atribuţii snt totuşi limitate de:
 Drepturile şi privilegiile marii boierimi, care-l asistă pe domn la guvernarea ţării
 După instaurarea dominaţiei otomane numirea domnilor se făcea direct de către
Poartă, fără a mai fi consultată boierimea; astfel, domnul devenea un înal dregător
al Porţii, ocupând chiar un anumit grad în ierarhia administrativă otomană, în
regimului fanariot

 Voievodatul în Transilvania
 Voievozii aveau atribuţii militare, judiciare şi administrative şi îşi exercită autoritatea
asupra comitatelor
 În secolul XVI este creat Principatul autonom, aflat sub suzeranitatea otomană sa urmare
a prăbuşirii Ungariei după lupta de la Mohacs (1526)
 Din 1541 ţara este condusă de un principe ales de Dietă, care deţinea o serie de prerogrative
importante în politica internă, asemănătoare cu cele din Ţara Româneasca şi Moldova
 Prin Diploma leopoldină din 1691 Transilvania devine provncie a Imperiului Habsburgic,
fiind astfel condusă de împărat prin intermediul unui guvernator confirmat de Curtea de la
Viena.

 Sfatul domnesc, format din dregători cu diferite atribuţii:

  Vornicul= cel mai important după domn, era conducătorul capitalei ţării
 Logofătul= al 3-la om în stat, deţinea sigiliul domnesc şi putea sigila documentele
importante
 Comisul= se ocupa de hergheliile domneşti
 Postelnicul= se îngrijea de camera de somn a domnitorului; cu timpul a devenit sfătuitorul
de taină, pentru că era primul şi ultimul om cu care se întâlnea domnitorul în timpul zile şi
pentru că postelnicul îi povestea domnului toate evenimentele de la curte
 Stolnicul= supraveghea masa domnitorului
 Paharnicul= servitor personal, gusta primul din băuturile domnitorului
 Spătarul= purta spada domnului la ceremonii şi era comandantul cavaleriei
 În Moldova: Portarul Sucevei= de multe ori era rudă cu domnitorul şi era chiar mai
important decât vornicul
 În Ţara Românească: Banul Olteniei= se mai numea „domnul cel mic” pentru că avea
autoritate supremă după domnitor
 Adunarea Stărilor:
 Reprezintă o instituţie semnalată încă din secolul al X-lea, purtând denumirea de Marea
Adunare a Ţării
 Nu avea caracter permanent în Moldova şi Ţara Românească, ci sporadic, când era vorba
de alegerea domnului, declaraţii de război, încheierea păcii
 Convocată iniţial din iniţiativa voievozilor pentru a dezbate probleme în special de ordin
juridic, ulterior a devenit Adunare de Stări nobiliare (în secolul al XV-lea). Începând cu
secolul al XVI-lea, problemele importante de politică externă se discutau în Dieta ţării,
care se întrunea periodic, având un statut bine precizat şi atribuţii permanente.
 Armata: oastea medievală îşi are originea în relaţiile de vasalitate, rezultând o armata de tip
feudal; din secolul XV apare armata de mercenari.
 În Transilvania, în armata feudală intrau şi obligaţiile militare ale saşilor, secuilor şi
românilor.
 Prin secolele XIII-XIVarmata se împarte în călare şi pedestră
 Biserica
 Reprezintă puterea supremă în plan spiritual
 Ca şi organizare, românii au urmat modelul bizantin
 În Ţara Românească Mitropolia e infiinţată la iniţiativa domnitorului Nicolae Alexandru
(1359) cu sediul la Curtea de Argeş; este recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol
 În Moldova, prima Mitropolie ortodoxă este creată de Petru Muşat, cu sediul la Suceava,
recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol abia în perioada domniei lui Alexandru cel
Bun (1401-1402)
 În Transilvania a predominat ortodoxismul, deoarece era religia majorităţii, formată din
români. Regalitatea maghiară încearcă să impună catolicismul (ex regele Ludovic cel Mare
dă Diplomele regale în anul 1366 prin condiţionează apartenenţa la calitatea de nobil de
apartenenţa la catolicism)
 Atribuţiile mitropolitului erau largi: îi consacra pe episcopii numiţi de domn, îl încorona şi
ungea cu mir pe domn, participa la alegerea domnului şi la actele de justiţie ale acestuia,
era locţiitor al domnului în caz de vacanţă a tronului.