Sunteți pe pagina 1din 15

AUTORIZATIE DE PUNERE PE PIATA NR.

5263/2005/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Feldene 20 mg/ml soluţie injectabilă

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare mililitru de soluţie injectabilă conţine piroxicam 20 mg.

Excipienți:
alcool benzilic 20 mg; etanol anhidru 100 mg.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluţie injectabilă

4. DATE CLINICE

4.1 Indicaţii terapeutice

Piroxicam este un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), indicat pentru ameliorarea


simptomelor de osteoartrită, poliartrită reumatoidă, poliartrită reumatoidă juvenilă, sau spondilită
anchilozantă.

Dacă este indicat un AINS, piroxicam nu este o opţiune de primă intenţie terapeutică, datorită
profilului de siguranţă (vezi pct. 4.2, 4.3 şi 4.4).

Decizia de a prescrie piroxicam trebuie să fie luată în funcţie de evaluarea riscului global al
fiecărui pacient (vezi pct. 4.3 şi 4.4).

4.2 Doze şi mod de administrare

Doze
Poliartrită reumatoidă, osteoatrită (artroză, boală articulară degenerativă), spondilită anchilozantă
Prescrierea tratamentului cu piroxicam trebuie iniţiată de către un medic cu experienţă în
evaluarea diagnosticului şi tratamentului pacienţilor cu boli reumatice inflamatorii sau
degenerative.

Doza iniţială recomandată este de 20 mg piroxicam pe zi, în priză unică. La majoritatea


pacienţilor, pentru tratamentul de întreţinere se va menţine doza de 20 mg pe zi. Un număr relativ
mic de pacienţi poate fi tratat cu o doză zilnică de întreţinere de 10 mg piroxicam. (vezi pct. 4.4).

1
Doza maximă zilnică recomandată este de 20 mg.

Datorită profilului de siguranţă gastro-intestinală al acestui medicament (vezi pct. 4.3 şi 4.4),
piroxicamul nu trebuie utilizat ca tratament de primă linie pentru afecţiunile musculoscheletice
acute, în situaţia în care este recomandat un AINS. Din acelaşi motiv, nu trebuie utilizat în
tratamentul afecţiunilor musculoscheletice acute la pacienţii cu risc crescut de a dezvolta reacţii
adverse gastrointestinale severe (vezi pct. 4.4).

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului
trebuie reevaluate în decurs de 14 zile. Dacă este considerată necesară continuarea tratamentului,
acesta va fi reevaluat frecvent.

Deoarece a fost demonstrată asocierea piroxicamului cu un risc crescut de complicaţii gastro-


intestinale, trebuie luată în considerare necesitatea terapiei asociate cu medicamente gastro-
protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică), în special pentru
pacienţii în vârstă.

Copii şi adolescenţi
Feldene este contraindicat la copii sub 15 ani (vezi pct. 4.3).

Doze la copii peste 15 ani

Poliartrita reumatoidă juvenilă (PRJ)

Dozele recomandate la copii cu PRJ sunt stabilite în funcţie de greutate:

Greutate (kg) Doza zilnică (mg)

<15 5
16-25 10
26-45 15
> 46 20

Medicamentul trebuie administrat o dată pe zi.

Mod de administrare

Injectare intramusculară
Administrarea intramusculară de piroxicam este recomandată pentru iniţierea tratamentului în
afecţiunile acute şi reacutizările afecţiunilor cronice.
Injectarea intramusculară de piroxicam trebuie efectuată utilizând o tehnică aseptică, la nivelul
unui muşchi mare. Locul de elecţie este cadranul supero-extern al fesei (muşchiului fesier mare).
Ca în cazul oricărei injecţii intramusculare, trebuie efectuată aspirarea pentru a se evita
introducerea soluţiei într-un vas de sânge.

4.3. Contraindicaţii

- Pacienţi cu antecedente de ulceraţii, hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale.


- Antecedente de tulburări gastro-intestinale care predispun la tulburări hemoragice, cum

2
sunt colita ulcerativă, boala Chron, cancerul gastro-intestinal sau diverticulita.
- Pacienţi cu ulcer peptic activ, tulburări gastro-intestinale inflamatorii sau hemoragii
gastro-intestinale.
- Utilizarea concomitentă cu medicamente anticoagulante (vezi pct 4.4 şi 4.5).
- Antecedente de reacţie alergică gravă de orice tip, în special reacţii cutanate, cum sunt
eritemul polimorf, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică.
- Hipersensibilitate la substanţa activă, reacţii cutanate anterioare (indiferent de severitate) la
piroxicam, alte AINS şi alte medicamente.
- Ulceraţii gastro-duodenale active.
- Pacienţi care au antecedente de hipersensibilitate la piroxicam sau la oricare dintre excipienţii
săi; este posibil să se manifeste hipersensibilitate încrucişată cu acidul acetilsalicilic şi alte
AINS.
- Pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau oricare alt AINS a indus simptome de astm bronşic,
polipoză nazală, angioedem sau urticarie.
- Insuficienţă hepatică sau renală severă.
- Insuficienţă cardiacă severă.
- Tratamentul durerii perioperatorii în cadrul intervenţiilor chirurgicale de bypass coronarian
- Copii sub 15 ani.
- Ultimele 6 luni ale perioadei de sarcină.

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.

Beneficiul clinic şi tolerabilitatea trebuie reevaluate periodic, iar tratamentul trebuie imediat
întrerupt la prima apariţie a reacţiilor cutanate sau a evenimentelor gastro-intestinale relevante.

Efecte gastro-intestinale, risc de ulceraţii, hemoragii şi perforaţii gastro-intestinale.


AINS, inclusiv piroxicam, pot determina evenimente gastro-intestinale grave, inclusiv hemoragii,
ulceraţii şi perforarea stomacului, intestinului subţire sau intestinului gros, care pot fi fatale.
Administrarea unor doze mai mari de 20 mg pe zi determină un risc crescut de reacţii adverse
gastro-intestinale. Rezultatele studiilor observaţionale sugerează că piroxicamul, în comparaţie cu
alte AINS, poate fi asociat cu un risc crescut de toxicitate gastro-intestinală severă. Aceste
evenimente adverse grave pot să apară în orice moment, cu sau fără simptome de avertizare, la
pacienţi trataţi cu AINS.

Expunerea la AINS cu durată de acţiune lungă sau scurtă poate avea un risc crescut de
evenimente gastro-intestinale grave. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că
piroxicamul poate fi asociat cu un risc mare de toxicitate gastro-intestinală gravă, comparativ cu
alte AINS.

Pacienţii cu factori semnificativi de risc pentru evenimente gastro-intestinale grave trebuie trataţi
cu piroxicam doar după evaluare atentă (vezi pct 4.3 şi mai jos).

Trebuie luată în considerare cu atenţie posibilitatea necesităţii terapiei asociate cu medicamente


gastro-protectoare (de exemplu: misoprostol sau inhibitori de pompă protonică) (vezi pct. 4.2).

3
Complicaţii gastro-intestinale grave

Identificarea persoanelor cu risc


Pacienţii cu cel mai înalt risc de a prezenta acest tip de complicaţii gastro-intestinale la
tratamentul cu AINS sunt vârstnicii, pacienţii cu boli cardiovasculare, pacienţii care utilizează
concomitent acid acetilsalicilic, corticosteroizi, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau
pacienţii care au suferit sau suferă de afecţiuni gastro-intestinale precum ulceraţii, sângerări
gastro-intestinale sau stări inflamatorii. Astfel, piroxicam trebuie utilizat cu precauţie la aceşti
pacienţi (vezi pct. 4.3).

Riscul de a avea complicaţii gastro-intestinale grave creşte cu vârsta. Vârsta peste 70 de ani se
asociază cu un risc mare de apariţie a complicaţiilor. Trebuie evitată administrarea la pacienţi cu
vârsta mai mare de 80 de ani.

Pacienţii care utilizează concomitent corticosteroizi pe cale orală, inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS) sau antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic în doze mici, au un
risc crescut de complicaţii gastro-intestinale grave (vezi mai jos şi pct. 4.5). Similar altor AINS,
trebuie luată în considerare utilizarea piroxicam în asociere cu medicamente protectoare gastrice
(de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei protonice) la pacienţi cu risc.

Pacienţii şi medicii trebuie să fie atenţi la semnele şi simptomele de ulceraţii şi/sau hemoragii
gastro-intestinale în timpul tratamentului cu piroxicam. Pacienţilor trebuie să li se ceară să
raporteze orice simptom abdominal nou sau neobişnuit în timpul tratamentului cu piroxicam.
Dacă este suspectată o complicaţie gastro-intestinală în timpul tratamentului, administrarea de
piroxicam trebuie înteruptă imediat şi trebuie luate în considerare o evaluare clinică suplimentară
şi tratamentul adecvat.

Mai puţin frecvent, au fost raportate cazuri de ulceraţii gastrice, perforaţii şi sângerări gastro-
intestinale, care, foarte rar, au evoluat cu deces, în urma administrării de piroxicam.
Administrarea medicamentului trebuie supravegheată cu atenţie în cazul pacienţilor cu
antecedente ale unor boli ale tractului digestiv superior.

Reacţii hepatice
Piroxicam poate provoca hepatită şi icter letale. Cu toate că astfel de reacţii sunt rare, dacă
rezultatele testelor hepatice se menţin anormale sau se agravează, dacă apar semne şi simptome
clinice specifice afecţiunilor hepatice sau dacă apar manifestări sistemice (de ex. eozinofilie,
erupţie cutanată tranzitorie etc.) tratamentul cu piroxicam trebuie întrerupt.

Reacţii cutanate
Au fost raportate foarte rar reacţii adverse grave, câteva fatale, inclusiv dermatita exfoliativă,
sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică (vezi pct. 4.8) la utilizarea AINS,
incluzând piroxicam. Date din studiile observaţionale sugerează faptul că utilizarea piroxicam
poate fi asociată cu un risc mai mare de reacţii cutanate grave decât alte AINS non-oxicamice.
Pacienţii prezintă cel mai mare risc de apariţie al acestor reacţii la începutul tratamentului,
debutul reacţiei apărând în majoritatea cazurilor în prima lună de tratament. Tratamentul cu
piroxicam trebuie întrerupt la prima apariţie a eritemului cutanat, leziunilor mucoase sau a
oricărui alt semn de hipersensibilitate.

4
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare

AINS pot determina un risc crescut pentru evenimente trombotice cardiovasculare grave, infarct
miocardic şi accidente vasculare cerebrale care pot fi fatale. Acest risc poate creşte cu durata
utilizării. Riscul poate fi crescut în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu afecţiuni cardiovasculare.

Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă


ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
piroxicam numai după evaluare atentă. O evaluare similară trebuie efectuată înainte de iniţierea
tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli
cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Pentru a minimiza riscul pentru un potenţial eveniment advers cardiovascular la pacienţii trataţi
cu piroxicam, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă.
Medicii şi pacienţii trebuie să fie vigilenţi privind apariţia unor asemenea evenimente, chiar şi în
absenţa unor simptome cardiovasculare precedente. Pacienţii trebuie informaţi cu privire la
semnele şi/sau simptomele toxicităţii cardiovasculare severe şi paşii ce trebuie urmaţi dacă
acestea apar (vezi pct. 4.3 Contraindicaţii).

Hipertensiune
Ca şi în cazul celorlalte AINS, piroxicam poate determina debutul unei hipertensiuni sau
agravarea hipertensiunii pre-existente, ce pot contribui la o incidenţă crescută pentru evenimente
cardiovasculare. AINS, incluzând piroxicam, trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii cu
hipertensiune. Tensiunea arterială trebuie atent monitorizată în timpul iniţierii terapiei cu
piroxicam precum şi pe parcursul terapiei.

Retenţie de fluide şi edem


Ca şi in cazul altor medicamente cunoscute inhibitoare ale sintezei de prostaglandine, la unii
pacienţi care au utilizat AINS, inclusiv piroxicam, s-a observat retenţie de fluide şi edem. Astfel,
piroxicamul trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii cu funcţie cardiacă compromisă sau alte
afecţiuni care implică o predispoziţie la retenţia de fluide sau care sunt agravate de aceasta.
Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă sau hipertensiune diagnosticate trebuie monitorizaţi
cu atenţie.

Efecte renale
În cazuri rare, AINS pot provoca nefrită interstiţială, glomerulonefrită, necroză papilară şi
sindrom nefrotic. AINS inhibă sinteza de prostaglandine, care au rol în menţinerea perfuziei
renale la pacienţii cu perfuzie renală sau volumul sanguin scăzute. La aceşti pacienţi
administrarea unui AINS poate precipita decompensarea renală,ce este reversibilă după
întreruperea administrării acestuia. Pacienţii cu cel mai mare risc de a avea această manifestare
sunt cei cu diagnostic de insuficienţă cardiacă congestivă, ciroză hepatică, sindrom nefrotic sau
boală renală manifestă. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi cu atenţie în timpul tratamentului cu
AINS.

Iniţierea tratamentului cu piroxicam la pacienţi cu deshidratare severă trebuie realizată cu


precauţie. De asemenea, se recomandă precauţie în cazul pacienţilor cu afecţiuni renale (vezi pct.
4.3 Contraindicaţii).

La pacienţii cu insuficienţă renală trebuie luată în considerare administrarea de doze de piroxicam


mai mici datorită excreţiei renale extensive a piroxicamului şi a produşilor de metabolizare ai
acestuia, iar terapia trebuie monitorizată cu atenţie (vezi pct. 4.3 şi 5.2).

5
Efecte oculare
Datorită reacţiilor adverse oculare raportate în timpul tratamentului cu AINS se recomandă ca
pacienţii care prezintă tulburări vizuale în timpul tratamentului cu piroxicam să fie examinaţi de
un oftalmolog.

Metabolizatori slabi ai substraturilor CYP2C9


La pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi ca fiind metabolizatori CYP2C9 slabi pe baza
antecedentelor/experienţei anterioare privind utilizarea altor substraturi CYP2C9, piroxicamul
trebuie administrat cu precauţie, deoarece concentraţia plasmatică a acestuia poate fi crescută în
mod anormal datorită unui clearance metabolic redus (vezi pct. 5.2, Farmacogenetică).

Utilizarea împreună cu anticoagulante orale


Administrarea concomitentă a AINS, inclusiv piroxicam, cu anticoagulante orale creşte riscul de
sângerare gastrointestinală şi non-gastrointestinală şi trebuie evitată. Anticoagulantele orale
includ anticoagulante de tip warfarină/cumarină precum şi anticoagulante orală de generaţie nouă
(de ex., apixaban, dabigatran, rivaroxaban). Anticoagularea/INR trebuie monitorizată la pacienţii
care urmează tratament cu anticoagulante de tip warfarină/cumarină (vezi pct. 4.3 şi 4.5).

General
Atunci când se utilizează în inflamaţii ale tractului respirator superior pentru ameliorarea durerii
şi inflamaţiei, trebuie ţinut cont de faptul că tratamentul cu AINS este doar unul simptomatic.
Atunci când se administrează la pacienţi cu astfel de afecţiuni, trebuie luată în considerare o
terapie concomitentă antibacteriană adecvată

Soluţia de piroxicam pentru administrare intramusculară conţine alcool benzilic. Alcoolul


benzilic utilizat cu rol de conservant a fost asociat cu numeroase reacţii adverse severe, inclusiv
„sindromul de gasping” şi decesul pacienţilor copii şi adolescenţi. Deşi dozele terapeutice
normale ale acestui medicament conţin în mod obişnuit cantităţi de alcool benzilic mult mai mici
decât cele raportate în asociere cu sindromul de „gasping”, nu se cunoaşte cantitatea minimă de
alcool benzilic care ar putea determina apariţia toxicităţii. Riscul de apariţie a toxicităţii
alcoolului benzilic depinde de cantitatea administrată şi de capacitatea ficatului de a metaboliza
substanţa chimică. Toxicitatea este mai probabil să apară la nou-născuţii prematuri şi cei cu
greutate mică la naştere. Poate provoca reacţii toxice şi anafilactoide la sugari şi copii sub 3 ani.

Nu este recomandată utilizarea Feldene la copiii sub 15 ani.

Un mililitru de soluţie injectabilă conţine etanol 100 mg.

Un mililitru de soluţie injectabilă conţine alcool benzilic 20 mg.

4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Acid acetilsalicilic: Similar altor AINS, trebuie evitată utilizarea piroxicamului în asociere cu
acidul acetilsalicilic sau utilizarea concomitentă cu alte AINS, inclusiv alte formulări de
piroxicam, deoarece nu există date adecvate care să demonstreze că asemenea asocieri determină
o îmbunătăţire mai mare decât cea obţinută doar cu piroxicam; în plus, posibilitatea de apariţie a
reacţiilor adverse este crescută (vezi pct. 4.4). Studiile la om au demonstrat că utilizarea
concomitentă a piroxicamului si acidului acetilsalicilic reduce concentraţia plasmatică de
piroxicam la aproximativ 80% din valoarea normală.

6
Piroxicamul interferează cu efectul antiagregant plachetar al acidului acetilsalicilic în doză
scăzută şi astfel poate interfera cu tratamentul profilactic cu acid acetilsalicilic al bolii
cardiovasculare.

Corticosteroizi: risc crescut de ulceraţii sau hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4)

Medicamente anticoagulante: AINS, inclusiv piroxicam, pot intensifica efectul medicamentelor


anticoagulante, cum ar fi warfarina. Sângerări au fost raportate rar la administrarea piroxicam la
pacienţi care urmau tratament cu anticoagulante cumarinice. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu
atenţie dacă se administrează concomitent piroxicam şi anticoagulante orale.
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de
hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).

Ca şi celelalte AINS, piroxicamul diminuă agregarea plachetară şi prelungeşte timpul de


sângerare. Acest efect trebuie avut în vedere atunci când sunt determinaţi timpii de sângerare.

Diuretice: AINS pot produce retenţie de sodiu, potasiu şi lichide, şi pot interfera cu acţiunea
natriuretică a diureticelor. Aceste proprietăţi trebuie avute în vedere atunci când sunt trataţi
pacienţi cu funcţie cardiacă compromisă sau hipertensiune arterială deoarece această interacţiune
poate fi responsabilă pentru agravarea acestor afecţiuni.

Antiacide: administrarea concomitentă de antiacide nu a avut nici un efect asupra valorilor


concentraţiilor plasmatice de piroxicam.

Antihipertensive: antihipertensive incluzând diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie a


angiotensinei (IECA), antagonişti ai angiotensinei II (AAII) şi beta-blocante: AINS pot reduce
eficacitatea diureticelor şi altor medicamente antihipertensive, inclusiv inhibitori ECA, AAII şi
beta-blocante. La pacienţii cu insuficienţă renală (ex.; pacienţi deshidrataţi sau pacienţi vârstnici
cu funcţie renală compromisă), coadministrarea unui inhibitor ECA sau un AAII şi/sau diuretice
cu un inhibitor de ciclooxigenază poate favoriza deteriorarea funcţiei renale, incluzând
posibilitatea unei insuficienţe renale acute, care este de obicei reversibilă.

Apariţia acestor interacţiuni trebuie luată în considerare la pacienţii care utilizează piroxicam
împreună cu un inhibitor ECA sau un AAII şi/sau diuretice. Astfel, administrarea concomitentă a
acestor medicamente trebuie realizată cu precauţie, în special la pacienţi vârstnici. Pacienţii
trebuie hidrataţi corespunzător şi trebuie evaluată necesitatea monitorizării funcţiei renale la
începutul tratamentului concomitent, iar apoi în mod periodic.

Digoxină şi digitoxină: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduce ratade filtrare
glomerurală (RFG) şi creşte concentraţiile plasmatice de glicozide. În cazul administrării
concomitente de digoxină sau digitoxină nu au fost observate modificări ale concentraţiilor
plasmatice de piroxicam sau ale oricăruia dintre cele 2 medicamente.

Litiu şi alte medicamente care se leagă de proteinele plasmatice: piroxicamul se leagă în proporţie
foarte mare de proteinele plasmatice şi, de aceea, este de aşteptat ca acesta să deplaseze alte
medicamente care sunt legate de proteinele plasmatice. Medicul trebuie să monitorizeze cu
atenţie pacienţii, pentru a modifica dozele ce trebuie administrate atunci când piroxicamul este
administrat pacienţilor care utilizează medicamente ce se leagă în proporţie foarte mare de
proteinele plasmatice. S-a raportat că AINS, inclusiv piroxicamul, cresc valorile concentraţiilor

7
plasmatice la starea de echilibru ale litiului. Se recomandă monitorizarea acestor valori la
iniţierea, modificarea sau întreruperea tratamentului cu piroxicam.

Cimetidină: rezultatele obţinute în urma efectuării a 2 studii separate indică o uşoară creştere a
absorbţiei piroxicamului în urma administrării de cimetidină, dar nici o modificare a parametrilor
eliminării sale. Cimetidina creşte aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC0-120 ore) şi concentraţia plasmatică maximă Cmax ale piroxicamului cu aproximativ 13-15%.
Rata eliminării este constantă, iar timpul de înjumătăţire nu suferă modificări importante.
Creşterea uşoară dar semnificativă a absorbţiei nu pare a avea vreo semnificaţie clinică.

Colestiramină: S-a demonstrat intensificarea eliminării orale şi a scăderii timpului de înjumătăţire


ale piroxicamului de către colestiramină. Pentru a minimiza această interacţiune, se recomandă
administrarea piroxicam cu cel puţin 2 ore inainte sau 6 ore după colestiramină.

Ciclosporină: Risc crescut de nefrotoxicitate.

Metotrexat: La administrarea concomitentă a metotrexatului cu AINS, inclusiv piroxicam, AINS


pot reduce eliminarea metotrexatului determinând niveluri plasmatice crescute de metotrexat. Se
recomandă precauţie, în special la pacienţii care primesc doze mari de metotrexat.

Tacrolimus: Posibilitatea unui risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate
împreună cu tacrolimus.

4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Fertilitatea
Pe baza mecanismului de acţiune, utilizarea AINS, inclusiv piroxicam, poate întârzia sau
împiedica ruptura folicului ovarian, acest lucru fiind asociat cu infertilitate reversibilă la unele
femei. La femeile ce prezintă dificultăţi de concepţie sau la cele care se află sub investigaţii
pentru infertilitate, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului cu AINS, inclusiv
piroxicam.

Sarcina
Deşi nu au fost observate efecte teratogene în studiile efectuate la animale, utilizarea
piroxicamului în perioada de sarcină nu este recomandată. Piroxicamul inhibă sinteza şi
eliberarea de prostaglandine prin inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei. Acest efect, ca şi în
cazul celorlalte AINS, a fost asociat cu o creştere a frecvenţei de producere a distociei şi a
întârzierii naşterii la femelele gestante, atunci când administrarea medicamentului a fost
continuată şi în ultima perioadă perioada finală a sarcinii. Despre AINS se ştie că produc
închiderea ductului arterial la nou-născuţi.

Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod advers sarcina. Date din studii
epidemiologice indică un risc crescut de avort spontan la utilizarea de inhibitori ai sintezei de
prostaglandine la începutul sarcinii. La animale, s-a arătat că administrarea de inhibitori ai
sintezei de prostaglandine determină creşterea pierderii sarcinii pre şi post-implantare.

Alcoolul benzilic poate traversa placenta (vezi pct. 4.4).

Alăptarea
Prezenţa piroxicamului în laptele matern a fost evidenţiată în timpul administrării iniţiale şi în
administrarea pe termen îndelungat (52 zile). Valorile concentraţiilor de piroxicam în laptele

8
matern sunt de aproximativ 1-3% din cele plasmatice. Nu a fost observată acumularea
piroxicamului în laptele matern aşa cum se întâmplă în plasmă, în timpul tratamentului. Utilizarea
piroxicamului la femeile care alăptează nu este recomandată deoarece nu a fost stabilit până în
prezent profilul de siguranţă clinică.

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele piroxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje.

4.8 Reacţii adverse

Piroxicamul este, în general, bine tolerat. Cele mai des întâlnite reacţii adverse sunt simptome
gastrointestinale, dar care în majoritatea cazurilor nu perturbă tratamentul.

Administrarea pe termen lung de doze de 30 mg sau mai mari determină o creştere a riscului de
reacţii adverse gastrointestinale (Vezi pct. 4.4, Efecte gastro-intestinale).

Evaluări obiective ale aspectului mucoasei intestinale şi a pierderilor intestinale de sânge au arătat
că administrarea de 20 mg piroxicam/zi în una sau mai multe doze, are un efect semnificativ mai
puţin iritant asupra tractului gastrointestinal decât administrarea de acid acetilsalicilic.

Reacţii adverse la piroxicam aranjate pe categorii de frecvenţă

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Frecvenţă


sisteme şi frecvente 1/100 şi <1/10 frecvente 1/10 000 rare necunoscută
organe 1/10 1/1000 şi şi <1 000 <1/10000 (nu poate fi
<1/100 estimată pe
baza datelor
disponibile)
Tulburări Anaemie, Anemie
hematolo- Eozinofilie, aplastică,
gice şi Leucopenie, Anemie
limfatice Trombocitopenie hemolitică
Tulburări Anafilaxie,
ale Boala serului
sistemului
imunitar
Tulburări Anorexie, Hipoglicemie Retenţie de
metabolice Hiperglicemie fluide
şi de
nutriţie
Tulburări Depresie,
psihice Coşmaruri,
Halucinaţii,
Insomnie,
Confuzie
mentală,
Modificări
aledispoziţiei,
Nervozitate

9
Reacţii adverse la piroxicam aranjate pe categorii de frecvenţă

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Frecvenţă


sisteme şi frecvente 1/100 şi <1/10 frecvente 1/10 000 rare necunoscută
organe 1/10 1/1000 şi şi <1 000 <1/10000 (nu poate fi
<1/100 estimată pe
baza datelor
disponibile)
Tulburări Ameţeli, Cefalee, Meningită
ale Somnolenţă, aseptică,
sistemului Vertij Parestezie
nervos
Tulburări Vedere Iritaţie
oculare înceţoşată oculară, Edem
palpebral
Tulburări Tinitus Tulburări ale
acustice şi auzului
vestibular
e
Tulburări Palpitaţii
cardiace
Tulburări Vasculită,
vasculare Hipertensiune
Tulburări Bronhospasm,
respiratori Dispnee,
i, toracice Epistaxis
şi
mediasti-
nale
Tulburări Disconfort Stomatită Gastrită,
gastro- abdominal, Durere Sângerări
intestinale abdominală, gastro-
Constipaţie, intestinale
Diaree, (incluzând
Jenă epigastrică, hematemeză şi
Flatulenţă, melenă),
Greaţă, Vărsături, Pancreatită,
Indigestie Perforaţie de
organ,
Ulceraţie

Tulburări Hepatită
hepatobi- letalăIcter
liare

10
Reacţii adverse la piroxicam aranjate pe categorii de frecvenţă

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Frecvenţă


sisteme şi frecvente 1/100 şi <1/10 frecvente 1/10 000 rare necunoscută
organe 1/10 1/1000 şi şi <1 000 <1/10000 (nu poate fi
<1/100 estimată pe
baza datelor
disponibile)
Afecţiuni Prurit, Alopecie,
cutanate şi Erupţii cutanate Angioedem,
ale tranzitorii Dermatită
ţesutului exfoliativă,
subcutana Ertem
t polimorf,
Purpură non-
thrombocito-
penică
(Henoch-
Schoenlein),
Onicoliză,
Reacţii
fotoalergice,
Sindrom
Stevens-
Johnson,
Necroliză
toxică
epidermală,
(Bola Lyell)
Urticarie,
Erupţii
veziculo-
buloase
Tulburări Sindrom
renale şi nefrotic,
ale căilor Glomerulone-
urinare frită, Nefrită
interstiţială,
Insuficienţă
renală
Tulburări Fertilitate
ale apara- scăzută la
tului femei
genital şi
sânului

11
Reacţii adverse la piroxicam aranjate pe categorii de frecvenţă

Aparate, Foarte Frecvente Mai puţin Rare Foarte Frecvenţă


sisteme şi frecvente 1/100 şi <1/10 frecvente 1/10 000 rare necunoscută
organe 1/10 1/1000 şi şi <1 000 <1/10000 (nu poate fi
<1/100 estimată pe
baza datelor
disponibile)
Tulburări Edem (în special Reacţii
generale şi la nivelul adverse locale
la nivelul gleznelor) (senzaţie de
locului de arsură) sau
adminis- distrucţii
trare tisulare (abces
steril, necroză
de ţesut
adipos) la
locul de
injectare,
Stare de rău,
Durerii cu
caracter
tranzitoriu
după injectare
Investigaţi Creşteri Creşteri Pozitivare a
i reversibile ale reversibile ale anticorpilor
diagnostic uremiei, creatininei antinucleari,
e Valori crescute ale Scăderea
concentraţiilor greutăţii,
plasmatice ale Scăderea
transaminazelor, valorilor
Creşterea greutăţii hemoglobi-
nemiei şi a
hematocritului
fără a fi
asociată cu
sângerări
gastrointestina
le evidente

Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în
doze mari şi în tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de aparitie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral)
(vezi pct. 4.4).

4.9 Supradozaj

În caz producerii unui supradozaj cu piroxicam, se recomandă efectuarea tratamentului de


susţinere şi simptomatic.

12
Deşi până în prezent nu au fost efectuate studii, este probabil ca hemodializa să nu fie utilă pentru
grăbirea eliminării piroxicamului, deoarece medicamentul este legat de proteinele plasmatice în
proporţie foarte mare.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, oxicami.


Cod ATC: M01A C01.

Piroxicamul este un medicament AINS care are şi proprietăţi analgezice şi antipiretice.


Administrarea de piroxicam la animalele de laborator poate reduce edemul, eritemul, proliferarea
tisulară, febra şi durerea. Medicamentul este eficace indiferent de etiologia inflamaţiei.
Deşi mecanismul său de acţiune nu este pe deplin înţeles, studii independente in vitro au
demonstrat că piroxicamul intervine în câteva etape ale răspunsului imun şi inflamator prin:
- inhibarea sintezei de prostaglandine prin inhibarea reversibilă a ciclooxigenazei;
- inhibarea agregării neutrofilelor;
- inhibarea migrării polimorfonuclearelor şi monocitelor la nivelul zonei de inflamaţie:
- inhibarea eliberării de enzime lizozomale din leucocitele stimulate;
- inhibarea producerii de către neutrofile a anionilor superoxid;
- scăderea producerii de factor reumatoid atât sistemic, cât şi sinoval la pacienţii cu
poliartrită reumatoidă seropozitivă.

S-a stabilit că piroxicamul nu acţionează prin stimularea axului hipofizo-suprarenalian. Studiile in


vitro nu au evidenţiat nici un efect negativ asupra metabolismului cartilajului.

În studiile clinice s-a demonstrat că piroxicamul este eficace ca analgezic în durerile de diverse
etiologii (dureri post-traumatice, post-epiziotomie, postoperatorii). Instalarea efectului analgezic
este rapidă.

În dismenoreea primară creşterea nivelului prostaglandinelor endometriale determină


hipercontractilitate uterină, producând ischemie uterină şi durere. Piroxicamul este un inhibitor
puternic al sintezei de prostaglandine, determinând scăderea hipercontractilităţii uterine, eficace
în tratamentul dismenoreei primare.

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie şi distribuţie

Tratamentul ce debutează cu o doză de atac zilnică de 40 mg piroxicam, administrată în primele 2


zile şi este continuat cu administrarea unei doze zilnice de 20 mg piroxicam face posibil ca un
procent crescut (aproximativ 76%) al valorilor concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru să
fie atinse imediat după administrarea celei de-a doua doze. Valorile concentraţiilor plasmatice la
starea de echilibru, ale ariilor de sub curbele concentraţiilor plasmatice în funcţie de timp şi ale
timpilor de înjumătăţire prin eliminare sunt similare celor obţinute în urma aplicării schemei de
tratament cu doze zilnice de 20 mg piroxicam.

Un studiu de biodisponibilitate comparată cu doze multiple, privind forma injectabilă şi cea orală
sub formă de capsule a demonstrat că după injectarea intramusculară de piroxicam, valorile

13
concentraţiilor plasmatice sunt semnificativ mai crescute decât cele obţinute după administrarea
de capsule în decursul primelor 45 de minute de la administrare în prima zi, în decursul primelor
30 de minute în a doua zi şi în decursul primelor 15 minute în cea de-a şaptea zi. Cele două forme
farmaceutice sunt bioechivalente.

Metabolizare şi eliminare

Piroxicamul este metabolizat extensiv şi mai puţin de 5% din doza zilnică este excretată
nemodificată în urină şi materii fecale. Metabolismul piroxicamului este mediat predominant la
nivel hepatic de către citocromul P450 CYP2C9. O cale importantă de metabolizare este
hidroxilarea inelului piridoxil al catenei laterale a piroxicamului, urmată de conjugarea cu acidul
glucuronic şi eliminarea pe cale urinară. La om, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
este de aproximativ 50 ore.

La pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi ca fiind metabolizatori CYP2C9 slabi pe baza


antecedentelor/experienţei anterioare privind utilizarea altor substraturi pentru CYP2C9,
piroxicamul trebuie administrat cu precauţie deoarece concentraţia plasmatică a acestuia poate fi
crescută în mod anormal datorită unui clearance metabolic redus (vezi pct. 4.4).

Farmacogenetică:

Activitatea CYP2C9 este redusă la persoanele cu polimorfism genetic, cum ar fi polimorfismele


CYP2C9*2 şi CYP2C9*. Date limitate din două rapoarte publicate arată că pacienţii cu
genotipurile CYP2C9*1/*2 heterozigot (n=9), CYP2C9*1/*3 heterozigot (n=9) şi CYP2C9*3/*3
homozigot (n=1) au avut concentraţii sistemice de piroxicam de 1,7 ori, 1,7 ori şi respectiv 5,3 ori
mai mari faţă de pacienţii cu CYP2C9*1/*1 (n=17, genotipul cu metabolizare normală) după
administrarea orală a unei singure doze. Valorile medii ale timpului de înjumătăţire prin eliminare
ale piroxicamului în cazul subiecţilor cu genotipurile CYP2C9*1/*3 (n=9) şi CYP2C9*3/*3
(n=1) au fost de 1,7 ori şi 8,8 ori mai mari faţă de pacienţii cu CYP2C9*1/*1 (n=17). Se
estimează că frecvenţa genotipului *3/*3 homozigot este între 0% şi 5,7% în diverse grupuri
etnice.

5.3 Date preclinice de siguranţă

Au fost efectuate studii de toxicitate subacută şi cronică la şoareci, şobolani, câini şi maimuţe,
utilizând doze cuprinse între 0,3 mg/kg şi zi şi 25 mg/kg şi zi. Doza cea mai mare a fost de
aproximativ 90 de ori mai mare decât doza recomandată la om. Singurele modificări patologice
observate au fost similare cu cele observate şi în cazul administrării altor antiinflamatoare
nesteroidiene: necroză papilară renală şi leziuni gastro-intestinale.
Cu privire la ultimul efect, s-a observat că maimuţele au fost mai rezistente, iar câinii au fost, în
mod neobişnuit, mai sensibili.

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

6.1 Lista excipienţilor

Dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat,


Nicotinamidă,
Propilenglicol,
Etanol anhidru,

14
Alcool benzilic,
Hidroxid de sodiu,
Acid clorhidric,
Apă pentru preparate injectabile.

6.2 Incompatibilităţi

Soluţia injectabilă intramuscular nu trebuie amestecată cu alte medicamente.

6.3 Perioada de valabilitate

5 ani.

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la temperaturi sub 30ºC.

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Cutie cu 6 fiole din sticlă brună a câte un mililitru soluţie injectabilă.

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Fără cerinţe speciale.

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu


reglementările locale.

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

PFIZER EUROPE MA EEIG


Ramsgate Road
Sandwich, Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie

8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5263/2005/01

9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reautorizare - Aprilie 2005

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Octombrie 2015

15