Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Arheologie in nisip
In lucrarea sa intitulata „Intalniri cu oameni remarcabili”, care a fost si ecranizata, autorul
francez Georges Gurdjieff relateaza calatoria pe care a facut-o in Asia Centrala, cu putin timp
inainte de cel de-al doilea razboi mondial.
In ceea ce priveste desertul Gobi, el afirma: „Dupa ce am plecat din Taskent, am ajuns la F., o
mica localitate la limita desertului Gobi. Ne-am imprietenit repede cu locuitorii si acestia au
inceput in scurt timp sa ne dezvaluie tot felul de credinte legate de zona in care traiau. Majoritatea
relatarilor afirma ca multe sate, ba chiar orase intregi, erau ingropate sub nisipuri, impreuna cu
nenumarate comori care au apartinut popoarelor ce au locuit in aceasta regiune, candva foarte
prospera. Locul exact unde se afla toate acele comori era cunoscut de cativa oameni batrani, dar
care nu voiau sa vorbeasca. Era un secret care se transmitea prin mostenire, sub juramant, si
oricine il trada era pedepsit aspru”.
Gurdjieff nu este singurul calator occidental care povesteste astfel de legende, auzite chiar de la
locuitorii din zona. Niste legende cat se poate de adevarate, se pare, pentru ca localnicii pareau
sa cunoasca precis locurile unde astfel de vestigii puteau fi gasite, pazind insa cu sfintenie acest
secret fata de orice strain.
Existenta unei civilizatii foarte vechi intr-o regiune care astazi este doar un desert nu are nimic
surprinzator in materie de arheologie. Dar spre deosebire de Mesopotamia sau de Egipt, daca o
astfel de civilizatie a putut exista pe locul unde astazi se afla desertul Gobi, vestigiile sale
trebuie sa fie ingropate foarte adanc sub pamant. Arheologii europeni nu au avut niciodata
acces la aceste secrete mongole. Sansa i-a suras, insa, unui american, care relateaza, intr-una
din lucrarile sale, sapaturile pe care le-a intreprins pana la 30 de metri adancime, sub
nisipurile din Gobi.
Tablitele misterioase
In 1893, un american pe nume Baird Spalding intreprinde, impreuna cu alti zece oameni de
stiinta, o calatorie prin India, Tibet si Himalaya, cu scopul de a compara realitatile spirituale
din aceste tari. Aceasta aventura s-a dovedit a fi nu doar initiatica, ci si rodnica, Spalding
facandu-se recunoscut, mai apoi, prin intermediul unei lucrari de referinta in litereatura
Cayce.
Ceea ce reiese cel mai des din viziunile mediumului este abundenta aurului, existenta unui oras
al aurului, a unui templu al aurului, mult mai multa bogatie decat in Atlantida sau Egipt.
Aceasta civilizatie preistorica a atins un nivel de rafinament moral si material foarte inalt, o
societate fara clase, cu adevarat democratica, cu cetateni care se auto-guvernau, fara a avea
nevoie de conducatori sau de preoti. Aceasta societate practica, de asemeni, egalitatea intre
sexe, cat si monogamia.
Toata lumea muncea si primea drept salariu pe o zi o piesa de aur de forma patrata, cu o gaura
in mijloc (la fel ca vechile monede chinezesti).
Viziunile lui Cayce au dezvaluit la un moment dat o decadenta a acestui sistem egalitar, cu
aparitia claselor sociale, dar si cu inaintarea devastatoare a nisipurilor spre oras.
Aceasta coincidenta nesperata intre doua surse de informatie radical diferite, calugarii tibetani
si Edgar Cayce, duc la o viziune preistorica noua. Nu numai existenta unor civilizatii avansate
foarte vechi se vede confirmata prin surse diferite, ba chiar si prin dovezi arheologice, dar
chiar si opiniile acreditate in prezent despre evolutia umanitatii ar trebui revizuite. Este foarte
posibil ca ea sa fi cunoscut o perioada de aur, inainte de a regresa, intrand in epoca fierului,
atat de intunecata…