Sunteți pe pagina 1din 5

Management Educațional și Dezvoltare Curriculară

Managementul Organizațiilor Educaționale


Catalina Cătălina, anul I

Etimologic, termenul de management provine din latinescul „manum agere -


a conduce cu mâna”, fiind o substantivizare a verbului „maneggiare”, sinonim cu
verbul „to manage”, care se traduc prin: „a dirija”, „a conduce”, „a coordona”
grupuri de oameni. „arta de a înfăptui ceva împreună cu alți oameni” (conform
definiției date de de Mary Follet).
Din punct de vedere economic, managementul se definește ca arta de a
conduce, de a organiza și direcționa diferitele sectoare ale unui agent economic
pentru ca acestea, luate împreună, să conducă la obținerea produselor finite sau a
serviciilor pe care acel agent economic și le-a propus, și implicit, pentru a fi
eficient pe piață.
Din punct de vedere sociologic, Frederick W. Taylor definea managementul,
în cartea sa Shop Management, publicată în 1903, a ști exact ce doresc să facă
oamenii și a-i supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai bună și
mai ieftină.
Politologia definește managementul politic printr-un model de conducere
eficientă a societății, realizabil prin cunoașterea, respectarea și valorificarea optimă
a intereselor comune, generale sau particulare, existente la scară socială, orientate
strategic, în sens pozitiv, global și deschis, sistemic și inovator.
Managementul educației reprezintă o ”știință pedagogică, elaborată printr-o
stategie de cercetare de tip interdisciplinari, angajată în studiul evenimenelor care
intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea
programelor educative.”1
Conceptul pedagogic de management definește un model de conducere a
activității de educație, proiectată și realizată la toate nivelurile sistemului și ale

1
Cristea S. Dicționar de pedagogie, Editura Litera International, Chișinău, 2002

1
Management Educațional și Dezvoltare Curriculară
Managementul Organizațiilor Educaționale
Catalina Cătălina, anul I
procesului de învățământ, în contextual societății postmoderne, informaționale,
bazată pe cunoaștere.2
Managementul educațional este știința și arta de a pregăti resursele umane,
de a forma personalități potrivit unor finalități solicitate de societate și acceptate de
individ. El presupune o abordare interdisciplinară, care studiază evenimentele ce
intervin în decizia organizării unei activități pedagogice determinate și în gestiunea
programelor educative. Conducerea managerială implică și accente pe idei, pe
abordare sistematică, pe schimbare, pe strategie pe inovare.” (Nicolae Stan).
Managementul pedagogic reprezintă, pe de o parte, o metodologie de
abordare globală, optimă și strategică a activității de educație, iar pe de altă parte,
un model de conducer a unității de bază a sistemului de învățământ, aplicabil la
nivelul organizației școlare complexe. (vezi Cristea, S, 1996, D.)
Putem rezuma conceptul de management pedagogic sau educațional la a fi
un model de conducere eficientă a educației, realizată la nivel global/sistemic,
optim, în raport de resursele și condițiile existente, strategic, pe termen mediu și
lung și inovator. (vezi Cristea S, Concepte fundamentale în pedagogie, vol 5,
2017)
Managementul pedagogic se manifestă la nivelul sistemului de învățământ
ca sistem de educație, la nivel de școală ca organizație socială, la nivelul procesului
de învățământ ca principalul subsistem al sistemului de învățământ și la nivelul
clasei de elevi, abordată ca grup sociopedagogic.
În continuare, am ales să mă axez pe managementul organizației școlare
raportat la conducerea de bază din sistemul de învățământ, conducerea școlii.
Conducerea școlii reprezintă activitatea angajată la nivel de system și
process de învățământ pentru a se realiza funcțiile managerial ale instituțiilor

2
Cristea S., Concepte fundamentale în pedagogie, vol. 5, Editura DPH, 2017

2
Management Educațional și Dezvoltare Curriculară
Managementul Organizațiilor Educaționale
Catalina Cătălina, anul I
specializate în formarea-dezvoltarea permanent a personalității elevului, prin
intermediul unor structuri managerial corespunzătoare, organizate în plan central,
teritorial și local.
Funcțiile manageriale ale instituției școlare sunt:
- funcția de planificare-organizare a activității din cadrul insituției școlare ( se
valorifică toate resursele umane, financiare, material și informaționale, efficient,
pentru a elabora planul general de muncă al școlii, planurile comisiilor metodice și
planurile de activitate individuale ale cadrelor didactice);
- funcția de orientare metodologică a procesului de învățământ (se vizează
complementaritatea operațiilor de control și îndrumare, prin valorificarea acțiunii
managerial de informare-evaluare-comunicare);
- funcția de reglare-autoreglare a procesului didactic și educative proiectat la
nivelul instituției se axează pe două categorii de activități manageriale:
perfecționarea cadrelor didactice și cercetarea pedagogică.3
Activitatea de management la nivel de instituție include următoarele acțiuni
managerial de tip evaluativ:
- informare managerială – funcție de control, măsurare, constatare,
consemnarea stării obiectului evaluat;
- aprecierea managerială –funcție de diagnoză a stării obiectului evaluat,
având ca obiective interpretarea pedagogic a inforamțiilor obținute și
anticiparea deciziei preliminare;
- decizia managerială parțială și/sau finală, nonformală și formală – funcție
specific de prognoză a direcțiilor de evoluție a obiectului evaluat, având ca
obiective specifice comunicarea pedagogic a deciziei, justificarea pedagogic
a deciziei, orientarea pedagogic spre o evoluție prin stabilirea unor măsuri

3
Cristea S., Dicționar de pedagogie, Editura Litera Educațional, Chișinău, 2002

3
Management Educațional și Dezvoltare Curriculară
Managementul Organizațiilor Educaționale
Catalina Cătălina, anul I
de corectare, ameliorare, ajustare structural a activității evaluate și de reluare
a ciclului managerial la nivel superior de reușită socială.4
În sens tradițional, activitatea de conducere a școlii vizează următoarele
obiective și domenii de referință:
- îndrumarea, controlul și administrarea tuturor activităților din învățământ,
realizate la nivel național, territorial și local;
- reglementarea principalelor problem de organizare, conținut, metodologie,
evaluare într-o manieră centralizată sau descentralizată, stabilită la nivel de
politică a educației;
- elaborarea deciziilor cu valoare administrativă și pedagogic necesare pentru
perfecționarea continuă a activității la nivel de sistem și proces, în raport cu
legislația curentă și cu principiile conducerii științifice.
În literatura de specialitate, se menționează următoarele tipuri de model de
conducere la nivel de unitate școlară:
Modelul conducerii tehnocratice reflectă valorile culturii societății
industrializate dezvoltate, promovate la nivelul unor structuri rigide ( încrederea
nelimitată în tehnocrați /specialiști, subordonarea politică a acestora).
Modelul conducerii managerial axat pe valorile culturii societății
informaționale angajate global la nivelul economiei bazată pe cunoaștere li al
democrației politice.
Modelul conducerii birocratice reflectă valorile culturii societății
industrializate timpurii. Cadrul normative ierarhic se bazează pe patru principii:
stabilitatea posturilor pe viață, ierarhizarea funcțiilor de conducere pe vertical,
diviziunea muncii pe domenii înguste, promovarea raporturilor interpersonal între
conducători și conduși. acest model de conducere birocratică este în contradicție

4
Cristea S., Concepte fundamentale în pedagogie, vol.5, Editura DPH, București, 2017

4
Management Educațional și Dezvoltare Curriculară
Managementul Organizațiilor Educaționale
Catalina Cătălina, anul I
cu modelul de conducere globală, sistemică, optimă, pe termen lung și mediu,
inovatoare, tipic societății postindustruiale, informaționale, bazată pe cunoaștere.
De asemenea, acest model de conducere este ineficient, pedagogic și social, în
contextual deschis al sistemului de învățămât, caracterizat prin schimbări rapide.5

În unitatea de învățământ în care îmi desfășor activitatea, am identificat


următoarele deficiențe ale managementului:
- dificultatea în a delega sarcini către cadrele didactice competente;
- activitatea de informare și apreciere a cadrelor didactice nu stă sub semnul
transparenței totale, întâlnindu-se o lipsă de corelare între atribuțiile cadrelor
didactice și așteptările conducerii.
Ca soluție pentru prima problemă, aș propune un training pentru manageri,
training care să sublinieze importanța atriburii de sarcini clare angajaților pentru a
fi cât mai eficienți ca echipă.
A doua deficiență remarcată ar avea drept soluție corelarea fișei postului cu fișa
de autoevaluare a cadrelor didactice și înmânarea lor în primele zile ale anului
școlar.

5
Cristea S., Concepte fundamentale în pedagogie, vol.5, Editura DPH, București, 2017

S-ar putea să vă placă și