Descrierea cazului

P.A are 35 de ani, mamă a doi copii, un băiețel de 8 ani și o fetiță de 6 ani. Este divorțată de 4
ani, dar timp de 3 ani a continuat să locuiască cu fostul soț. În urma cu 1 an s-au separat
definitiv, P.A descoperind că soțul are o relație cu prietena ei cea mai bună. Relația celor doi nu
a durat mult, bărbatul găsindu-și altă parteneră, mai învârstă, cu un statul social și o situație
financiară foarte bună.

Relația dintre mamă, tatăl copiilor și copii este una disfuncțională, sunt dificultăți de relaționare
și de asemenea sunt și anumite probleme de comportament. Mama dorește o restabilire a
relației cu fostul soț în vederea unei bune comunicări și relaționări, atât cu ea cât și cu copiii.
Băiatul refuză să mai discute cu tatăl după ce l-a surprins pe acestea sărutându-se cu noua
parteneră. Refuză de asemenea, să exerseze la un instrument muzical, instrument la care cântă
și tatăl său. Este trist și agresiv verbal. Fetița avea comportamente dezadaptative în relație cu
persoanele străine, solicitând multă atenție, iar când nu i se oferea aducea jigniri sau plângea,
dezvoltând tulburări de conduită atât verbale cât și comportamentale.

Obiective

1. Îmbunătățirea dinamicii familiale pentru obținerea unui mediu familial funcțional;

2. Depășirea momentului de criză pentru ca familia să poată funcționa în continuare într-un
climat confortabil;
3. Restabilirea relației cu fostul soț în vederea unei bune comunicări și relaționări atât cu ea cât
și cu copiii, așa cum este firesc pentru a acorda amândoi suportul necesar unei dezvoltări
armonioase a personalității acestora;

Abordarea cazului din perspectiva strategică

Analizând cazul prin intermediul școlii structuraliste, s-au urmărit interacțiunile dintre membrii
familiei(mamă-fostul soț, mamă-copii, frate-soră)de unde reiese o coeziune și o flexibilitate scăzută. Cei
doi părinți se află în stadiul familiei cu copii mici, unde puterea de decizie o are mamă, ea fiind ceea care
locuiește și are grijă de copii. Cei doi soți au subsisteme separate, între ei fiind o graniță rigidă, cu
contacte puține, nereușind să comunice nici măcar în ceea ce privește neviile copiilor. În subsistemul
adulților, apar dificultăți de relaționare. Subsistemul parental nu funcționează nici el cum trebuie, pentru
că tatăl nu se implică mai deloc în creșterea copiilor, astfel având o graniță rigidă și cu ei. Între mamă și
copii granițele sunt difuze,ea neștiind cum să comunice clar cu copii ei, aceștia din urmă formând o
coaliție, ei înțelegându-se foarte bine.