11/18/2010

Definirea noţiunii de specie

… Naturaliştii au grupat
vieţuitoarele în: încrengături,
clase, ordine, familii, genuri,
specii. Se poate spune că specia
încheie studiul zoologiei şi
d hid pe acela
deschide l all zootehniei.
h i i
… Noţiunea de specie a preocupat
pe naturalişti mai mult decât
celelalte diviziuni ale sistematicii,
Ch. Darwin intitulându-şi
NOŢIUNEA DE SPECIE principala sa lucrare „Originea
speciilor", ceea ce demonstrează
preocuparea pentru aceasta
unitate sistematică.

… Înaintea lui Darwin, în … Carl Linné (1707-1778)

secolul al XVII-lea,
naturalistul John Ray
(1686) defineşte
specia ca „oo grupa de
vieţuitoare care
conţine forme specific
diferite, dar care
păstrează în
permanenţă aceeaşi
înfăţişare".
precizează conţinutul
noţiunilor de gen şi specie,
adăugând noţiunile de
„ordin", care conţine mai
multe g
genuri,, şşi de „„clasă",,
care conţine mai multe
ordine. Ulterior au apărut
noţiunile: ”familie”, între
gen şi ordin;
”încrengătură”, care
cuprinde mai multe clase;
”varietate”, ca
subdiviziune a speciei.

… Definiţia dată la început speciei era simplă: „Specia este o …
grupare de indivizi asemănători unii cu alţii, care sunt
urmaşii altor indivizi cu care se aseamănă”. Acestei definiţii
i se reproşează că nu ia, în considerare procesul evoluţiei.
J.B. Lanark, punând accentul pe condiţiile de mediu ca
factor al evoluţiei,
ţ , defineşte
ş specia
p ca o grupare
g p de indivizi
asemănători pe care reproducţia îi perpetuează în aceeaşi
stare atât timp cât condiţiile de mediu în care trăiesc nu se
schimbă suficient ca să facă să varieze deprinderile,
caracterele şi formele lor.
… Se poate defini specia ca fiind „o grupa de indivizi care
prezintă particularităţi ontogenetice asemănătoare şi, ca
urmare, caractere morfo-fiziologice şi de comportament
specifice, reproducându-se între ei, fără a se amesteca cu
indivizii din alte specii”.
Elementul principal care caracterizează o specie este
capacitatea reproductiva, ceea ce a făcut pe Mayr (1953)
să definească specia ca „totalitatea indivizilor care se
reproduc între ei (real sau potenţial) şi care sunt izolaţi
reproductiv de indivizii din alte asemenea grupe”. Prin
menţiunea
ţ „„real" sau „potenţial",
„p ţ , introdusă în această
definiţie, se arată situaţia concretă existentă în interiorul
speciilor, aşa cum se găsesc ele în natură. Indivizii din
aceeaşi specie au capacitatea de a se reproduce între ei,
dar nu absolut toţi indivizii unei specii ajung să se
împerecheze între ei. Cei situaţi la limitele extreme ale ariei
geografice ocupate de specie au foarte puţine şanse de a
se întâlni, a se împerechea şi de a lăsa urmaşi. Deci, în
cadrul speciei nu există o panmixie totală, o unitate totală în
privinţa bazei ereditare a indivizilor.

1
 11/18/2010

CARACTERE DE SPECIE
… Indivizii care, în mod efectiv, se reproduc între ei au o … Însuşirile pe baza cărora se face clasificarea
bază ereditară comună, ocupă spaţii limitate, constituie vieţuitoarelor în diferite unităţi sistematice
aşa-numitele „populaţii”. Aceasta izolare reproductivă,
nu absolută, dar efectivă, duce la apariţia unor poartă denumirea de caractere sistematice (sau
deosebiri de ordin genetic între populaţiile aceleiaşi caractere taxonomice); în măsura în care
specii
p şşi,, ca atare,, spunem
p că avem o specie
p politipică.
p p acestea servesc la diferenţierea
ţ speciilor,
p , ele
Când diferenţele de ordin genetic se exteriorizează prin mai sunt denumite caractere de specie.
diferenţe morfo-structurale se spune ca avem o specie
polimorfa. … Caracterele de specie se împart în 5 grupe, şi
… Speciile, deci, nu pot fi considerate ca unităţi sistematice anume: caractere morfologice; caractere
omogene; în marea majoritate a cazurilor ele sunt fiziologice; caractere ecologice; caractere
constituite din subunităţi reprezentând populaţiile, deci etologice şi caractere geografice (de repartiţie
le putem defini a fi ca un ,,agregat de populaţii geografică).
panmictice izolate reproductiv”.

Caracterele morfologice Caracterele fiziologice,

… au fost şi sunt şi în prezent cele mai importante criterii de diferenţiere …
a speciilor. Ele se referă la aspecte legate de formă, de macro şi
microstructura. Se deosebesc următoarele categorii de caractere …
taxonomice morfologice:
… Aspecte morfologice externe, adică particularităţi ale formei corpului,
ale structurii şi coloritului producţiei piloase, penajul la păsări şi părul
la mamifere;
mamifere
… Particularităţi anatomice (morfologia internă): forma oaselor şi
raportul dintre dimensiunile acestora, numărul segmentelor osoase; …
particularităţi anatomice ale organelor interne: tub digestiv şi organe
anexe, cord, pulmoni, rinichi şi mai ales particularităţi ale organelor
genitale, întrucât acestea pot determina izolarea reproductivă -
factor important în formarea speciilor;
… Particularităţi citologice ale nucleului şi, în primul rând, numărul de
cromozomi, pot servi la diferenţierea speciilor. Fiecărei specii îi este
caracteristic un anumit număr de cromozomi care pot prezenta
dimensiuni, formă şi structură diferite.
de specie, folosite ca mijloace taxonomice sunt: particularităţi metabolice,
particularităţi serologice şi biochimice şi capacitate reproductivă.
Particularităţile metabolice se folosesc pentru identificarea speciilor microbiene,
atunci când identificarea lor nu se poate face pe baza caracterelor morfologice
şi culturale. Se foloseşte activitatea fermentativă cu dezvoltarea anumitor compuşi
caracteristici unor specii microbiene. Se mai pot folosi, pentru diferenţierea unor
specii microbiene şşi particularităţile
ţ metabolice ale acestora; imposibilitatea de a
se dezvolta fără a avea în mediile de cultura anumiţi metaboliţi esenţiali,
îndeosebi vitamine sau aminoacizi.
Particularităţile serologice şi biochimice: fiecare specie se caracterizează.printr-un
anumit tip de metabolism; pornind de la aceleaşi substanţe folosite ca hrană,
fiecare specie sintetizează diferite complexe chimice cu o structură moleculară
caracteristică numai pentru indivizii din specia respectivă, diferite de cele
sintetizate de alte specii. Folosirea metodei serologice la organismele superioare
cere o atenţie deosebită, întrucât nu toate umorile sau elementele figurate au
aceeaşi specificitate antigenică.

Capacitatea reproductivă
… Caractere ecologice … Caractere etologice
… este cel mai important caracter fiziologie al specie, indivizii ce aparţin … În cursul dezvoltării lor, între … La indivizii care aparţin
aceleiaşi specii se împerechează în mod normal între ei şi dau produşi diferitele specii care aceleiaşi specii se constată
ce se pot reproduce mai departe. Indivizii din specii diferite nu se pot populează aceleaşi zone anumite particularităţi de
împerechea între ei sau, daca însămânţarea se face de către om, geografice s-au creat comportament. Cel mai
produşii obţinuţi sunt sterili, nu se pot reproduce mai departe. adaptări la vieţuirea în important criteriu etologic
… O delimitare categorică a speciilor pe baza fecundităţii nu se poate comun. Aceste adaptări se este afinitatea reproductivă a
face deoarece se întâlnesc o serie de stări intermediare
face, intermediare, şi anume:
anume referă la modul de procurare indivizilor din aceeaşi specie
a hranei şi se exteriorizează şi respingerea faţa de
… - împerecherea şi fecundarea sunt posibile pe cale artificială dar prin fenomene de indivizii altor specii. La păsări
produşii nu se pot dezvolta şi mor în primele stadii de dezvoltare comensualism şi parazitism. apar diferenţieri în ceea ce
embrionară; Aceste caractere se folosesc priveşte construirea cuiburilor,
… - împerecherea şi fecundarea sunt posibile: produşii sunt născuţi vii dar în taxonomia animalelor iar la insecte în construirea
sunt în totalitate sterili; inferioare. coloniilor.
… - împerecherea şi fecundarea sunt posibile: produşii sunt parţial sterili, … Repartiţia geografică
sau femelele fertile, masculii sterili;
… Când diferenţierile morfologice şi fiziologice nu sunt concludente, se
… - împerecherea şi fecundarea sunt posibile: produşii sunt în totalitate recurge la repartiţia geografică, diferitele specii având anumite arii
fecunzi, ca şi când ar fi vorba de aceeaşi specie, dacă nu ar fi celelalte geografice de răspândire ce le sunt caracteristice.
caractere de specie foarte diferite.

2
 11/18/2010

… Cunoscând modul cum s-a desfăşurat procesul domesticirii şi modificările

de natură anatomică, fiziologică, comportamentală, pe care acest
proces le-a determinat, se pot trage unele concluzii asupra modului de
acţionare în vederea transformării animalelor domestice în direcţii cât
mai adecvate scopurilor economice.
… Domesticirea a avut loc cu peste 8-10.000 de ani în urmă şi, de aceea,
nu există prea multe date directe asupra modului cum s-a s a produs acest
proces. Neexistând date scrise asupra acestui proces ele sunt deduse
din referiri indirecte. Astfel de date sunt furnizate, în primul rând, de
anatomia comparată, prin compararea formelor domestice cu cele
sălbatice care trăiesc în zonele noastre sau cu fosile ale formelor
ORIGINEA ANIMALELOR dispărute. Indicaţii preţioase dau şi cercetările cariologice, proprietăţile
serologice şi imunologice, dar mai ales cercetarea capacităţii
reproductive. Astfel, porcii, caii, oile şi majoritatea speciilor de păsări
DOMESTICE domestice se pot împerechea cu forme sălbatice originare, dând produşi
normali. Câinele domestic se poate împerechea cu lupul şi şacalul, dând
produşi normali, ceea ce ne îndreptăţeşte să credem că lupul şi şacalul,
sau forme asemănătoare, sunt strămoşii câinilor domestici.

Cabalinele (Equis cabalus)

… Actualele animale domestice şi formele sălbatice care … Unii autori susţin originea
le corespund au o origine comună. Din tulpini iniţiale s- difiletică, alţii cea
au desprins populaţii care au fost domesticite de către polifiletică a cabalinelor.
om, restul animalelor rămânând în stare sălbatică. Astăzi trăieşte o singură
Deci, este corect să precizăm că formele domestice au formă sălbatică - E.
origine comună cu unele forme sălbatice actuale
actuale. Când Prjewalski
j ((calul mongol)
g ) în
vestul Asiei Centrale; din
specii de animale domestice pot proveni dintr-o el provin caii mongoli şi
singură formă sălbatică, se spune că au o origine cei aduşi în Europa odată
monofiletică; dacă o specie provine din două sau mai cu migraţia popoarelor.
multe forme sălbatice, se spune că au o origine Rasele de cai europene şi
difiletică (sau polifiletică). caii locali de la noi au
… În continuare, prezentăm strămoşii principalelor specii suferit influenţa calului
de animale domestice. mongol.

… A doua formă … O a treia formă sălbatică -

„calul diluvian" (E. Robustus)
sălbatică care a trăit a trăit în vestul Europei şi din
el se presupune că provin
până în secolul al rasele de cai de povară
XVII-lea în sudul (grei). Această formă este
contestată de unii
R i i d
Rusiei, denumită
ită cercetători care susţin că
„tarpan" (E. Gmelini), atât calul diluvian, cât şi
tarpanul, sunt forme ale
a dat naştere cailor calului mongol adaptate
orientali şi unor rase regiunilor în care au ajuns şi
care şi-au lăsat amprenta.
uşoare din ţările
riverane Mării Negre.

3
 11/18/2010

Taurinele (Bos taurus)

… Se susţine că au o origine polifiletică. Principala formă sălbatică … Originea lor polifiletică este
recunoscută de toţi autorii: Bos taurus-primigenius (a) (bourul) a susţinută de cercetătorii care
trăit până în secolul al XVII-lea în centrul şi sudul Europei, fiind au studiat, comparativ, craniile
descris la noi în ţară de către Dimitrie Cantemir în cartea sa unor forme dispărute şi ale
„Descriptio Moldaviae”. Din bour provin vitele de stepă din estul unor rase actuale. Principalele
forme stabilite pe baza
Europei şi până în Spania. acestor studii sunt: Bos taurus-
brachiceros (c),
(c) din care se
presupune că provin taurinele
de munte şi rasa Schwyz; Bos
taurus-brachycefalus (d), din
care provine rasa Pinzgau; Bos
taurus-frontosus (b), din care
provine rasa Simmental; Bos
taurus-akeratos (e), din care
provin taurinele fără coarne
din nordul Europei.

Ovinele (Ovis aries)

… La baza originii lor stau mai multe … Din Ovis vignei-arkar,
forme sălbatice care trăiesc şi în care este cunoscută şi sub
prezent. denumirea de „oaia de
… Oile sălbatice se împart în două grupe stepă", ce trăieşte la
mari: Mufloniforme şi Argaliforrne. răsărit de Marea
Caspică, se presupune că
… Din grupa muf1oniforme fac parte provin toate rasele de oi
două specii: muflonul (Ovis mussimon) cu coadă lungă (merinos,
(sus) şi arkarul (Ovis vignei-arkar) ţurcană, ţigaie).
(jos).
… Din grupa argaliforme
… Muflonul se întâlneşte şi astăzi în fac parte: argalul (Ovis
insulele Corsica şi Sardinia şi în partea ammon) (dreapta) şi
de sud a Asiei Mici. Din muflon se cacigarul (Ovis polei). Din
presupune că provin rasele de oi cu argal provin oile Kurdiuk,
coadă scurtă din nordul Europei. cu coadă şi fesă grase.

Caprinele (Capra hircus)

… Sunt mai multe … Capra aegagrus se
întâlneşte în prezent în
forme sălbatice regiunile muntoase ale
din care ar Asiei Mici, în Iran,
proveni caprele Transcaucazia; este mai
mare decât caprele
domestice. domestice. Din această
specie se pare că au
provenit rasele de capre
cu coarne plate, curbate
în formă de sabie şi
care se îndepărtează în
partea lor superioară.

4
 11/18/2010

… Capra falconeri, cu
coarne răsucite în …
formă de spirală,
trăieşte în Afganistan,
Tibet, Pamir. Din ea
provin unele rase din
Asia.
Capra prisca, formă
sălbatică dispărută
şi descrisă după
scheletele
descoperite în zona
Munţilor Carpaţi, a
dat naştere raselor,
de capre din
Europa.

Porcinele (Sus domesticus)

Sus scrofa-ferus (mistreţul Sus vittatus (mistreţul asiatic)
… provin din două …
european) , formă sălbatică
…
trăieşte în nordul Chinei. Din
forme sălbatice: întâlnită în toată Europa, Asia el provin rasele locale din
Mică şi Africa de Nord, a dat Asia.
naştere raselor locale din
Europa.

Păsările

… Rasele ameliorate din Europa au fost … Găina (Gallus

formate începând din secolul al XVIII-
lea, din încrucişări ale raselor locale domestica) (sus)
derivate din mistreţul european cu provine dintr-o formă
porci amelioraţi proveniţi din Asia.
… Unii autori consideră că a mai existat o
sălbatică care
o ă sălbatică
formă să ba că de
denumită
u ă Sus trăieşte
ş şşi astăzi în
mediteraneus, din care ar proveni stare sălbatică
rasele de porci din sudul Europei: porcii
iberici din Spania, cei napolitani din (Gallus bankiwa) (jos)
Italia şi rasa Mangaliţă din Peninsula în sudul Asiei, cu care
Balcanică. Cei ce neagă existenţa
acestei forme sălbatice consideră că se aseamănă, dar
rasele de porci amintite ar proveni din care are o greutate
încrucişări străvechi ale celor două
forme anterioare, după domesticirea mult mai mică.
lor.

5
 11/18/2010

… Curca (Meleagris … Bibilica (Numida

galopavo) a fost meleagris) se găseşte
domesticită în sub formă sălbatică în
Mexic, unde trăieşte Africa. A fost
şi astăzi sub formă
sălbatică în domesticită cu mii de
regiunile muntoase. ani în urmă; bibilica
În Europa a fost domestică se
adusă în jurul anilor deosebeşte puţin de
1530. cea sălbatică.

… Raţa domestică (Annas … Gâscă domestică

platirhincha) provine din provine din gâscă
raţa sălbatică (Annas sălbatică, Anser
boschas) (sus) ce are o cinereus (sus). Rasa
foarte mare arie de de gâşte
răspândire. Raţa „carunculată
leşească provine din altă chinezească“ (jos)
specie sălbatică (Cairina provine din specia
moschata) (jos), care
sălbatică Cygnopsis
trăieşte în America de
Sud. cignoides
domesticită în China.

DOMESTICIREA ANIMALELOR Epoca domesticirii

…
… Toate animalele domestice provin din animale sălbatice. Nu există
date absolut sigure asupra tranziţiei suferite de formele sălbatice
până la starea domestică, animalele domestice fiind mai vechi decât …
istoria scrisă. Alături de descoperirea focului şi a metalelor,
domesticirea marchează una din etapele cele mai de seamă din
viaţa omenirii.
… Procesul domesticirii cuprinde trei momente:
momente …
† 1) captivitatea;
† 2) îmblânzirea şi
† 3) domesticirea propriu-zisă.
… Nu trebuie confundat un animal captiv sau unul îmblânzit cu unul …
domesticit. Animalul captiv este tot un animal sălbatic, dar lipsit de
libertate; el devine sălbatic imediat ce devine liber.
Momentul în care a avut loc domesticirea, nu poate fi dedus din nici un fel de date
directe. Dovezi despre existenţa unor animale domestice se găsesc în Egiptul Antic şi în
China, cu 3 000- 4 000 de ani î.e.n.
Calul este menţionat în scrieri babiloniene din al 3-lea mileniu î.e.n. Este foarte posibil
ca acest proces să fi avut loc în unele centre, cu mult înaintea acestei date. Se consideră
că domesticirea principalelor specii s-a produs între al VIII-lea şi al VI-lea mileniu î.e.n.,
cu excepţia câinelui care a fost domesticit încă din al VIII-lea mileniu î.e.n.
În legătură
egă u ă cu locul
ocu unde
u de s-a
s a produs
p odus domesticirea,
do es c ea, se co consideră
s de ă că cel
ce mai a vechi
vec şi
ş mai
a
puternic, centru a fost Asia Centrală şi de Sud-Est; un al doilea centru a putut avea loc
în Africa de Nord şi Asia Mică, al treilea în Europa şi ultimul în America. În primele trei
centre s-au domesticit majoritatea speciilor de animale. În America, înainte de
descoperirea ei, s-au domesticit lama şi curca. Datorită migraţiunii popoarelor,
diferitele centre nu au rămas izolate, iar animalele au trecut dintr-o regiune în alta,
răspândindu-se pe tot globul.
Importanţa domesticirii pentru dezvoltarea societăţii omeneşti a fost covârşitoare.
Oamenii şi-au asigurat, prin creşterea animalelor, mijloace de. existenţă cu caracter
constant, astfel că ei nu au mai fost preocupaţi numai de procurarea hranei, ci au putut
avea şi alte activităţi. După domesticire, în primele perioade oamenii foloseau
animalele numai pentru carne şi blană. Treptat, au constatat că pot obţine şi alte
produse: lapte, ouă, produse piloase. Prin folosirea ulterioară a animalelor la tracţiune
şi diverse munci, ei au reuşit să obţină rezerve de produse agricole, asigurând o
existenţă sigură.

6
 11/18/2010

CONSECINŢELE DOMESTICIRII
… Dacă se face o comparaţie între animalele domestice şi … Modificările … Modificări fiziologice
formele sălbatice din care provin, se constată că între ele morfologice
există diferenţe foarte mari care privesc atât însuşirile … Creşterea capacităţii
morfologice, cât şi cele fiziologice şi comportamentale. … Conformaţia corporală de folosire a hranei
Aceste modificări au fost determinate de condiţiile de … Dimensiunile şi masa … Apariţia aptitudinilor
mediu în care trăiesc animalele domestice,
domestice care se
deosebesc, în mod esenţial, de cele în care au continuat să corporală productive
trăiască animalele sălbatice. Omul a preluat grija pentru … Scheletul … Modificări ale funcţiei
procurarea hranei, a construit adăposturi, a scos … Culoarea de reproducţie
animalele de sub influenţa factorilor aspri de climă.
Treptat, omul a intervenit în evoluţia animalelor prin … Pielea … Modificarea ritmului
selecţie, dirijarea împerecherilor şi gimnastică funcţională. … Părul de creştere
Condiţiile noi de viaţă au determinat, aşa cum s-a arătat,
modificări de ordin fiziologic, care au antrenat şi
modificări morfologice.

DEFINIREA NOŢIUNII DE RASĂ

… ”O grupă de animale …
domestice din cadrul
unei specii, având
origine comună şi
anumite însuşiri
ereditare asemănătoare,
formată de om în
NOŢIUNEA DE RASĂ ŞI aceleaşi condiţii naturale
şi artificiale de mediu, în
FORMAREA RASELOR vederea unor scopuri
economice determinate”.
Pentru a păstra
particularităţile specifice de-a
lungul generaţiilor, rasele
trebuie să se reproducă în
sistem închis. Întrucât rasa nu
are un mecanism de izolare
reproductivă, această izolare
este făcută de om. În ultimul
secol izolarea reproductivă s-
a făcut cu ajutorul registrelor
genealogice sau prin bariere
geografice, politice şi prin
acţiunea directă a omului.

ORIGINEA Şl FORMAREA RASELOR CARACTERE DE RASĂ

… Factorii naturali-istorici care au …
determinat apariţia unor rase sunt:
originea polifiletică a unor specii de
animale domestice (bovine, ovine,
porcine, cabaline etc.); domesticirea
aceleiaşi forme sălbatice în mai multe …
centre de domesticire cu condiţii
diferite de mediu şi în epoci diferite;
migraţiile animalelor în grup fie
pentru căutarea unor condiţii de
mediu mai bune, fie impuse de om
odată cu migraţiile lui.
… Rasele apărute datorită acţiunii
factorilor naturali sunt rasele locale
rezistente, tardive, puţin pretenţioase,
care dau producţii mici şi un
randament economic redus.
Factorii artificiali care au determinat
apariţia unor rase noi au acţionat mai
târziu, când omul câştigase experienţă în … Animalele din aceeaşi rasă prezintă anumite
creşterea animalelor şi cunoştea anumite însuşiri prin care indivizii se aseamănă şi, în
metode de lucru eficiente.
Omul a intervenit prin selecţie la
acelaşi timp, se deosebesc de indivizii din altă
formarea noilor generaţii, a ales rasă a aceleiaşi specii. Aceste însuşiri care ne
animalele cu însuşiri dorite şi a îndepărtat
pe cele necorespunzătoare. De
ajută să determinăm apartenenţa indivizilor la o
asemenea, a recurs la împerecherea unor anumită rasă se numesc caractere de rasă.
animale din rase diferite pentru obţinerea
unor indivizi care să îmbine calităţile celor
Caracterele de rasă sunt caractere morfologice
două rase. Acţionând prin alimentaţie şi fiziologice.
raţională, prin condiţii optime de îngrijire
şi adăpostire, rasele noi formate,
deosebite de cele locale, dau producţii
mult mai mari, dar sunt mai puţin
rezistente la acţiunea factorilor
nefavorabili de mediu.

7
 11/18/2010

… Caracterele morfologice de rasă se referă la … Talia (sau înălţimea la …
greabăn) este un caracter
dezvoltarea corporală a animalelor, la important în diferenţierea
conformaţie sau la diferite particularităţi ale pielii raselor, existând un
şi producţiilor piloase. Dintre caracterele polimorfism al taliei la
majoritatea
j speciilor.
p La caii
morfologice mai importante,
importante menţionăm: din rasa Pur sânge
† talia; englezesc, talia este mult
† greutatea (masa corporală); mai mare decât la cei din
rasa locală, talia poneilor
† conformaţia; este de 90-100 cm, a cailor
† pielea; grei de 160-170 cm. La
câini, de asemenea, întâlnim
† culoarea părului, lânii şi penajului.
rase pitice şi rase gigantice.
Greutatea (masa corporală)
este şi ea un caracter de
rasă. În mod obişnuit, masa
corporală este legată de
talie, dar nu există
întotdeauna o corelaţie
ţ între
ele. Spre exemplu, un cal
Pur sânge englezesc poate
avea aceeaşi talie cu un cal
dintr-o rasă de povară;
greutatea lor diferă însă
mult: unul poate să aibă
450 kg, pe când celălalt
800 kg.

… Conformaţia, adică
aspectul exterior pe
care-l prezintă corpul în
ansamblu sau diferite
regiuni
g corporale,
p ,
constituie un caracter de
rasă. Capul poate fi
mare la caii grei şi mic
la calul Arab; poate
avea profilul concav la
rasa Arabă şi convex la
rasa Lipiţană

… Culoarea părului, lânii şi

penajului este un caracter de
rasă. Astfel taurinele Holstein-
Friză au culoarea bălţată
negru cu alb; rasa Simmental
este bălţată cu galben; rasa
Pinzgau, este bălţată cu roşu
repartiţia culorii fiind
deosebită.
… La cabaline culoarea nu
constituie un caracter de rasă,
deoarece în cadrul aceleiaşi
rase se întâlnesc toate
… Pielea poate şi ea să furnizeze caractere diferenţiale, nu atât în cadrul raselor, culorile; face excepţie rasa
cât mai ales în cadrul grupelor de rase cu producţii comune. Vacile din rasele
pentru lapte au pielea fină, elastică; la rasele pentru carne şi mixte pielea este Gidran , care are numai
mai puţin fină. Pielea poate prezenta la unele rase un număr mai mare sau mai culoarea roibă.
mic de cute. La rasa de oi Merinos găsim cute în regiunea gâtului şi, uneori, pe
corp.

8
 11/18/2010

CLASIFICAREA RASELOR
… Caracterele fiziologice de rasă au o mai mică … Pentru studierea numărului mare de rase este necesară clasificarea
lor, care se face după criterii diferite: anatomice, dezvoltare
importanță în diferenţierea raselor, ele având o corporală, culoarea pielii şi părului, origine, producţie, precocitate,
variabilitate mai mare; au, însă, o importanţa deosebit grad de ameliorare etc.
de mare pentru lucrările de ameliorare. … După criterii anatomice. Rasele de ovine s-au clasificat, după
lungimea şi formatul cozii, în 4 grupe: oi cu coadă lungă; oi cu coadă
… T i principalele
Totuşi i i l l îînsuşiri
i i fi
fiziologice:
i l i scurta oi cu coadă lată
scurta; lată; oi cu coadă şi fese grase.
grase Rasele de porci s-au
s au
clasificat, după lungimea şi portul urechilor, în: rase cu urechi scurte şi
† producţia, drepte; rase cu urechi mari şi blege etc.
† precocitatea,
… După dezvoltarea corporală (talie şi greutate): rase uşoare
(efipometrice); rase mijlocii (eumetrice); rase grele şi cu talie mare
† puterea de folosire a hranei, (hipermetrice).
… După conformaţia corporală de ansamblu: longi-linii (sau
† prolificitatea, dolicomorfe); brevilinii (sau brevimorfe); medio-linii (sau mezomorfe).
† rezistenţa sunt diferite de la o rasă la alta.

… După profilul capului: dolicocefale (cap lung); brachicefale (cap scurt)

şi mezocefale (cap mijlociu).
… După origine, s-au clasificat rasele de taurine în: primigene,
brachicere, brachicefale, frontosus şi akeratos; rasele de oi în:
mufloniforme şi argaliforme.
… După tipul de producţie: rase specializate (lapte, carne, ouă, lână);
rase mixte (lapte şi carne; lână şi carne; ouă şi carne) etc.
… După precocitate: rase precoce; rase tardive.
… După ameliorare. Criteriul de bază folosit în clasificarea raselor, este
cel care ţine seama de gradul de ameliorare, de izolarea
reproductivă şi de diferenţierea fenotipică. Din acest punct de
vedere, deosebim: rase perfecţionate (sau pure); rase locale (primitive
sau. naturale); suprarase şi semirase.