DEZVOLTAREA COMPETENŢEI PARENTALE A GRUPURILOR

VULNERABILE CA FACTOR MEDIATOR AL INTEGRĂRII SOCIO-

ECONOMICE A GENERAŢIEI VIITOARE
- PROIECT DE CERCETARE
DEVELOPMENT OF VULNERABLE GROUPS’ PARENTAL
COMPETENCE AS MEDIATING FACTOR FOR THE NEXT
GENERATION’S SOCIOECONOMIC INTEGRATION
- RESEARCH PROJECT

GLĂVEANU, Simona-Maria
Academia Română - Institutul de Economie Mondială
Universitatea Ecologică din Bucureşti
Facultatea de Psihologie
simona.glaveanu@yahoo.com

Rezumat: Numeroase studii au evidenţiat importanţa conduitei parentale în formarea

şi dezvoltarea copiilor şi faptul că situaţiile sociale dificile, lipsa unui suport economic
adecvat, sărăcia pot determina dificultăţi în îndeplinirea rolurilor parentale şi pot constitui
premise ale formării la copil a unor comportamente deviante, cu tendinţe spre
infracţionalitate infantilă şi, în stadiu de adult, o inserţie socio-profesională redusă. Deşi
există numeroase programe de intervenţie adresate persoanelor din grupurile vulnerabile
centrate pe combaterea sărăciei şi pe integrare şi reconversie profesională, nu se întâlnesc
studii şi programe dedicate acestei categorii pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu copiii.
Obiectivul general al cercetării este de a studia şi dezvolta competenţa parentală a
persoanelor din grupurile vulnerabile, în scopul asigurării premiselor pentru formarea unei
personalităţi armonioase a copiilor acestora, contribuind astfel la creşterea potenţialului şi
gradului de integrare socio-economică a următoarei generaţii. Scopul final vizează
diminuarea costurilor implicate de acţiunile de combatere a anumitor probleme sociale
(infracţionalitate, violenţă, alienare şi marginalizare socială etc.).
Abstract: A lot of studies have proven the importance of the parental conduct for
children’s formation and development and also the fact that difficult social situations, the
lack of an adequate economic support and poverty can lead to deficiencies in the
application of the parental roles and can also facilitate the child to develop deviant
behaviours leaning towards infantile criminality and later (in the adulthood) a low
socioprofessional insertion. Although there are numerous intervention programs for the
vulnerable groups that focus on combating poverty and on professional reconversion and
integration, there are no studies and programs dedicated to the improvement of the way
persons from vulnerable groups relate to their children. The general objective of the
research is to study and develop the parental competence of the members of vulnerable
groups, in order to ensure the bases for their children to develop a harmonious personality,
thus contributing to an increase of next generation’s socioeconomic potential and
integration. The final purpose is to reduce the costs of the countermeasures taken to deal
with certain social issues (criminality, violence, social alienation and marginalization etc.).
Cuvinte cheie: competenţă parentală, integrare socioeconomică, grupuri vulnerabile,
informare şi prevenţie, creştere economică.
Key-Words: parental competence, socioeconomic integration, vulnerable groups, information
and prevention, economic growth.
Clasificare JEL / JEL Classification: A10, A30

În literatura de specialitate întâlnim numeroase studii asupra diferitelor particularităţi ale

grupurilor vulnerabile şi asupra problemelor socio-economice specifice acestora.
Sintagma „grup vulnerabil” este folosită adesea în documente oficiale, documente
legislative sau în rapoarte de cercetare ca fiind similară celor de „grup defavorizat, marginalizat,
exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse în relaţie cu fenomenul mai larg al sărăciei”
(Popescu, 2011: 9; Negoiţă, 2013).
La o primă evaluare, fenomenul sărăciei şi, implicit, apariţia şi existenţa grupurilor
vulnerabile par a avea determinante în principal de natură economică, însă grupurile respective nu
pot fi definite dintr-o perspectivă unilaterală, ci interdisciplinară, având în vedere că trăsăturile lor
caracteristice sunt conturate în relaţie cu o „varietate largă de indicatori, de la cei ai
veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, accesului pe piaţa muncii, educaţiei, locuirii (mediul rural),
stării de sănătate, tipului de gospodărie (familia monoparentală şi/sau numeroasă) sau comunitate
(familia de etnie romă), participării sociale, până la indicatori care delimitează probleme sociale –
precum instituţionalizare, exploatare, trafic, violenţă domestică sau consum de droguri” (Popescu,
2011: 20).
V. Miftode (2002) a propus un model de conceptualizare a vulnerabilităţii centrat pe latura
ei socială; astfel, din perspectivă acţională, vulnerabilitatea reprezintă o stare de potenţialitate (a
cărei manifestare poate conduce la defavorizare, marginalizare şi excludere socială) ce
caracterizează atât populaţii, cât şi indivizi prin raportare la repere exterioare, iar aprecierea gradului
său de manifestare presupune o combinaţie a factorilor individuali cu cei macrosociali.
Ca urmare, autorul menţionat a identificat o serie de tipuri de vulnerabilitate, în funcţie de
rezultatul acţiunii corelate a factorilor menţionaţi anterior:
- vulnerabilitatea utilitaristă: individul/grupul nu sesizează propriul interes sau acţiunile pe
care le întreprinde nu sunt adaptate acestuia;
- vulnerabilitatea teleologică: fie mijloacele nu sunt adecvate atingerii scopului propus, fie
acesta este inadecvat resurselor disponibile;
- vulnerabilitatea axiologică: individul/grupul nu poate desfăşura o acţiune deoarece
normele de realizare a acesteia nu corespund propriului sistem de valori;
 - vulnerabilitatea tradiţională: individul/grupul acţionează în virtutea obişnuinţei sau ca
urmare a influenţei mediului în care acesta a evoluat;
- vulnerabilitatea cognitivă: individul/grupul nu acceptă existanţa unei modalităţi de acţiune
deja verificate.
Ca urmare, este evidentă dimensiunea multilaterală pe care o implică definirea grupurilor
respective, ce necesită luarea în considerare a mai multor discipline din ariile ştiinţelor psihosociale,
economice, umaniste etc..
În general, literatura de specialitate conţine numeroase politici, strategii şi programe ce se
adresează grupurilor vulnerabile, având ca scop combaterea sărăciei (ca dimensiune în principal
economică) (Buzducea, 2013; Bădescu et al., 2013; Stanciu şi Mihăilescu, 2013) şi a excluziunii
sociale (ca dimensiune în principal psiho-socială, deşi aflată, de cele mai multe ori, în relaţie cu cea
economică) (Herausgeber et al., 2014; Zamfir et al., 2014; Weissbrodt, 2011; Groom, 2009;
Liamputtong, 2007). Acestea sunt centrate în special pe integrarea socio-profesională a membrilor
grupurilor în cauză, oferind programe de formare şi reconversie profesională, de promovare a
antreprenoriatului etc..
Din perspectivă personală, un aspect major care poate influenţa evoluţia pe termen lung a
grupurilor vulnerabile şi a relaţiei lor cu restul societăţii este nivelul la care se asigură, de către
părinţii din grupurile respective, formarea unei personalităţi armonioase a copiilor şi, implicit,
pregătirea următoarei generaţii pentru o integrare socio-economică plenară.
Astfel, o variabilă care influenţează semnificativ dezvoltarea următoarei generaţii este
competenţa parentală – sintagmă definită drept „un sistem de cunoştinţe, priceperi, capacităţi,
deprinderi şi abilităţi susţinute de trăsături de personalitate specifice şi care îi permit părintelui să
îndeplinească cu succes responsabilităţile parentale, să prevină şi să depăşească situaţiile de criză în
favoarea dezvoltării copilului şi, astfel, să atingă obiectivele activităţilor educative” (Glăveanu şi
Creangă, 2009: 181; Glăveanu, 2012a, b).
Aceasta poate fi susţinută, dezvoltată sau completată şi prin recursul la servicii sociale
oferite, în mod coerent şi unitar, de specialişti din domeniul consilierii parentale, şcolare etc..
Ca urmare, studiul de faţă îşi propune, ca un scop general, să contribuie la îmbunătăţirea
situaţiei familiilor din grupurile vulnerabile în ceea ce priveşte creşterea potenţialului de integrare
socio-economică a următoarei generaţii, prin iniţierea unor măsuri inovative privind analiza şi
dezvoltarea competenţei parentale a adulţilor din grupurile respective; acest demers poate crea
premisele unui mediu educativ care să stimuleze inocularea către generaţia următoare a unui set
valoric orientat spre succes şi spre diminuarea/eliminarea clivajelor socio-economice existente între
grupurile respective şi restul societăţii.
Intenţia prezentului studiu este susţinută de existenţa altor cercetări care au evidenţiat faptul
că părinţii, în funcţie de categoriile socio-economice din care fac parte, transmit copiilor valori
diferite.
În general, situaţiile sociale dificile, lipsa unui suport economic adecvat, sărăcia determină
dificultăţi în împlinirea rolurilor parentale şi în realizarea comportamentelor care definesc părintele
bun (Vrăşmaş, 2002). Mai mult decât atât, Ciofu (2004) remarcă faptul că majoritatea părinţilor ce
recurg la agresiuni împotriva propriilor copii au o inserţie socio-profesională redusă – locuri de
muncă instabile şi pe care le schimbă des.
 Ca urmare, impedimentele socio-economice în corelaţie cu anumite caracteristici psiho-
sociale ale părinţilor pot conduce la formarea la copil a unor trăsături psiho-comportamentale –
precum lipsa încrederii în sine, timiditatea, lipsa de elan, neîncrederea în ceilalţi, dezvoltarea
deficitară a inteligenţei, limbajului şi capacităţii de concentrare, participarea redusă la viaţa socială
sau chiar – în cazuri extreme – agresivitatea, abuzul de substanţe, alte comportamente deviante etc.
(Bourbeau, 2009; Ginott, 2006; Gray, 2008).
Pe de altă parte, contextul educativ construit de părintele cu trăsături specifice unui nivel
ridicat de competenţă parentală este propice formării unei personalităţi armonioase a copilului,
caracterizate prin: originalitate şi spontaneitate, autonomie şi capacitate de a se descurca singur,
tendinţă de a se impune celorlalţi/de a se situa în postură de conducător, nivel de aspiraţii înalt şi
capacitate de a înfrunta dificultăţile, perseverenţă în urmărirea scopurilor, putere de concentrare,
individualitate puternică ce caută să se afirme. Ca urmare, facilitează apariţia unor viitori adulţi
siguri de propria persoană şi încrezători în ceilalţi oameni şi care vor aplica, la rândul lor, metode
educaţionale ce conferă independenţă, competenţă, iniţiativă şi creativitate copiilor (Spock, 2000).
Obiectivul general al cercetării este de a studia şi dezvolta competenţa parentală a
persoanelor din grupurile vulnerabile, în scopul asigurării premiselor pentru formarea unei
personalităţi armonioase a copiilor acestora – contribuind astfel la creşterea potenţialului şi gradului
de integrare socio-economică a următoarei generaţii.
Obiective specifice ale cercetării:
- analizarea şi identificarea particularităţilor competenţei parentale manifestate în cadrul
grupurilor vulnerabile;
- implementarea unor programe de informare adresate părinţilor din grupurile vulnerabile;
- instruirea personalului specializat în asigurarea unor servicii de asistenţă a persoanelor din
grupuri vulnerabile în direcţia dezvoltării competenţei parentale a acestora din urmă.
Grupurile-ţintă:
1) 150 de părinţi din cadrul unor grupuri vulnerabile, afectaţi de manifestarea unor
caracteristici psiho-sociale sau economice – precum părinţi singuri (familii monoparentale),
şomeri/părinţi fără un venit propriu/cu venituri foarte mici, părinţi afectaţi de violenţa în cuplu. De
asemenea, studiul va încerca să ia în considerare indivizii care se încadrează în categoriile de mai sus,
dar care, totodată, sunt afectaţi suplimentar de o anumită discriminare în ceea ce priveşte egalitatea
şanselor de a accede la un context socio-economic propice dezvoltării proprii şi/sau a generaţiei
următoare (locuitori din mediul rural izolat etc.). Din cadrul acestora vor fi selectaţi 80 de părinţi (care
au fost identificaţi cu un nivel mediu şi redus de competenţă parentală în urma aplicării chestionarului
CCP adaptat) pentru a participa la experiment. Aceştia vor fi împărţiţi în două grupuri: un lot
experimental (40 de părinţi cărora le va fi aplicat chestionarul CCP la începutul studiului şi după o
lună în cursul căreia vor fi participat la şedinţe de informare şi consiliere în scopul dezvoltării
competenţei parentale) şi un lot de control (40 de părinţi cărora le va fi aplicat chetionarul CCP
începutul studiului şi după o lună în cursul căreia nu vor f articipat la şedinţe de informare şi consiliere
în scopul menţionat anterior).
2) specialişti în asistenţă socială, consiliere educaţională şi familială ş.a., care, prin specificul
activităţii profesionale şi prin experienţă, pot oferi membrilor grupurilor vulnerabile consultanţă de
specialitate şi pot asigura implementarea unor programe de dezvoltare a competenţei parentale.
 Investigarea competenţei parentale a persoanelor din grupuri vulnerabile va fi realizată prin
aplicarea unei forme adaptate la particularităţile acestor grupuri a Chestionarului de Investigare a
Competenţei Parentale (CCP.), construit de S. Glăveanu în cadrul cercetării de doctorat şi validat la
nivel general prin aplicarea, în anul 2011, asupra a 535 de părinţi din Bucureşti. CCP are 81 de itemi
distribuiţi pe următoarele dimensiuni: cunoaşterea particularităţilor de vârstă ale copilului, suport
afectiv şi managementul stresului, disciplinare, managementul timpului şi manangementul situaţiilor
de criză (Glăveanu, 2012a,b).
În cadrul unui studiu pilot în anul 2014 a fost realizată o formă adaptată a CCP la
particularităţile grupurilor vulnerabile (astfel, o serie de itemi au fost eliminaţi, alţii au fost
reformulaţi şi au fost introduşi unii noi) şi aplicată asupra a 64 de părinţi ce au copii cu vârsta
cuprinsă între 7 şi 11 ani.
Calităţile psihometrice ale chestionarului: pentru consistenţa internă, calculul coeficientului
Cronbach’s Alpha denotă valori acceptabile (între 0,7 şi 0,86) din punct de vedere statistic;
validitatea a fost asigurată prin extragerea monstrelor de conduită din rezultatele cercetării calitative
(interviuri), prin culegerea informaţiilor din literatura de specialitate şi apelul la analiza experţilor (8
experţi au evaluat relevanţa itemilor pentru constructul investigat şi particularităţile grupurilor
vulnerabile).
Forma adaptată a CCP conţine 41 de itemi, iar scorul final se distribuie între 41 şi 205;
aceasta dispune un etalon global cu rezultate grupate în trei clase – redus, mediu, ridicat (Glăveanu,
2014).
Planul cercetării vizează, prin obiectivele propuse, palierele teoretic, metodologic şi
aplicativ, aducând elemente de inovaţie în fiecare dintre acestea.
În plan teoretic, studiul propune conceptul de competenţă parentală a persoanelor din
grupurile vulnerabile, promovând o nouă dimensiune a analizei psiho-sociale asupra grupurilor
respective.
În plan metodologic şi aplicativ, studiul permite identificarea condiţiilor particulare de
manifestare a competenţei parentale în grupurile vulnerabile şi oferă modalităţi de intervenţie cu
caracter preventiv în direcţia dezvoltării acesteia (rezultatul preconizat fiind, pe termen mediu-lung,
formarea unor viitori adulţi cu un nivel ridicat de integrare socio-economică).
În România există diverse forme în care se realizează educaţia parentală (cursuri, programe
etc.), toate având ca scop armonizarea relaţiei părinţi-copii; totuşi, acestea nu sunt particularizate
prin referire la anumite grupuri – inclusiv cele vulnerabile. Drept urmare, studiul este destinat
proiectării şi implementării unui program de dezvoltare a competenţei parentale a grupurilor
vulnerabile.
Necesitatea studiului este relevată/confirmată indirect şi de dezbaterile din Parlamentul
României pe tema adoptării unei legi pentru cofinanţarea proiectelor prin fonduri europene pentru
dezvoltarea comunităţilor sărace (aspect la care face referire şi I. Mărginean în Revista „Inovaţia
Socială”, nr. 1/2014) – „comunităţile sărace” putând fi lesne identificate (chiar dacă nu în totalitate)
cu „grupurile vulnerabile”.
Totuşi, de cele mai multe ori, măsurile de intervenţie destinate populaţiei adulte din
comunităţile respective sunt reduse la servicii orientate spre completarea studiilor şi cursuri de
calificare/reconversie profesională; deşi acestea sunt valoroase, permiţând integrarea/re-integrarea
pe piaţa muncii, nu fac referire la subiecte precum asigurarea abilităţilor necesare pentru a
determina formarea unor personalităţi armonioase în rândul generaţiei următoare şi pentru a oferi
generaţiei amintite premise pentru o integrare socio-economică adecvată – aspect pe care cercetarea
propusă vine să îl clarifice.

Concluzii
Cercetarea promovează interesul naţional prin intermediul dimensiunilor sociale şi
economice pe care le implică, precum şi prin efectele asociate implementării în practică a
rezultatelor obţinute.
Prin aplicarea unor programe practice realizate pe baza concluziilor studiului şi destinate
dezvoltării competenţei parentale a persoanelor din grupurile vulnerabile ar putea fi diminuat gradul
în care anumite probleme sociale (infracţionalitate, violenţă, alienare/marginalizare socială etc.) vor
afecta următoarea generaţie adultă.
În acelaşi timp, implementarea în sensul menţionat a rezultatelor cercetării/transferul lor în
spectrul aplicat (mai ales cu caracter de prevenţie) ar presupune costuri economice semnificativ mai
reduse faţă de cele necesare combaterii ulterioare/limitării efectelor negative produse asupra
indivizilor şi societăţii în ansamblu. Ca urmare, fondurile astfel economisite vor putea fi utilizate
pentru dezvoltarea altor domenii, cu impact inclusiv în domeniul relaţiilor României în context
european.
De asemenea, rezultatele cercetării vor aduce date noi care vor putea fi utilizate pentru
susţinerea participării României în activităţile şi programele derulate la nivelul Uniunii Europene
pentru incluziunea socială/ameliorarea situaţiei grupurilor vulnerabile.

Mulțumiri
Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “Studii doctorale şi
postdoctorale Orizont 2020: promovarea interesului naţional prin excelenţă, competitivitate şi
responsabilitate în cercetarea ştiinţifică fundamentală şi aplicată românească", număr de
identificare contract POSDRU/159/1.5/S/140106. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social
European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Investeşte în Oameni!

Bibliografie
Bourbeau, L. (2009), Despre relaţiile părinţi-copii, Bucureşti : Editura Ascendent.
Bădescu, I., Glodeanu, I., Şerban, A., Dumitrescu, L., Dumitrescu, V. (2013), România Rurală. Prioritatea
unei strategii de politici sociale, București: Institutul de Sociologie al Academiei Române.
Buzducea, D. (2013), Economia socială a grupurilor vulnerabile, Iaşi: Editura Polirom.
Ciofu, C. (2004), Interacţiunea părinţi-copii, Bucureşti : Editura Amaltea.
Ginott, H.G. (2006), Între părinte şi copil: ghid de comunicare, București: Editura Humanitas.
Glăveanu, S.M. şi Creangă, M. (2009), „Un model factorial al competenţei parentale” în Milcu, M., Griebel,
W., Sassu, R.A. (coord.), Cercetarea psihologică modernă: direcţii şi perspective, București:
Editura Universitară.
Glăveanu, S.M. (2012a), Competenţa parentală. Modele de conceptualizare şi diagnoză, Bucureşti : Editura
Universitară.
Glăveanu, S.M. (2012b), Programe de educaţie parentală. Training de dezvoltare a competenţei parentale,
București: Editura Universitară.
Glăveanu, S.M. (2014), Parental competence of the vulnerable groups - an exploratory study in The
International Conference „Psychology and the Realities of the Contemporary World”, Fifth edition,
24-26, Bucharest.
Gray, J. (2008), Copiii sunt din rai, București: Editura Vremea.
Groom, L. (2009), Vulnerable Groups in Health and Social Care, London: Sage Publication Ltd.
Herausgeber, P.G., Herausgeber, N.W., Herausgeber, I.B. (2014), Working with Vulnerable Groups, London:
Royal College of General Practitioners.
Liamputtong, P. (2007), Researching the Vulnerable. London: Sage Publication Ltd.
Mărginean, I. (2014), Dezvoltarea comunităţilor sărace, Inovaţia Socială, nr. 1,
http://www.inovatiasociala.ro/articol/127/
Negoiţă, M. (2013), Grupuri defavorizate social,
http://www.scribd.com/doc/127587615/Grupuri-Defavorizate-Social
Popescu, R. (2011), Grupurile vulnerabile şi economia socială, București: Editura Expert,
http://www.proactiv-org.ro/files/grupurile_vulnerabile_si_economia_sociala.pdf
Spock, B. (2000), Dr. Spock despre arta de a fi părinte, București: Editura Image.
Stanciu, M., Mihăilescu, A. (2013), Situaţia sărăciei în România în context internaţional în Calitatea vieţii
XXIV nr.4, p.373-403.
Vrăşmaş, E. (2002). Consilierea şi educarea părinţilor, Bucureşti: Editura Aramis.
Weissbrodt, D. (2011). Vulnerable and Marginalised Groups and Human Rights (Human Rights Law
series), Camberley : Edward Elgar Pub.
Zamfir, C., Rotaru, V., Runceanu, M. (2014). Raport social. Evaluarea capacităţii Agenţiei Naţionale pentru
Romi, București: Academia Română - ICCV.