Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion

Ionescu de la Brad” din Iași

Referat la Producerea materialului săditor viticol

Profesor, Student,

Conf. Dr. Mustea Mihai Iamandei Andreea-Elena

P.S.M.S.H., I

2018
 Sisteme de susţinere utilizate la viţele portaltoi

Pe parcursul istoric al viticulturii, în funcţie de condiţiile climaterice şi de evoluţia

soiurilor, de la cultura fără susţinere (târâtoare), la autosusţinere şi apoi la cea sprijinită
pe suporţi (naturali sau artficiali), mijloacele de susţinere aleviţei de vieau cunoscut o
mare diversitate. Exploatarea actuală a culturilor viticole necesită un sistem solid de
palisare care să suporte greutatea crescândă a plantelor înprocesul de maturizare şi să
susţină permanent vegetaţia. Se obi astfel plantaţii viticole viguroase, uniforme,
sănătoase şi longevive.
Un sistem de palisare eficient trebuie să ofere îmbunătăţirea mediului de viaţă a
plantelor cultivate, reducerea costurilor de întreţinere a plantaţiei, facilitarea accesului
lucrătorilor şi utilajelor în teren, diminuarea intervenţiilor de reparare la porţiunile
deteriorate, rezistenţă optimă la acţiunea factorilor de mediu.
Viţa de vie este o liană care susţine tulpina cu ajutorul cârceilor, pe diferiţi suporţi
naturali sau artificiali. În lipsa unui sistem de susţinere lăstarii se întind pe pământ,
îngreunează executarea lucrărilor solului, aplicarea tratamentelor fitosanitare,
favorizează atacurile de boli. Susţinerea portaloilor viţei de vie poate fi făcut pe suporţi
artificiali, pe araci sau spalieri de diferite tipuri şi autosusţinerea.
Autosustinerea (fara suporti) consta in urmatoarele mijloace: susţinerea prin
ridicarea butucului la 30-40 cm prin tăieri scurte (cepi 2-3 ochi) (tulpini proprii); formarea
buturugii la 70-80 cm (tulpini proprii); înmanunchierea - (buchetare); ghirlanda (legarea
vârfurilor lăstarilor de la câte doi butuci.

Sistemul de susţinere pe araci se pretează, în special pentru plantaţii pe

terenuri accidentate, au o durabilitate redusă, nu asigură o conducere raţională a
coardelor, amplifică frecvenţa şi intensitatea bolilor, dar în schimb se procură şi se
instalează uşor şi au la înfiinţare un cost redus.Ei reprezintă metoda veche de susţinere
transmisă şi în zilele noastre. Aracii se confecţionează din lemn de esenţă tare (fag,
stejar) sau moale (conifere). Dimensiunile aracului: L = 2-3m; f = 4-6 cm (la bază mai
groşi). Se fixează în imediata apropiere a butucului. La un butuc se pot instala de la 1-
30 araci. Daca se face conducerea sub forma de “cerc ardelenesc” se foloseste: un
singur arac; doi araci se folosesc cand unul este cordar sau tot pentru cerc.-
Avantajele folosirii aracului: sunt uşor de procurat, instalarea lor este ieftină (se
înfig uşor cu niste chitonoage - gheare din fier), sunt ieftini, astfel ca investiţia pe un
hectar este mică şi nu necesită o tehnicitate ridicată.
Dezavantaje: au o durabilitate mica, 4-5 ani, reclama înlocuirea anuală a 8-25%
din numarul lor, recondiţionarea, reascuţirea, impregnarea cu carbolineum sau alte
uleiuri vegetale sau minerale, introducerea în bitum, carbonizarea (arderea, pârlirea),
introducerea în 10-15% CuSO4 timp de două săptamani, pentru prelungirea durabilitaţii;
cer un consum mare de forţă de muncă, nu permit folosirea raţională a condiţiilor de
mediu, îngreunează executarea lucrărilor (combatere, lucrările solului), limitează
adoptarea unei încărcături de rod optime nu permit folosirea întregului potenţial de
producţie, are loc îngrămădirea elementelor.
În plantaţiile mari, sistemul de susţinere este şpalierul datorită durabilităţii în timp dar şi
posibilităţii asigurării pe butuc a unei încărcături mai mari şi uniform repartizată cu
expunerea peretelui vegetal la soare ceea ce duce la îmbunătăţirea calităţii coardelor
portaltoi dar şi o uşurare a lucrărilor de întreţinere.
Se recomandă şpalierul cu sârme duble, de-o parte şi de alta a stâlpilor de
susţinere pentru a dirija lăstarii în perioada de vegetaţie. Aceştia se prind cu ajutorul
cârceilor de sârme şi formează un perete vegetal uniform.
La conducerea cu forme joase se foloseşte spalierul monoplan cu 3 randuri de
sarme duble. Primul rând este fixat la 60 cm de sol iar următoarele sârme la 1,0–1,05 m
respectiv 1,5–1,55 m.
În cazul conducerii pe forme semi-înalte, primul rând de sârme se fixează la 0,75
m de suprafaţa solului iar următoarele la 1,10 – 1,15 m respectiv 1,6 – 1,65 m.
La conducerea Înalta a butucilor amplasarea primului rând de sârmă se face la 1
m de sol iar următoarele la 1,3-1,35 m respectiv 1,6 – 1,65 m
.
Pentru instalarea şpalierului sunt necesari stâlpi din beton precomprimat de 2,4
m lungime, sârmă galvanizată cu Ø ϵ 2,2 – 3 mm, bride (coliere)/ scoabe din sârmă,
ancore / contraforte şi întinzătoare.
Instalarea şpalierului cuprinde următoarele operaţiuni: pichetatul, executarea
gropilor, transportul şi distribuirea stâlpilor la groapă, fixarea ancorelor/contraforţelor,
fixarea bridelor pe stâlpi, întinderea şi fixarea sârmelor.
Stâlpii fruntaşi (cei care susţin capetele de rând) se fixează în poziţie înclinată spre
exterior sub un unghi de 60 – 65 º la folosirea ancorelor şi vertical la folosirea
contraforţelor.
Stâlpii mijlocaşi se fixează pe rând la 6-9 m unul de altul dar la ½ distanţei dintre 2
butuci. Ancorele se fixează la 1m distanţă de stâlpii fruntaşi spre exterior iar
contraforţele la ½ distanţei dintre primii şi ultimii 2 butuci pe rand.Gropile se execută
manual sau mecanizat la adancimea de 0,6-0,7 m.
 Piramida reprezintă un sistem de susţinerea vitei de vie portaltoi, dintr-un stâlp
înalt din vârful căruia pornesc mai multe sârme legate de butuci, o formaţie anatomică
asemanătoare unei piramide.Este cea mai des utilizată datorită avantajelor sale.