Printre conceptele-cheie ale teoriilor lui
Among the key concepts of Bakhtin’s
Bahtin, trebuie luate în considerare următoarele:
theories, the following should be considered:
• cronotopul, definit ca sensul specific al
spațiului și timpului (cu alte cuvinte, sociale și
componentele istorice), care caracterizează fiecare
gen, în conformitate cu ideologia sa specifică. În
cazul în care, în lucrările antice, elementul social a
jucat un rol de fond, în romanul are un, impact direct
modelatoare asupra personajelor: ei și influența
societății și schimba reciproc așa cum se întâmplă în
istoria reală. Acest lucru explică interesul lui Bahtin
în conștiința dialogică a romanului.
• prosaics, spre deosebire de poetici: o
importanta Bahtin o acordă, fapte mici „prozaice“
ale vieții în loc de evenimente dramatice,
catastrofale; o la nivelul discursului romanești,
accentul se pune pe complexitățile sale: romanul nu
poate fi analizat cu referire la tropi, cum ar fi poezia,
dar insistând asupra naturii sale dialogică.
• dialog: conștiința autentică poate fi
dezvăluit numai prin prezentarea interacțiunea a cel
puțin două voci.
• unfinilizability: În proză dialogică, lumea
apare în mod corespunzător ca un spațiu
unfinalizable, deschis, creativ. Cu Bahtin, nu numai
că este opera literară deschisă (Umberto Eco opera
aperta), sau scriitoricesc (le TEXTE scriptible, cu
Roland Barthes), dar lumea creează nu este niciodată
să fie terminat.
• heteroglosia: un concept care aparține
teoriei lingvistice menite să dezvăluie modul în care
sensul este produs de discursul prin utilizarea unei
„diversitatea socială a tipurilor de vorbire“. Există
straturi discursivă nenumărată în fiecare limbă, cum
ar fi „dialecte sociale, comportamentul de grup
caracteristic, jargoane profesionale, limbi generice,
 the chronotope, defined as the specific
sense of space and time (in other words,
the social and the historical components)
which characterizes every genre,
according to its specific ideology. If, in
the ancient works, the social element
played a background role, in the novel it
has a direct, moulding impact upon the
characters: they and the society influence
and change each other as it happens in
actual history. This accounts for Bakhtin’s
interest in the dialogic consciousness of
the novel.
 prosaics as opposed to poetics:
o the importance Bakhtin attaches
to small, “prosaic” facts of life
instead of the dramatic,
catastrophic events;
o at the level of the novelistic
discourse, the emphasis he lays on
its complexities: the novel cannot
be analyzed with reference to
tropes, like poetry, but insisting
on its dialogic nature.
 dialogue: Authentic consciousness can be
revealed only by presenting the interaction
of at least two voices.
 unfinilizability: In dialogic prose, the
world appropriately appears as an
unfinalizable, open, creative space. With
Bakhtin, not only is the literary work open
(Umberto Eco’s opera aperta), or writerly
(le texte scriptible, with Roland Barthes),
but the world it creates is never to be
finished.
 heteroglossia: a concept belonging to
linguistic theory meant to reveal the way in
which meaning is produced by discourse
through the use of a “social diversity of
speech types”. There are numberless
discursive strata in every language, such as
“social dialects, characteristic group
behaviour, professional jargons, generic
languages, languages of generations and
age groups, tendentious languages,
languages of the authorities, ... languages
that serve the specific sociopolitical
purposes of the day, even of the hour, for
each day has its own slogan, its own
vocabulary, its own emphasis.” (Bakhtin,
Discourse in the Novel, 1935 qtd. in
Surdulescu 2002)