Szabo Jozsef, Msc, Drd

Calugareni, str 6/12

535600 Odorheiu Secuiesc
Tel: 0742041989
joszef@birdingdelta.com

O Evaluare a Studiului de Impact asupra Mediului pentru Proiectul Rosia Montana

cu accent pe aspectele de biodiversitate

Despre studiul de faþã

Intenþia noastrã, în redactarea studiului de faþã a fost alcãtuirea unei liste martor (aºa zisei
“shadow list”) bazatã pe cele mai bune date disponibile, fãrã însã a avea pretenþia unui
studiu complet. Aceastã lucrare se bazeazã pe cercetãri publicate ºi nepublicate, cele mai
relevante din zonã. Acele cercetãri care nu au fost publicate vor fi ataºate prezentului
document.
Un alt aspect care a catalizat elaborarea studiului de faþã, a fost editarea Studiului
de Evaluare a Impactului asupra Mediului (SEIM) de cãtre RMGC, mai cu seamã a pãrþii
care se referã la condiþiile iniþiale privind biodiversitatea din Roºia Montanã. Studiul
RMGC prezintã multe lacune din punct de vedere ºtiinþific, atât din punct de vedere a
metodologiei folosite cât ºi a analizei calitative ºi cantitative a componentei biodiversitãþii.
Lucrarea de faþã este structuratã asemãnãtor cu SEIM alcãtuit de RMGC, însã, în plus,
aici se regãsesc observaþii cu privire la lipsurile acestui studiu . Capitolele acestei lucrãri,
sunt cu atât mai relevante, cu cât vizita de teren, în majoritatea cazurilor, a fost numai de
câteva zile, iar în toate cazurile se poate observa cã lista speciilor ºi a habitatelor este
diferitã, de cea prezentatã de cãtre SEIM, mai bogatã ºi ce este cel mai relevant se
observã o multitudine de specii endemice, rare ºi protejate pe listele studiilor. Pe lângã
biodiversitate a fost inclus ºi un capitol care se referã la conþinutul de metale grele a
solului, fãcut de experþi independenþi, material publicat în 2003. Se observã ºi aici
contrastul puternic între cele relatate de studiul comandat de cãtre investitor ºi studiile
efectuate de experþi independenþi.
Trebuie sã atragem atenþia asupra faptului, cã fãrã cunoaºterea situaþiei iniþiale
privind biodiversitatea zonei „impactate”, nu va exista baza ºtiinþificã pentru emiterea
vreunui act din partea autoritãþii de mediu, ºi cu atât mai mult pentru monitorizarea
patrimoniului natural de-a lungul exploatãrii miniere, iar proiectul de repopulare dupã
închiderea carierei prin înfiinþarea unor coridoare ecologice este total irelevantã fãrã un
studiu prealabil detaliat, axat pe cunoaºterea compoziþiei calitative ºi cantitative a
comunitãþilor de florã ºi faunã sortitã distrugerii.
Trebuie luat în considerare, cã odatã distruse, habitatele ºi speciile care s-au format ºi au
supravieþuit aici milioane de ani vor fi total anihilate în doar câþiva ani. Nu se va ajunge
niciodatã la stadiul iniþial, la biodiversitatea existentã la ora actualã, pe care echipa de
întocmire a studiului de impact asupra mediului nici nu doreºte sã o cunoascã ºi sã o
prezinte publicului. Imaginile din cariera spaniolã, arãtate la prezentare ca un exemplu
pozitiv privind „reamenajãrile” dupã exploatare, sunt irelevante ºi ridicole: nu se doreºte o
monoculturã de lucernã ºi plantaþie de fier-beton acolo unde condiþiile naturale ºi impactul
antropic redus au format un mozaic de habitate foarte variat, cu un potenþial inestimabil,
prezentat în studiu fãrã a se axa pe valoarea intrinsecã a biodiversitãþii.
Dacã lupta vizeazã dilema economie vs. ecologie, întrebãm în calitate de cetãþeani
români de rând: ce câºtigãm în urma realizãrii acestui proiect? Pentru cã ºtim ce vom
pierde: un peisaj sacru, habitate ºi populaþiile unor specii protejate de legislaþia europeanã,
un patrimoniu natural ºi cultural cu o valoare neexpusã ºi minimalizatã în acel document
care se doreºte a fi Studiul de evaluare a impactului asupra mediului.

Trebuie sã mulþumim urmãtoarelor persoane care au contribuit la studiul de faþã: John

Akeroyd, Andrew Jones, Urak Istvan, Szabo Anna, Vizauer Tibor Csaba, Cristina
Craioveanu, Nagy Zoltan, Geczi Robert, Bodis Katalin ºi mulþi alþii.

Szabó József - Coordonator, Autor principal

John Akeroyd, Andrew Jones, Geczi Robert, Bodis Katalin - Autori
Observaþii Generale referitoare la Capitolul Flora ºi habiatele din Roºia Montana

În studiul de biodiversitate, la capitolul de Metodologie sunt minuþios descrise etapele de

cercetare a florei Roºiei Montane precum ºi a Vãii Cornei, zone unde investitorul
preconizeazã sã deschidã cea mai mare carierã din Europa. În acest capitol al
metodologiei gãsim urmãtoarea frazã: “În timpul prelevãrii probelor, harta vegetaþiei a fost
continuu ºi progresiv actualizatã, pe baza modelelor de distribuþie a vegetaþiei observate ºi
caracteristicilor ariilor specifice.” În înþelesul acestei fraze, precum ºi a metodologiei
descrise în paginile 14 – 15, cum se explicã urmãtoarele:
În pagina 17 sunt enumerate mai multe specii de “Carex (C. acutiformis, C. riparia,
C. gracilis, C. inflata etc.)” care nu se regãsesc pe lista sistematicã a speciilor de plante
din Anexa 1.
Dacã în pg. 17 se vorbeºte despre Hieracium transsilvanicum ca fiind o specie
“diferenþiatã” a fãgetelor dacice din Roºia Montanã ºi din împrejurimi, precum ºi al
molidiºurilor pure edificând chiar o asociaþie în zona studiatã- (Hieracio transsilvanicae-
Piceetum Pawl et Br. – Bl. 1939 em. Borhidi 1957) (în mijlocul paginii 18), aceastã specie
nu se mai regãseºte în Anexa 1.
În pagina 19 gãsim urmãtoarea frazã “In aceste zone apare jneapãnul ce formeazã
asociaþii de tipul Vaccinio-Pinetum mugi Hadac 1956, Jenik 1961”. Evident Pinus mugo nu
este evidenþiat nici în Anexa 1. (Deºi ar fi important întrucât aceastã asociaþie formeazã un
habitat prioritar conform Directivei de Habitate: *4070)
Speciile edificatoare ale asociaþiilor floristice descrise în pagina 20, ºi ne referim în
concret la Thymo comosi – Seslerietum rigidae Zolyomi 1939, Sedo hispanici – Poëtum
nemoralis Pop et Hodiºan 1985, nu se regãsesc în lista speciilor din Anexa 1 al studiului.
Foarte multe specii din descrierea ºi caraterizarea habitatelor forestiere (pg. 30 – 42) nu
se regãsesc în lista speciilor din Anexa 1.(cum ar fi Anthenaria dioica, Viola
reichenbachiana, Galium odoratum, Lathyrus vernus, Carex digitata, Dactylis polygama –
sã amintim numai câteva dintr-o listã ce trece de 20 de specii).

Alte observaþii referitoare la Capitolele introductive

Dacã în pagina 10 la sfârºitul capitolului Contextul Local se ajunge la concluzia “... întregul
bazin al Arieºului, se constituie ca un patrimoniu natural cu o valoare ºtiinþificã aparte.” iar
la pagina 19 gãsim entusiasta frazã “In structura pajiºtilor se remarcã diversitatea specificã
ridicatã. , apãrând de asemenea ºi specii vegetale din cele mai spectaculoase, care în
ansamblul lor, prin coloritul pe care îl imprimã acestora pot fi considerate ca fiind cele mai
frumoase din þara noastrã” la pagina 20 aflãm cã “Perimetrul ce face obiectul proiectului
propus, se regãseºte într-o zonã lipsitã de interes major din punct de vedere al
biodiversitãþii.” iar la pg 21 “aceastã zonã este una dintre cele mai impactate din România,
biodiversitatea purtând o puternicã amprentã.”
În mijlocul paginii 10 gãsim Figura 1.1 “Domeniile biogeografice Europene”, care nu
îºi gãseºte menirea în contextul amintit, mai mult, este un desen eronat, care, aparent,
doreºte sã diminueze bogãþia si varietatea zonelor biogeografice de pe teritoriul României
(a se vedea zonele biogeografice în Manual de Habitate din România de Doniþã et al. pg.
23).
În pagina 21 figura 3.6.: Nu este menþionatã sursa de unde a fost preluatã aceastã
figurã ºi din ce an dateazã. Nu este indicatã pe hartã Roºia Montanã, harta fiind la o scarã
atât de mare încât nu permite localizarea acestuia. (Ulterior se menþioneazã ca se observã
pe aceastã hartã o densitate crescutã a populaþiei umane în Roºia Montanã.)
Pagina 21 paragrafele 4 – 5: Se cunoaºte cã habitatele secundare agricole
exploatate tradiþional reprezintã, în multe situaþii, habitate bogate în specii de organisme
care ºi-au pierdut habitatul primar (Poschlod ºi Wallis-DeVries 2002, Baur et al. 1997,
2004). De aceea habitatele agricole tradiþionale nu pot fi considerate „impactate”.
Integritatea naturalã iniþialã nu poate fi luatã în discuþie, având în vedere faptul cã existã
extrem de puþine zone neafectate de activitãþile umane pe întreaga planetã. Referitor la
„echilibrul natural” menþionat la pg. 21, paragraful 5: Ultimele decade de cercetãri în
domeniul ecologiei ne-au demonstrat cã acest concept de echilibru al naturii nu este
corect ºi poate conduce la interpretãri greºite. Ecosisteme sau populaþii pot pãrea
constante ºi echilibrate la o anumitã scarã temporalã ºi spaþialã, dar la alte nivele acestea
se demonstreazã a fi dinamice (Pickett et al. 1992). De aceea nu trebuie neglijat în acest
studiu dinamica comunitãþilor pe termen lung ºi posibila afectare a acestei dinamici prin
proiectul la care ne referim.
Referitor la pg. 22, paragraful 4: revenind la principiul non-echilibrului ecologic,
acesta dã naºtere de multe ori la comunitãþi deosebit de diverse. Numeroase ecosisteme
atât din zone tropicale cât ºi temperate depind de procese perturbatoare în pãstrarea
biodiversitãþii (Meffe ºi Carroll 1997). Faptul cã a existat o perturbare a substratului
geologic în trecut nu poate sã ne ducã la concluzia cã acest ecosistem este lipsit de
biodiversitate. Trebuie amintit de asemenea cã Planurile de Management ale siturilor
Natura2000 (în þãrile unde aceastã reþea este funcþionalã) care menþin pajiºti secundare,
prevãd mãsuri de intervenþie (cum ar fi: pãºunatul, cositul) în limite bine stabilite, aceste
intervenþii sunt obligatoriu menþinute ºi chiar renumerate.
Referitor la cele enunþate la pg. 24, paragraful 2: Numeroase studii au arãtat
importanþa din punct de vedere al biodiversitãþii a ecosistemelor seminaturale, menþinute
prin practici agriculturale tradiþionale (Erhardt, 1985a, Erhardt, 1985b, Erhardt ºi Thomas,
1991, Groombridge, 1992, Baur et al., 1997, Baur et al., 2002, Fischer ºi Wipf., 2002,
Poschlod ºi Wallis-DeVries, 2002, Pykälä, 2003, Reif et al., 2003, Waldhardt ºi Otte, 2003,
Baur et al., 2004, Poschlod et al., 2005, Pykälä et al., 2005, Rusdea et al., 2005). Aceste
habitate seminaturale nu pot fi considerate lipsite de importanþã.
În pg. 25, paragraful 1: în ceea ce priveºte biodiversitatea nu este relevant faptul cã
terenul arabil ocupã o suprafaþã de 1%. De asemenea termenul de „teren neproductiv” nu
are relevanþã în acest context, fiind vorba despre un studiu de evaluare a biodiversitãþii ºi
nu al activitãþilor agricole.
Cu toate cã se încearcã demonstrarea nocivitãþii intervenþiilor umane în pajiºti,
precum ºi valoarea lor scãzutã din punct de vedre al biodiversitãþii, în pagina 27 aflãm cã
„Folosirea pajistilor naturale prin pasunat sau cosit constituie paradoxal o sursa de
biodiversitate, heterogenitatea vegetatiei fiind influentata favorabil de modul de folosire. In
aceste timpuri, cand agresiunea asupra sistemelor naturale este atat de intensa, rolul
pajistilor in mentinerea peisajului este esential.Ӽ.m.d la punctul 3.1.5.3. A se observa lipsa
diacriticelor în documentul original.

Concluzii

Partea de botanicã a SEIM este complet lipsitã de coerenþã. Se observã o contradicþie a

argumentelor premizã din text, de la o paginã la alta, principii enunþate pe o paginã sunt
contrazise cu câteva pagini mai la urmã, astfel concluziile nu pot sã fie decât false.
În cea ce priveºte caracterizarea florei: sunt enumerate asociaþii vegetale ca parte
componentã a zonei studiate, însã chiar speciile edificatoare ale acestor asociaþii nu se
regãsesc pe Anexa 1 „Lista sistematicã a speciilor de plante identificate în zona Roºia
Montanã”. Existã deci o totalã inadvertenþã între Lista speciilor din Anexa 1 ºi partea
narativã a raportului. Speciile de plante enumerate în Anexã ar trebui sã se regãseascã în
raport, prin listele de caracterizare a habitatelor sau al asociaþiilor vegetale.
Deºi ocupã doar 18%, habitatele forestiere sunt caracterizate în aproximativ 20 de
pagini ºi la nivelul tipurilor de pãduri, pãºunile secundare nu sunt descrise de nici un fel,
deºi ocupã 60%. Se fac referi vage la câteva asociaþii, nu existã nici o caracterizare a
acestora, nu se poate face o legãturã directã între ele ºi Anexa 1. încât chiar speciile
edificatoare ale acestora lipsesc de pe listã. Ca o consecinþã, pajiºtile nu sunt
carcaterizate din punct de vedere a habitatelor care acestea le edificã, fapt expres cerut
de legislaþia internã a þãrii (L 345 din 2006, Ord. 863 din 2002). Tot aceastã legislaþie
prevede obligativitatea analizãrii speciilor de plante privind statutul lor în Listele Roºii,
analizãce nu se regãseºte în studiu (ºi nici în anexele acestuia).

Flora ºi habitatele din Roºia Montanã

Consideraþii Generale:

De-a lungul secolelor, cea mai mare parte a þãrii a fost modificatã de cãtre om prin diferite
activitãþi pentru menþinerea traiului de zi cu zi, pentru pãºunatul animalelor sau pentru
cositul fânului necesar pentru animale în perioada iernii. Aceste activitãþi ºi-au lãsat
amprenta începând de la sãrãturile adiacente malului Mãrii pânã pe culmile Fãgãraºului cu
o intensitate variabilã în funcþie de necesitãþile locale precum ºi de densitatea populaþiei.
În cazul Roºiei Montane aceastã intervenþie, date fiind alte preocupãri aducãtoare
de venit, au fost de o intensitate considerabil mai micã faþã de celãlalte zone
asemãnãtoare din þarã. Astfel, pãºunile, livezile, fânaþele nesuferind o influenþã umanã
puternicã, au pãstrat o serie de specii care în alte locuri s-au înpuþinat devenind astfel
subiect al Listelor Roºii si a multor studii percum ºi mari eforturi de recuperare sau de
conservare. Ansamblul acestor specii, asociaþiile vegetale, formeazã habitate pentru
celãlalte vieþuitoare, fie vorba, de vertebrate sau de fauna de insecte. Aceste pãºuni,
livezi, fâneþe intercalate cu mici pâlcuri de terenuri arabile, arie pe care o sã denumim
pentru simplitate – zona agricolã, formeazã circa 60% din aria de acoperire a Studiului de
Impact asupra Mediului editat de RMGC. În studiul de mai jos o sã analizãm aceastã zonã,
care din considerente neelucidate de cãtre raport, a rãmas nestudiatã, neanalizatã de
cãtre echipa care a elaborat studiul referior la condiþiile iniþiale. O sã aratãm valoarea
acestor zone, prin caracterizarea lor din punct de vedere floristic precum ºi al habitatelor.
Pentru elaborarea caracterizãrii vegetaþiei ne-am folosit de studii publicate (Géczi, A.
Bódis K: Környezeti monitoring Verespatak – Abrudbánya vidékén) precum ºi de studii
încã nepublicate (Akroyd, J. Andrew, J: Rosia Montana – Case for protection rather than
distruction) ale cãror originale precum ºi traducerile le-am anexat prezentului document.
Unele date, deºi într-un numãr infim, provin de la alte persoane, biologi, care au studiat
zona în repetate rânduri, ºi a cãror nume apar în faþa acestui studiu.
Descrierea comunitãþilor de plante este urmatã de indicarea habitatului pe care
aceste asociaþii formeazã.

(a) Pãºuni

Speciile de graminee predominante în pãºunile oligotrofe uscate ºi umede sunt þãpoºica

Nardus stricta, împreunã cu Agrostis stolonifera si Danthonia decumbens, aceste pãºuni
fiind bogate în specii non-graminee edificatoare ºi caracteristice asociaþiilor Carici-
Nardetum strictae ºi Hieracio pilosellae-Nardetum strictae, precum ºi Chamaespartium
sagittale ºi Genista tinctoria, aparþinând asociaþiei Agrostio-Genistetum. Pe pante mai
abrupte ºi stâncoase, aceastã vegetaþie se dezvoltã în tufãriºuri incipiente de afine
(Vaccinium myrtillus), mãrtãloagã (Calluna vulgaris) formând asociaþia Vaccinio-
Callunetum vulgaris.
Aceste comunitãþi de tufãriºuri de pe pantele abrupte, brãzdate de aflorimente de
roca, bolovani ºi blocuri de grohotis stabil au fost prezente în diferite variante. Uneori cu
tufãriºuri/crânguri de pãducel Crataegus monogyna, ienupãr Juniperus communis,
scorusul de munte Sorbus aucuparia ºi cununiþã Spiraea ulmifolia, care sunt, din punct de
vedere floristic, relativ bogate. Dintre speciile ierboase se regãsesc Scorzonera rosea,
specia edificatoare al asociaþiei Scorzonero roseae–Festucetum rubrae, Ajuga
genevensis, vãtãmãtoare Anthyllis vulneraria subsp. carpatica, Antennaria dioica, obsiga
Brachypodium sylvaticum, garofiþe Dianthus armeria, Dianthus carthusiana, dar ºi
Geranium sanguineum, Lychnis viscaria, Molinia caerulea, Sanguisorba minor, Scabiosa
columbaria, spilunþa (Solidago virgaurea), Teucrium chamaedrys, speciile de trifoi
Trifolium alpestre ºi Trifolium montanum precum ºi merisorul de munte Vaccinium vitis-
idaea, Veronica spicata. Un grup de specii de pãdure ºi de lizierã erau ºi ele prezente aici:
clopoþei Campanula persicifolia, degetar galben (Digitalis grandiflora), Inula salicina, trifoi
(Trifolium medium), odolean (Valeriana officinalis), stejerel Veronica chamaedrys.

Alte specii asociate cu Nardus includ gramineele Anthoxanthum odoratum, Cynosurus

cristatus, pãiuº (Festuca pratensis, Festuca rubra) ºi Luzula campestris. Alte specii din
florã, localizate adesea pe sau în jurul muºuroaielor, au indicat o diversitate ridicatã de
specii ºi includ: Alchemilla monticola, Carlina vulgaris, Hieracium pilosella, ghizdei mãrunt
(Lotus corniculatus), Leontodon taraxacoides, Leucanthemum vulgare, Potentilla erecta,
busuioc de câmp (Prunella vulgaris), Stellaria graminea, Thymus pulegioides, trifoi
(Trifolium repens), trifoi roºu (Trifolium pratense) ºi Veronica officinalis. Alte specii
valoroase, rare sau endemice regãsite în acest tip de habitat sunt: Gentiana praecox
(endemism carpatic), Gymnadenia conopsea.

Intr-o zonã de pãºiuni din vecinãtatea unui lac s-au gãsit ºi Botrychium lunaria
precum ºi Platanthera bifolia, amândouã specii rare pe pãºiunile din România. Aceste
comunitãþi ºi asociaþii de plante formeazã aici „*6230 Pajiºti montane de Nardus bogate
în specii, pe substraturi silicioase”, înregistrate ca habitat prioritar în Anexa 1 a
Directivei U.E. asupra Habitatelor precum ºi în Ordinul 1198 din 2005.

(b) Fânaþe
Pajiºti extensive, submontane, mezotrofe, pajiºti de munte, mezofe, fertilizate cu bãlegar,
adiacente pãºiunilor, colorate ºi bogate în specii, care se încadreazã în asociaþiile
Arrhenatheretum elatioris, Scorzonero rosae–Festucetum rubrae nigicentris ºi Astrantio–
Trisetetum, ºi peteci reprezentând variaþii apropiate de asociaþia Gladioli–Agrostetum Br.-
Bl. 1930, cu foarte multe specii de graminee. Zonele cu sol mai acid sunt ocupate de
pajiºti dominate de Hypochoerio radicatae–Agrosietum. Speciile ierboase sunt
reprezentate de specii ca: Anthoxanthum odoratum, Arrhenatherum elatius, Briza media,
Cynosurus cristatus, Festuca pratensis. Aceste pajiºti pot fi incluse în habitatul Natura
2000: „6520 Fâneþe montane”. Aceast habitat de pajiste cu „Valoare Naturala Ridicata”
(High Nature Value) a fost prezent aici in special in nodum facies cu o diversitate
considerabil ridicata de specii.

Alte specii prezente includ: Anthyllis vulneraria subsp. carpatica var. pseudovulneraria, ºi
arnica (Arnica montana), – specie prezentã în Annexe IV a Directivei UE asupra
Habitatelor ºi declaratã vulnerabilã în inventarul român al pãºiunilor din 2003, Astrantia
major, Campanula persicifolia, Centaurea nemoralis, Centaurea erythraea, Crepis
vesicaria,Chaerophyllum hirsutum, Galium mollugo subsp. erecta, Galium verum, Genista
tinctoria, Hypochoeris maculata, Lathyrus sylvaticus, Leucanthemum vulgare, Lychnis
viscaria, Rhinanthus minor, Rumex acetosa, Salvia pratensis, ºi Orchis ustulata,
Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzoneifolia, Scorzonera purpurea subsp. rosea
clasificate ca rare în Lista Roºie a plantelor din România, ºi rare-vulnerabile în
Inventarul Român al Pajiºtilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.), precum ºi alte specii
ca Stachys officinalis, Trifolium montanum, Trifolium pannonicum ºi Trifolium pratense,
Crocus heuffelianus.

Pajiºtile umede, cu ierburi înalte (pajiºti semi-naturale cu ierburi înalte) au o florã diferitã
cu specii care includ Caltha palustris, Colchicum autumnale, Deschampsia cespitosa,
Filipendula ulmaria, Geranium sylvaticum, rare-vulnerabile în Inventarul Român al
Pajiºtilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.), Geum rivale, Gymnadenia conopsea,
Lychnis flos-cuculi, Pedicularis exaltata, Phyteuma scorzonerifolia, Rumex acetosa,
Trollius europaeus, clasificate ca rare în Lista Roºie a plantelor din Romania, ºi rare-
vulnerabile în Inventarul Roman al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.) precum
ºi Veratrum nigrum.

Fig. 1 Pajisti cu Trollius europaeus

(c) Zone umede

O mlastinã de turbã prezintã o populaþie densã de bumbãcariþã (Eriophorum latifolium)
într-o comunitate mai acidofilã cu Potentilla palustris precum ºi numeroase specii de
rogoz. Aceastã turbãrie distinctivã ºi unicã este clasificatã ca habitat prioritar *7110
Turbãrii active în Anexa 1 din Directiva Habitate ºi Ord 1198 din 2005, este acoperitã de
muschi Sphagnum ºi specii ca Drosera rotundifolia, Carex limosa ºi Dactylorhiza
maculata, incluse ca specii rare în Lista Roºie a plantelor din România, ºi în Inventarul
Român al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea Gh et col.).
Fig. 2 Dactylorhiza maculata

Fig. 3 Drosera rotundifolia

Aceasta comunitate de mlaºtinã este un habitat prioritar EMERALD (Caricetum

limosae Br.-Bl.1921; !54.5 mlastini de tranzitie). Astfel de habitate umede nu apar
izolat, ci fac parte dintr-un complex de habitate deschise, asociaþii ce includ mlastini mezo-
oligotrofe rare în care se gãsesc Carex dioica, ºi Orchis coriophora cu „Valoare Naturala
Ridicata” ºi cu pãºuni mezotrofe de deal ºi de munte ce conþin specii vulnerabile ca Arnica
montana, Botrychium lunaria, Trollius europeaus clasificate ca rare în Lista Roºie a
plantelor din România, ºi rare-vulnerabile în Inventarul Român al Pajiºtilor, 2003 (A.
Sarbu, Coldea Gh et col.), precum ºi pãºiuni oligotrofe ºi uscate de Nardus.
Fig. 4 Arnica montana

Alte specii includ Eriophorum latifolium, Caltha palustris, Carex echinata, Carex hirta,
Carex viridula, Potentilla palustris, clasificate ca rare in Lista Rosie a plantelor din
Romania, si rare-vulnerabile in Inventarul Roman al Pajistilor, 2003 (A. Sarbu, Coldea
Gh et col.), precum si gura-lupului, Scutellaria hastifolia. Aceste mlaºtini aparþin ca tip de
habitat turbãriilor central-europene (Europa de Vest si Centrala din Olanda si Franta pana
in Polonia, Slovacia, Romania si Nordul Italiei) cu vegetaþie edificatã de bumbãcariþã ºi
rogozul galben Eriophoretum latifolii Coldea 1991 ºi Carici flavae–Eriophorum latiiolii Soó
1944. Unele fitocenoze asemanatoare în cadrul aceluiaº habitat sunt dominate de alte
specii de rogoz, cum ar fi Carex dioica, C. lepidocarpa, C. panicea ºi C. viridula, etc.,
impreunã cu specii de Equisetum ºi Juncus articulatus.
Fig. 5 Eriophorum latifolium

Din experienta Dr.-lui John Akeroyd de specialist in restaurarea habitatelor, care a lucrat
intr-o gama larga de proiecte in cadrul unor organizatii, acest habitat mlastinos complex
poate fi unic in Romania si ar fi imposibil de restaurat folosind chiar si cele mai costisitoare
si exhaustive tehnologii de restaurare si de compensare. Reactiile chimice complexe din
sol includ si rolul pompelor de hidrogen din Sphagnum, si variatii in turba acida care au
creat aceste habitate de-a lungul a mii de ani, posibil din succesiuni de vegetatie si prin
umplerea unor lacuri si bazine- astfel avand caracteristici extrem de sensibile.

(d) Pajisti adiacente satului

Terenurile mai joase din jurul satului sunt ocupate de pajiºti mezotrofe înalte aparþinând
asociaþiei Filipendulo vulgaris–Arrhenatheretum elatioris Hundt et Hübl 1983, bogate în
specii comune, deºi fãrã elemente floristice rare, caracteristice fâneþelor de altitudine mai
mare. pajisti. Aceste fâneþe sunt probabil mai puternic fertilizate, prin folosirea baligarului,
decat alte pajisti.
Specii de graminee:
Agrostis stolonifera
Anthoxanthum odoratum
Arrhenatherum elatius
Briza media
Bromus hordeaceus
Carex echinata
Carex hirta
Carex tomentosa
Cynosurus cristatus
Dactylis glomerata
Festuca pratensis
Holcus lanatus
Juncus articulatus
Lolium perenne
Phleum pratense
Poa pratensis
Trisetum flavescens

Un ansamblu clasic de Leguminosae din Transilvania:

Anthyllis vulneraria subsp. carpatica var. pseudovulneraria
Astragalus glycyphyllos
Coronilla varia
Lotus corniculatus
Medicago lupulina
Trifolium campestre
Trifolium medium
Trifolium montanum
Trifolium ochroleucon
Trifolium pannonicum
Trifolium pratense
Trifolium repens
Vicia cracca
Vicia sativa
Alte specii:
Achillea millefolium
Astrantia major
Bunias orientalis
Campanula patula
Campanula persicifolia
Carum carvi
Centaurea nemoralis
Centaurea erythraea
Chaerophyllum hirsutum
Cichorium intybus
Colchicum autumnale
Crepis paludosa
Crepis vesicaria
Cruciata laevipes
Daucus carota
Ferulago sylvatica
Filipendula vulgaris
Filipendula ulmeria
Galium mollugo subsp. erecta
Galium verum
Genista tinctoria
Geranium pratense
Hieracium aurantiacum
Hypericum tetrapterum
Hypochoeris radicata
Knautia arvensis
Lathyrus pratensis
Lathyrus sylvaticus
Leontodon hispidus
Leucanthemum vulgare
Lysimachia nummularia
Myosotis scorpioides
Peucedanum aegapodioides
Pimpinella major
Phyteuma scorzonerifolia
Plantago lanceolata
Plantago media
Polygala vulgaris
Potentilla reptans
Prunella vulgaris
Rhinanthus minor
Rumex acetosella
Rumex acetosa
Rumex crispus
Salvia pratensis
Salvia verticillata
Plantago lanceolata
Scirpus sylvaticus
Rumex acetosa
Stachys officinalis
Stellaria graminea
Tordylium maximum
Veronica chamaedrys

(e) Stancarii si grohotisuri

Pe versantii cei mai abrupti Saxifraga paniculata si Silene nutans subsp. dubia cresc pe
aflorimente verticale de roca si in crevase de bolovani, impreuna cu Asplenium
septentrionale, Asplenium trichomanes si Polypodium vulgare. Pe aceleasi dealuri, mai
jos, unele dintre roci erau in mod distinct calcaroase si dominate local de Helianthemum
nummularium, ºi Acinos arvensis.
Fig. 6 Comunitate naturala de stanca

Am observat de asemenea prezenta rocilor goale sau deschise, formate in mod natural ,
zone de pietris in interiorul pasunilor, inspre vârfurile dealurilor. Acestea sunt probabil
asociate cu minereuri de metal care preintampina dominatia specilor ierboase
reprezentand „gradini naturale de roca” (natural rock gardens) cu cel putin trei specii de
Sedum, inclusiv Sedum acre precum si rar intalnita Sedum rubens. Alte specii intalnite le
includ pe cele de iarba, Poa si Festuca spp., Potentilla argentea, Potentilla
tabernaemontani, Rumex acetosella si Scleranthus annua. Pamantul natural stancos si
golas cu Sedum si aflorimente cu inclinatie catre comunitati Calaminariane (Calaminarian
communities), cu feriga metalofila Asplenium septentrionale, au fost printre
grupurile/ansamblurile cele mai bogate de habitate de acest tip pe care le-am vazut
vreodata.

Potentiala influenta a minereurilor metalifere asupra vegetatiei, de a produce asociatii

Calaminariene de plante ar putea fi indicata de catre Asplenium septentrionale, iar acest
fapt trebuie in continuare cercetat. Este demn de remarcat ca habitatelor Calamariane
(Directiva UE asupra Habitatelor, Anexa 1, 6130, asocierea Violetalia calaminariae) care
adesea imprejmuiesc zonele istorice de exploatare a filoanelor din rocile metalifere si
rocile sterile asociate lor, le sunt conferite statutul de areale protejate, in multe locuri din
UE, datorita existentei unei serii de specii rare si deosebite care adesea prezinta semne
de adaptare locala pentru a produce specii si ecotipuri locale. Diversitatea fenotipica a
populatiei de Silene nutans subsp. dubia reprezinta o marturie a acestui proces.
Fig. 7 Asplenium septentrionale

Fig. 8 Silene nutans subsp. dubia

(f) Exploatari miniere

Stancile si grohotisurile rezultate din exploatarile miniere sunt colonizate în primele faze
ale succesiunii vegetaþiei de ling (Calluna vulgaris), urmate de Sambucus racemosa,
Betula pendula si pin silvestru (Pinus sylvestris). Comunitatile de roca, cu Asplenium
septentrionale si Silene nutans subsp. dubia, sunt o caracteristica a zonelor de exploatare
miniera. Este demn de mentionat ca habitatele asemãnãtoare cu Asplenium septentrionale
ºi Viola calaminaria (Viola lutea ssp. calaminaria (Anexa 1 Directiva Habitate, 6130,
Violetalia calaminariae) care inconjoara adesea zonele istorice de exploatare a filoanelor
din rocile metalifere sunt asociate cu rocile sterile, beneficiaza de statutul de areale
protejate in UE (e.g. Muntele Halkyn, Nordul Tarii Galilor si Mina Gang, Derbyshire,
Anglia), pentru ansamblul de specii rare si deosebite care se gasesc in aceste locuri.
Unele specii la Rosia Montana, arata o inclinatie spre adaptare si de producere de
subspecii, variatii ecotopice locale, constatat de catre noi mai ales la specia Silene nutans
sp. dubia care prezinta mari variatii structurale (inaltime, culoarea florilor, variatii catre
subspecia nutans) si pe care o putem considera ca si o evidenta de formare a acestui
proces, cea ce ne indeamna pentru studii mai aprofundate a acestui biotop, atat de
caracteristic zonei, pentru a evidentie si alte specii cum ar fi licheni si muschi sau alte
specii de plante inferioare (Studiul de Impact contine numai 10 specii de plante inferioare,
toate dintre acestea fiind muschi).

Alte specii includ: Agrostis stolonifera, Deschampsia cespitosa, Deschampsia flexuosa,

Poa pratensis, Chamaespartium sagittale, Euphorbia cyparissias, Fragaria vesca, Genista
tinctoria, Hieracium sp., Rumex acetosella, Potentilla recta, Veronica officinalis si
deasemenea specii ca Scleranthus annuus, Senecio sylvaticus si Spergularia rubra.

Zonele din preajma rocilor sterile si a exploatarilor miniere au de asemenea o flora bogata.
Aceasta din urma este ocupatã de populaþiile speciilor Alchemilla monticola, Briza media,
Carex distans, Carex echinata, Carex hirta, Carex hostiana, Campanula patula, Galium
mollugo, Galium verum, Leucanthemum vulgare, Linum catharticum, Lotus corniculatus,
Orchis coriophora, Plantago lanceolata, Polygala vulgaris, Sanguisorba minor si Trifolium
pratense.
Fig. 9 Orchis coriphora

Asociaþiile de tufãriºuri sunt reprezentate de asocieri spinoase, cu alun respectiv porumbar

ºi pãducel, apãrute în locul pãdurilor defriºate, Coryletum avellanae ºi Pruno spinosae–
Crataegetum. Adesea ele reprezintã zona de tranzit între pãdure ºi pãºune.

În compoziþia tufãriºurilor se observã urmãtoarele specii: Centaurea jacea, Campanula

carpatica, Galium cruciata, Gagea arvensis, Hypericum maculatum, Lotus corniculatus,
Sedum maximum, Veronica chamaedrys, precum ºi Rosa canina, Geum urbanum,
Crataegus monogyna, Ligustrum vulgarae, Origanum vulgarae, Pyrus pyraster ºi altele.
Aceste douã asociaþii vegetale se aparþin la douã categorii distincte de habitate: Coryletum
avellanae la R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cunuciþã
(Spiraea chamaedryfolia) fãrã cod Natura 2000, un habitat cu valoare conservativã
ridicatã.

Pruno spinosae-Crataegetum poate fi inclus în categoria *40A0 Tufãriºuri

subcontinentale peri-panonice – habitat prioritar.

(g) Zonele de pãdure

Am petrecut mai putin timp in zonele de padure, deoarece Pãºunile s-au dovedit a fi atat
de interesante. Astfel, cele dintai nu au fost analizate in profunzime, poate si pentru ca ele
au fost descrise ca fiind comunitati deteriorate de factori antropogenici, in SEIM. Molidul
(Picea abies) paduri (plantatii forestiere) Vaccinio-Piceetea adiacente Pãºunilor au un
numar in plus de specii, fata de ceea ce am intalnit in alte locuri, cum ar fi Gentiana
asclepiadea, Hieracium umbellatum, Hieracium transsilvanicum (endemism carpatic,
specie edificatoare a asociaþiei Hieracio transsilvanici–Piceetum), Lycopodium clavatum,
Mycelis muralis, Actea spicata, Aposersi foetida, Veronica montana, Pyrola secunda,
Pyrola rotundifolia si Viburnum opulus.

In SEIM (4.3.) se aratã cã nici unul dintre habitatele de pãdure identificate în zona
proiectului nu este clasificat ca „habitat prioritar” . Cu toate acestea, o fâºie îngustã de
pãdure, într-o albie de torent ce coboara pânã la un lac este prezent frumosul ºi distinctivul
complex de pãdure sud-est carpaticã de anin alb (Alnus incana) cu Telekia speciosa
(Telekio speciosae–Alnetum incanae (Coldea 1986) 1991) , având în stratul superior lângã
anin specii ca Acer pseudoplatanus, Salix alba, în stratul arbustiv Salix fragilis, Frangula
alnus, Daphne mezereum, iar în stratul ierbos specii de rogoz (Carex polymorpha, Carex
riparia) ºi o serie de specii dicotiledonate (Lamium maculatum, Inula helnium, etc.).
Aceastã asociaþie de pãdure aluvialã este desemnatã ca fiind habitat prioritar în Directiva
UE asupra Habitatelor (91E0 * Pãduri aluviale cu Alnus glutinosa ºi Fraxinus
excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae).

3. Concluzii

În zonele studiate de noi, am reuºit sã identificãm un numãr de 6 habitate, din care 4 sunt
habitate prioritare pentru conservare. Redãm mai jos lista acestora.
*6230 Pajiºti montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase
6520 Fanete Montane
*7110 Turbarii active
R3117 Tufãriºuri sud-est carpatice de alun (Corylus avellana) cu cunuciþã (Spiraea
chamaedryfolia) – fãrã cod Natura 2000
*40A0 Tufãriºuri subcontinentale peri-panonice.
*91E0 Pãduri aluviale cu Alnus glutinosa ºi Fraxinus excelsior
Starea habitatelor gãsite este stabilã, cu structuri excelente ºi bine conservate, cu o
valoare de conservare ridicatã ºi cu elemente într-o stare bine conservatã.
Aceste habitate conþin numeroase specii din Lista Roºie a Plantelor din România
(cum ar fi: Drosera rotundifolia, Carex limosa si Dactylorhiza maculata, Eriophorum
latifolium, Caltha palustris, Carex echinata, Carex hirta, Carex viridula, Potentilla palustris –
sã amintim numai câteva dintre ele), precum ºi din Anexele Ordinului 1198 din 2005 (cum ar
fi Arnica montana) (respectiv al Directivei de Habiate ( Directiva Consiliului 92/43/CEE).
A fost identificat un ansamblu de specii foarte asemãnãtor unui habitat încã nedescris în
România (6130, Violetalia calaminariae) arãtând astfel un nou drum pentru cercetãrile
viitoare.
Mai jos redãm câteva considerente în cea ce priveºte starea aceastor comunitãþi.

(a) Fâneþe ºi pãºiuni

Pajistile bogate in flori ale regiunii carpatice din Romania sunt o bogatie nationala,
ecologica si culturala, nepretuita. Pajisti similare, cu siguranta cele intalnite sub 1000m
altitudine au disparut din cea mai mare parte a Europei. In Marea Britanie acest habitat a
fost redus cu pana la 90% din 1945 si pana astazi si chiar si in Europa de Est asemenea
Pãºuni semi-naturale sunt din ce in ce mai puternic amenintate cu disparitia. In Raportul
de Evaluare a Impactului asupra Mediului se arata ca „pajistile culturale sunt foarte
raspandinte in Carpatii de Sud”, observandu-se de asemenea ca „pierderea lor nu va avea
un impact semnificativ asupra biodiversitatii la nivel local sau regional”. Ne vine greu sa
fim de acord cu aceasta afirmatie. O asemenea atitudine nepasatoare/degajata fata de un
habitat european important nu va reusi decat sa creeze conditiile prin care acel habitat va
putea sa dispara cu totul, la fel cum s-a intamplat si in alte tari. Poate ca, cu totii, ar trebui
sa luam exemplul Suediei unde Papucul Doamnei (Cypripedium calceolus) este strict
protejata. Aceasta specie remarcabila si reprezentativa, care a disparut din intreaga
Europa, se mai gaseste inca in abundenta, local, in Suedia, dar cei care o conserva acolo
o protejeaza ca pe o resursa pentru toti europenii. Acelasi principiu ar trebui sa se aplice si
in cazul salvarii pajistilor deosebit de bogate in specii de flori, din Romania. Ele reprezinta
o comoara nationala care poate ca nu e intotdeauna apreciata de catre corpul
cercetatorilor de profil din Romania. Aceste pajiºti, în cazul Roºiei Montane, menþin o
multitudine de specii protejate, precum ºi habitate de importanþã mondialã.

Conform SEIM, „speciile protejate ale florei nu au fost identificate in zona proiectului cu
exceptia Galanthus nivalis”. Acesta poate fi cazul, din punct de vedere tehnic, insa, asa
cum am aratat mai sus, Pãºunile si mlastinile asociate lor contin un numar de specii si
comunitati de plante rare si respectiv ameninþate cu disparitia. Pãºuni bogate in specii de
plante, poate pentru ca sunt inca larg raspandite in Romania, nu au beneficiat intotdeauna
de recunoasterea pe care o merita ca si habitate cu o semnificatie ecologica si culturala
majora, nu in ultimul rand pentru potentialul lor de a atrage turisti si a consolida imaginea
tarii in strainatate.

Este nevoie de studierea mult mai amanuntita a zonei deoarece cifra de 414 plante,
mentionata in SEIM, de exemplu, ar putea fi mult mai mare daca ar fi efectuate vizite
repetate, in sezoane diferite.
Însãºi studiul de faþã adaugã un numãr considerabil de specii noi listei publicate în
SEIM. Având în vedere numãrul mare de specii din Lista Roºie a României, precum si a
habitatelor prioritare „uitate” din SEIM, suntem în situaþia sã credem cã acestea au fost
intenþionat uitate, având în vedere importanþa acestora pentru a da un caracter cât mai
sãrãcãcios ariei.

(b) Mlaºtini ºi turbãrii

In opinia Dr. John Akeroyd, ca specialist cu experienta in restauratii/reconstructii ecologice
este spre exemplu, imposibil sa fie inlocuit complexul dee mlastini acide foarte distinctive
si smarcurile acide asociate lor prin reconstruirea habitatelor si alte metode de ameliorare.
Aceste mlaºtini ºi turbãrii cu origine ombrogenã s-au dezvoltat pe parcursul a mii de ani.
Pãºunile mai umede ar fi, la randul lor, imposibil de refacut, in mod adecvat.

Verificarea regionalã a conþinutului de metal a solului

Géczi A, Bódis K

Metalele grele sunt componentele naturii înconjurãtoare, care apar cu o concentraþie

semnificativã ºi în condiþii naturale. În secolul XX, încãrcarea metaliferã a aerului, apelor,
solurilor ºi în consecinþã, a plantelor ºi organismului uman a devenit o preocupare urgentã
a poluãrii naturii. Astfel, a crescut semnificativ efectul de stres al metalelor grele ce nu se
dezintegreazã ºi se acumuleazã în organismul viu, ºi importanþa ecologicã a acestuia.
În cele ce urmeazã, vom schiþa caracterizarea succintã a acþiunii metalelor grele
examinate.
Plumbul din sol apare legat de materiile organice ºi coloide. Se leagã aproape
inseparabil pe suprafeþele de schimbare. Acest fapt explicã de ce se concentreazã marea
parte a metalului greu pe partea superioarã de 5-15 cm a solului poluat cu plumb, iar
coborând in profilul de sol, concentraþia acestuia scade brusc. În scoarþa terestrã,
concentraþia medie a plumbului este de 16 ppm. Creºterea concentraþiei plumbului poate fi
cauzatã de acumularea reziduurilor de combustie din combustibilul vehiculelor de
transport, plasarea aluviunilor din apa menajerã ºi gunoi, respectiv utilizarea pesticidelor
(arseniatului de plumb) în grãdini ºi livezi. Creºterea nivelului pH-ului solului poate
determina scãderea absorbþiei plumbului. Plantele sunt capabile sã acumuleze plumb în
cantitãþi semnificative - 300 - 400 ppm - în condiþii de poluare ºi fãrã simptome vizibile de
contaminare. În cazul plantelor, rãdãcinile sunt mai încãrcate de regulã la tulpinã, iar
urcând pe aceasta, scade conþinutul de plumb. Consecinþa principalã a toxicitãþii plumbului
este scãderea capacitãþii de fotosintezã a plantelor. În acelaºi timp, acumulându-se pe
frunzele plantelor ºi la suprafaþa solului, plumbul poate fi deosebit de periculos si pentru
oameni. Fiind metalul greu cu cea mai mare toxicitate, concentraþia ridicatã a plumbului
afecteazã în mod deosebit funcþiile neurovegetative, previne producþia sângelui, ºi poate
cauza emfizem cronic.
Cuprul este un element important pentru toate formele de viaþã, însã poate fi toxic în
concentraþie ridicatã. Conþinutul de cupru mediu al litosferei este de 70 ppm (Kadar, 1995).
În solurile neîncãrcate, concentraþia medie este de 2-40 ppm. Ca ºi nichelul, nu prezintã
similaritãþi cu nici un alt metal. Parte semnificativã a cuprului din sol este legatã în forma
mineralelor, astfel, se elibereazã doar prin procese de dezintegrare foarte lente. Poate
apare ºi în forma sãrurilor uºor solubile (nitrat de cupru, sulfat de cupru), ºi sub forma
oxidului cupric ºi hidroxidului cupric. Se leagã de materiile organice, respectiv de oxide
ferice ºi de aluminiu (Farsang, 1996). Admisia cuprului în plante poate fi mãritã de nivelul
scãzut al pH-ului ºi de îngrãºãmintele organice. Concentraþia cuprului poate creºte
semnificativ sub efect antropogen (metale neferoase, prelucrarea metalelor, utilizarea
substanþelor pentru protecþia plantelor). La oameni, încã nu a fost sesizatã contaminarea
de cupru prin admisia cuprului în organism prin alimentaþie, însã concentraþia ridicatã a
acestuia poate provoca afecþiuni ale ficatului.
Concentraþia medie a cadmiului în sol este de 0,11 ppm, iar a solului neîncãrcat este
de 0,1-1 ppm. Mare parte a cadmiului ajuns în atmosferã este consecinþa activitãþii umane,
iar în mãsurã mai micã, ºi acþiunea vulcanicã poate genera emisie de cadmiu. Sursa
cadmiului ajuns în atmosferã este prelucrarea metalelor neferoase, arderea deºeurilor,
producþia îngrãºãmintelor chimice de fosfat ºi negestionarea apei menajere ºi aluviunilor
menajere. Cadmiul este legat ireversibil de cãtre oxidele ferice ºi de mangan din sol,
respectiv de cãtre mineralele argiloase, astfel influenþând mobilitatea cadmiului. În acelaºi
timp, cadmiul se aflã în legãturã chimicã strânsã cu zincul, deoarece în sol proporþia Zn/Cd
este constantã. Admisibilitatea de cãtre plante poate fi influenþatã de concentraþia
cadmiului în sol, condiþiile pH-ului, temperatura, cantitatea de materii organice, respectiv
prezenþa altor metale.
 Zincul este un metal destul de rãspândit în naturã, conþinutul mediu al zincului în
litosferã fiind de 80 ppm. Solul neîncãrcat conþine zinc în medie de 15-100 ppm. În
general, ºisturile argiloase conþin zinc în cantitate mai mare (300 ppm). În primul rând, se
leagã de materiile organice, ºi de oxide ferice ºi de mangan. Apare în cantitãþi mari în
straturile mineralelor argiloase. În condiþii normale, neinfluenþate, în nivelul A, în zonã
umedã, cu pH slab acidic, mai mult de jumãtate din conþinutul de zinc al solului se leagã
de materii organice (Farsang, 1996). Deoarece utilizarea lui industrialã este extinsã,
valoarea emisiei este ridicatã. Încãrcarea de zinc a solurilor din apropierea zonelor
industriale poate atinge chiar 5000 ppm. Efectul lui este deosebit de nociv, deoarece
zincul conþine ºi alte metale grele, astfel poluarea cu zinc este însoþitã de poluare cu
plumb, cupru, ºi cadmiu. În acelaºi timp, în solurile bogate în var, în cazul plantelor
întâlnim adesea carenþe de zinc.
În condiþii naturale, cantitatea elementelor examinate introduse anual prin precipitaþii
pe un hectar de pãdure: cupru 350, zinc 1890, cadmiu 35, plumb 310 g. Cantitatea
elementelor emise în cazul unei pãduri de fagi este: cupru 110 g, zinc 1100 g, cadmiu 17,
plumb 30 g, iar din cea de molizi, 110 g Cu, 2400 g Zn, 22 g Cd ºi 27 g Pb anual pe hectar
(Kovacs Margit, 1985).
Elementele nocive omului ºi astfel valoarea metalelor grele depãºind o limitã anume
pot fi considerate toxice. În acelaºi timp, multe elemente, numite biogene au o importanþã
pentru organismul viu, însã în concentraþie mare sau dozã mare, ºi acestea pot deveni
toxice. Gradul de toxicitate se mãsoarã prin efectul negativ pe concentraþia unitarã a
elementului. Efectul toxic depinde de mai mulþi factori. Dintre acestea, menþionãm timpul
expunerii, gradul dispersiei, prezenþa sau absenþa altor elemente, forma de manifestare a
elementului toxic (cele mai toxice sunt substanþele uºor solubile ºi admisibile), condiþiile
meteorologice etc. Deoarece problema toxicitãþii este complexã, stabilirea pragurilor de
concentraþie1, în special în cazul elementelor vitale, poate fi deosebit de grea. Prin acest
fapt se explicã diferenþele dintre valorile concentraþiilor maxime admise în cazul multor þãri
(Tabelul 1).
Mostrele de sol au fost colectate de la o adâncime de 5-10 cm. Pentru evaluarea
concentraþiei metalelor grele am pregãtit urmãtoare soluþie: 192,5 g acetat NH4 general,
diluat în 500 ml apã dublu distilatã, apoi am adãugat 125 ml acid acetic de 96%, respectiv
29,225 g EDTA (selectron B). Apoi am adãugat 50 ml din aceastã soluþie la 5 g de mostrã
de sol mãsuratã în prealabil, apoi dupã scuturare timp de jumãtate de orã, apoi scurgere,

În þãrile europene a fost acceptat standardul olandez, astfel consider relevantã utilizarea acestuia. Pentru comparaþie,
1

am inclus ºi valorile standardului canadian utilizat în þãrile nord-americane.

 a urmat IC/AAS calibrat.

Tabel Nr. 1 Valorile superioare admise ale metalelor grele exprimate în ppm conform
standardelor canadiene ºi olandeze (BIM, 1997).
Metal Standard canadian Standard olandez
greu
Arat zonã locuitã zonã Arat zonã locuitã zonã
industrialã industrialã
Cu 150 100 36 100
Zn 600 500 150 140 500 500
Cd 3 5 600 0,8 5 3000
Pb 375 500 3 85 150 20
375 600

Concentraþia corespunzãtoare a sensibilitãþii la plumb a AAS este 0,45 ppm.

Sensibilitatea reprezintã concentraþia corespunzãtoare modificãrii absorbþiei atomice de
1%. La valoare absolutã, absorbþia 1% este 0,0044 ppm. Poate fi calculatã pe baza
urmãtoarei formule:

Ab = logi0/i

Unde i0 este intensitatea originalã a luminii, iar i este intensitatea scãzutã ca efect al
mostrei. Dacã scãderea este 1%, atunci Ab = log 100-99 = 0,0044, iar sensibilitatea este
de 45 ppm datoritã diluãrii însutite a mostrei. Sensibilitatea la cadmiu este 0,028 (în cazul
mostrei, 2,8), a cuprului 0,0077 (7,7), a plumbului 0,0334 (3,3), iar a zincului 0,018 (1,8).
Conform datelor mãsurãrii efectuate în zona de testare, bazinul Roºia Montanã este
pe deplin liberã de încãrcare de metale grele (Tabel 2). În general - indiferent de mãrimea
localitãþii, ci mai degrabã determinat de intensitatea circulaþiei - la marginea drumurilor
asfaltate, chiar ºi în zonele urbane verzi, este ridicatã concentraþia plumbului, însã în mod
interesant, în cazul Roºia Montanã, acest fenomen nu se poate observa. Mai mult, efectul
producþiei ºi prelucrãrii cuprului nu este sesizabilã în zonã, în pofida faptului cã uzina de
prelucrare se aflã în proximitatea bazinului de apã.
Am încercat sã preconizãm eventuala apariþie a metalelor grele, ºi astfel am fãcut
referiri la valorile efectului tamponãrii. Este cunoscut efectul aciditãþii solului asupra
legãturilor ionilor de metal: cu cât este mai ridicatã valoarea pH-ului solului, cu atât mai
puternicã este legãtura. La o valoare pH de 6-7, este maximã legãtura cuprului, zincului,
cadmiului ºi plumbului. Valoare pH a solurilor a fost mãsuratã atât prin metoda cu apa
distilatã, cât ºi cu metoda clorurã de potasiu. Diferenþa dintre rezultatele celor douã
metode de mãsurare aratã tendinþa de acidificare a solului. Cu cât este mai mare diferenþa
(mai mare decât 0,5-1), cu atât mai mare este tendinþa solului la acidificare (tabel 2). În
tabel, diferenþa dintre cele douã metode de mãsurare este indicatã cu delta pH. Conform
mãsurãrilor, pe 50% din suprafaþa bazinului de apã pH-ul aratã tendinþa de stagnare, iar
pe partea cealaltã, se petrece acidificare ce se poate considera normalã. Diferenþã
deosebitã se poate sesiza doar într-un caz. (Hartã 10).

Tabel 2.1. Indicatorii, pH-ul ºi tendinþa punctelor de luare de mostrã a solurilor

Cod Indicator locaþie pH (apa) pH (KCl) delta tendinþã
pH

I/1 cu iarbã, bãlãrii

I/2 bãlãrii
I/3 livadã
I/4 umed, cu apã acidificare
puternicã
I/5 arat (expus spre sud) acidificare
I/6 pãºune, roca aproape acidificare
I/7 pãºune (fostã pãdure) acidificare
I/8 pãºune
I/9 arat (cu bãlãrii)
I/10 pãºune acidificare
I/11 muºchi acidificare
I/12 bãlãrii acidificare
I/13 pãºune cu rocã acidificare
I/14 frasin - carpen - arþar acidificare
I/15 urzicã

II/1 arat
II/2 muºchi
II/3 livadã/pãºune
II/4 papurã
II/5 cu tufiº
II/6 pãºune acidificare
II/7 arat mic acidificare
II/8 arat acidificare
II/9 pãºune acidificare
II/10 pãºune
II/11 uscat
II/12 mure
II/13 pãºune
II/14 mure, alun, molid acidificare
II/15 pãºune acidificare
II/16 brazi, mixt acidificare
II/17 mure, brad (molid, pin)
II/18 cimbru acidificare
II/19 pãºune ºi pãdure
II/20 tufiºuri acidificare
II/21 tufiºuri acidificare
II/22 tufiºuri acidificare
II/23 tufiºuri

Cod Indicator locaþie pH (apa) pH (KCl) delta pH tendinþã

III/1 papurã acidificare

III/2 brazi (pin, molid)
III/3 brazi, cu fag, alun, mure acidificare
III/4 mixt, pãdure rarã
III/5 mixt, pãdure rarã, flora secundarã acidificare
III/6 afin acidificare
III/7 arat acidificare
III/8 pãºune acidificare
III/9 arat acidificare
III/10 pãdure mixtã
III/11 iarbã uscatã
III/12 pãºune acidificare
III/13 pãºune cu papurã
III/14 pãdure cu brazi, mure
III/15 pãºune acidificare
III/16 brazi, pãdure mixtã acidificare
III/17 pãºune cu brazi
III/18 pãºune acidificare
III/19 pãºune acidificare
III/20 pãºune uscatã

IV/1 bãlãrii
IV/2 pãdure cu brazi
IV/3 zonã umedã cu iarbã acidificare

V/1 bãlãrii
V/2 pãºune acidificare
V/3 pãºune acidificare
V/4 pãdure (fag, alun) acidificare
V/5 cimbru acidificare
V/6 arat cu mesteacãn acidificare
V/7 arat acidificare
V/8 pãdure de fagi acidificare
V/9 arat (margarete) acidificare
V/10 pãdure (fag, mesteacãn) acidificare
V/11 pãdure acidificare
V/12 arat cu ferigã acidificare
V/13 bãlãrii
V/14 pãdure de fagi expusã spre nord acidificare
V/15 pãdure de fagi expusã spre nord acidificare
V/16 florã cu iarbã

VI/1 bãlãrii
VI/2 bãlãrii
VI/3 brazi
VI/4 bãlãrii acidificare

Cod Valoare legãtura Compoziþie mecanicã Încãrcare

Pb Cd Cu Zn
 lut argilos
lut argilos
argilã grea Cod Valoare
lut argilos
argilã legãtura Compoziþie
argilã mecanicã Încãrcare
argilã grea
argilã grea
argilã grea
argilã grea
argilã
argilã
lut grea
lut argilos lut
lut argilos argila
lut argilos
argilã grea
argilã grea argilã
argilã
argilã
nisip
argilã grea
argilã
argilã argilã
grea grea
argilã grea
lut argilos
lut argilos argilã
argilã grea
argilã argilã
argilã argilã
grea grea
lut argilos
argilã
argilã argilã
grea grea
lut argilos argilã
argilã
argilã argilã
argilã
lut argilos
argilã grea
argilã
argilã grea
argilã
argilã grea
argilã grea
lut argilos
argilã grea
argilã
lut argilos
argilã grea
argilã
argilã grea
lut argilos
argilã argilã
lut argilã
lut cu nisip
argilã grea
argilã
argilã
argilã grea
argilã grea
argilã grea
argilã grea
argilã grea
nisip dur

argilã grea
lut argilos
argilã
lut argilos

Observaþii generale privind capitolul Fauna

Nevertebrate

Deºi sunt descrise amãnunþit metodele de cercetare, rezultatele expuse nu reflectã

punerea în aplicare a acestor metode. De exemplu, la subcapitolul Metode de lucru este
menþionatã metoda utilizãrii capcanelor (luminoase, malaieze, Barber, etc.) ºi a fileelor
pentru evaluarea speciilor de faunã (mai ales nevertebrate). Totuºi nu existã o listã de
specii colectate sau semnalate cu aceste metode, cu date exacte de colectare (data, locul,
tipul de habitat, altitudine, etc.). Este anexatã o listã cu speciile potenþiale, care cuprinde ºi
specii total atipice pentru zona respectivã, ºi anume pentru subetajul fãgetelor. Cum se
poate monitoriza în viitor evoluþia unor date potenþiale, ºi cum se pot trage concluzii fãrã a
ºtii nimic concret?
Înseamnã cã nu ºtim nimic precis, deci nu a fost efectuatã o cercetare ºi o evaluare
ºtiinþificã (calitativã ºi cantitativã) a speciilor. Acest fapt este demonstrat si de generalitãþile
care urmeazã în aceastã parte a studiului, cum ar fi de exemplu clasificarea artropodelor
dupã surse de hranã ºi ca surse de hranã pentru vertebrate, generalitãþi care apar în orice
manual ºcolar, fãrã referire la specii concrete din zona concret studiatã. Aceste generalitãþi
sunt valabile peste tot în lume ºi se pot afirma despre orice ecosistem în care trãiesc
artropode de la jungla amazonianã ºi prin deºerturile ecuatoriale, pânã în taigaua
siberianã. Deci nimic concret despre Roºia Montanã ºi zona care va fi afectatã.
Existã în literatura de specialitate lucrãri cu liste reale de artropode, colectate la Roºia
Montanã, care, comparate cu lista „potenþialã”, ne aratã diferenþele dintre ceea ce poate fi
constatat pe teren ºi ceea ce a fost închipuit din birou de câtre realizatorii studiului
(angajaþii firmei „Stantec”). ªi aici apare o altã problemã: nu au consultat, studiat nici
literatura de specialitate, studiile precedente referitoare la Roºia Montanã. Ar fi putut folosi
mãcar rezultatele altora, care chiar au muncit pe teren ºi au obþinut rezultate reale, nu
„potenþiale”. Însã nu apare nici bibliografie la sfârºitul capitolelor.
Clasificarea insecte dãunãtoare – insecte folositoare este cel mai bun exemplu pentru a
demonstra neprofesionalismul cu care a fost realizat acest studiu fãrã baze ºtiinþifice.
Dacã tot apare noþiunea de ecologie în acest studiu, atunci ar trebui sã fie clar, cã în
natura nu existã specii dãunãtoare ºi specii folositoare. Toate vieþuitoarele îºi au rostul lor
în ecosisteme ºi în circuitul biogeochimic al elementelor. Însã ºi însãºi noþiunea de
ecologie este utilizatã de cele mai multe ori greºit sau fãrã sens, chiar în prima frazã, unde
se spune cã ecologia însemnã „studiul relaþiilor dintre organisme ºi mediul înconjurãtor”.
Aceastã formulare greºitã ºi depãºitã o putem regãsi numai în manuale vechi sau preluatã
din literatura „anticã” în lucrãri noi, care au fost realizate de nepricepuþi în domeniu. De
fapt este o formulare prea generalã, nu spune aproape nimic concret, ca de altfel nici
partea respectivã a studiului de impact. Dacã luãm dupã aceastã formulare ar însemna cã
ºi fiziologia, ºi etologia, ba chiar ºi sociologia ºi astrologia ar fi discipline în cadrul
ecologiei. În realitate însã toate aceste ºtiinþe au un domeniu de cercetare bine definit, cu
obiective ºi metode bine definite. Dacã ºtie cineva ce înseamnã într-adevãr noþiunea de
ecologie, nu foloseºte noþiuni ca „reecologizare”, „debit ecologic” etc. care sunt total lipsite
de sens.
Totodatã este inclus în acest studiu o listã cu speciile de nevertebrate protejate (Tabel 3-
15). Nu se ºtie însã, dacã acestea sunt specii semnalate din zonã, sau sunt doar specii
potenþiale! Aceastã ambigiutate în text, produsã de sintagma „posibilã” ridicã foarte multe
semne de întrebare. Deºi în text, în subcapitolul 3.3.6.1. „Statutul unor specii rare de
nevertebrate”, se scrie urmãtoarele: „În zona investigatã au fost identificate în urma unor
cercetãri în teren, dar ºi pe baza bibliografiei existente...”. Care sunt speciile semnalate în
urma cercetãrilor? Care sunt speciile identificate din bibliografie? Care sunt sursele
bibliografice? Dacã sunt doar specii potenþiale, dupã ce logicã s-a inclus în aceastã listã
specii ca Conisania poelli ostrogovichi, Muschampia cribrellum, Muschampia tesselum,
etc. – specii specifice pentru insulele de stepã din Câmpia Transilvaniei! – ºi nu s-a trecut
de exemplu endemitul Pseudophilotes bavius hungaricus, taxon protejat prin OM
1198/2005, specific tot pentru aceste tipuri de habitate?!
Dacã specialiºtii au semnalat într-adevãr speciile de nevertebrate incluse în lista speciilor
protejate, de exemplu fluturii diurni din genul Maculinea, habitatul strict al acestora
obligatoriu adãpostesc o serie de specii de plante ºi alte nevertebrate protejate. Or, în
acest studiu doar o singura specie de plantã protejatã este menþionatã, ºi anume
ghiocelul. Acest habitat poate fi secundar, ºi nu este afectat de pãºunatul ºi cositul
practicat la noi. Acest aspect a fost total neglijat. Rãmânând la acest grup taxonomic:
specia M.nausithous are doar douã populaþii certe în România, din care una în
Transilvania, lângã în Rezervaþia naturalã Fânaþele Clujului. Cercetãrile efectuate ºi cele
recente au demonstrat cã aceste populaþii aparþin unei subspecii noi, încã nedescrisã, total
diferitã de subspecia vest-europeanã. Aceste argumente – dacã într-adevãr speciile
menþionate sunt prezente – ar reprezenta o bazã ºtiinþificã solidã pentru declararea zonei
ca sit Natura2000, arie protejatã de interes european.
Referitor la studiul faunei bentice, se observã (în Tabelul 3-7.) caliatea apei net superioare
în aval de satul Corna, faþã de punctul de perlevare anterioarã. De obicei localitãþile în
general, afecteazã într-un mod negativ caliatea apei, prin poluarea acestuia cu diferite
substanþe.
În text este menþionat cã tabele prezentând evaluãrile privind fauna bentonicã ºi de
calitate a apei vor fi descrise, încât în forma prezentatã nu pot fi interpretate (fãrã a
cunoaºte metodologia etc.)
Referitor la comunitãþile acvatice – pg. 27: considerãm necesarã demonstrarea
similaritãþilor siturilor de prelevare a probelor pentru ca ulterior rezultatele comparaþiilor sã
fie semnificative. Poluarea prezentã în siturile investigate este similarã aceleia care se va
produce în cazul deschiderii minei? Nu se menþioneazã de asemenea perioada de timp în
care au fost prelevate probele.

Vertebrate
În text este menþionat cã în zona studiatã nu trãiesc peºti (în afarã de tãuri). Însãºi
prezenþa vidrei (*Lutra lutra) contrazice acest fapt, dat fiind distanþa la care se aflã aceste
tãuri de primul râu care, conform SEI, ar putea sã conþinã peºti.
Toate listele prezentate de cãtre SEIM sunt trunchiate, mai mult la pãsãri existã cifre
(procente) la populaþiile speciilor pentru protecþia cãrora România trebuie sã desemneze
arii protejate, cifre care tendenþios încearcã sã diminueze importanþa comunitãþilor locale.
La sursele de informaþii se precizeazã AJVPS Abrud. Aceste date sunt contradictorii cu
datele noastre obþinute de la aceeaºi sursã, ºi este inexplicabil de ce aceastã instituþie ar fi
tãinuit o serie de date faþã de investitor. Astfel în SEIM nu regãsim specii strict protejate,
sau specii de interes comunitar, european etc.
În zona studiatã sunt prezente 7 specii de mamifere a cãror protecþie necesitã
desemnarea ariilor protejate (Natura2000 Anexa 2 Ord 1198 din 2005) dintre care douã
sunt specii prioritare în Europa (Lutra lutra, Ursus arctos), 8 specii de Interes Comunitar
(care necesitã protecþie strictã – conform Ord 1198 din 2005), o specie de Interes Naþional
(care necesitã protecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), douã specii de Importanþã
Comunitarã a cãror exploatare fac obiectul unor planuri de management, ºi 8 specii de
Importanþã Naþionalã a cãror exploatare necesitã planuri de management.

Fauna terestrã ºi acvaticã

Nevertebrate
Fauna de nevertebrate a zonei a fost studiatã de cãtre noi, scurt, în toamna anului 2004 la
Roºia Montana, între 19-26 septembrie, în cadrul celei de a V- lea Universitate de Varã de
Protecþia Naturii. Scopul studiului a fost studierea faunei de furnici (Hymenoptera:
Formicidae), de carabide (Coleoptera: Carabidae) ºi de paianjeni (Araehnida: Araneae)
precum ºi fauna de moluºte (Mollusca) ºi diptere.

Formicidae, Carabidae ºi Araneae

Colectãrile au fost efectuate cu capcane Barber. Au fost determinate 12 specii de furnici,

7 specii de carabide ºi 9 specii de paianjeni. in afara celor 9 specii de carabide semnalate
in 2000. Fauna de carabide a Roºiei Montane a fost imbogãþitã cu încã ºase specii, dintre
care specia Abax schueppeli schueppeli este endemicã în Munþii Carpaþi, iar Pterostichus
transversalis trãieºte doar în Munþii Alpi ºi Carpaþi.

Lista de specii:

Formicidae
Myrmica rubra LINNAEUS, 1758
M, ruginodis NYLANDER, 1846
M. sabuleti MElNERT, 1861
Lasius brunneus LATREILLE, 1798
L. niger LINNAEUS, 1758
L. platythorax SEIFERT, 1992
L. flavus FABRICIUS, 1781
Formica rufa LINNAEUS, 176 I
F. polyctena FÖRSTER, 1850
F. pratensis RETZRUS, 1783
F. balcanina PETROV& COLLINGWOOD, 1993
F. sanguinea LATREILLE,1798

Coleoptera, Carabidae
Notiophilus biguttatus FABRICIUS, 1799
Carabus violaceus LINNAEUS, 1758
Ptreostichus transversalis DUFTSCHMID, 1812
Abax schueppeli schueppeli PALLIARDI, 1825
A. parallelus DUFTSCHMID, 1812
Nebria brevicollis FABRICIUS, 1792
Harpalus affinis SCHRANK, 1781

Arachnida: Araneae
Gonatium rubelIum BLACKWALL, 1841
Aculepeira ceropegia W ALCKENAER, 1802
Araniella cucurbitina CLERCK, 1757
Mangora acalypha WALCKENAER, 1802
Pardosa lugubris WALCKENAER, 1802
Trochosa terricola THORELL, 1856
Cybaeus angustiarum L. KOCH, 1868
Callobius claustrarius HAHN, 1833
Pseudeuophrys erratica WALCKENAER,1825
Fauna de moluºte

Fauna de moluºte a Roºiei Montane a fost studiatã, scurt, în toamna anului 2004 la Roºia
Montana, între 19-26 septembrie, în cadrul celei de a V- lea Universitate de Varã de
Protecþia Naturii.
Scopul studiului a fost evaluarea faunei de moluºte precum ºi studii de ecologie a
speciilor.

Specii determinate
Succinea oblonga Drap.180l,
Vertigo pusilla O.F.Müllet 1774,
Pupillidae sp. Turton,1831
Vallonia pulchella Müller 1774,
Vallonia costata Muller 1774,
Cochlodina laminata Montagu 1803,
Cochlodina orthostoma Menke 1830,
Zonitoides sp. (Grossu 1983).
Clausiliidae sp. (Grossu 1981).
Helix pomatia Linne 1758,
Cochlicopa lubricella Porro, 1838 (Grossu 1987).
Phenacolimax sp. (Grossu 1983).
Pupilla muscorum Linnaeus, 1758 (Grossu 1987).

Se precizeazã în studiu, cã speciile au fost colectate cu precãdere din habitate forestiere,

precum ºi din pãºuni. Nu au fost efectuate observaþii/colectãri din zone umede, mlaºtini ºi
tãuri.

Date despre fauna de diptere a habitetelor umede din Roºia Montana ºi din imprejurimile
ei.
La Rosia Montana, au fost fãcute cercetãri despre Trichoceridae, în urma cãrora au fost
determinate cinci specii (aceste examinari au avut loc în octombrie 2004):

Trichocera (Trihocera) major (Edwards, 1921),

T. (Saltotrichcera) montium Stary, 2001,
T. (S.) regelationis (L., 1758),
T. (S.) recondita (Stary, 2000),
T. (S.) regelationis (L., 1758),
T. (S.) sparsa (Stary et Martinovszky, 1996).

Redãm listele de sus pentru ca a fi folosite ca liste “martor”, ca o bazã de comparaþie,

pentru lista nevertebratelor publicate în SEIM.

Fauna de vertebrate

Herpetofauna
Lista herpetofaunei Roºia Montana se bazeazã pe datele obþinute în cadrul celei de a V-
lea Universitãþi (tabãrã) de Varã de Protecþia Naturii.(21-25.09.2004.), pe datele din
lileratura de specialitate ºi pe informaþiile primite de la localnici, precum ºi observaþii
personale. În timpul taberei, cu toate cã timpul ales pentru observaþia amfibienilori ºi
reptilelor a fost neprielnic (sfîrºitul activitãþii anuale, timp nefavorabil), au fost identificate 6
specii de amfibieni (Triturus alpestris, T. vulgaris, T. cristatus, Bufo bufo, Rana esculenta
complex, Bombina variegata) ºi 5 specii de reptile (Lacerta agilis, Podarcis muralis,
Zootoca vivipara. Natrix natrix, Vipera berus), pe parcursul cercetãrilor de teren, în gropile
sãpãturilor arheologice de lângã Tãul Anghel ºi Tãul Brazilor s-a observat prezenþa a
numeroase exemplare de tritoni ºi broaºte care au rãmas “captate” în acele gropi. În
cadrul acþiunilor de salvare, s-au numãrat exemplarele speciilor, astfel s-a constatat
prezenþa a 119 exemplare de Triturus vulgaris, 49 exemplare Triturus alpestris, 453
exemplare Triturus cristatus, 5 exemplare Bombina variegata ºi 49 exemplare Bufo bufo.
Pe tabelul prezentat mai jos au fost incluse ºi datele din literaturã, din proximitatea ariei,
din localitãþile Abrud, Bucium, Cãrpiniº, Gãneºti, Gura Roºiei, Lunca Largã ºi Lupºa, dintr-
o razã de mai puþin de 10 km, precum ºi statutul lor de protecþie.
 Roºia Proximitat
Specia Ord. 1198
Montana e
Salamandra salamandra Da Da 3B
Triturus vulgaris Da Da 3B
Triturus vulgaris ampelensis Nu Da 2
Triturus alpestris Da Da 3B
Triturus cristatus Da Da 2
Pelobates fuscus Nu Da 2
Bufo viridis Nu Da 2
Bufo bufo Da Da 3B
Bombina variegata Da Da 2
Rana dalmatina Nu Da 2
Rana temporaria Nu Da 3B
Hyla arborea Nu Da 2
Rana esculenta complex Da Da -
Lacerta agilis Da Da 3A
Lacerta viridis Da Da 3A
Podarcis muralis Da Da 3A
Zootoca vivpara Da Da 3A
Anguis fragilis Nu Da 3B
Natrix natrix Da Da -
Elaphe longissima Nu Da 3A
Coronella austriaca Nu Da 3A
Vipera berus Da Da 3B

Toate speciile din herpetofauna þãrii sunt protejate, conform legislaþiei, mai mult pentru
protecþia speciilor Triturus cristatus, Triturus vulgaris ampelensis, Pelobates fuscus,
Bombina variegata, Bufo viridis, Rana dalmatina, Hzla arborea România are obligaþia sã
desemneze situri Natura 2000.

Pãsãri
În zona Roºiei Montane au fost observate 91 specii de pãsãri de cãtre J, Szabo (date
nepublicate). Majoritate acestora sunt specii asociate de zone agricole sau pãduri. Toate
speciile sunt protejate de lege, doar câteva dintre acestea au statutul de “vânat” adicã
“specii ale cãror prelevare din naturã ºi exploatare fac obiectul mãsurilor de management”
din Anexa 4 Ordinul 1198 din 2005.
Speciile de pãsãri prezente în zona Roºia Montana ºi statutul lor de protecþie

Nr. Specia Specia SPEC WBD Bern Bonn Ord 1198

1. Ciconia nigra Barza neagra 3 l II II 2
2. Anas platyrhynchos Rata mare lll ll 4A
3. Pernis apivorus Viespar 4 l II II 2
4. Accipiter gentilis Uliu porumbar ll ll 3A
5. Accipiter nisus Uliu pasarar ll ll 3A
6. Buteo buteo Sorecar comun ll ll 3A
7. Aquila pomarina Acvila tipatoare mica 3 l II II 2
8. Falco tinnunculus Vanturel rosu 3 II II 3B
9. Falco subbuteo Soimul randunelelor ll ll 3B
10. Columba oenas Porumbel de scorbura 4 II/2 III 4A
11. Coumba palumbus Porumbel gulerat 4 ll/lll lll 4A
12. Streptopelia decaocto Gugustiuc lll 4A
13. Streptopelia turtur Turturica 3 II/2 III 4A
14. Cuculus canorus Cuc lll 3A
15. Athene noctua Cucuvea 3 II 3B
16. Strix aluco Huhurez mic 4 II 3A
17. Asio otus Ciuf de padure ll 3A
18. Caprimulgus europaeus Caprimulg 2 l II 2
19. Upupa epops Pupaza ll 3B
20. Jynx torquilla Capintortura 3 II 3B
21. Picus canus Ghionoaie sura 3 l II 2
22. Picus viridis Ghionoaie verde 2 II 3B
23. Dryocopus martius Ciocanitoare neagra l II 2
24. Dendrocopos major Ciocanitoare pestrita mare ll 4
25. Dendrocopos medius Ciocanitoare de stejar 4 l II 2
26. Dendrocopos leucotos Ciocanitoare cu spate alb l II 2
27. Dendrocopos minor Ciocanitoare pestrita mica II 3A
28. Lullula arborea Ciocarlie de padure 2 l III 2
29. Alauda arvensis Ciocarlie de camp 3 II/2 III 4A
30. Hirundo rustica Randunica 3 II -
31. Delichon urbica Lastun de casa ll -
32. Anthus trivialis Fasa de padure ll 3A
33. Anthus spinoletta Fasa de munte ll 3A
34. Motacilla cinerea Codobatura de munte ll 3A
35. Motacilla alba Codobatura alba ll 3A
36. Troglodytes troglodytes Ochiuboului lll 3A
37. Prunella modularis Brumarita de padure 4 II 3B
38. Erithacus rubecula Macaleandru 4 II II 3B
39. Phoenicurus ochruros Codros de munte ll ll 3B
40. Phoenicurus phoenicurus Codros de padure 2 II II 3B
41. Saxicola rubetra Maracinar mare 4 II II 3A
42. Saxicola torquata Maracinar negru 3 II II 3A
43. Oenanthe oenanthe Pietrar sur ll ll 3A
44. Turdus merula Mierla 4 II/2 III II -
45. Turdus pilaris Cocosar 4w II/2 III II 4A
46. Turdus philomelos Sturz cantator 4 II/2 III II 4A
47. Turdus viscivorus Sturz de vasc 4 II/2 III II 4A
 48. Sylvia curruca Silvie mica ll ll 3A
49. Sylvia communis Silvie cu cap sur 4 II II 3A
50. Sylvia borin Silvie de zavoi 4 II II 3A
51. Sylvia atricapilla Silvie cu cap negru 4 II II 3A
52. Phylloscopus sibilatrix Pitulice sfaraitoare 4 II II 3B
53. Phylloscopus collybita Pitulice mica ll ll 3B
54. Phylloscopus trochilus Pitulice fluieratoare ll ll 3B
55. Regulus regulus Ausel cu cap galben 4 II II 3B
56. Regulus ignicapillus Ausel sprancenat 4 II II 3B
57. Muscicapa striata Muscar sur 3 II II 3B
58. Ficedula parva Muscar mic l ll ll 2
59. Ficedula albicollis Muscar gulerat 4 l II II 2
60. Aegithalos caudatus Pitigoi codat lll 3B
61. Parus palustris Pitigoi sur ll 3A
62. Parus montanus Pitigoi de munte ll 3A
63. Parus cristatus Pitigoi motat 4 II 3A
64. Parus ater Pitigoi de bradet ll 3A
65. Parus caeruleus Pitigoi albastru 4 II 3A
66. Parus major Pitigoi mare ll 3A
67. Sitta europaea Ticlean ll 3B
68. Certhia familiaris Cojoaica de padure ll 3A
69. Lanius collurio Sfrancioc rosiatic 3 l II 2
70. Lanius excubitor Sfrancioc mare 3 II 3A
71. Garrulus glandarius Gaita lll 4A
72. Pica pica Cotofana lll 4A
73. Nucifraga caryocatactes Alunar ll 3B
74. Corvus monedula Stancuta 4 II/2 4A
75. Corvus corone cornix Cioara griva lll 4A
76. Corvus corax Corb lll 3B
77. Sturnus vulgaris Graur lll 4A
78. Passer domesticus Vrabie de casa lll -
79. Passer montanus Vrabie de camp lll -
80. Fringilla coelebs Cinteza 4 III 3A
81. Fringilla montifringilla Cinteza de iarna lll 3A
82. Serinus serinus Canaras 4 II 3B
83. Carduelis chloris Florinte 4 II 3B
84. Carduelis carduelis Sticlete ll 3B
85. Carduelis spinus Scatiu 4 II 3B
86. Carduelis cannabina Canepar 4 II 3B
87. Pyrrhula pyrrhula Mugurar lll 3A
88. Coccothraustes Botgros ll 3B
89. Emberiza citrinella Presura galbena 4 II 3A
90. Emberiza cia Presura de munte 3 II 3B
91. Miliaria calandra Presura sura 4 III 3B

Lista speciilor nu o considerãm completã, dar este un început pentru cunoaºterea

avfianuei bogate a Roºiei Montane. Se observã din tabelul de mai sus, cã majoritatea
speciilor prezente în zonã sunt protejate, numai câteva specii se supun restricþiilor unor
planuri de management în cazul prelevãrii lor din naturã.
Mamifere

Chiroptera
Un grup de specialisti din cadrul Asociatiei Romane pentru Protectia Liliecilor (RBPA) a
efectuat o cercetare de teren in galeriile miniere de la Rosia Montana (9-11 septembrie
2003), identificand noua specii de lilieci. Acesti lilieci au fost prinsi cu plase speciale,
identificati, cantariti si eliberati.

Sistemele subterane de mare dimensiune din Rosia Montana si imprejurimile lor ofera
adaposturi propice pentru un mare numar de lilieci. Aceste date vor fi completate in urma
unei cercetari mai extinse in iarna, cand vor fi identificate grupurile in hibernare.
Consideram ca galeriile miniere sunt foarte importante mai ales ca si adaposturi de iarna
pentru multe specii amenintate de lilieci care populeaza pesterile. Lipsa cavitatilor naturale
din regiune face ca aceste galerii miniere sã fie un adapost unic pentru lilieci.

Toate speciile de lilieci sunt protejate potrivit Conventiei de la Berna (ratificata de Romania
prin Legea 13/1993), Conventiei de la Bonn (ratificata de Romania prin Legea 13/1998) si
potrivit Intelegerii privind Conservarea Populatiilor de Lilieci (Londra, 1991), adoptate prin
Legea 90/2000. Legea nr.462 din 18 iulie 2001 a aprobat Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr.236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale, a florei si faunei salbatice. Acest act normativ a transpus in legislatia nationala
prevederile Directivelor Europene 92/43/EEC si Directive 79/409/EEC. Potrivit acestor
prevederi legale, 13 specii de lilieci necesita protectie si desemnarea unor Arii Speciale
de Protectie. Pana la momentul de fata doua dintre aceste specii au fost identificate in
zona de impact a proiectului (Myotis myotis, M. blythii)
Potrivit Uniunii Internationale pentru Conservarea Naturii, dintre celelalte specii sase (LR:
lc) sunt categorii cu risc redus si una este putin amenintata (LR: nt).

In urma investigatiilor viitoare speram sa reusim in a desemna Arii Speciale de Protectie

pentru speciile amenintate din regiune.
 Co Co
Co Legea 462/2001
nv nv
nv
St enþ enþ
enþ
atu ia ia
r r r r r
LR: ia
Specii myotis
Myotis (Denumirea Latina sicomun
Liliacul romaneasca) t de de
nt de
IU la la 1* 2*
la
CN Be Lo
r r r r r
LR: Bo
Myotis blythii Liliacul comun mic rn nd
lc nn
a ra

r r r r
LR:
Myotis natterreri Liliacul lui Natterrer -
lc

r r r r
LR:
Myotis daubentonii Liliacul de apã -
lc

r r r r
LR:
Eptesicus serotinus Liliacul cu aripi late -
lc

r r r r
Liliacul urechiat LR:
Plecotus austriacus -
cenuºiu lc

r r r r
LR:
Plecotus auritus Liliacul urechiat brun -
lc

r r r r
LR:
Nyctalus noctula Liliacul de amurg -
lc

r r r r
Pipistrellus LR:
Liliacul pitic -
pipistrellus lc

În cele ce urmeazã se va pune în discuþie statutul celor mai importante specii de mamifere
(altele decât chiroptere) din zona studiatã. Datele provin din baza de date al AJVPS
Abrud, observaþii personale precum ºi datele din literatura de specialitate.

Ursus arctos
În evidenþele AJVPS Abrud, din zona Detunata, existã în evidenþã un singur exemplar de
urs. Discuþiile purtate cu localnici, în special cu angajaþii RNP, confirmã existenþa acestei
specii.

Canis lupus
Lupul este o specie frecventã în zona studiatã. În evidenþele AJVPS Abrud, pentru zona
studiatã, sunt amintite 5 exemplare. Din discuþiile purtate cu localnicii, reiese cã mãrimea
populaþiei ar putea sã fie mai mare, s-au raportat astfel haite de 10-12 exemplare. Specia
pare a fi frecventã în zonã, atacã frecvent oile localnicilor. Pe parcursul anului 2005, în
septembrie, s-a raportat uciderea a 2 oi, dar în timpul iernii aceste atacuri par a fi mult mai
frecvente (E. David pers. com).

Lutra lutra
Vidra este o specie care este vãzutã de cãtre localnici în tãurile din jurul localitãþii. Din
datele AJVPS Abrud sunt raportate 2 exemplare.

Felis sylvestris
Pisica sãlbaticã este evidenþiatã în baza de date al AJVPS Abrud cu 6 exemplare.
Mãrimea populaþiei însã ar putea sã fie mult mai ridicatã datoritã frecvenþei cu care
aceasta este vãzutã de cãtre localnici, precum ºi datoritã naturii criptice a speciei.

Lynx lynx
Râsul figureazã în evidenþele AJVPS Abrud cu 3 exemplare. Relatãrile localnicilor sunt
puþine, însã fiind specia cea mai cripticã, dintre carnivore mari, se poate presupune cã
populaþia este mai mare decât cea relatatã de statisticã.

Lista speciilor de veretebrate din zona studiatã ºi statutul lor de protecþie

Nr. Specia Berna Bonn Cites Ord

1198

4. Erinaceus concolor

5. Sorex araneus III

6. Neomys anomalus III 3B

7. Talpa europaea

8. Rhinolophus hipposideros II II X 2

9. Myotis daubentonii II II 3A

10. Myotis nattereri II II 3A

11. Myotis myotis II II 2

12. Myotis blythii II II 2

13. Plecotus auritus II II 3A

 14. Plecotus austriacus II II 3A

15. Pipistrellus pipistrellus III II 3A

16. Eptesicus serotinus II II 3A

17. Nyctalus noctula II II 3A

18. Lepus europaeus 4B

19. Sciurus vulgaris III 4B

20. Glis glis III

21. Pitymys subterranus

22. Apodemus sp.

23. Canis lupus II X 2

24. Vulpes vulpes 4B

25. *Ursus arctos II X 2

26. Meles meles III 4B

27. Mustela erminea III 4B

28. Mustela nivalis III X 4B

29. Mustela putorius III 4A

30. *Lutra lutra II X 2

31. Martes martes III 4A

32. Martes foina III 4B

33. Felis silvestris II X 3A

34. Lynx lynx III X 2

35. Sus scrofa 4B

36. Cervus elaphus III X 4B

37. Capreolus capreolus III

Se poate observa din tabelul de mai sus cã doar trei specii sunt neprotejate ºi/sau nu sunt
supuse unor mãsuri care necesitã anumite planuri de management, în funcþie de statutul
speciei. Multe specii sunt strict protejate, atât la nivel european cât ºi la nivel naþional (sã
amintim doar speciile de lilieci, sau vidra, râsul etc.). O singurã specie nu a fost
determinatã numai pânã la nivel de genus. La aceasta nu am putut reda statul de
protecþie.
Astfel în zona studiatã sunt prezente 7 specii a cãror protecþie necesitã desemnarea ariilor
protejate (Natura2000 Anexa 2 Ord 1198 din 2005) dintre care douã sunt specii prioritare
în Europa (Lutra lutra, Ursus arctos), 8 specii de Interes Comunitar (care necesitã
protecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), o specie de Interes Naþional (care necesitã
protecþie strictã – confrom Ord 1198 din 2005), douã specii de Importanþã Comunitarã a
cãror exploatare fac obiectul unor planuri de management, ºi 8 specii de Importanþã
Naþionalã a cãror exploatare necesitã planuri de management.

Concluzii finale

Lista vertebratelor de la Roºia Montanã aºa cum am prezentat-o mai sus, este bogatã în
specii, iar majoritatea acestora se bucurã, atât pe teritoriul þãrii, cât ºi în Uniunea
Europeanã de protecþie. În urmãtorii ani, România va avea obligaþia sã raporteze cãtre UE
ºi alte foruri internaþionale (Secretariatul Convenþiei de Biodiversitate), faptul cã a reuºit sã
stopeze declinul diversitãþii biologice pe teritoriul sãu. Mai mult, România deþine prioritate
la multe specii, având populaþii majoritare din Europa, cum ar fi Ursul sau Lupul sã
amintim numai exemplele cele mai banale, dar putem sã fim siguri cã aceastã listã este
mult mai lungã, iar obligaþia României este sã pãstreze aceste specii pentru generaþiile
viitoare.

SEIM prezintã foarte multe lacune, ºi nu are un caracter de studiu ºtiinþific, ce pretinde a fi.
Dacã comparãm listele redate în studiul de faþã, cu cele prezentate de SEIM, observãm o
bogãþie a speciilor protejate în studiul de faþã ºi o sãrãcie de specii din anexele legilor
care prevãd protecþia florei ºi a faunei. Mai mult, în unele cazuri, unde sursa informaþiilor
(AJVPS Abrud), cel puþin parþial, este acceaºi, se observã o diferenþã între numãrul
speciilor, ºi lipsesc în general acele specii care sunt strict protejate.
Toate capitolele din SEIM, pot fi caracterizate prin tãinuirea informaþiilor, prin repetarea
sintagmei de “zonã degradatã”, ceea ce studiul de faþã contrazice profund.
Aceastã trunchiere a informaþiei poate sã aibã numai un singur scop – realizarea
investiþiei. Doar cã, un studiu fundamental, de bazã, a biodiversitãþii, trebuie sã prezinte
realitatea pe teren, pe care sã se bazeze eventualele planuri de reconstrucþie,
compensare etc.
Având în vedere, caracterul dezinformator al SEIM, nici planurile de “compensare” nu pot
fi considerate, ºi sunt inutile în cazul în care vorbim despre “liste potenþiale” sau liste chiar
trunchiate cu ºtiinþã.
Este un studiu cinic, care chiar în prima paginã susþine cã nu existã nici o Listã Roºie
recunoscutã oficial. În nici o þarã nu existã liste roºii recunoscute oficial. Listele roºii au
menirea sã atragã atenþia asupra declinului divesitãþii biologice, ºi nicicum de a înlocui
legile.
Trebuie sã atragem atenþia asupra faptului, cã fãrã cunoaºterea situaþiei iniþiale privind
biodiversitatea zonei impactate, nu va exista baza ºtiinþificã pentru emiterea vreunui act de
autorizare a investiþiei ºi pentru monitorizare a patrimoniului natural pe parcursul
exploatãrii miniere, iar proiectul de repopulare dupã închiderea carierei prin înfiinþarea
unor coridoare ecologice este total irelevant fãrã un studiu prealabil detaliat, axat pe
cunoaºterea compoziþiei calitative ºi catitative a comunitãþilor de florã ºi faunã sortitã
distrugerii.
Trebuie luatã în considerare, cã odatã distruse, habitatele ºi speciile care s-au format ºi au
supravieþuit aici milioane de ani vor fi total anihilate doar în câþiva ani. Nu se va ajunge
niciodatã la stadiul iniþial, la biodiversitatea existentã la ora actualã, pe care echipa de
întocmire a studiului de impact asupra mediului nici nu doreºte sã o cunoascã ºi sã o
prezinte publicului.
Dacã se presupunse, cã speciile de vertebrate pot migra, deci se pot întoarce dupã un
eventual deranj, în cazul habitatelor acest „fenomen” este exclus, ºi mai mult, în zonã sunt
prezente, habitate de interes internaþional, strict protejate, habiate în lipsa cãrora nici
vertebratele, si nici plantele nu se mai pot întoarce.
Studiul de mai sus surpinde în mãsura posibilitãþilor valoarea extraordinarã a zonei din
punctul de vedere al biodiversitaþii, atrage atenþia asupra bogaþiei patrimoniului natural de
la Roºia Montana, patrimoniu atat de puþtin evaluat in SEIM si care meritã studiat
exhaustiv in relatia sa cu toate elementele de mediu ºi care fãrã indoialã trebuie
conservat.
Bibliografie selectiva

Baur, B., Ewald, K.C., Freyer, B., Erhardt, A., 1997. Õkologischer Ausgleich und
Biodiversität. Birkhäuser Verlag, Basel, Switzerland.
Baur, B., Zschokke, S., Coray, A., Schläpfer, M., Erhardt, A., 2002. Habitat
characteristics of the endangered flightless beetle Dorcadion fuliginator (Coleoptera:
Cerambycidae): implications for conservation. Biological Conservation 105, 133–142.
Baur, B., Duelli, P., Edwards, P.J., Jenny, M., Klaus, G., Künzle, I., Martinez, S., Pauli,
D., Peter, K., Schmid, B., Seidl, I., Suter, W., 2004. Biodiversität in der Schweiz – Zustand,
Erhaltung, Perspektiven. Haupt Verlag, Bern, Switzerland.
Biro, Zs., Sagi, M., Simo, I. 2005 Verespatak csigafaunajanak felmereseben tett elso
lepesek, pp. 10-14, vol. 4, Collegium Biologicum, Cluj Napoca
Boros, I., Kiss, K., Mathe, I., Urak, I., 2005 Adatok Verespatak hangya –
(Hymenoptera: Formicidae), futobogar – (Coleoptera: Carabidae) es pokfaunajahoz
(Arachnida: Araneae), pp. 15-24, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca
Erhardt, A., 1985a. Diurnal Lepidoptera: sensitive indicators of cultivated and
abandoned grassland. Journal of Applied Ecology 22, 849–861.
Erhardt, A., 1985b. Wiesen und Brachland als Lebensraum für Schmetterlinge. Eine
Feldstudie im Tavetsch (GR). Denkschriften der Schweizerischen Naturforschenden
Gesellschaft 98, 1–154.
Erhardt, A., Thomas, J.A., 1991. Lepidoptera as indicators of change in the seminatural
grasslands of lowland and upland Europe. In: Collins, N.M., Thomas, J.A. (Eds.), The
Conservation of Insects and Their Habitats. Academic Press, London, pp. 213–236.
Ehrlich, P.R. ºi Murphy, D.D., 1987. Conservation lessons from long-term studies of
checkerspot butterflies. Conservation Biology 1, 122-131.
Fischer, M., Wipf, S., 2002. Effect of low-intensity grazing on the species-rich
vegetation of traditionally mown subalpine meadows. Biological Conservation 104, 1–11.
Geczi, A., Bodis, K., 2003, Környezeti monitoring Verespatak–Aabrudbánya vidékén ,
kriterion cluj napoca
Groombridge, B. (Ed.), 1992. Global Biodiversity. Status of the Earth’s Living
Resources. World Conservation Monitoring Centre. Chapman and Hall, London.
Harrison, S., Murphy, D.D. ºi Ehrlich, P.R., 1988. Distribution of the Bay checkerspot
butterfly, Euphrydyas editha bayensis: evidence for a metapopulation model. American
Naturalist 132, 360-382.
Meffe, G.K., Carroll, C.R. and Contributors, 1997. Principles of Conservation Biology
Second Edition. Sinauer Associates, INC Publishers, Sunderland, Massachusetts.
Minor, E.K., Agoston-Palko E., Hegyi Zs., 2005. Elozetes adatok Verespatak
emlosfaunajahoz, pp. 64-72, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca
Pickett, S.T.A., Parker, V.T. ºi Fiedler, P.L., 1992. The new paradigm in ecology:
Implications for conservation biology above the species level. În P.L. Fiedler ºi S.K. Jain
(eds.), Conservation Biology: The Theory and Practice of Nature Conservation
Preservation and Management, pp. 65-88. Chapman and Hall, New York.
Poschlod, P., WallisDeVries, M.F., 2002. The historical and socioeconomic perspective
of calcareous grasslands – lessons from the distant and recent past. Biological
Conservation 104, 361–376.
Poschlod, P., Bakker, J.P., Kahmen, S., 2005. Changing land use and its impact on
biodiversity. Basic and Applied Ecology 6, 93–98.
Pykälä, J., Luoto, M., Heikkinen, R.K., Kontula, T., 2005. Plant species richness and
persistence of rare plants in abandoned semi-natural grasslands in northern Europe. Basic
and Applied Ecology 6, 25–33.
Reif, A., Rusdea, E., Goia, A., 2003. Wie bei uns vor 200 Jahren. Nutzung einer
traditionellen Kulturlandschaft im Apuseni-Gebirge Rumäniens. Natur und Museum 133,
125–139.
Rusdea, E., Reif, A., Povara, L., Konold, W. (Eds.). 2005. Perspektiven für eine
traditionelle Kulturlandschaft in Osteuropa - Ergebnisse eines inter- und transdisziplinären,
partizipativen Forschungsprojektes im Apuseni-Gebirge in Rumänien Culterra vol. 34, pp.
1–401.
Sos, T., Szatmari, B., 2005 Elozetes adatok a tervezett aranybanyaszat altal
veszelyeztetett verespataki elohelyek keteltu es hullo faunajahoz, pp. 78-85, vol. 5,
Collegium Biologicum, Cluj Napoca
Veres, K., Benedek, O., Zs., Lakatos, L., Ujvarosi, L., Adatok a Verespatak (Rosia
Montana) kornyeki nedves elohelyek ketszarnyu (Insecta: Diptera) faunajahoz:
Trichhoceridae, pp.102-108, vol. 5, Collegium Biologicum, Cluj Napoca
Waldhardt, R., Otte, A., 2003. Indicators of plant species and community diversity in
grasslands. Agriculture Ecosystems and Environment 98, 339–351.
Despre Autor

PERSONAL INFORMATION

Name JOZSEF SZABO

Address CALUGARENI, STR. 6/12; 535600 ODORHEIU SECUIESC, ROMANIA
Telephone +40 266 415406; +40 742041989
Fax +40 268 415406
E-mail jozsef@birdingdelta.com; jozsef.szabo@gmail.com

Nationality Romanian

Date of birth 27 March 1973

WORK EXPERIENCE

• Dates (from – to) FROM 1999 – 2004 NOVEMBER

• Name and address of employer Romanian Ornithological Society/BirdLife Romania (Gh. Dima str. 48, Cluj Napoca)
• Type of business or sector Environmental and bird protection
• Occupation or position held Important Bird Area Conservation Officer
• Main activities and responsibilities To coordinate the protection and monitoring of Romania’s most important sites for birds

• Dates (from – to) BEGINNING WITH 2004 NOVEMBER

• Name and address of employer Otus Society for Nature Protection
• Type of business or sector Environmental protection
• Occupation or position held Program Officer
• Main activities and responsibilities To create projects for strengthening the NGO’s capacity

• Dates (from – to) FROM 2005

• Name and address of employer WWF Danube Carpathian Program (Mariahilfer str. 9, Wiena, www.wwf.org/dcpo )
• Type of business or sector Environment
• Occupation or position held Biology consultant
• Main activities and responsibilities To coordinate site designation for priority habitats in Romania

EDUCATION AND TRAINING

• Dates (from – to) Beginning with 2000

• Name and type of organisation Babes Bolyai University Cluj Napoca
providing education and training
• Principal subjects/occupational Biology, birds
skills covered
• Title of qualification awarded Phd Student

• Dates (from – to) 1997-1998

• Name and type of organisation Central European University Budapest
providing education and training
• Principal subjects/occupational Environmental Sciences and Policy
skills covered
• Title of qualification awarded
 • Dates (from – to)
• Name and type of organisation
providing education and training
• Principal subjects/occupational
skills covered
• Title of qualification awarded
1991-1996
Lucian Blaga University Sibiu
Environmental Sciences and Biology
Master of Sciences

PERSONAL SKILLS
AND COMPETENCES

MOTHER TONGUE HUNGARIAN

OTHER LANGUAGES

ROMANIAN
• Reading skills EXCELLENT
• Writing skills EXCELLENT
• Verbal skills EXCELLENT
ENGLISH
• Reading skills EXCELLENT
• Writing skills GOOD
• Verbal skills GOOD
SOCIAL SKILLS As a student I’ve volunteered at many environmental protection oriented
organizations, and I am a foundation member of Romanian Ornithological
AND COMPETENCES Society/BirdLife Romania, Otus Association for Nature Protection and Ecotour
Sibiu. According to the circumstances I always work in a multicultural
environment.

ORGANISATIONAL SKILLS As IBA Conservation Officer I’ve set up a network of 27 IBA caretakers for the
monitoring and protection of Romania’s most important sites for biodiversity.
AND COMPETENCES
Editor of IBA Best Practice Guide for Romanian caretakers, IBA Newsletter.
Set up the network for the National Common Bird Monitoring Scheme (more
than 120 volunteers).
Implemented training courses for new volunteers and participated at many
international workshops and trainings that were necessary to my job (on
lobbying, communication and others)
Set up a network of volunteers for National Waterfowl Census (more than 30 volunteers).

ARTICLES PUBLISHED Over 35, in Romani and abroad mainly on Bird protection and related issues

DRIVING LICENCE(S) B