Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine

pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...
Iubirea mea Isuse mai suie
Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.
Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -
pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.
Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,
numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie
Cine stă numa-n iubire
este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!
Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,
numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.
Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate
rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.

O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,

c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.
Precum valurile apei strîng nisipul
și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...

Iubirea mea Isuse mai suie

Iubirea mea Isuse mai suie blînd spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor
și-n amfora cu miruri a stărilor divine
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior.

Aș vrea să-Ți nalț din toată ființa mea cea nouă

cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stele
un dor ce să se-mbrace cu irizări de rouă
și-un cer ce se răsfrînge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă

din ape de tăcere, din munți de curcubeu
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea care intră, - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește cînd celelalte toate

rămîn tot mai în urmă cu aripile moi
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate
- sărută-ne de-odată Isuse pe-amîndoi...

—Traian Dorz
https://www.poeziitraiandorz.ro/4308-Iubirea-mea-Isuse-mai-suie

Cine stă numa-n iubire

este-ntreg numa-n putere -
legămintele iubirii
pot înfrînge orice vrere.

Marile iubiri în viață nu pot fi decît odată -

pe acestea depărtarea mai frumoase le arată,
dar iubirea fără margini dă-ți-o Unui Singur Drag
toată numai Lui -
în toate celelalte s-ai un prag.
O inimă de tată e-un dar atît de sfînt,
c-aproape nu e altul asemeni pe pămînt.

Precum valurile apei strîng nisipul

și-l desparte,
tot așa ne-aruncă viața cînd aproape,
cînd departe.
Fericiți sînt numa-n cîntec cei ce se iubesc fierbinte -
și chiar despărțiți o vreme,
au unirea-n veci nainte!

Oricît de frumos, odată orice drum ți-ajunge greu,

numai căile iubirii le-ai umbla cu drag mereu.
Oricît de plăcute-odată toate cîntecele tac,
numai cîntecul iubirii l-ai cînta cu drag în veac.

Cît de buni să-ți fie anii, toți ți-i uiți nedezgropați,

numai anii dați iubirii pînă-n veci ți-s neuitați.

Cît de tari, se rup odată orice legături se fac,

numai ce-a legat iubirea nu se poate rupe-n veac.

Orice rană se închide mai tîrziu ori mai curînd,

numai ranele iubirii nu se mai închid nicicînd.

Orice lacrimă fierbinte se mai uscă uneori,

numai lacrima iubirii nu se uscă pînă mori.
Dar cine este-aceea ce dinspre pustiu se suie
lipită de Iubitul ei și dornică să-I spuie:
Sub mărul dulce te-am trezit -
în zorii fericirii
acolo fost-ai zămislit
- în brațele iubirii...