UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRICOLE SI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

Facultatea de Horticultură

PROIECT DE AN LA
DISCIPLINA DE LEGUMICULTURĂ
Varza roşie pentru căpăţână

ÎNDRUMATOR, STUDENT,
Asist. Univ. dr. Gabriel Teliban Iamandei Andreea-Elena

2016-2017
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINTE AGRICOLE SI MEDICINĂ
VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI
Facultatea de Horticultură

PROIECT DE AN LA
DISCIPLINA DE LEGUMICULTURĂ
Varza roşie pentru căpăţână

Îndrumator, Student ,
Asist. Univ. dr. Teliban Gabriel Iamandei Andreea-Elena

Anul IV Grupa 481 H

2016-2016
 CUPRINS

Capitolul 1. Importanța alimentară:

1.1 Introducere…………….………………………………………….……..1
1.2 Importanța alimentară a culturii…………..……………….………….1
Capitolul 2. Particularități botanice și biologice…..……………….................4
2.1 Încadrare sistematică..............................................................................4
2.2 Particularităţi botanice şi ecologice........................................................4
Capitolul 3. Particularități ecologice……………………..……..….............…..6
3.1 Temperatura ca factor de vegetatie……………..……..………………...6
3.2 Lumina ca factor de vegetație……………….......……………………..…6
3.3 Apa ca factor de vegetație………………………..………………………..7
3.4 Solul ca factor de vegetație ………………………..………………………7
3.5 Cerintele față de elementele nutritive………………..……………….…..7
Capitolul 4. Tehnologia de cultivare :
4.1 Soiuri și hibrizi….………….………………………..……………………..8
4.2 Epoca și modul de înființare…………………………..………………..…9
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………….........………10
 Capitolul 1
Importanţa alimentară a verzei roşii

1.1 Consideraţii generale

Specie bienală erbacee a cărei origine se presupune a fi în speciile indigene din Zona
Atlanticului de Nord-European (Anglia şi Franţa) sau în zona de coastă a Medeteranei. Câteva
dintre speciile sălbatice la Brassica ar fi: Brassica cretica (din zona Marii Egee), Brassica
rupestris-incana ( din Sicilia, Italia), Brassica oleracea (Nordul Spaniei, Sudul Franţei şi Sud-
Vestul Angliei. După uni autori se pare că Brassica montana's ar sta la baza verzei pentru
căpăţână din zilele noastre(Snogerup, 1980). Varza a fost cultivata în Europa încă din antichitate
de către romani şi greci. Varza a fost răspandită de catre romani pe continentul European în
secolul 14.
Varza roşie a fost descrisă pentru prima dată în anul 1570 în Anglia, dar există informaţii
ca aceasta s-a cunoscut şi cultivat împreună cu varza alba în special de către ţarani pentru
consumul oamenilor dar şi al animalelor. Există informaţii ca aristrocraţii au folosit varza roşie
într-un decor culinar in secolul 18.
1.2 Importanţa alimentară a culturii
Legumele vărzoase participă în hrana oamenilor tot timpul anului, atât în stare proaspătă cât şi
conservată. Cercetătorii estimează pentru persoanele cu o alimentaţie echilibrată, un consum de
legume vărzoase de 75g/zi, respectiv 27 kg anual, din care 80% consum în timpul iernii (BERAR
şi colab., 2012). Varza de frunze, mai puţin cunoscută în ţara noastră, are o valoare alimentară
ridicată, datorită conţinutului bogat în vitamine şi săruri minerale deosebit de utile organismului
uman, în special în perioada de toamnă-iarnă, când datorită factorilor naturali, sortimentul de
legume ce pot fi consumate în stare proaspătă este mai redus. Partea comestibilă o reprezintă
frunzele, din care se pregătesc diferite preparate culinare (CEAUŞESCU şi colab., 1984).
Legumele au un conţinut bogat în numeroase elemente minerale, cum sunt: Ca, Fe, Cu,
P, Zn, Cl, Na etc. Aceste elemente au un efect alcalinizant, neutralizând aciditatea altor alimente,
în special a celor de origine animală (GENDERS & HALE, 1994). Cantitatea de minerale
existentă în legume este mai mare decât în fructe şi are valori cuprinse între 0,6 şi 1,8%. În
această cantitate fiind cuprinse mai mult de 60 de elemente. Cele mai bogate legume în aceste
elemente sunt: spanacul, morcovii, varza şi tomatele (www.fao.org).
 Capitolul 2
Particularităţi botanice şi ecologice
2.1 Încadrare sistematică
Denumirea ştiinţifică a verzei de frunze este: Brassica oleracea L. var. capitata f. rubra
Regnul vegetal: Plantae;
Subregnul vegetal: Cormobionta;
Încrengătura: Angiospermatophyta (Magnoliophyta);
Clasa: Dicotyledonatae (Magnoliopsida);
Subclasa: Dilleniidae;
Ordinu: Brassicales (Capparales);
Familia: Brassicaceae (Cruciferae);
Genul: Brassica;
Specia: oleracea;
Varietatea : capitata;
Forma; rubra
2.2 Particularități botanice și biologice
Varza este o plantă bienală, ierboasă, cu rădăcina şi, parţial, tulpina lemnificate (fig.
10.2). Planta prezintă în pământ o rădăcină mai mult sau mai puţin pivotantă, bogat ramificată,
de consistenţă lemnoasă (niciodată cărnoasă), ce poate ajunge până la 1,5 m adâncime. În faza de
răsad, plantula are o rădăcină principală bine dezvoltată.
Tulpina, în primul an de viaţă (când formează căpăţâna), este scurtă (15-20 cm), groasă,
glabră, glaucă, la exterior lemnoasă, în interior cărnoasă, de formă conică sau cilindrică. La baza
acestei tulpini se observă cicatricele de la frunzele căzute. În anul al doilea de viaţă se formează
o tulpină floriferă de 90-150 cm înălţime, puternic ramificată. Frunzele embrionare sunt în formă
de liră. Primele frunze normale sunt simple, alterne, scurt peţiolate, cu limbul oval, eliptic sau
aproape circular.
Frunzele care urmează sunt mari, concave, glabre şi se acoperă strâns una pe alta,
formând în jurul mugurelui terminal o căpăţână mai mult sau mai puţin compactă de formă
diferită (sferică, eliptică, ovată, conică etc.). Pe tulpina floriferă, frunzele bazale sunt peţiolate,
iar cele superioare sunt sesile şi mai mici. Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, tetramere,
grupate în raceme lungi, laxe, amplasate în jumătatea superioară a ramificaţiilor tulpinale.
 Corola este alcătuită din patru petale galbene, sulfurii sau alburii. Androceul este format
din şase stamine aşezate pe două cercuri: pe un cerc extern sunt dispuse două stamine cu
filamentele mai scurte [i pe un cerc intern se află celelalte patru stamine cu filamentele mai
lungi; la baza staminelor se găsesc patru glande nectarifere. (STAN si MUNTEANU, 2001)
Gineceul este alcătuit din patru carpele, din care două sunt mici şi fertile şi două mari
sterile; cele patru carpele sunt concrescute între ele, formând ovarul care este superior şi se
continuă cu un stil ce se termină cu un stigmat globulos sau puţin bilobat (Zanoschi şi Toma,
1985).
Pe o plantă se pot forma 3.000-4.000 de flori. Florile se deschid de regulă dimineaţa şi se
închid seara, pentru ca a doua zi să se redeschidă. O floare are perioada de înflorire de circa trei
zile. Deoarece inflorescenţa este un racem, primele flori care se deschid sunt cele de la baza
racemului, iar ultimele cele de la vârful racemului. Când se deschid ultimele flori din vârful
inflorescenţei, cele de la bază au format deja silicve.
Deschiderea tuturor florilor dintr-o inflorescenţă durează 15-40 de zile, iar înfloritul unei
plante 25-60 de zile. Pe timp răcoros şi umed înfloritul durează mai mult decât pe timp secetos.
Polenizarea. Deşi are flori hermafrodite, varza albă pentru căpăţână este o plantă alogamă, iar
polenizarea se realizează cu ajutorul insectelor; albinel şi bondarii sunt principalii vectori ai
polenului.
Fructul este o silicvă cilindrică sau puţin comprimată, rostrată, lungă de 7- 11 (13) cm şi
lată de 3-5 mm, dehiscentă (fig. 10.2). Seminţele sunt aproape sferice, cu diametrul de 2-3 mm,
brune sau cafeniu negre, netede ori fin striate, uneori reticulate. Într-un fruct se formează 10-55
seminţe. Frecvent într-o lojă de află 8-16 seminţe uniseriate.
 1 2

3 4

http://www.calivitavelcu.ro/intoxicatii-cu-plante.html
Figura 2.2 1 - aspect general;2 - tulpina floriferă cu fructe; 3 - detalii floare; 4 -căpăţână şi
secţiune prin căpăţână; 5 - seminţe .
 Capitolul 3.
Particularități ecologice

3.1 Temperatura ca factor de vegetaţie

Temperatura – Varza roşie pentru căpăţână prezintă o plasticitate ecologică foarte mare,
deoarece are cerinţe modeste faţă de factorii de vegetaţie. Se poate cultiva de la câmpie până la
altitudini de 1200-1500 m (VOINEA şi colab., 1977). Varza roşie pentru căpăţână rezistă la
temperaturi scăzute până la -10O C, dacă temperaturile scad treptat, plantele pot rezista şi până la
-15oC, altfel la scăderea bruscă a temperaturii suferă (HLUBIK, 2008). Temperatura optimă de
vegetaţie este de 15-17oC, dar poate vegeta şi la 5 – 10oC, însă creşterea şi dezvoltarea este mult
mai lentă (PÂRVU, 2005). Nu suportă temperaturile ridicate deoarece emite repede tije florale,
producându-se vernalizarea plantelor (BĂLAŞA, 1973).
Fenomenul de vernalizare este prezent şi se realizează în aceleaşi condiţii ca la varza
albă. Cerinţele faţă de ceilalţi factori sunt, practic, identice maxime cu cele ale verzei albe: nu
suportă seceta şi băltirea, cerinţe faţă de apă având în faza de creştere a căpăţânii; necesită soluri
mijlocii, profunde, reavene şi fertile; solicită cantităţi medii spre mari faţă de elementele nutritive
şi reacţionează pozitiv la fertilizarea cu gunoi de grajd; lumina joacă un rol relativ redus, dar
lipsa acesteia determină alungirea exagerată a răsadurilor, întârzierea legării căpăţânilor şi
formarea de căpăţâni mici ţi afânate.
3.2 Lumina ca factor de vegetaţie
Varza este o specie bienală ce face parte din grupa plantelor de zi lungă şi cu un pregnant
caracter heliofil. De aceea, este necesar ca, în toată perioada ciclului vital, să se acorde o atenţie
deosebită factorului lumină. Astfel, în faza de răsad, trebuie să se asigure un regim de lumină
intensă, altfel plantulele de varză se etiolează, obţinându-se un răsad de calitate slabă (Maier,
1969).
În faza de creştere vegetativă, pe terenuri umbrite, căpăţânile rămân mici, afânate sau,
uneori, plantele formează numai o rozetă de frunze. În acelaşi timp, morfogeneza căpăţânilor este
influenţată negativ, dacă lumina este de intensitate slabă.
3.3 Apa factor de vegetaţie
Varza roşie pentru căpăţână este o cultură cu cerinţe ridicate faţă de umiditatea din sol,
preferă solurile reavăne. Irigarea prin picurare sau aspersie este aproape obligatorie la cultura de
varză. Comparativ cu varza albă, cea roşie este ceva mai rezistentă la secetă.
Atenţie!!!! - alternanţa perioadelor de secetă cu cele de umiditate excesivă în sol atunci cand
căpăţâna este deja formată va conduce la crăparea căpăţânii.

3.4 Solul ca factor de vegetaţie

Varza are pretenţii moderate faţă de sol; cu toate acestea reacţionează foarte bine pe
solurile fertile, profunde, bine structurate şi cu o textură mijlocie spre semigrea. Solurile uşoare
nu sunt recomandate pentru că nu reţin apa (solul nu se menţine reavăn), iar cele grele nu permit
scurgerea în profunzime a apei, favorizând băltirea. Reacţia solului poate varia, în general, în
limite medii, adică valorile pH-ului sunt cuprinse între 6 şi 7,5. De regulă, în ţara noastră,
solurile cu destinaţie legumicolă îndeplinesc condiţiile cerute de varza pentru căpăţână
3.5 Elementele nutritive
Elementele nutritive sunt factorul esențial ce asigură producții ridicate, alături de apă. În
comparație cu alte plante legumicole, varza este considerată ca având un consum specific ridicat.
Astfel, pentru o producție de varză pentru frunze pentru fiecare tonă se realizează un consum
specific de aproximativ: 3,3 kg azot, 1,20 kg P2O5, 4,40 kg K2O, 0.7 kg CaO și 0,3 kg MgO.
Plantele de varză suportă și reacționează foarte bine la fertilizarea organică. În funcție de
nivelul de fertilitate al solului și de procentul de humus, la varză se recomandă între 20-60 t/ha
gunoi de grajd, aplicat toamna sau, la nevoie, primăvara, anterior pregătirii terenului.

.
 Capitolul 4
Tehnologia de cultivare.
4.1 Soiuri şi hibrizi
Sortimentul de cultivare este relativ redus la noi în ţară, dar în Europa, de exemplu, este
mult mai larg şi specializat în cultivare cu polenizare liberă şi hibrizi F1, cu destinaţie pentru
consum de vară şi toamnă (cu textură mai fină) şi pentru păstrare din iarnă până în primăvară (cu
textură şi fermitate ridicate).
Sortimentul de soiuri şi hibrizi( F1) pentru varza roşie pentru căpăţână;
 varietăţi de varză timpurie (se poate recolta la 60-80 de zile de la plantare): Reball F1,
Kosaro F1, Primero F1, Red Sky F1, Red Dynasty F1, Pretino F1, Ruby Perfection F1,
Rookie F1, Rebancca F1, etc;
 varietăţi de varză tarzie (de toamnă, se poate recolta la 90 -150 zile de la plantare):
Ranchero F1, Maestro F1, Azzuro F1, Buscaro F1, Lodero F1, Redma RZ F1, Rexoma
RZ F1, Rebecca F1, Zelox F1, Storoxa F1, Roxi F1, Varna F1, etc.
Soiuri şi hibrizi de varză roşie cultivaţi în Romania - Pelendava( 1962).

4.2 Epoca şi modul de înfiinţare

Infiinţarea culturilor de legume vărzoase in câmp:
Lucrările de pregătire a terenului se fac din toamna prin eliminarea resturilor vegetale,
administrarea a 30-40 kg/10 m² gunoi de grajd impreună cu îngrasamintele fosfatice şi potasice.
Se execută săpatul cu cazmaua la 28-30 cm. Primavara devreme, la începutul lunii martie,
terenul se marunţeşte cu grebla, se adiministrează îngrasăminte chimice şi se modelează în
straturi înaltate. Se recomandă ca pentru varza timpurie terenul să se pregătească din toamna, ca
plantarea să se faca cat mai devreme.
Realizarea culturilor de legume vărzoase se face numai prin intermediul răsadului repicat
în ghivece sau cuburi nutritive de 5×5 cm (pentru culturi timpurii, culturi în solarii sau tunele) şi
prin răsad nerepicat (în cazul culturilor de vara şi toamna), produs pe straturi reci în camp
deschis.
La plantare, răsadurile de legume vărzoase trebuie sa aiba varsta de 45-50 zile, 6-8 frunze
adevarăte şi grosimea la colet de 5-7 cm.
 Adâncimea la care trebuie îngropate răsadurile este până la prima frunza adevărată. În
cazul unor plantări la suprafaţa prinderea este îngreunată şi plantele cresc intr-un ritm mai
incetinit.
Principalele secvențe tehnologice ale verzei roşii; înființarea culturii se face prin
plantarea răsadurilor în vârstă de aproximativ 40 zile sau prin semănat direct în câmp.
Plantarea se efectuează în perioada 1-15 iulie când este vorba de răsaduri. Pe fiecare strat
înălțat cu lățimea la coronament de 104 cm se plantează două rânduri rânduri de plante,
distan]ate la 80 cm și cu 30-33 cm între plante pe rând, realizându-se o densitate de circa 40-45
mii plante la ha (fig. 3.0)

Fig. 4.2 Schema de înființare a culturii de varză pentru frunze

În gospodăriile populației se poate planta la 50 cm între rânduri și 30-35 cm între plante
pe rând, ceea ce asigură o densitate de circa 57-67 mii plante la ha. Deoarece varza de frunze are
o rezistență mare la frig și se poate recolta până la venirea iernii, uneori chiar mai târziu (în anii
cu ierni blânde), trebuie militat pentru răspândirea ei în cultură, mai ales în gospodăriile
familiale.
Pregătirea răsadurilor și plantarea acestora se efectuează ca la varza de vară. Lucrările
de îngrijire aplicate culturii de varză pentru frunze sunt asemănătoare cu cele de la varza de
toamnă, cu unele particularități în ceea ce privește fertilizarea fazială și anume: prima fertilizare
fazială se face când plantele au 12-13 frunze, folosindu-se 100 kg azotat de amoniu la ha. Cea de
a doua fertilizare se aplică numai în cazul în care cultura o cere (plantele vegetează slab).
Bibliografie

 http://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultura-a-verzei-roşii
 http://www.svgenebank.ro/tehnologia%20culturii%20legumelor%20din%20grupa%20ve
rzei.pdf
 http://unica.md/sanatate/doctorul-din-pagina-ta/cure-cu-varza-rosie-impotriva-obezitatii-
constipatiei-si-cancerului/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Red_cabbage
 http://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultivarea-verzei-in-camp
 http://chemistry.about.com/od/acidsbase1/a/red-cabbage-ph-indicator.htm
 PÂRVU C., 2005, Enciclopedia plantelor, plante din flora României, Vol. IV, Editura
Tehnică, București.
 N.STAN,N.MUNTEANU, Legumicultură, Vol. II , Editura "Ion Ionescu de la Brad",
2001
 VOINEA M., D. ANDRONICESCU, G. PERCIALI, 1977, Criterii pentru zonarea
legumiculturii: influenta factorilor naturali asupra dezvoltării producției de legume,
Editura Ceres, București
 BĂLAȘA M., 1973, Legumicultură, Editura Didactică și Pedagogică, București.
 WHIPKER B. E., J. L. GIBSON, R. A. CLOYD, C. R. CAMPBELL, R. JONES, 1998,