Florence Nightingale

1
 Florence Nightingale

Datorita ambitiei si devotamentului de care a dat dovada, spitalele

secolului al XIX-lea s-au transformat in institutii de tratament adecvate,
dotate din punct de vedere sanitar si cu personal de specialitate pregatit sa
intervina in orice moment. Capacitatea ei intelectuala deosebita, altruismul
si energia ei au consacrat-o in domeniu si i-au asigurat un loc in istorie. De
altminteri, in Londra exista un muzeu care ii poarta numele si unde se
regasesc artefacte care i-au apartinut.

Florence Nightingale s-a nascut pe 12 mai 1820 in Italia, din parinti

britanici, iar numele ei a fost inspirat de orasul in care a vazut lumina zilei.
Provenind dintr-o familie foarte instarita, ea a avut sansa pe care extrem de
putine femei o aveau la vremea respectiva - anume, aceea de a beneficia de o
educatie ingrijita, intr-una dintre cele mai prestigioase universitati din lume,
respectiv Cambridge.

Micuta Florence a dovedit de la bun inceput reale abilitati academice si

inclinatie spre studiu, iar dupa ce a terminat cursurile elementare, toata

2
lumea se astepta ca ea sa se casatoreasca. De altminteri, de pretendenti nu
ducea lipsa, dat fiind faptul ca era o fata foarte bogata, educata si, nu in
ultimul rand, frumoasa. Foto: Infoniac

Florence Nightingale s-a nascut in 1820. Era fiica a unor mari

proprietari funciari britanici, care o pregateau atat pe ea cat si pe sora
ei sa devina doamne fara griji, situate pe cele mai inalte trepte ale
elitei sociale, informeaza Infoniac.

La 17 ani, in ziua de 17 februarie 1837, Florence a comunicat brusc

celor din jur ca a avut o revelatie: "Dumnezeu mi-a vorbit si m-a
chemat in slujba Lui". Slujba Celui de Sus consta in ingrijirtea
oamenilor aflati in suferinta si in alinarea durerilor lor.

Pentru familie, a fost o lovitura de trasnet. In perioada victoriana,

infirmierele erau desconsiderate, iar spitalul nu constituia locul cel
mai indicat pentru o distinsa doamna. Mama ei tocmai se pregatea sa
prezinte cele doua fiice la Curte, pentru a fi inscrise in agenda
invitatelor la baluri.

Balurile au atras-o numai pe sora ei, care s-a casatorit curand, in timp
ce Florence a ramas necasatorita, fara alte preocupari in afara de
ingrijirea bolnavilor. A refuzat partide stralucite, unul din pretendenti,
Richard Monckton Milles, fiind atat de insistent, incat a curtat-o timp
de sapte ani, pana s-a convins de idiferenta celei pentru care palpita
inima sa.

Ea insasi a oscilat multi ani intre chemarea careia era hotarata sa i se

dedice si indemnurile familiei. La 31 de ani, a luat insa taurul de
coarne, a parasit tara si a plecat in Germania, pentru a urma cursuri de
specialitate, calcand definitiv peste restrictile impuse de familie.

Aceasta inclinatie avea sa se manifeste incepand cu vizite tot mai frecvente

in caminele de batrani si spitale, unde incerca sa stea cat mai mult timp in
preajma surorilor medicale. Parintii ei au fost la inceput total impotriva
dorintei fiicei lor de a deveni asistenta, pentru ca in secolul al XIX-lea
aceasta profesiune nu era considerata ca fiind una "onorabila" (aceasta, pe
langa faptul ca, daca Florence ar fi muncit, s-ar fi considerat ca familia ei

3
este in pragul ruinei). Tanara a parut ca se supune parintilor sai si,
abandonandu-si pe moment intentiile, a plecat intr-o excursie in strainatate
impreuna cu doi prieteni. Cei trei au calatorit in Italia, Grecia si Egipt, insa
la intoarcere Florence era mai hotarata ca oricand sa-si urmeze vocatia. In
acest scop, ea s-a inscris la un curs de trei luni in domeniul asistentei
medicale, ceea ce i-a permis sa ocupe un post de infirmiera, pe care nu l-a
mai parasit pana in 1854.

In anul 1854, in timpul razboiului din Crimeea, Florence Nightingale a dat

dovada de extraordinara sa capacitate de organizare.

Conditiile din spitalele pentru soldatii englezi raniti in Crimeea erau cu

adevarat jalnice, mai ales in acea situatie: lipsea ingrijirea medicala de
specialitate, iar igiena era inexistenta. Deloc de mirare in aceasta situatie,
tinerii soldati mureau in spital, chiar daca ranile lor nu erau letale, din cauza
instalarii septicemiei. Pentru a imbunatati situatia, guvernul britanic a
hotarat sa trimita pe cineva capabil care sa se ocupe de acest serviciu si
anume pe Florence Nightingale. Aceasta, insotita de 38 dintre cele mai bune
infirmiere formate de ea, a ajuns la spitalul de campanie pe data de 21
octombrie 1854.

Florence si echipa sa s-au ocupat cu maxima rigurozitate de curatenia din

spital, sterilizarea instrumentarului, procurarea de fese si pansamente din
tifon, precum si de alimentatia, pana atunci cu totul improprie, a soldatilor.
In urma acestor masuri, puse in practica extrem de riguros, mortalitatea in
randul ranitilor s-a redus simtitor.

Florence s-a dovedit a fi in acelasi timp si un bun psiholog, ea incurajand si

redand speranta tuturor, scriind scrisori care ii erau dictate de pacienti
incapabili sa se miste, veghindu-i intreaga noapte fara a accepta sa fie
inlocuita, si reusind astfel sa aduca pe linia de plutire pacienti care fusesera
considerati initial "fara speranta". Toate acestea i-au atras un respect enorm,
admiratie si au facut-o sa fie indragita de intreaga armata britanica.
Exemplul ei a fost ceea ce a dus la admiterea personalului medical de sex
feminin in spitalele armatei, fapt care fusese pana atunci fara precedent. De
asemenea, Florence Nightingale a fost cea care a ridicat asistenta medicala la
rang de profesie de sine statatoare.

Dupa terminarea razboiului, Florence Nightingale a primit o importanta

recompensa financiara pentru serviciile aduse, fapt care i-a permis sa-si

4
continue reforma, de data aceasta in cadrul spitalelor civile. Devenise o
persoana cunoscuta si atentia opiniei publice era indreptata asupra ei.
Capacitatea de organizare si contributiile sale din timpul razboiului au
recomandat-o pentru a face parte din Societatea Nationala de Statistica.

Dincolo de aceste aspecte insa, cea mai mare realizare a vietii ei (si in
acelasi timp, motivul pentru care numele ei a ramas in istorie) il constituie
faptul ca a facut pasul decisiv in ceea ce priveste recunoasterea profesiunii
de sora medicala si, de asemenea, a fondat prima scoala de profil, ale carei
cursuri si examene practice se desfasurau in spitalul St. Thomas din Marea
Britanie. Ea si-a dedicat tot restul vietii activitatii acestei scoli, imbunatatind
in permanenta conditiile de studiu si baza materiala didactica. Cursurile
concepute si predate de ea au fost traduse in unsprezece limbi straine si
reprezinta si in prezent un material de studiu nepretuit.

Realizările lui Florence Nightingale au eclipsat toate modalitățile de a

acorda asistență bolnavilor până la acel moment. Timp de secole, asistența
medicală acordată bolnavilor s-a realizat la domiciliu si a fost
responsabilitatea familiilor, prietenilor, și a membrilor comunității. Ca
urmare a urbanizării și a răspândirii industrializării, cei fără familie au ajuns
să fie îngrijiți în spitale.

Iar asistentele sunt cele care, în fapt, au transformat spitalele. În plus de

calificare, grijă și compasiune, ele au stabilit un mediu ordonat, de rutină,
care ajută la o mai bună îngrijire, au administrat tratamente și regimuri de
medicație ce în ce mai complicate, au susținut protocoalele aseptice și ținut
infecțiile sub control, ceea ce a permis interventii chirurgicale din ce în ce
mai complexe.

În a doua jumătate a secolului 20, asistentele medicale au contribuit la

reorganizarea inovatoare a modelelor de îngrijire, pentru a folosi cât mai
eficient tehnologia modernă.

Profesia de asistent medical a fost promovată și prin accentul din ce în ce

mai mare pus pe munca la nivel național și internațional. Iar Organizația
Mondială a Sănătății (OMS) recunoaște asistenta medicală drept coloana
vertebrală a majorității sistemelor de asistență medicală din întreaga lume.