Bejan Simona

Anul I, AMG

Grupa 1L
Abstract

“Atâta timp cât tatăl şi mama nu-şi vor pleca fruntea în faţa măreţiei copilului; atâta timp cât
nu vor înţelege că vorba COPIL nu este decât o altă expresie pentru ideea de MAIESTATE; atâta timp
cât nu vor simţi că în braţele lor doarme viitorul însuşi sub înfăţişarea copilului, că la picioarele lor se
joacă istoria, nu-şi vor da seama că au tot atât de puţin dreptul şi puterea de a dicta legi acestei noi
fiinţe, pe cât n-au puterea şi nici dreptul de a impune legi în mersul aştrilor…” (Ellen Key)

Conform lui A.B. Maslow, inca din momentul nasterii , indivizii au nevoie de cateva
elemente precum hrana, atentie, siguranta si dragoste, elemente sine qua non, o dezolvatre
ulterioara armonioasa, fizica si psihica nu poate avea loc.

Responsabili de satisfacerea nevoilor fundamentale ale unui copil, sunt, in general parintii,
acestia fiind primii „ghizi-aducatori” ai acestuia, fiinte care vor avea un rol decisiv in
formarea carcaterului acestuia, tratasura fundamentala a personalitatii, care il va face unic.

„Caracterul este un sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate de el constant în

comportament, având o relevanta semnificatie social-umana si definindu-l individual pe
subiect din punct de vedre axiologic.” P. Popescu-Neveanu

Copilul, initial, este precum o piatra neslefuita, care, pentru a putea deveni”unic”,
trebuie mai intai sa copieze ceea ce vede si aude de la parintii, sau de la mediul social (
gradinita, scoala etc.) sa experimenteze situatii noi.Tendinta naturala a unui copil este de a isi
imita parintii aproape in totalitate deoarece vine pe lume fara notiuni , decat cu instincte dar si
cu un „dat” al sau-temperamentul- care la randul sau va fi „corectat”.

Daca avem de-aface cu un temperament de tip melancolic, tendiinta va fi ca viitorul

adult sa fie retras, anxios etc. De aceea parintii, ar trebui sa aibe grija sa-i „cladeasca” un
carcater puternic care sa-i „mascheze” tendinta de „a fugi”, de a „ se inchide in sine”.

Din pacate multi parinti, preocupatii fiind de alte probleme, nu fac decat sa incurajeze
trasaturile temperamentale ale copiilor care mai tarziu vor avea efecte „nocive”.

De exemplu: parinti colerici,care nu au rabdare si care isi varsa nervii, frustrarile

asupra copiilor lor, vor avea copii-adolescenti-adulti, frustrati, interiorizati, incapabili sa isi
exprime dorintele, dominatori etc.
 Asadar, se pune intrebarea, cat la suta din ceea ce suntem noi, acum ca indivizi adulti,
unici si cat la suta suntem ceea ce am preluat din jurul nostru? – suntem cate putin din fiecare
persoane cu care am interactionat.

Caracterul nu se cladeste doar in cei 7 ani de acasa,ci in toata perioada de crestere a

copilului, pana la vreo 25 de ani.

De la nastere pana la maturitate, practic pe tot parcursul vietii, omul invata sa se

integreze intr-un sistem de relatii sociale tot mai complexe, pe masura ce trece din familie in
gradinita, in scoala si apoi in productie. Aceste relatii se impun in mod obiectiv, fiind reglate
printr-o serie de cerinte, norme si principii social-morale. Formarea caracterului inseamna in
mare parte tocmai interiorizarea cerintelor si normelor pe care colectivitatea le formuleaza
fata de indivizi. Normele socio-morale se insusesc la fel ca orice informatie, deprindere sau
obisnuinta, primind insa neaparat aprobarea sociala, lauda sau eventual blamul celor din jur
cand nu sunt efectuate conform dezirabilitatii sociale. Copilul si tanarul este inclus in mod
efectiv intr-un sistem de relatii sociale, este antrenat in anumite activitati si actiuni cu
semnificatie morala, organizate de adulti pentru ca sa-si insuseasca treptat continutul
informational, normativ al acestor relatii sau activitati, sub forma de reprezentari, notiuni,
judecati morale, convingeri etc. Procesul de interiorizare a cerintelor externe este facilitat prin
oferirea de modele pozitive, intrucat preadolescentul si adolescentul preiau in mod selectiv
modelele de conduita.

Trasaturile de caracter nu sunt direct observabile, ci ele pot fi “descifrate” din viata si
activitatea omului prin inferenta, pornind de la interpretarea actelor de conduita observabile.
Orientarea conduitei si activitatii omului este determinata psihologic de trebuintele, motivele,
dorintele, aspiratiile si scopurile sale

Temperamentul

Temperamentul, spre deosebire de caracter, este trasatura care echilibreaza

personalitatea. Trasaturile de temperament sunt tendinte innascute, mostenite de la parinti si
se manifesta prin modul personal de a vedea lucrurile, de a gandi si de a simti care isi face
aparitia in copilaria timpurie.

Cele patru tipuri temperamente sunt : flegmatic, coleric, melancolic sisangvinic, iar nicio persoana nu
are un temperament pur ci este o impletire de mai multe unde domina unul in mod special , de
exemplu cineva poate fi flegmatic si coleric in acleasi timp dar sa predomine mai mult partea
colerica.