SINDROMUL NEFROTIC

Apostol Daniela
AMG 2K

1
 Sindromul nefrotic reprezinta un stadiul evolutiv al unor
afectiuni renale sau extrarenale care poate determina insuficienta
renala. Printre bolile care prezinta sindromul nefrotic ca si manifestare
sunt: glomerulonefrita cu leziuni mimine si glomerulonefrita
membrano-proliferativa, precum si afectiuni extrarenale, asa cum ar fi
nefropatia diabetica si amiloidoza.
Elementul principal al sindromului nefrotic este reprezentat de
proteinuria masiva (pierderea urinara de proteine) fiind determinata de
cresterea permeabilitatii membranei glomerulare. Marea majoritate a
pacientilor (90%) cu sindrom nefrotic prezinta o boala de sistem, asa
cum este diabetul zaharat, amiloidoza, lupusul eritematos sistemic, iar
restul prezinta o afectiune renala.

In functie de manifestarile clinice sindroamele nefrotice pot fi

clasificate in:
Sindrom nefrotic PUR – este reprezentat de:
– prezenta proteinelor in urina (proteinurie) peste > 3 g/zi, in special
reprezentate de albumina (albuminurie)
– scaderea nivelului de proteine in sange (hipoproteinemie) < 6 g/dl
– scaderea albuminei in sange (hipoalbuminemie) < 3 g/dl
– cu retentie salina si aparitia edemelor periferice
– modificari ale metabolismului lipidic: (hiperlipemie, lipidurie,
hipercolesterolemie)
– tulburari de coagulare a sangelui

2
Sindrom nefrotic IMPUR:

– hematurie ( prezenta hematiilor in urina) >10.000/mm3

– HTA – hipertensiunea arteriala
– insuficienta renala
– proteinurie neselectiva
Cauze

A. Sindrom nefrotic secundar unor afectiuni sistemice (afectiuni

extrarenale) – determinat de afectiuni extrarenale precum diabetul
zaharat (glomeruloscleroza), amiloidoza, lupusul eritematos sistemic
(LES), neoplazii – Boala Hodgkin, mielom multiplu sau hepatite
virale cu virus B sau C .
B. Sindrom nefrotic secundar nefrotoxinelor si alergenilor
– intoxicatii cu saruri de Hg, Au
– intepaturi de insecte, muscaturi de sarpe veninos
– medicamente – captopril, antiinflamatorii nesteroidiene (AINS),
heroina
C. Sindrom nefrotic primitiv ( idiopatice) – in care afectarea principala
este la nivel renal
– glomerulonefrita acuta cu leziuni minime – GNLM
– glomerulo cu scleroza focala si segmentara – GNFS
– glomerulonefrita membranoasa – GNMB
– GNA membrano-proliferativa – GNMP

3
Simptome

Manifestari clinice: Pacientul cu sindrom nefrotic prezinta edeme

periferice, uneori discrete alteori generalizate, care apar mai intai
palpebral, apoi retromaleolar, la nivelul gambelor si chiar scrotal sau
labial. Extinderea edemelor este direct proportionala cu severitatea
scaderii nivelului de albumina din sange (hipoalbuminemiei)
– albuminemia > 3g/dl – edeme absente
– albuminemia <2,2g/dl – edeme moderate
– albuminemia <1,5 g/dl = anasarca, edem subcutanat generalizat
In afara de edeme se pot asocia revarsate seroase – pleural (apa la
plamani), pericardic (la nivelul invelisului inimii), ascita (lichid in
abdomen), hidrocel si edeme viscerale – perete intestinal, cerebral,
laringian, pulmonar.
Edemul este caracteristic afectiunilor renale prin faptul ca este ALB,
MOALE, PUFOS, LASA GODEU. Bolnavul cu sindrom nefrotic mai
poate prezenta oligurie (urina in cantitate redusa), astenie, paloare,
inapetenta, infectii urinare frecvente. Urina are un aspect particular
fiind spumoasa (aspect de guler de bere) datorita proteinuriei masive

Investigatii paraclinice
*Examenul sumar de urina =
– proteinurie peste 3 g/24h
– selectiva – SN PUR – constituita din proteine serice cu greutate
moleculara mica -albumina, alfa,beta globuline, transferina,
ceruloplasmina, factori ai coagularii

4
– neselectiva – SN IMPUR – se pierd si proteine cu greutate
moleculara mare – Ig G
– lipidurie – constituita din colesterol, trigliceride si fosfolipide
– colesterolurie – cilindri grasosi, cristale de colesterol birefringente –
cu aspect de cruce de Malta

* Examenul sangelui = (serul poate fi lactescent)

– HIPOPROTEINEMIE sub 6 g/dl, si mai ales
– HIPOALBUMINEMIE sub 3g/dl,
– HIPERLIPEMIE peste 1000 mg/dl,
– HIPERCOLESTEROLEMIE peste 300 mg/dl, hiper – LDL, hipo-
HDL, hipoTG, hipofosfolipidemie
– Tulburari de coagulare – stare de hipercoagulabilitate
– ANEMIE FERIPRIVA (scaderea Hb, scaderea Fe, hiposideremie).

Complicatiile sindromului nefrotic:

– MALNUTRITIE si tulburari de crestere – datorita deficitelor de
proteine, vitamine, minerale si hormoni
– osteoporoza/osteomalacie
– ANEMIE – datorita carentei de Fe secundara prin pierderea
transferinei.
– complicatii INFECTIOASE – asociate deficitului de imunoglobuline
si datorita unei perturbari a cascadei complementului cu rol in
imunitatea organsimlui

5
– infectii buco-faringiene, pneumonii, pleurezii, peritonite, septicemii,
infectii urinare
– complicatii TROMB-EMBOLICE – din cauza prezentei unei stari
de hipercoagulabilitate,
– infarct – renal, miocardic, mezenteric
– tromboza venei renale
– tromboza venoasa profunda
– complicatii CARDIO-VASCULARE – prin hiperlipemie (grasimi
crescute in sange), ateroscleroza accelerata ( depunerea grasimilor pe
vasele de sange) si tulburari de coagulare. Toti acestia fiind factori de
risc pentru accindetul vascular cerebral (AVC) sau coronarian
(infarct).
– INSUFICIENTA RENALA CRONICA – proteinuria masiva
caracteristica sindromului nefrotic este nefrotoxica si afecteaza functia
rinchiului.
Tratament

1. TRATAMENT GENERAL
A. Recomandari generale:
– oprirea fumatului
– scadere in greutate pentru pacientii supraponderali

B. Regim igieno-dietetic:
– dieta hiposodata ( 0,5 g/zi ) in functie de severitatea edemelor si a
hipertensiunii arteriale

6
– dieta fara grasimi
– aport caloric de 30-35 kcal/kg/zi
– aport proteic de 0,7g-1g/kg + pierderile urinare (proteinuria)
– glucide 400-500 g/zi
Se recomanda proteine animale ( bogate in aminoacizi esentiali) dar
nesarate precum branza de vaci proaspata, dar fara sare, carne si peste
(slabe, proaspete), albus de ou, lapte condensat, fara sare.

C. Repaus la pat – prelungit pentru pacientii cu sindromul nefrotic

sever, favorizeaza reducerea proteinuriei insa pentru evitarea
complicatiilor trombotice. Este indicat mersul pe jos, in ritm moderat
3-4 km de 2-3 ori/sapt.

2. TRATAMENT MEDICAMENTOS
A. Tratamentul edemelor: se face prin restrictia sodata si administrea
de medicamente diuretice doar in cazurile cu hipertensiune arteriala
sau edem pulmonar acut. Se pot utiliza medicamente diuretice precum
Furosemid 40-160mg/zi, Hidroclorotiazida 12,5 mg, Spironolactona
200mg/zi

Obligatoriu in timpul tratamentului diuretic trebuie monitorizati

urmatorii parametri:
– curba ponderala, este indicat ca scadere ponderala se se fie cu
aproximativ 0,5-1 kg/zi
– diureza
– tensiunea arteriala (TA)

7
– ionograma serica (Na,K)
– uree, creatinina

B. Tratamentul anti-hipertensiv – sunt recomandati inhibitorii enzimei

de conversie a angiotensinogenului (IECA) datorita faptului ca au un
efect anti-proteinuric (scad eliminarea renala de proteine), inhiba
angiotensinei, scad presiunea intra-glomerulare si au un efect cardio-
protector.
O alta clasa de medicamente frecvent folosita sunt sartani (Irbesartan
sau Losartan) care au efecte anti-proteinurice si nefroprotectoare
(protejeaza rinichiul). Se mai pot folosi beta-blocante ( Metoprolol –
efect anti-proteinuric) sau antagonisti calcici non-dihidropiridinici
(Diltiazem sau Verapamil).

C. Tratamentul hiperlipidemiei:
– in primul rand tratamentul etiologic si patogenic al nefropatiei
– regim cu restrictie lipidica. se recomanda inlocuirea cu proteine din
soia, care au efecte anti-proteinurice, antifibrotice si antioxidante.
– Lisinoprilul poate determina ameliorarea dislipidemiei
– tratamentul se face ajutorul statinelor (Simvastatin, Rosuvastatin,
Atorvastatin, Lovastatin) sau fibrati (Fenofibrat, Bezafibrat).

D. Preventie:
– preventia trombozelor cu tratament anticoagulant daca exista factori
de risc asociati precum obezitatea, imobilizarea la pat,
hipoalbuminemia severa <2g/dl

8
– prevenirea revenirii infectiilor prin vaccinari (antipneumococic –
Pneumo23, antigripal)

E. Tratamentul patogenic: – in functie de boala de fond care a

determinat afectarea renala
– corticoterapie prednison 1mg/kgc/zi
– imunosupresive – azatioprina, ciclofosfamida