ALFRED ADLER

Adler a fost prima personalitate importanta ale carei idei au intrat in conflict cu cele ale lui
Freud si care a parasit cercul psihanalistilor, pentru a forma o scoala independenta de
psihoterapie, cu o noua teorie asupra personalitatii umane.
Conceptia sa asupra omului este inclusa in psihologia individuala, care studiaza omul din punct
de vedere holistic. Spre deosebire de psihanaliza, la Adler sexul nu mai reprezinta un factor
esential in dezvoltare, iar in centrul personalitatii se situeaza constientul. Oamenii sunt
considerati fiinte sociale si culturale, motivati de interese sociale.
Personalitatea - stilul de viata in viziune adleriana
Adler privea personalitatea ca fiind stilul de viata pe care fiecare il alegem inca din copilarie - in
jurul varstei de 5 ani, adica modul in care traim, ne rezolvam problemele si dezvoltam relatiile
interumane.
Potrivit lui Adler, omul are patru convingeri despre stilul de viata: conceptul despre sine (cine
sunt); sinele ideal (cine ar trebui sa fiu pentru a-mi gasi locul in lume); imaginea despre lume
(convingerile despre ceilalti); convingerile etice (codul personal de bine si rau). Respingand
incadrarea oamenilor in categorii cu caracter exclusiv, doar din ratiuni didactice, Adler a propus
o tipologie formata din patru tipare ce pot domina stilul de viata in general:
Tipul dependent - cel care ia fara sa dea inapoi. Pentru a face fata dificultatilor in viata trebuie
sa se sprijine pe cei din jur. Cantitatea de energie sau interesul social este foarte scazut, iar in
momentul in care se simte coplesit poate dezvolta tulburari psihice precum fobii, obsesii,
compulsii, anxietate generalizata.
Tipul evitant - cel care evita contactul social, de teama esecului sau de a fi respins. Are cel mai
scazut nivel de energie sau interes social si este predispus la psihoza.
Tipul conducator - caracterizat inca din copilarie de tendinta de a fi dominant si agresiv.
Nivelul ridicat de energie il face sa urmareasca puterea personala cu orice pret. Este predispus
la comportament antisocial - sadic, alcoolic, dependent de droguri, sinucigas.
Tipul util social - cel sanatos, deschis si activ. Are un nivel optim de energie si interes social.
Este o persoana matura, pozitiva, adaptata, grijulie cu cei din jur. Nu doreste sa fie superioara
celorlalti, ci doreste sa-si rezolve problemele astfel incat sa fie de folos si celorlalti.
Concepte in psihologia adleriana
Complexul de inferioritate
Fiecare fiinta umana isi incepe viata cu sentimente primare de inferioritate, deoarece este
complet dependenta de cei din jur. Omul incepe sa devina constient de aceste sentimente inca
foarte devreme, datorita relatiei cu parintii. Aceste sentimente devin o motivatie puternica
pentru fixarea unui obiectiv in viata si pentru atingerea acestuia.
Se poate insa intampla ca diverse obstacole - deficienta sau handicap fizic, apartenenta sexuala,
situatie economico-sociala, educatie necorespunzatoare sa duca la accentuarea sentimentului
de inferioritate. Aceasta etapa se numeste complex de inferioritate si se traduce prin senzatia
de a esec adultului, rezultata in urma adoptarii unui obiectiv nerealist, adesea unul care duce
spre perfectiune.
Autoestimatia reprezinta modul in care individul isi evalueaza propria valoare, raportandu-se la
ceilalti, din punct de vedere afectiv, nu rational. Raspunsul adecvat la cerintele sociale poate
avea loc doar in conditiile unui echilibru autoestimativ, cu alte cuvinte un sentiment pozitiv al
valorii proprii. Dereglarea echilibrului poate avea loc in conditiile aparitiei unor noi cerinte
sociale.
Compensarea
Compensarile sunt modalitati prin care se indeparteaza se inlocuieste sentimentul de
inferioritate cu un sentiment pozitiv al valorii proprii. Compensarile reale actioneaza asupra
cauzelor ce au produs sentimentul de inferioritate, pentru a le corecta. Cand acest lucru nu este
posibil, se trece la dezvoltarea unei alte dimensiuni ale personalitatii, pentru a compensa
deficienta.
Pseudocompensarea actioneaza la nivelul sentimentului si nu a cauzei, indepartandu-l din
constiinta. Exista trei tipuri de pseudocompensare: protestul viril - denigrarea calitatilor
feminine si promovarea celor masculine ("invidia penisului" la Freud), contraidealul sau
dezidealizarea - raportarea la o realitate umana egala sau inferioara valorii, precum si
resentimentul - dorinta de razbunare, ura, invidia.
Supracompensarea duce la mai mult decat la echilibrarea autoestimatiei, la performanta
deosebita. Adler credea ca geniile se nasc din procesul de supracompensare si avem multe
exemple de acest gen: muzicieni cu deficiente de auz, scriitori orbi, oratori cu defecte de
vorbire. Urmarirea depasirii defectelor cu orice pret poate duce in acelasi timp la nevroza.
Sentimentul de comuniune sociala sau interesul social
Reprezinta necesitatea fiecarei fiinte umane de a crea legaturi cu ceilalti, de a beneficia de
identitate si recunoastere in cadrul societatii. Interesul social este vazut ca aptitudinea
innascuta de empatie - identificare afectiva cu celelalte persoane. Atunci cand interesul social a
fost dezvoltat in mod corespunzator, reusim sa gasim solutii la probleme si ne simtim
confortabil in lume in general.
Comuniunea sociala inseamna recunoasterea interdependentei indivizilor - bunastarea unei
persoane depinde de bunastarea celorlalti. Dezinteresul in bunestarea celor din jur este
considerat a fi patogen. Un stil de viata patologic este marcat de egocentrism, comportament
exploatant, exigenta, lipsa compasiunii, agresivitate. Exista cativa factori ce pot interfera in
dezvoltarea interesului social: inferioritatea fizica, rasfatarea si neglijarea copilului.
Constelatia familiala
Adler a utilizat acest termen pentru a descrie alcatuirea familiei sau pozitia subiectului in cadrul
sistemului familial. Constelatia familiala mediaza factorii genetici ai copilului si factorii culturali.
Caracteristicile personalitatii fiecarui membru al familiei, sexul fratilor, dimensiunea familiei si
ordinea nasterii sunt factori care influenteaza locul asumat de subiect in aceasta lume. Fiecare
persoana interpreteaza in mod subiectiv locul detinut in familie si isi formeaza propria lume, in
functie de perceptii. Comportamentul nostru este determinat de ceea ce credem ca suntem si
nu de ceea ce suntem cu adevarat.
Ordinea nasterii
- primul nascut - este rasfatat de multi parinti si prin urmare obtine un loc sigur in familie, asta
pana se naste cel de-al doilea copil, care il detroneaza din pozitia sa (pierderea privilegiilor). In
acest caz primul copil devine plin de resentimente si incepe o lupta pentru a-si recastiga pozitia.
Copiii care au fost rasfatati excesiv ajung sa-si deteste fratele mai mic. Ca adulti, primii nascuti
autendinta de a fi nostalgici, conservatori, organizati, constiinciosi sau, dimpotriva, nesiguri si
dependenti de ceilalti.
- al doilea nascut - creste stiind ca trebuie sa imparta timpul si atentia parintilor. Nu este
preocupat de pierderea puterii, ci este optimist, competitiv, ambitios. Daca este ajutat de
fratele mai mare se dezvolta in mod pozitiv insa, daca este detastat de catre acesta, al doilea
copil are tendinta sa-si stabileasca obiective in indeplinirea carora care va esua. Deznodamantul
depinde de perceptia sa asupra locului pe care il ocupa in familie.
- copilul mijlociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput. Simte deseori ca se afla intr-o
postura ingrata. Datorita pozitiei, invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa
dezvolte un interes social puternic, fie sa devina rebeli si invidiosi.
- copilul mijlociu - trebuie sa imparta totul inca de la inceput. Simte deseori ca se afla intr-o
postura ingrata. Datorita pozitiei, invata aptitudini de negociere si manipulare. Pot fie sa
dezvolte un interes social puternic, fie sa devina rebeli si invidiosi.
- mezinul - are tendinta sa fie rasfatatul familiei. Ceilalti frati au grija de el si risca sa devina
"jucaria" familiei. Avand atatea modele de urmat in familie, mezinul poate sa devina competitiv
si se desprinda de ei pentru a-si ocupa locul in constelatia familiei, sau poate sa se simta inferior
celorlalti.
- copilul unic - poate fi rasfatat, asemeni mezinului. Adler spune ca acest copil nu este predispus
sa adopte un spirit competitiv, ci mai degraba o parere exagerata despre propria importanta.
Poate adopta un stil de viata caracterizat de timiditate si dependenta fata de altii.