Tehnologia Culturii Florii Soarelui

Managementul strategic al exploataţiilor
Index
agricole
• Conceptul de strategie a unei exploataţii
agricole
Prin natura şi particularităţile sale orice
exploataţie agricolă, indiferent de mărimea sa,
îşi desfăşoară activitatea într-un mediu a
cărui complexitate este specifică numai
agriculturii. Caracterul deschis al exploataţiei
agricole face ca aceasta să intre în relaţii de
natură economică, tehnologică, socială,
juridică, etc. cu diverşi agenţi economici.
1
Managementul strategic al exploataţiilor agricole
Index
• De asemenea, mediul ambiant acţionează asupra

exploataţiei, prin influenţa numeroşilor factori:
naturali (inclusiv biologici), tehnologici, economici,
etc., într-un mod favorizant sau defavorizant pentru
producţia agricolă.
• Strategia presupune ansamblul obiectivelor

majore pe termen lung ale acesteia,
principalele modalităţi de realizare,
resursele necesare, precum şi etapele pentru
atingerea acestora.
2
Index
agricole
Conţinutul principalelor componente ale definiţiei
strategiei se referă la:
a) Obiectivele majore ale exploataţiei agricole reprezintă
anumite scopuri pe termen lung, de natură economică,
tehnologică, organizatorică sau socială. Orizonturile acestor
obiective sunt, de regulă de 3-5 ani, iar pentru o serie de
ramuri, viticultura, pomicultura, unele ramuri zootehnice,
termenele pot fi mult mai mari. Un obiectiv strategic
important îl reprezintă, de exemplu, profilarea producţiei.
Obiectivele trebuie să fie:
• reale
• caracter stimulativ
• clare pentru toţi cei implicaţi în realizarea lor.
3
Index
agricole
b) Modalităţile de realizare a obiectivelor strategice se vor
alege în funcţie de:
• starea economică a unei întreprinderi (exploataţii),
• natura şi efectul favorabil sau nefavorabil a factorilor de
producţie;
• competenţa managerială, etc.
c) Resursele necesare:
• financiare,
• materiale,
• umane.
Caracterul general, impune o evaluare atentă şi corectă a lor,
având în vedere evoluţia ratei inflaţiei, a dobânzilor la credite
etc. 4
Index
agricole
d) Termenele pentru atingerea obiectivelor au în vedere:
• data începerii aplicării strategiei;
• termenele intermediare care marchează evoluţii semnificative în reliefarea
obiectivelor strategice;
• termenul final de aplicare a strategiei.
• Pentru elaborarea oricărei strategii din agricultură este necesar să
se ţină seama de acţiunea următorilor factori :
• revoluţia ştiinţifică- gradul de inovare.
• sistemul resurselor energetice;
• piaţa cu ansamblul elementelor ei;
• politica agenţilor economici de contact;
• ciclul de viaţă al unui produs.
5
Index
agricole
• Tipologia strategiilor din agricultură
• În cadrul exploataţiilor agricole se poate aplica o mare varietate
de strategii:
Sfera de cuprindere
• strategii globale;
• strategii parţiale.
• Strategiile globale. vizează: profilarea exploataţiilor,
mărimea acestora, reproiectarea sistemului de management, etc.
• Strategiile parţiale: retehnologizarea unei ramuri,
informatizarea unui compartiment, promovarea pe piaţă a unui
produs, etc.
6
Index
agricole
Direcţiile majore ale dezvoltării
• Strategiile de redresare. Aceste strategii se axează pe eliminarea
deficienţelor înregistrate atât în prezent cât şi în trecutul apropiat.
• Strategiile de creştere sau dezvoltare. Ele se bazează pe o solidă situaţie
economică, dublată de un puternic potenţial managerial, tehnic şi
comercial.
• Strategii ale consolidării şi stabilităţii sunt adoptate de acele
exploataţii care au ajuns la o anumită dimensiune, considerată optimă,
având un anumit echilibru economic, pe care doresc să-l menţină.
• Strategiile de descreştere sau restricţionare.se referă la reducerea, în
anumite proporţii a volumului de activităţi în scopul diminuării unor
tendinţe negative sau a eliminării unor situaţii critice cu care se poate
confrunta exploataţia. Prin reducerea parţială a volumului de activităţi se
urmăreşte creşterea eficienţei activităţilor rămase (simplificarea
structurilor, eliminarea unor active, etc.). 7
Index
agricole
• În unele situaţii extreme, strategiile de descreştere pot determina
vânzarea în totalitate a exploataţiei, în situaţia în care proprietarul
apreciază că aceasta nu mai este în prezent rentabilă şi, pentru
viitor, nu dispune de mijloace pentru a o eficientiza.
Opţiuni strategice importante în agricultură
• În agricultură, unele dintre cele mai importante opţiuni strategice
sunt:
• profilarea;
• specializarea;
• mărimea exploataţiilor;
• cooperarea;
• diversificarea producţiei agricole;
• informatizarea activităţilor agricole;
• integrarea. 8
Index
agricole
Profilarea
• Profilarea în agricultură reprezintă acel
proces prin care structura pe ramuri şi
activităţi este pusă în concordanţă cu
caracteristicile cadrului natural şi cu
condiţiile economico-sociale în care se
desfăşoară procesul de producţie agricolă.
9
Index
agricole
• Ramura de producţie se defineşte ca o
componentă a producţiei agricole, care are
drept caracteristici specifice:
• produsul obţinut;
• tehnologia practicată;
• mijloacele de producţie utilizate;
• o anumită specializare a forţei de muncă
10
Index
agricole
– După rolul pe care-l deţin în economia exploataţiei

agricole, ramurile de producţie pot fi:
• ramuri principale (de bază);
• ramuri complementare;
• ramuri ajutătoare.
• Sunt considerate ca principale sau de bază acele ramuri de
producţie agricolă în cadrul cărora este antrenată o pondere
însemnată din resursele exploataţiei şi care sunt predominante
în activitatea economico-productivă, influenţând rezultatele ei
economico-financiare. Aceste ramuri aduc o contribuţie majoră
la constituirea producţiei marfă şi la realizarea mărimii unor
indicatori, cum sunt cifra de afaceri şi profitul net.
11
Index
agricole
• Ramurile de producţie complementare -contribuie la
valorificarea superioară a tuturor resurselor de producţie agricolă
de care dispune exploataţia, aducându-şi în acest fel aportul la
sporirea producţiei marfă şi implicit la sporirea cifrei de afaceri
şi a profitului.
• Ponderea acestor ramuri, în valoarea indicatorilor menţionaţi
este mai redusă.
• Ramurile de producţie ajutătoare sunt organizate cu scopul de a
asigura desfăşurarea în condiţii normale a activităţii de producţie
agricolă din primele două grupe de ramuri prezentate,
furnizându-le acestora, după necesităţi, produse ce urmează a fi
folosite ca materie primă. Ramurile aflate într-o asemenea
poziţie livrează producţie marfă în cantităţi mai reduse şi doar
în anumite împrejurări.
12
Index
agricole
• Profilul de producţie al unei exploataţii reflectă
orientarea acesteia spre una din componentele
principale ale producţiei agricole: cultura
plantelor de câmp, horti-viticultura, creşterea
animalelor. În acest sens profilul unei exploataţii
poate fi agricol, horticol, zootehnic sau mixt. În
cele mai multe cazuri profilul este exprimat prin
denumirea produsului ramurii de bază urmată de
cea a produselor ramurii complementare
(cereale-carne, lapte-cartof, etc.).
13
Index
agricole
Principii generale:
• principiul specializării şi concentrării producţiei -
restrângerea sortimentului de culturi şi de ramuri şi a numărului
de activităţi;
• principiul economicităţii asigură îmbunătăţirea nivelului
indicatorilor economici ai activităţii agricole;
• principiul individualizării are în vedere rezolvarea tuturor
problemelor legate de profilare în funcţie de condiţiile specifice
existente într-o anumită zonă;
• principiul elasticităţii impune ca structura de producţie stabilită
să poată fi adaptată la cerinţele pieţei sau la schimbările de
mediu.
14
Index
agricole
• Analiza profilului de producţie al unei exploataţii
evidenţiază rolul şi locul pe care îl deţin diferitele
ramuri de producţie în economia acesteia. În acest
scop poate fi utilizat un sistem de indicatori care
reflectă ponderea fiecărei ramuri în valoarea
producţiei totale sau în cifra de afaceri.
Din acest punct de vedere ramurile de producţie
agricolă se pot găsi în relaţii de:
• condiţionare;
• complementaritate;
• competitivitate.
15
Index
agricole
– Specializarea
• Specializarea exploataţiei agricole reprezintă un
proces prin care se îngustează profilul de producţie al
acesteia prin reducerea substanţială a sortimentului
de ramuri de producţie şi dezvoltarea, cu prioritate, a
uneia cu un nivel de concentrare ridicat.
• Specializarea exploataţiei se realizează fie prin eliminarea

din profilul ei a unor ramuri de producţie mai puţin
eficiente, fie prin extinderea activităţii productive, din
cadrul unei ramuri agricole, aceasta devenind predominantă,
chiar dacă se menţin şi altele cu o pondere mai redusă.
16
Index
agricole
• Gradul în care producţia este specializată poate fi

apreciat cu ajutorul coeficientului de
specializare (Ksp%) . Ksp%=Vs/Vt*100
• Vs=valoarea cifrei de afaceri a ramurii de
producţie care formează obiectul specializării
• Vt=valoarea cifrei de afaceri calculată

pentru întreaga exploataţie
17
Index
agricole
• Specializarea producţiei determină multiple avantaje:
• favorizează mecanizarea proceselor de producţie,
• asigură o creştere a productivităţii muncii şi o reducere a
costurilor produselor agricole;
• duce la creşterea eficienţei investiţiilor;
• favorizează introducerea unor tehnologii moderne,
• asigură obţinerea unor produse agricole în partizi mari,
omogene şi cu un grad sporit de calitate;
• permite o specializare a forţei de muncă cu efecte benefice
asupra indicatorilor economici;
• eficienţa activităţii manageriale creşte, prin reducerea
arealului de activitate.
18
Index
Mărimea exploataţiilor agricole
Conceptul de mărime şi dimensiune
În literatura de specialitate conceptul noţiunilor de
mărime şi dimensiune este legat de nivelul
concentrării producţiei agricole, aceste două
noţiuni fiind strict diferite ca sens.
• Dimensiunea unei exploataţii agricole este dată de volumul
principalului mijloc de producţie, completat de volumul
celorlalte mijloace. Noţiunea de dimensiune are un caracter
complex fiind legată de caracteristicile naturale (categorii
de terenuri, fertilitatea naturală a acestora) şi biologice (rase,
linii, hibrizi) ale principalelor mijloace de producţie din
agricultură. Toate aceste caracteristici determină numai
potenţialul de producţie.
19
Mărimea exploataţiilor agricole Index
• Mărimea caracterizează volumul ieşirilor din

sistemul reprezentat de o exploataţie şi evidenţiază
modul în care resursele sale au fost atrase, alocate
combinate şi utilizate în cadrul proceselor de
producţie şi care este reflectat de rezultatele obţinute.
• În mod succint, prin mărimea unei exploataţii
agricole se înţelege capacitatea de producţie a
acesteia iar prin dimensiune nivelul factorilor care
participă la realizarea producţiei. Altfel spus,
mărimea reflectă latura calitativă a procesului de
concentrare a producţiei, iar dimensiunea, latura
cantitativă a acestui proces.
20
Mărimea exploataţiilor agricoleIndex
Indicatorii care exprimă mărimea acestor

exploataţii sunt reprezentaţi de:
• valoarea marjei brute (valoarea producţiei
totale);
• valoarea adăugată;
• cifra de afaceri;
• profitul brut şi net.
Primii doi indicatori exprimă latura
economică a mărimii iar următorii latura
financiară a acesteia.
21
Index
agricole
• Ca sferă de cuprindere, noţiunea de
dimensiune este mai restrânsă decât cea de
mărime. Relaţia dintre dimensiune (D) şi
mărime (M) este o relaţie ca de la parte la
întreg, în sensul că dimensiunea este un mijloc
de exprimare a mărimii, dar nu singurul, aceasta
din urmă fiind exprimată şi de alţi indicatori
(valoarea producţiei totale, numărul de
persoane, valoarea investiţiilor etc.).
22
Index
agricole
Factorii de influenţă ai mărimii exploataţiilor
agricole
• Atât dimensiunea cât şi mărimea exploataţiilor agricole se află
sub influenţa unor evantai larg de factori grupaţi astfel:
• factori care favorizează creşterea dimensiunii sau a mărimii
exploataţiilor agricole;
• factori care diminuează creşterea dimensiunii sau a mărimii
acestora;
• factori care pot acţiona atât în favoarea cât şi în defavoarea
creşterii dimensiunii, în funcţie de anumite stări situaţionale.
23
Index
agricole
Factori favorizanţi:
• nivelul de asigurare cu bază energetică;
• specializarea producţiei;
• perfecţionarea sistemei de maşini;
• exigenţele consumului modern (produse în partizi mari, de
calitate şi obţinute ritmic);
• specializarea forţei de muncă;
• perfecţionarea tehnologiilor de producţie;
• automatizarea fluxurilor informaţionale;
• existenţa centrelor urbane etc.
24
Index
agricole
Factori defavorizanţi :
– condiţiile naturale vitrege;
– complexitatea actului managerial;
– creşterea distanţelor şi a cheltuielilor de transport;
factorii de risc şi incertitudine;
– dificultăţi în valorificarea produselor;
– necesitatea protecţiei mediului.
Există şi o a treia categorie de factori cu acţiune dublă,
favorizantă sau defavorizantă în funcţie de
împrejurările în care ei îşi manifestă influenţa.
25
4. Managementul strategic al exploataţiilor
Index
agricole
mai importanţi sunt:
• sursele de apă; starea infrastructurii rutiere; politicile faţă de
agricultură; situaţia structurilor de marketing; tipul juridic al
exploataţiilor; piaţa produselor agricole etc.
La nivel mondial a existat o tendinţă de creştere a dimensiunii
proprietăţilor agricole.
Metodologia stabilirii dimensiunii optime a
exploataţiilor agricole
Optimizarea dimensiunii unei exploataţii agricole reprezintă o
activitate complexă necesitând o metodologie specifică
determinată şi de faptul că dimensiunea optimă are un
caracter aleatoriu, în continuă schimbare şi adaptare.
26
Index
agricole
Literatura de specialitate recomandă două grupe de metode
având ca scop stabilirea dimensiunii optime a
exploataţiilor agricole.
• Metode care se bazează pe date statistice.
• Metode cu caracter proiectiv
A. Metode care se bazează pe date statistice

• Din această grupă, vom prezenta metoda grupărilor
statistice.
• Metoda grupărilor statistice se bazează pe date statistice
obţinute în cadrul exploataţiilor agricole într-o perioadă
anterioară de timp.
27
Index
agricole
Condiţii de utilizare a metodei:

• exploataţiile agricole să se găsească în zone relativ
omogene din punct de vedere geomorfologic şi
economic;
• să existe un număr suficient de exploataţii pentru a se
realiza intervale şi grupe de mărime;
• să se utilizeze aceeaşi indicatori tehnico-economici
pentru toate grupele de mărime;
• exploataţiile să aibă aceeaşi specializare şi tehnologii
asemănătoare
28
Index
agricole
Este necesar să se calculeze, în prealabil, următorii indicatori:
• abaterea maximă;
• intervalul de grupare;
• numărul de grupe.
Abaterea maximă reprezintă diferenţe între dimensiunea cea mai mare (Xmax.) şi cea mai
mică (Xmin.) a exploataţiilor agricole:
A = Xmax. – Xmin.
Intervalul de grupare (Ig) se calculează pe baza relaţiei:
X max .  X min .
Ig 
1  3,322 lg N
în care:
N – numărul total al exploataţiilor analizate.
29
Index
agricole
Numărul de grupe (Ng) se stabileşte făcând raportul între abaterea maximă şi intervalul
de grupare:
A
Ng 
Ig
Pentru fiecare grupă se stabilesc o serie de indicatori de productivitate sau eficienţă
(producţiile medii la hectar sau la un animal, cheltuielile la hectar sau animal, profitul unitar etc.).
Grupa la care există cel mai mare număr de indicatori într-o situaţie favorabilă se consideră
optimă din punct de vedere al dimensiunii.
30
Index
agricole
Din cadrul metodei grupării statistice au rezultat încă două
procedee pentru stabilirea dimensiunii optime a unei
exploataţii agricole:
• procedeul punctajului;
• procedeul coeficientului de optimizare.
• Procedeul punctajului presupune aceeaşi metodologie
ca şi cea utilizată în cazul metodei grupării statistice,
având în plus un grad mai mare de precizie, prin
evaluarea sub formă de puncte a mărimii indicatorilor.
Fiecare indicator este evaluat în cadrul unei scări
închise de câte 100 puncte. Prin interpolare se stabileşte
numărul de puncte ce revine acelui indicator pentru
31
celelalte grupe.
Index
agricole
• Metode economico-matematice
Din această grupă de metode fac parte:
• metoda funcţiilor de regresie;
• metoda programării liniare
Metoda care se bazează pe utilizarea funcţiilor de regresie are
avantajul că asigură o mai mare rigoare în fundamentarea
optimului dimensional.
– Pentru stabilirea dimensiunii optime a unei exploataţii
agricole este necesar ca în prima fază să se identifice
natura economică a funcţiei care va reprezenta criteriul
de optim. Acesta poate fi reprezentat fie de funcţia cost pe
unitatea de produs sau funcţia profit, la hectar, sau la un
animal.
32
Index
agricole
În ambele situaţii, forma funcţiilor este parabolică. În primul caz, pentru cost,
admite un minim, iar în cazul doi, pentru profit admite un maxim.
y y'
0 x 0 x
Fig: Evoluţia costului şi a profitului în funcţie de dimensiunea exploataţiilor agricole
33
Index
agricole
• Relaţia matematică este o parabolă de gradul doi care
are forma:
• y = a +bx + cx2
• în care:
• y – costul unitar, respectiv profitul la hectar sau la un
animal
• x – diferite dimensiuni ale exploataţiei (ha, cap. etc.).
• Parametrii „a“,„b“ şi „c“ se calculează prin ajustare
analitică folosind „metoda celor mai mici pătrate“.
34
Index
agricole
• Prin derivarea funcţiei de mai sus (y’)se determină
punctul de minim de pe curba costului unitar, care
prin proiecţie ne indică dimensiunea optimă la care
costul unitar este minim:
b
• y' = b + 2cx; x 
2c
• În situaţia în care se utilizează funcţia profitului,
punctul de pe curbă la care profitul este maxim este
cel ce ne va arăta de asemenea dimensiunea optimă.
35
Index
agricole
• Programarea liniară permite fundamentarea
dimensiunii exploataţiilor agricole în paralel cu
rezolvarea altor probleme optimizabile, cum ar fi
structura categoriilor de folosinţă sau structura
culturilor. Avantajul acestei metode constă în faptul
că se pot lua în considerare, concomitent, mai mulţi
factori de producţie şi economici. În funcţie de
specificul modelului, se pot lua drept funcţii obiectiv
maximizarea cifrei de afaceri, a profitului sau
minimizarea cheltuielilor totale de producţie.
36
Index
4.3.4. Cooperarea
• Cooperarea în producţia agricolă
reprezintă, în esenţă, opţiunea strategică
de stabilire în mod planificat de legături
de producţie, cu o durată îndelungată,
între o exploataţie agricolă cu un grad
ridicat de specializare şi alţi agenţi
economici specializaţi în obţinerea unor
factori de producţie sau în activităţi de
prelucrare şi valorificare a produselor
agricole.
37
Index
4.3.4. Cooperarea
• Cooperarea în producţia agricolă îmbracă forme
ample şi diversificate mai ales la societăţi
comerciale integrate, în care producţia se
realizează sub forme diversificate şi care
reclamă fluxuri de factori cu un grad ridicat de
specializare (aditivi, produse bonificate,
tipuri de ambalaje etc.).
• În multe situaţii partenerii de afaceri sunt şi
acţionari ai societăţii integratoare, aceasta
determinând o reducere a costurilor de
producţie. 38
Index
4.3.4. Cooperarea
Cooperarea are la bază următoarele principii :
• libertatea de opţiune în realizarea relaţiilor de cooperare şi
în alegerea formelor;
• avantajul reciproc;
• dreptul de decizie pe baza votului proporţional cu capitalul
adus sau conform altor condiţii stipulate în contractul de
cooperare;
• dreptul fiecărui membru asociat de a dezvolta activităţi
proprii, altele decât cele care constituie obiectul cooperării.
Cooperarea se poate concretiza în următoarele tipuri:
• cooperare orizontală;
• cooperare verticală.
39
Index
4.3.4. Cooperarea
• Cooperarea orizontală poate avea loc între agenţii
economici care realizează activităţi omogene şi se poate
concretiza în crearea unor asolamente comune, înfiinţarea
unor sectoare de servicii (chimizare, mecanizare), activităţi
de prelucrare sau comercializare.
• Cooperarea verticală are loc între producători individuali

sau asociaţi cu alţi agenţi economici aflaţi în amontele şi
avalul agriculturii în vederea realizării întregului lanţ
alimentar de la obţinerea factorilor de producţie până la
comercializarea produselor şi serviciilor cu specific agricol.
40
Index
4.3.4. Cooperarea
Efectele economice ale cooperării sunt, în bună măsură,
analoge cu cele enunţate la specializare, regăsindu-se
în toate planurile de acţiune enunţate (tehnic,
comercial, financiar, personal, producţie şi
management).
Principala problemă care se ridică este o dimensionare
raţională a costurilor de către agenţii economici
implicaţi, având în vedere interesele reciproce ale
acestora într-o viziune pe termen lung.
Esenţial este să se înţeleagă faptul că posibilităţile de
supravieţuire şi competitivitatea pe termen lung a
fiecărui partener în cooperare, depind nu numai de
eforturile proprii ci şi de cele ale partenerilor de
afaceri implicaţi.
41
4.3.5. Diversificarea producţiei
Index
agricole
• Diversificarea producţiei agricole constă în

lărgirea gamei de produse obţinute, ca o
modalitate principală de valorificare
superioară a resurselor naturale, economice,
tehnologice şi umane de care dispune, la un
moment dat, o exploataţie agricolă.
Diversificarea producţiei poate fi eficientă, în special, în cadrul
exploataţiilor de dimensiuni mari, cu un apreciabil potenţial
economic şi uman concretizat printr-un număr mare de
ramuri de producţie, care întrunesc condiţii de producţie şi
valorificare deosebit de favorabile. 42
4.3.5. Diversificarea producţiei
Index
agricole
Prin diversificarea producţiei agricole se asigură
valorificarea la un nivel mai înalt a:
• potenţialului economic,
• tehnic şi uman din cadrul exploataţiilor, în
situaţia în care acest potenţial este deja,
deosebit de puternic.
Diversificarea parţială a activităţilor o cale de
supravieţuire în mediul economic puternic
fluctuant şi instabil caracteristic etapei de
tranziţie spre economia de piaţă.
43
4.3.6. Informatizarea activităţilor
Index
agricole
• Prin informatizare în agricultură se înţelege
reconceperea structurală şi funcţională a
activităţilor exploataţiilor agricole, ca urmare a
situării pe primul plan, a valorificării
multiplelor valenţe ale informaţiilor, în
condiţiile apelării, pe scară largă, la tehnica
electronică de calcul.
• Informatizarea se referă atât la procese de
producţie (în special în zootehnie şi culturi
protejate), cât şi în procese de servire
(contabilitate) şi de management.
44
4.3.6. Informatizarea activităţilor
Index
agricole
• Informatizarea proceselor de management este
complexă şi pretenţioasă. Aceasta are în vedere, în
special, aspectele de asigurare a informaţiilor
necesare activităţii de conducere, care vizează mai
ales procesele decizionale şi cele de control-
evaluare. Plusul calitativ major îl reprezintă
crearea posibilităţii de a utiliza operativ şi precis
metode şi tehnici de management deosebit de utile,
inoperante în trecut datorită volumului ridicat de
muncă ocazionat de prelucrarea informaţiilor.
45
4.3.6. Informatizarea activităţilor Index
agricole
• Informatizarea exploataţiilor agricole implică
proiectarea schimbărilor necesare în activităţile
acestora, pentru a permite un spor semnificativ de
funcţionare şi eficacitate, pe baza folosirii pe scară
largă a tehnicii electronice de calcul. Costurile
ridicate implicate sunt compensate de marile
avantaje:
• creşterea gradului de informatizare;
• a vitezei de reacţie decizională şi acţională a
personalului, cu efecte directe pe planul rezultatelor
economice.
46
Index
4.3.7. Integrarea
• Proces economic deosebit de complex,
integrarea exploataţiilor agricole constă în
reunirea sub aceeaşi autoritate a întregului
lanţ organizatoric care asigură realizarea
unui produs agricol.
• Procesul de integrare este iniţiat şi realizat,
de regulă, de către un agent economic care
poartă denumirea de pol integrator iar
structurile de producţie sau servicii care
participă la integrare sunt denumite structuri
integrate.
47
Index
4.3.7. Integrarea
– Avantaje:
• asigură garantarea valorificării produselor agricole la preţuri

stimulative pentru producător;
• determină o specializare a muncii în special pentru agricultor,
• asigură o reducere a costurilor de producţie, determinată de
faptul că preţurile de obţinere a factorilor de producţie sunt mai
mici faţă de situaţia în care exploataţia este neintegrată;
• sporesc posibilităţile de obţinere a creditelor în condiţii mai
avantajoase, determinate de puterea mare a unităţii integrate;
• se asigură de către polul integrator servicii de consultanţă
privind modernizarea tehnologiilor de producţie.
48
4.3.7. Integrarea Index
• Dezavantaje:
• producătorii agricoli devin dependenţi de
politica şi strategia structurii
organizatorice integratoare, reducându-le
în mare parte posibilităţile de adaptare în
condiţii de criză;
• se reduce libertatea de iniţiativă a
producătorilor agricoli şi a spiritului
întreprinzător al acestora.
49
Index
4.3.7. Integrarea
– Structurile integrate poartă denumirea de
„holdinguri“. Ele reprezintă unităţi specializate în
obţinerea unor produse, permiţând realizarea unui
cadru favorabil concentrării şi integrării pe produs.
• În zootehnie, forme tipice de holding sunt S.C. „Agricola

International“ S.A. Bacău şi S.C. „Kosarom“ S.A. Paşcani.
– Orice proces strategic, indiferent de natura sa,

presupune, din punct de vedere metodologic,
parcurgerea unor etape principale, precum şi folosirea
de instrumente adecvate de culegere, prelucrare,
analiză şi interpretare a informaţiilor.
50
Integrarea producţiei de zahăr cu prelucrarea şi
Index
valorificarea la o societate comercială de producere a
zahărului
Societăţi agricole cu Asociaţii agricole Producători Staţiuni de cercetare
capital privat individuali
Societate comercială pentru producerea

zahărului
Sector Sector Sector Sector Sector Sector

depozitare prelucrare depozitare rafinare condiţio-nare depozitare
sfeclă brută borhot zahăr zahăr
Cuptoare Depozit Sector produse Sector comercializare

var marfă zaharoase şi marketing
51
Index
4.3.7. Integrarea
• Aceste etape se referă la:
 Studiul mediului ambiant (natural,
economic, social etc.)
 Stabilirea oportunităţilor de dezvoltare
concretizate în obiective strategice.
 Stabilirea tipului de proces strategic
abordat (specializare, informatizare etc.).
 Identificarea modalităţilor de aplicare.
 Determinarea naturii şi a mărimii resurselor
necesare
52
Index
4.3.7. Integrarea
A ) Studiul mediului ambiant - exploataţia agricolă îşi
desfăşoară activitatea şi, în funcţie de caracteristicile acestuia,
identificarea principalelor oportunităţi care-i sunt accesibile.
Ele trebuie să răspundă la două obiective:
• diagnosticarea tehnico-economică de ansamblu a

exploataţiei în vederea stabilirii punctelor ei „forte“
şi „slabe“;
• identificarea principalelor oportunităţi economice şi
tehnice care vor fi luate în considerare, ţinând cont de
cerinţele pieţei.
53
Index
4.3.7. Integrarea
Informaţiile culese se vor referi la:
• modul de constituire a exploataţiei;
• dimensiunea şi structura de producţie;
• tehnologiile existente;
• dispersia teritorială a subdiviziunilor de producţie;
• baza materială;
• nivelul de informatizare;
• mărimea şi calitatea potenţialului uman;
• sistemul de management adoptat.
54
Index
4.3.7. Integrarea
B) Stabilirea oportunităţilor de dezvoltare
concretizate în obiective strategice
Cerinţe:
• să fie reale, în sensul reflectării capacităţilor şi
posibilităţilor efective de realizare;
• să fie stimulative, atât pentru ansamblul
exploataţiei cât şi pentru fiecare persoană din
cadrul acesteia;
• să fie comprehensibile ca manieră de
prezentare, pentru întregul personal, indiferent
de gradul de pregătire. 55

Tehnologia Culturii Florii Soarelui

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnologia Culturii Florii Soarelui

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Managementul strategic al exploataţiilor

• De asemenea, mediul ambiant acţionează asupra

• Strategia presupune ansamblul obiectivelor

– După rolul pe care-l deţin în economia exploataţiei

• Specializarea exploataţiei se realizează fie prin eliminarea

• Gradul în care producţia este specializată poate fi

• Vt=valoarea cifrei de afaceri calculată

• Mărimea caracterizează volumul ieşirilor din

Indicatorii care exprimă mărimea acestor

A. Metode care se bazează pe date statistice

Condiţii de utilizare a metodei:

Fig: Evoluţia costului şi a profitului în funcţie de dimensiunea exploataţiilor agricole

• Cooperarea verticală are loc între producători individuali

• Diversificarea producţiei agricole constă în

• asigură garantarea valorificării produselor agricole la preţuri

• În zootehnie, forme tipice de holding sunt S.C. „Agricola

– Orice proces strategic, indiferent de natura sa,

Societate comercială pentru producerea

Sector Sector Sector Sector Sector Sector

Cuptoare Depozit Sector produse Sector comercializare

Ele trebuie să răspundă la două obiective:

• diagnosticarea tehnico-economică de ansamblu a

S-ar putea să vă placă și