Că ţi-am fost voinic fecior Măi bădiță, floare dulce, Şi de grijă ţi-am purtat, Unde te-aș găsi te-aș smulge Ogorul ţi l-am lucrat, Iar de când m-am cătănit, Și-acasă la noi te-aș duce, Viaţa mi s-a otrăvit Și te-aș răsădi-n grădină, Că tânjesc în ţări străine Și te-aș secera cu milă; Şi tot plâng gândind la tine. Și te-aș face stog în prag, Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frăţior Și te-aș îmblăti cu drag; Şi de stâna cea cu oi Și te-aș măcina mărunt Şi de cântec de cimpoi! La morișca de argint; Mult mi-e dor, mămuca mea, Și te-aș cerne De cea mândră viorea Prin sprâncene, Care mă iubeam cu ea! Mult mi-e dorul ne-mpăcat, Și te-aș frământa-n inele Şi mă-ndeamnă la păcat, Și te-aș da inimii mele Să mă las de cătănie Să se stâmpere de jele... Şi să fug la ciobănie, Orice-a fi cu mine, fie.
Măi bădiță, floare dulce,
Plânge-mă, mamă, cu dor culeasa de Lucian Blaga
Plânge-mă, mamă, cu dor
Că ţi-am fost voinic fecior Măi bădiță, floare dulce, Şi de grijă ţi-am purtat, Ogorul ţi l-am lucrat, Unde te-aș găsi te-aș smulge Iar de când m-am cătănit, Și-acasă la noi te-aș duce, Viaţa mi s-a otrăvit Și te-aș răsădi-n grădină, Că tânjesc în ţări străine Și te-aș secera cu milă; Şi tot plâng gândind la tine. Și te-aș face stog în prag, Mult mi-e dor, mămucă, dor De cel codru frăţior Și te-aș îmblăti cu drag; Şi de stâna cea cu oi Și te-aș măcina mărunt Şi de cântec de cimpoi! La morișca de argint; Mult mi-e dor, mămuca mea, Și te-aș cerne De cea mândră viorea Care mă iubeam cu ea! Prin sprâncene, Mult mi-e dorul ne-mpăcat, Și te-aș frământa-n inele Şi mă-ndeamnă la păcat, Și te-aș da inimii mele Să mă las de cătănie Să se stâmpere de jele... Şi să fug la ciobănie, Orice-a fi cu mine, fie.