Universitatea din Piteşti

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative

RĂSPUNDEREA
TRANSPORTATORULUI

Student :
Stae Roxana Nicoleta

Piteşti
2015
 CUPRINS

Capitolul I : Consideraţii generale.

Secţiunea 1.1. Obiectul și durata răspunderii transportatorului.

Secţiunea 1.2. Natura juridică și felurile răspunderii transportatorului.
Secțiunea 1.3. Exonerarea de răspundere.

Capitolul II : Cazuri speciale.

Secţiunea 2.1. Pierderea mărfii.

Secţiunea 2.2. Întârzirea la predarea mărfii.
Secțiunea 2.3. Obligația de predare și informare.
Secţiunea 2.4. Despăgubirile datorate de transportator.
Secţiunea 2.5. Reclamații adresate transportatorului.

Concluzii.

Bibliografie.

2
 CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

Secţiunea 1.1. Obiectul și durata răspunderii transportatorului.

Obiectul contractului de transport constă în prestațiile, pentru unitatea

de transport ( transportator ) de a transporta marfa, bagajele sau călătorii, iar
pentru expeditor, de a plăti taxa de transport.1
În faza deplasării mărfii pe traseul stabilit, transportatorul își
îndeplinește principala prestație la care s-a angajat prin contractul de
transport și răspunde de neîndeplinirea obligațiilor corespunzătoare. 2
Transportatorii răspund de integritatea mărfii, atât sub aspect cantitativ cât și
calitativ, din momentul primirii ei la transport și până la momentul eliberării
ei destinatarului.
Ca orice răspundere contractuală, răspunderea transportatorului se
întemeiază pe culpă, iar pentru a fi exonerat de răspundere, acesta trebuie să
facă dovada că îndeplinirea necorespunzătoare a obligației asumate se
datorează unei cauze care exclude cupla sa.3
Codul civil prevede că transportatorul nu poate exclude sau limita
răspunderea sa decât în cazurile expres prevăzute de lege. Acesta răspunde
pentru prejudiciile cauzate prin întârzierea ajungerii la destinație, cu excepția
cazului fortuit și a forței majore.4 Neexecutarea obligației de către
transportator datorată unui terț, a cărui faptă nu a putut fi prevăzută sau
împiedicată, este asimilată forței majore. Tot astfel sunt asimilate forței
majore și evenimentele atmosferice, care sunt cauze imprevizibile și care nu
pot fi înlăturate, acestea au ca efect exonerearea de răspundere a
transportatorului.
1
A se vedea G. Stancu, Curs de dreptul transporturilor, Curs universitar, Editura Lumina Lex, București
2007, p. 321.
2
În ceea ce privește răspunderea distinctă a transportatorului la punctul de pornire, legată de întocmirea
scrisorii de trăsură și de anumite verificări ale încărcăturii și ambalajului, a se vedea Ibidem, p. 436.
3
A. Cotuțiu, G.V. Sabău, Dreptul transporturilor, Editura All Beck, București, 2005, p. 121.
4
A se vedea Noul Cod Civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, Republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din
data de 15 iunie 2011, art. 1.959.

3
 În cazul transporturilor deficitare, unde sunt vizibile urme de violare a
încărcăturii, ruperea sigiliilor, ori identificarea unor lipsuri care s-au produs
pe parcurs, se prezumă culpa transportatorului.5
Durata răspunderii transportatorului este reprezentată de intervalul de
timp în cursul căruia poate fi angajată această răspundere și anume,
momentul primirii mărfii de către transportator în vederea deplasării și
reperul final care este data eliberării mărfii către persoana îndreptățită.
Transportul trebuie efectuat în termenul stabilit de părți. În cazul în
care acest termen nu a fost prestabilit, se va ține seama de practicile
statornicite între părți.

Secţiunea 1.2. Natura juridică și felurile răspunderii

transportatorului.

Transportatorul, prin contractul încheiat în scopul de a deplasa

încărcătura, își asumă o anumită obligație de rezultat. 6 Astfel, în caz de
pierdere sau de avarie a mărfii sau de întârziere la eliberarea acesteia,
transportatorul nu se poate apăra făcând dovada că a acordat toată atenția și
grija mărfii, și nici că s-a comportat cu diligență profesională.
Transportatorul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea
totală sau parțială a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora,
survenită pe parcursul transportului, sub rezerva aplicării dispozițiilor
codului civil, precum și prin întârzierea livrării bunurilor.7
Deplasarea mărfii nu este întotdeauna perfectă, motiv pentru care se
pot produce anumite pagube care angajează răspunderea transportatorului pe
plan contractual sau pe plan delictual, atât pentru propria faptă, cât și pentru
fapta altora.
Răspunderea contractuală a transportatorului presupune pierderea sau
alterarea mărfii, ori întârzierea la eliberarea acesteia destinatarului.
Răspunderea delictuală se întemeiază pe baza unei reclamații
5
G. Piperea, Dreptul transportatorilor, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București 2013, Curs universitar, p.55.
6
A se vedea O. Căpățână, Contractul comercial de transport, Editura Lumina Lex, București, 1995, în
vederea caracteristicilor obligațiilor de rezultat, p.212 și urm.
7
A se vedea Noul Cod Civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, Republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din
data de 15 iunie 2011, art. 1.984 și urm.

4
extracontractuale, răspundere guvernată de legea care se aplică pierderii,
avariei sau întârzierii survenite.8

Secțiunea 1.3. Exonerarea de răspundere.

Cauzele exonerării de răspundere sunt reglementate expres in Codul

Civil, care constă în împrejurări de forță majoră sau caz fortuit, fapta
cocontractantului ori fapta terțului pentru care transportatorul nu este ținut să
răspundă.
Codul civil prevede expres în art. 1.991 că transportatorul nu răspunde
dacă pierderea totală sau parțială, sau, după caz, alterarea ori deteriorarea s-a
produs din cauza :
- unor fapte care au legătură cu încărcarea sau descărcarea
bunului, atunci când această activitate este efectuată de
expeditor sau destinatar;
- lipsei ori defectuozității ambalajului, dacă la primire nu se
putea observa după aspectul exterior acest lucru;
- expedierii sub o denumire necorespunzătoare, incompletă ori
inexactă;
- unor evenimente naturale inerente transportului;
- naturii bunului, prin sfărâmare, spargere, alterare spontană;
- pricolului inerent al transportului de animale vii;
O cauză specială care poate exonera de răspundere pe transportator
este manipularea, încărcarea, stivuirea sau descărcarea mărfii de către
expeditor sau destinatar, ori de alte persoane care acționează în numele
expeditorului sau destinatarului.9 Dacă transportatorul omite să aprecieze că
aceste activități au fost realizate în condiții aparent normale, riscă să îi fie
refuzat de către organul de jurisdicție, beneficiul exonerării de răspundere.
Expeditorul răspunde față de transportator pentru prejudiciile cauzate
de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, inexactitate a
mențiunilor din documentul de trasport, sau din documentele suplimentare.
8
G. Stancu, Op. Cit, Editura Lumina Lex, București, 2007, p. 324.
9
Ibidem, p. 334.

5
Transportatorul rămâne răspunzător față de terți pentru prejudiciile rezultate
dintr-o astfel de cauză, dar are drept de regres împotriva expeditorului.10

CAPITOLUL II
10
G. Piperea, Op. Cit., Editura C.H.Beck, București 2013, p.54.

6
 CAZURI SPECIALE

Secţiunea 2.1. Pierderea mărfii.

Dispariția încărcăturii, cauzată în principal prin distrugere (incendiu,

accident rutier, etc.) în timpul transportului constituie un fapt material cert.
În celelalte cazuri când dispariția este neclară, au fost insituite anumite
prezumții :
- prezumția de pierdere, atunci când beneficiarul transportului
nu primește marfa în termen de 30 de zile de la expirarea
termenului stabilit, ori în 60 de zile dacă prin scrisoarea de
trăsură nu s-a fixat data ajungerii la destinație;
- infirmarea prezumției de pierdere prin găsirea ulterioară a
mărfii;11
- Dezinteresul destinatarului față de marfa regăsită.
În caz de pierdere a mărfii, transportatorul trebuie să acopere valoarea
reală a bunurilor pierdute sau a părților pierdute pe durata transportului.

Secţiunea 2.2. Întârzirea la predarea mărfii.

Depășirea termenului de predare a încărcăturii la destinație se

calculează cu exactitate, având ca punct de pornire scrisoarea de trăsură în
care este fixată sau nu o dată pentru ajungerea la destinație.
Sosirea punctual, chiar în ziua convenită, se impune de la sine, iar în
lipsa unei date prestabilite, se are în vedere criteriul de apreciere, anume,
timpul rezonabil acordat unui transportator diligent.
Transportatorul este direct responsabil pentru neefectuarea
trasportului la timp, caz în care va suporta consecințele prevăzute în
contract.

11
Ibidem, p. 322

7
 Secțiunea 2.3. Obligația de predare și informare.12

Expeditorul trebuie să predea bunurile la locul și în condițiile stabilite

în cuprinsul contractului, să completeze și să predea documentul de
transport, fiind direct răspunzător pentru eventualele prejudicii cauzate prin
întârziere.
Predarea bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul
destinatarului, dacă în contract nu este stipulată o altă adresă.
Transportatorul aduce la cunoștința destinatarului sosirea bunurilor, în
vederea preluării acestora.
La primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul să ceară să
se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea și starea bunurilor
transportate. Dacă se va stabili existența unor vicii, cheltuielile cad în sarcina
transportatorului.
Destinatarul nu poate intra în posesia bunurilor transportate decât dacă
plătește sumele datorate transportatorului, prevăzute în contract.

Secţiunea 2.4. Despăgubirile datorate de transportator.

Atunci când valoarea bunului a fost declarată la predare, despăgubirea

se calculează în raport cu acea valoare. Când prejudiciile au fost cauzate ca
urmare a unor lipsuri cantitative sau degradări ale bunurilor, transportatorul
răspunde numai pentru acoperirea prejudiciului efectiv suferit de
cocontractant.13
Dreptul la despăgubiri pentru pagubele suferite pentru întârzieri nu se
stinge prin decădere, chiar dacă destinatarul primește marfa sosită peste
termenul stabilit. Astfel, părțile pot să prevadă în contract o clauză penală,
pentru a acoperii prejudiciile cauzate ca urmare a nepredării sau întârzierii
predării bunurilor.

12
A se vedea Noul Cod Civil, Republicat în Monitorul Oficial nr. 505 din data de 15 iunie 2011, art. 1.976
și urm.
13
G. Stancu, Op. Cit, Editura Lumina Lex, București, 2007, p. 340.

8
 Secţiunea 2.5. Reclamații adresate transportatorului.14

Reclamația este adresată transportatorului de către solicitantul

despăgubirilor. Aceasta are un caracter facultativ, astfel că persoana
interesată să obțină despăgubiri poate acționa direct în justiție împotriva
transportatorului, fără sa-i mai adreseze în prealabil o reclamație.
Prin urmare, reclamația este o modalitate amiabilă de a obține
despăgubirile dorite.
Rezolvarea reclamației aparține însuși transportatorului, care o poate
adminte sau respinge, ținând seama de probele prezentate de solicitant.
Sesizarea transportatorului prin această reclamație echivalează cu o punere
în întârziere.

CONCLUZII
14
Ibidem, p. 344.

9
 Răspunderea transportatorului presupune răspunderea pentru
prejudiciul cauzat prin pierderea totală sau parțială a bunurilor, prin alterarea
ori deteriorarea acestora, survenite pe parcursul transportului, precum și prin
întârzierea livrării bunului. Pentru toate acestea, transportatorul trebuie să
acopere valoarea reală a bunurilor sau va acoperi scăderea lor de valoare, în
funcție de caz.
Transportatorul are obligația de la transporta bunurile cu maximă
diligență și de a asigura securitatea acestora. De asemenea, trebuie să predea
bunurile în termenul prevăzut în contract, sau în lipsa acestuia, într-un
termen rezonabil.
La momentul predării bunurilor către transportator, acesta primește
plata pentru serviciile acordate, dacă prin contract nu se prevede altfel. În
cazul în care, destinatarul nu plătește suma datorată, transportatorul are
dreptul de a nu preda marfa.
Există cazuri în care transportatorul este exonerat de răspundere, iar
aceste cazuri sunt expres prevăzute de Codul Civil, care constă în
împrejurări de forță majoră, sau caz fortuit. Tot astfel, există cazuri când
transportatorul este direct responsabil față de terți, dar acesta are drept de
regres împotriva transportatorului.
Prin urmare, transportatorul răspunde de integritatea mărfii din
momentul primirii ei la trasport și până la momentul eliberării ei.
Răspunderea transportatorului se întemeiază astfel pe culpă, iar pentru a fi
exonerat de răspundere, el trebuie să facă dovada că urmările negative sunt
cauzate în urma unor cauze care nu puteau fi îndepărtate sau evitate de
acesta.

10
 BIBLIOGRAFIE

 Studii și Cursuri Universitare

1. Cotuțiu Aurelia, Sabău Georgeta Valeria – Dreptul transporturilor,

Editura All Beck, București, 2005.

2. Căpățână Octavian – Contractul comercial de transport, Editura

Lumina Lex, București, 1995.

3. Piperea Gheorghe – Dreptul transporturilor, Curs universitar, Ediția

3, Editura C.H. Beck, București, 2013.

4. Stancu Gheorghe – Curs de dreptul transporturilor, Curs universitar,

Editura Lumina Lex, București 2007.

 Alte publicaţii

1. Noul Cod Civil, în vigoare de la 1 octombrie 2011, Republicat în

Monitorul Oficial nr. 505 din data de 15 iunie 2011.

11