Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chimia atmosferei
Atmosfera este invelisul gazos format din aerul care inconjoara planeta si care participa odata cu
Pamantul la miscarea de rotatie si revolutie a acestuia. Atmosfera este invelisul invizibil. Asupra
acestui invelis actioneaza forta de actractie gravitationala a Pamantului care scade in raport cu patratul
distantei (d2) si forta centrifuga generata de miscarea de rotatie a globului care creste proportional cu
departarea de axa de rotatie tinzind sa slabeasca forta de atractie. Limita unde cele doua forte se
echilibreaza ar constitui, in mod teoretic, limita superioara a atmosferei. Aceasta se situeaza la 28000 km
deasupra polilor pamantului si la 42000 km deasupra ecuatorului . In realitate insa moleculele atomii si
ionii gazelor din straturile periferice ale atmosferei se deplaseaza foarte rapid atigand viteza critica de
11,2 km/s, viteza la care particulele scapa din campul de atractie al pamantului, parasesc atmosfera si
patrund in spatial interplanetar, la o limita mult inferioara celei teoretice.
Atmosfera – este considerata ca avand o grosime de aprox 100 km (extinsa in extremis pana la ~
400 km) de la suprafata scoartei terestre (raza pamantului = 6400 km), distanta pana la care se
concentreaza practic intreaga masa a atmosferei. Inaltimea atmosferei nu poate fi stabilita cu
exactitate, densitatea ei scazand progesiv cu inaltimea. Deci, nu exista o limita neta intre atmosfera
si spatiu planetar.
- este unul dintre elementele vitale (apa, aer, hrana/energie) pentru existenta omului; fara aer omul
poate supravietui doar cateva zeci de secunde;
- este un invelis protector fata de efectul daunator al razelor solare (in absenta atmosferei ar disparea
viata de pe Pamant; ziua temperatura ar fi pe Terra de +150°C, iar noaptea de -100°C).
Forma atmosferei este asemanatoare cu cea a Terrei, insa ea este mai turtita la cei doi poli si mai
bombata la Ecuator (datorita fortei de atractie gravitationala si compozitiei gazoase).
Compozitia atmosferei: aerul este un amestec de mai multe gaze, vapori de apa 6 si microorganisme:
azot (N2)=78,08 % ; oxigen (O2)=20,95 %; alte gaze = 0,97 % [dioxid de carbon (CO2),ozon, heliu,
cripton, argon, freonCCl2FCClF2.
Culoarea atmosferei - Aerul este incolor (transparent), inodor, insipid - Culoarea atmosferei este data de
felul in care ea primeste si raspandeste radiatiile solare din domeniul vizibil (spectrul ROGVAIV): albastra,
galbena, portocalie, rosie, violet, cenusie.Acest fenomen depinde de lungimea de unda a radiatiei, de
compozitia atmosferei si de unghiul de incidenta al radiatiei in raport cu atmosfera.
Atmosfera este alcatuita din paturi de aer concentrice mai dese catre suprafata
pamantului si mai rarefiate la altitudine. Astfel 50% din masa atmosferei este concentrata sub
inaltimea de 5 km, iar pana la inaltimea de 29 Km de la suprafata pamantului este concentrata
aproape toata atmosfera (97%), datorita fortei gravitationale.
Grosimea atmosferei este diferita in jurul pamantului, grosimi mai mari la ecuator si mai
turtita la poli din cauza miscarii de rotatie. Forma atmosferei este similara cu cea a pamantului
(eliposid de rotatie), insa turtirea ei la pol si bombarea ei la ecuator este mai accentuata. Atractia
exercitata de soare si luna determina in masa admosferei de flux si reflux (maree atmosferica),
schimband periodic dimensiunile acestora. Diurn si sezonier, dimensiunile si forma atmosferei
sufera modificari in functie de incalzirea si racirea diferentiata a acestuia.
Structura atmosferei
Ozonosfera este patura de ozon care absoarbe radiatiile ultraviolete ucigatoare ale
Soarelui;
Ionosfera este sediul formarii aurorelor polare (boreale si australe), aprinderea si arderea
meteoritilor;
……………………………………………………………………………………..
I. Troposfera :
- Se intinde de la suprafata pamantului si pana la o altitudine cuprinsa intre 8-15 km; la poli
grosimea troposferei este de 9 Km , la latitudinea de 45s este de 11-12 Km , iar la ecuator
este de 16-18 Km ;
- Are o incalzire indirecta, in sensul ca temperatura ei este datorata in mica masura absorbtiei
directe de la soare si in cea mai mare masura absorbtiei indirecte a radiatiei IR emisa de
Pamant ;
- Este zona in care se gasesc vaporii de apa si este sediul fenomenelor meteorologice care
asigura circuitul apei in natura si afecteaza clima (zona f. turbulenta);
- zona cuprinsa intre 25-50km unde se formeaza cea mai insemnata cantitate de ozon, se
numeste Ozonosfera ;patura de ozon absoarbe radiatiile ultraviolete ucigatoare ale
Soarelui;
- Absenta norilor, turbulenta f. redusa; prezenta apei este neinsemnata, iar dupa 25 km
concentratia CO2 scade spre zero.
III. Mezosfera :
V. Exosfera:
- se extinde dincolo de 1000 km
- Gazele rezultate din emanatiile vulcanice produse la formarea planetei au fost : CO2, N2, CH4, H2O, CO,
vapori;
- La racirea planetei, vaporii de H2O au condensat formand lacurile si oceanele;
- Ulterior, au aparut aminoacizii si proteinele si mai tarziu bacteriile, care au condus, prin interventia lor in
ciclul natural al azotului, la aparitia si evolutia plantelor primitive.
In 1953, chimistul american Stanley Miller a validat experimental aceasta supozitie, amestecand, intr-un balon
de sticla speciala supraincalzita, apa, amoniac, hidrogen si metan. In prezenta unui arc electric, s-au
format molecule organice din clasa aminoacizilor care stau la baza formarii proteinelor. Recent, dezvoltandu-
se acaesta metoda experimentala, s-au obtinut glucide, lipide, azotati si zaharuri.
- Dezvoltarea lumii vegetale a condus la schimbarea compozitiei chimice a atmosferei: in urma procesului
de fotosinteza s-a format O2, permitand evolutia organismelor marine si, odata cu formarea stratului
protector de ozon, aparitia animalelor terestre.
Aceasta compozitie este specifica zonei inferioare a atmosferei. Pe verticala, compozitia se schimba, azotul
si oxigenul fiind singurele elemente gazoase care exista pe toata inaltimea atmosferei. In partea inferioara,
AZOTUL si OXIGENUL se gasesc in stare moleculara (N2 si O2), iar in partea superioara se gasesc in stare
atomica.
AZOTUL este gazul cel mai raspandit si are rolul ecologic de neutralizare a puterii de oxidare a
oxigenului.
OXIGENUL este elementul de baza in existenta vietii pe Pamant. El este element constituent
al organismelor vii (plante, animale, bacterii aerobe), participa in toate procesele arderii si descompunerii
substantelor organice. In straturile inalte ale atmosferei, oxigenul se gaseste sub forma de ozon.
OZONUL reprezinta starea alotropica a oxigenului. Concentratia de O3 in atmosfera Pamantului s-a evaluat
la 1X10-6 % volumetrice. La sol, concentratia lui este extrem de scazuta.
Se formeaza :
- in straturile superioare ale atmosferei prin disocierea moleculelor de oxigen sub actiunea razelor
ultraviolete ale Soarelui ;
- in straturile inferioare ale atmosferei se formeaza in urma descarcarilor electrice si prin oxidarea unor
substante organice, in principal unele alge marine si rasina coniferelor. Aceasta explica prezenta aerului
ozonificat in atmosfera padurilor de conifere (brad, molin, pin) sau pe malul marii.
In stratosfera stratul de ozon este cuprins intre 20-40 km. Rolul sau ecologic este de mare importanta,
servind drept scut si calorifer.:
- este scut pentru radiatiile ucigatoare ale soarelui; el retine in paturile superioare ale atmosferei o mare
parte din razele ultraviolete periculoase pentru organismele vii: plante, animale si bacterii si reflecta radiatiile
cosmice. In ecosistemele Terrei, gratie stratului de ozon, razele ultraviolete nu ajung intr-o cantitate mai
mare, a caror actiune ucigatoare asupra organismelor vii ar face imposibila viata.