Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT Bun Contracte
REFERAT Bun Contracte
CONTRACTUL DE MANDAT
PROFESOR COORDONATOR:
Lect.univ.dr. MARIA URECHE
MASTERAND:
ANUL II SIMEDRU (PĂTĂLĂUL)
LIDIA MARIA
2018/2019
CUPRINS
I.CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE...........................................................3
XII. BIBLIOGRAFIE............................................................................... 15
2
I.CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE
Contractul de mandat este cunscut din cele mai vechi timpuri. Au existat şi există frecvent
situaţii când o persoană, din motive subiective sau obiective, nu vrea sau nu poate încheia
personal un act juridic şi apelează la un împuternicit în acest sens. Acest gen de contract este
cunoscut încă din dreptul roman, apărând în epoca republicană când putea consta fie în
administrarea generală a unui patrimoniu fie într-un act specific. În acest din urmă caz
obiectul său putea fi sau un act materilal sau un act juridic 1.
În limbajul obişnuit termenul de mandat are semnificaţia de împuternicire, ordin,
dispoziţie. În sens juridic mandatul are semnificaţia de împuternicire pentru încheierea unuia
sau mai multor acte juridice.
Figura juridică a contractului de mandat este, tradiţional, modelul pe baza căruia se
explică sau la care legea trimite atunci când sunt în discuţie tehnici juridice de reprezentare în
contracte, sau mai larg, de reprezentare în creearea şi executarea de raporturi juridice. Deşi
Noul cod civil reglementează distinct reprezentarea ca mecanism juridic prin care, în fapt, un
contract este încheiat de reprezentant, dar în drept, contractul este considerat încheiat de
reprezentant, o serie întreagă de instituţii sunt în continuare tributare concepţiei clasice după
care mandatuş este formula juridică tipică şi predilectă a reprezentării. Astfel, raportul juridic
dintre persoana juridică şi organele sale de administrare, raportul juridic dintre societate şi
administratorii săi, raportul juridic dintre fiduciar şi beneficiar şi raportul juridic dintre
administratorul bunurilor şi proprietarul acestora sunt grefate sau dezvoltate, toate, pe osatura
contractului de mandat, care este, prin norme de trimitere, dreptul comun al tuturor acestor
instituţii reglementate în NCC. Dincolo de această opţiune (pentru contractul de mandat în
defavoarea reprezentării), trebuie observat că mandatul poate conţine sau nu puterea de
reprezentare, ceea ce înseamnă, implicit, că nu mandatul, în genere, este dreptul comun
pentru aceste instituţii reglementate de NCC, ci mandatul cu reprezentare. Într-adevăr,
reprezentarea este numai de natura, nu şi de esenţa mandatului.
Definiţia dată de art.2009 NCC este o definiţie generică, aplicabilă atât mandatului cu
reprezentare, cât şi mandatului fără reprezentare. Mandatul are ca obiect încheierea de către
mandatar, pe seama mandantului, a unuia sau mai multor acte juridice. De ecici rezultp că
ceea ce este esenţial pentru mandat şi, totodată, comun celor două tipuri de mandat, este
faptul că, juric, actele încheiate de mandatar afectează partimoniul mandantului, întrucât
aceste acte sunt încheiate pe seama sa.
Mandatul poate fi cu reprezentare, atunci când actul juridic se încheie nu numai pe
seama mandantului, ci şi în numele acestuia. Mandatul poate fi fără reprezentare, atunci când
actul juridic se încheie de către mandatar în nume propriu, dar pe seama mandantului. În
cazul mamdatului fără reprezentare, în raporturile cu terţii contractanţi, persoana mandantului,
este fie ocultă, fie irelevantă, întrucât terţii nu intră în raporturi juridice cu mandantul, ci cu
mandatarul
1
A se vedea în acest sens V. Hanga, Drept privat roman, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p.386
3
Mandatul cu reprezentare este considerat dreptul comun pentru contractul de mandat. În
schimb, mandatul fără reprezentare este o specie de mandat.
Articolul 2009 NCC, înlocuieşte nu numai art. 1532 VCC conform căruia ” mandatul este un
contract în puterea căruia o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte
persoane de la care a primit însărcinarea”, ci si art.374 C.com. Conform căruia ” Mandatul
comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi pe socoteala mandantului”.
În ambele tipuri de reglementare anterioară, mandatul era considerat un contract cu dublu
caracter intuitu personae. Această viziune a fost păstrată şi de actuala reglementare.
2. Contract cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. În dreptul roman şi în vechiul drept
francez mandatul era în esenţa sa gratuit şi stipularea unei plăţi pentru actele efectuate
de mandatar ducea la transformarea contractului de mandat în alt contract.
În prezent art.2010 C.Civ. prevede expres că mandatul poate fi cu titlu gratuit sau cu titlu
oneros. Menţionatul articol a creat şi două prezumţii cu privire la caracterul gratuit sau oneros
al mandatului. Astfel:
- mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit;
- mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu
titlu oneros.
În situaţia unui mandat cu titlu oneros, dacă remuneraţia nu a fost stabilită prin concret,
aceasta se va stabili potrivit legii, uzanţelor ori, în lipsă, după valoarea serviciilor prestate.
Sarcina stabilirii acesteia, după criterii menţionate, va revenii în caz de neînţelegere a părţilor,
instanţei de judecată, iar dreptul la acţiune în acest sens se prescrie odată cu dreptul la
acţiune pentru plata remuneraţiei, deci în principiu, în termen de 3 ani.
2
În sensul că mandatul este un contract unilateral, a se vedea E. Safta-Romano, Contracte civile. Încheiere, Executare, Încetare, Ed.
Polirom, Iaşi, 1999, p.231
4
naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor. În practică, în majoritatea cazurilor, contractul
se încheie în scris. Necesitatea unui înscris este evidentă dacă avem în vedere faptul că terţii
trebuie să cunoască puterile conferite mandatarului, ceea ce ar fi imposibil în lipsa acestuia.
Acest înscris este denumit procură, dar se foloseste şi noţiunea de împuternicire sau chiar de
delegaţie.
Nerespectarea formei solemne a mandatului duce la nulitatea actului încheiat în baza lui.
Atunci când mandatul are caracter consesual, consinţământul părţilor poate fi dat expres,
dar poate fi şi tacit. Existenţa mandatului tacit poate exista din acte sau fapte care îl dovedesc
în mod neîndoielnic. Ofert de mandat special trebuie însă sa fie expresă, dar acceptarea ei
poate fi si tacită. Acceptarea poate fi si tacită şi dacă oferta de mandat este făcută prin act
autentic. Acceptare tacită rezultă de regulă din exercitarea de către mandatar a însărcinării
primite.
Potrivit regulilor obişnuite în materie de probaţiune sarcina probei mandatului revine celui
ce invocă existenţa.
Dovada acceptării mandatului atunci când acesta a fost acceptat rezultă din chiar
încheierea actului pentru care se susţine că a fost dat, aşa încât problema se pune doar în
legătură cu oferta de mandat şi cu acceptarea mandatului neexecutat.
În cazul mandatului expres dovada se face după regulile de probaţiune de la actele
juridice, atât între parţi cât şi de către terţul care contractează cu mandatarul.
În cazul mandatului tacit, acesta fiind un act juridic in toate situaţiile dovada lui ar trebui
sa se facă după regulile de probaţiune de la actele juridice. Existenţa mandatului tacit poate fi
dovedită prin orice mijloc de probă, atât cât de părţile contractului cât şi de către terţii care
contractează cu mandatarul.
Întinderea împuterniciri poate fi dovedită atât în cazul mandatului expres cât şi a celui tacit
cu orice mijloc de probă fiind vorba de chestiuni ce ţin de interpretarea contractului, iar terţii,
cu excepţia celui ce contractează cu mandatarul poate dovedii in toate situaţiile existenţa
contractuli de mandat cu orice mijloc de probă.
1. Mandatul cu titlu gratuit.În definiţia mandatului data de Codul civil din 1864 se
prevedea expres, la art.1532, că ” mandatul este un contract în puterea căruia o persoană se
obligă, fără plată, de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primir
însărcinarea”. Codul comercial, la art.374, alin.(2) arată că ”mandatul comercial nu se
presupune a fi gratuit”. Astfel, în ceea ce privea actele juridice încheiate de simplii particulari,
adică raporturile juridice care cădeau sub incidenţa Codului civil, mandatul era prezumat a fi
dat cu titlu gratuit, iar în ceea ce privea raporturile juridice dintre comercianţi, care cădeau sub
3
D. Mainguy, contrats speciaux, Ed. Dalloz, Paris, 2000, p. 350
6
incidenţa Codului comercial, mandatul era prezumat a fi cu titlu oneros. Ambele prezumţii erau
relative, putând fii răsturnate prin proba contrară.
Actualul Cod civil păstrează aceleaşi tipuri de prezumţii. Dacă mandatul este un contract
între două persoane fizice, el este prezumat a fi cu titlu gratuit. Dacă, însă, mandatul este un
contract încheiat pentru ” acte de exercitare a unei activităţi profesionale”, atunci mandatul
este prezumat a fi dat cu titlu oneros. Îm ambele situaţii, caracterul relativ al prezumţiei este
de la sine înţeles. Conform art.2010, alin. (1) N.Cod civ. 4, prezumţia gratuităţii mandatului se
poate răsturna dacă se dovedeşte că mandatul a fost dat pentru exercitarea unei activităţi
profesionale.
2. Mandatul cu titlu oneros.Textul prin care noul Cod civil instituie prezumţia relativă a
onerozităţii mandatului profeşionistilor vorbeşte de o ” exercitare a unei activităţi
profesionale”. Pentru a putea înşelege mai bine acest lucru, vom vorela această sintagmă cu
noţiunea de ” exploatare a unei întreprinderi”, reglementată de art.3, alin.(3) NCC 5. Din analiza
coordonată a acestor texte rezultă că nu se defineşte expres ce se întelege prin ” exercitarea
unei activităţi profesionale”, la fel cum nu se defineşte în mod direct nici profesionistul, nici
întreprinderea. Singura noţiune definită, la care trebuie raportate toate celelalte noţiuni mai
sus-amintite, este ”exploatarea unei întreprinderi”, adică exercitarea sistematică, de către una
sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate care constă în producerea, administrarea
ori întrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop
lucrativ.
Logic ar fi fost ca textul să prevadă prezumţia de caracter oneros al contractului de
mandat în toate cazurile în care este implicat un profesionist. Textul restânge nejustificat
incidenţa prezumţiei la situaţia în care mandatul este dat pentru exerciţiul unei activităţi
profesionale, adică cazul în care un mandatar exercită o parte sau toate activităţiile
profesionale ale profesionistului, nu şi pentru cazul în care un profesionsit ar fi mandatar
pentru pentru un simplu particular. În mod evident, mandatul este oneros în cazul în care
mandatul este încheiat între profesionişti. Dar în cazul în care mandatul este încheiat între un
profesionist ţi un simplu particular, mandatul presupune obligatoriu o contraprestaţie, adică
remunerarea mandatarului? Este greu de presupus că un profesionist ar face acte cu titlu
gratuit, mai ales persoanelor fizice. De eceea, prin analogie, se poate ajunge la concluzia că
ori de câte ori este implicat un profesionist, mandatul este prezumat a fi dat cu titlu oneros.,
Cu toate acestea, având în vedere că exploatarea unei întreprinderi, deci dobaândirea
calităţii de profesionsit, nu ste condiţionată de obţinerea unui profit, se poate susţine că
mandatul între profesionişti nu trebuie să implice întotdeauna o contraprestaţie. De astfel, în
mod justificat, prezumţia de onerozitate a mandatului profesionistului este relativă, şi nu
absolută.
4
Art. 2010, alin.(1)N.Cod civ - ”Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre două persoane fizice se prezumă a fi cu titlu gratuit. Cu
toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activităţi profesionale se prezumă a fi cu titlu oneros.”
5
Art.3, alin.(3) NCC - ”Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce
constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.”
7
VII. FELURILE MANDATULUI
1. Mandatul cu reprezentare.
Reprezentarea în contracte este reglementată în materia regulilor generale ale actului
juridic. Un act juridic se poate încheia faptic de către părţi dar şi de către reprezentanţii lor.
Efectele actului juridic încheiat de către reprezentanţii părţilor, se produc în patrimoniul părţi
reprezentate.
De esenţa reprezentării este împuternicire, actul juridic unilateral sau statutar care
reprezintă voinţa principalului de a fi reprezentat, dar şi dovada calitaţii de reprezentant în
relaţiile cu terţi.
Reprezentatul este un intermediar între principali şi terţii cocontractanţi ai acestuia. Cu
toate acestea, reprezentarea nu este de esenţa intermediarii, ci doar de natura sa, intrucât
legea reglementează forme speciale de intermediere care nu includ reprezentarea, ci fie numai
negocierea, fie şcindarea efectelor contractelor încheiat cu terţii între efecte ce se produc în
relaţiile între principali si intermediari şi efecte ce se produc în relaţiile între intermediari şi
terţi, între principali si terţi neproducându-se, de regula efecte.
Regimul juridic al mandatului cu reprezentare este format din dispoziţiile cu caracter
general referitoare la mandat, de dispoziţiile referitoare la reprezentarea în contracte şi de
dispoziţiile exprese referitoare la mandatul cu reprezentare.
Mecanizmul mandatului cu reprezentare stă la baza ideii de reprezentare legală. Persoana
juridică îşi exercită drepturile şi îşi asumă obligaţiile prin organele sale, iar persoana fizică
lipsită de capaciate de exerciţiu, prin reprezentantul său legal.
În cazul mandatului cu reprezentare, executarea contractului de mandat prin încheierea
actului avut în vedere determină crearea unui raport juridic direct între mandant şi terţul
cocontractant.
Mandatul cu reprezentare, fiind un contract, seminifică reprezentarea convenţională. Lipsa
mandatului sau depaşirea limitelor acestuia nu-l obligă pe mandant, cu excepţia încrederii cu
bună credinţă a terţului în calitate de mandatar acelui cu care a contractat sau a cazului în
8
care, ulterior încheieri actului, persoana vizată ratifică actul. Întrucât raportul juridic ce rezultă
din contractul încheiat cu terţul cocontractant se naşte direct între mandant şi terţul
cocontractant, mandatul cu reprezentare nu reprezinta o excepţie de la principiul relativităţii
efectelor contractului.
9
b. Obligaţia de a da socoteală. Întrucât mandatarul acţionează în numele mandatului şi
pe seama acestuia el este obligat să dea socoteală de modul de îndeplinire a mandatului ori de
câte ori i se cere.
Sumele de bani primite de mandatar în virtutea contractului de mandat sunt purtătoare de
dobânzi. În perioada în care bunirile primite cu ocazia executări mandatului de la mandant ori
în numele lui se află în deţinerea mandatarului, acesta are obligaţia de a le conserva.
Mandatarul răspunde deci şi dacă a primit un lucru şi acesta a pierit din culpa sa.
c. Obligaţia de răspundere pentru faptele persoanelor substituite în executarea
mandatului. Mandantul poate să convină cu mandatarul atât o substituiere totală cât şi una
parţială pentru anumite acte sau pentru anumite operaţiuni juridice.
Mandatarul substituit are obligaţia de a îndeplini însărcinarile rezultate din contractul de
mandat, de a nu depăşi limitele acestuia, de a da socoteala la fel ca şi mandatarul.
10
Mandantul nu datorează despăgubiri dacă revocarea este determinată de comportarea
culpabilă a mandatarului sau o altă cauză legitimă.
Mandantul este obligat să-şi îndeplinească faţă de mandatar, obligaţiile rezultate din
executarea mandatului până la momentul revocari.
Posibilitatea mandatarului de renunţare la mandat este reglementată în mod expres de
codul civil care arată că mandatarul poate renunţa oricând la mandat, notificând mandatului
renunţarea sa. Posibilitatea de renunţare a mandatarului există atât în cazul mandatului gratuit
cât si acelui oneros. Renunţarea la mandat este expresă. Ea nu poate fi tacită.
Dacă mandatul la care s-a renunţat este cu titlu oneros mandatarul poate pretinde
remuneraţia pentru actele pe care le-a încheiat pe seama mandatului până la data renunţări.
În caz de deces, incapacitate sau faliment al mandantului, mandatarul este obligat să
continue executarea mandatului, dacă întârzierea în executarea acestuia ar pune în pericol
interesele moştenitorilor mandantului şi să se ocupe de interesele acestora până ce ei vor reuşi
să le preia în mod direct sau să-şi numeasca un alt mandatar.
Consecinţa firească a încetări mandatului, indiferent de cazurile de încetare, reprezintă
faptul că mandatarul nu-l mai poate reprezenta pe mandant.
Partea practică.
3.1. Prezentul contract s-a incheiat pentru o durata de (luni, ani) ..............., incepand cu data
semnarii.
3.2. La incheierea duratei contractului, partile pot conveni prelungirea lui prin act aditional.
12
4.2. Mandatarul raspunde:
a) in cazul in care a primit bunul, dar acesta a pierit din culpa sa;
b) de valoarea bunurilor pe care trebuie sa le primeasca, dar a neglijat sa le ridice;
c) de fructele percepute sau de cele pe care ar fi trebuit sa le perceapa.
4.3. Obligatiile mandantului sunt urmatoarele:
a) sa-l dezdauneze pe mandatar pentru pierderile suferite in indeplinirea mandatului;
b) sa-i restituie cheltuielile utile si necesare efectuate cu ocazia executarii mandatului.
V. INCETAREA CONTRACTULUI
7.1. In acceptiunea partilor contractante, orice notificare adresata de una dintre acestea
celeilalte este valabil indeplinita daca va fi transmisa la adresa prevazuta in partea introductiva
a prezentului contract.
7.2. In cazul in care notificarea se face pe cale postala, ea va fi transmisa prin scrisoare
recomandata cu confirmare de primire (A.R.) si se considera primita de destinatar la data
13
mentionata de oficiul postal primitor pe aceasta confirmare.
7.3. Daca notificarea se trimite prin telefax, ea se considera primita in prima zi lucratoare dupa
cea in care a fost expediata.
7.4. Notificarile verbale nu se iau in considerare de niciuna dintre parti, daca nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalitatile prevazute la alineatele precedente.
8.1. In cazul in care eventualele neintelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau incetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale
amiabila, partile au convenit sa se adreseze instantelor judecatoresti competente.
9.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act aditional incheiat intre partile
contractante.
9.2. Prezentul contract, impreuna cu anexele sale care fac parte integranta din cuprinsul sau,
reprezinta vointa partilor si inlatura orice alta intelegere verbala dintre acestea, anterioara sau
ulterioara
incheierii lui.
9.3. Prezentul contract s-a incheiat intr-un numar de ............ exemplare, din care ..................
.
MANDANT MANDATAR
14
Partile pot sa îsi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Justificarea calitatii de
reprezentant conventional, în fata instantelor judecatoresti, se face prin procura care, din punct de vedere
al formei, trebuie sa fie un înscris sub forma legalizata. Calitatea de reprezentant al partii se stinge, în
conditiile art. 1552 pct. 1 C.civ. de la 1864, prin revocarea mandatarului si notificarea acestuia de catre
mandant.
Temei de drept: C.pr.civ. art. 68; C.civ. de la 1864 art. 1552, art. 1553, art. 1554; Noul Cod civil art.
2009 – 2038.
XII. BIBLIOGRAFIE
15