P. P.

PANAITESCU
 vn
COMUNELE MEDIEV ALE iN PRINCIPA TELE ROMANE

lntroducere. Cercetarea istoriei romanilor, a~a cum se face de obicei Ia noi, ca

un fe nomen izolat, local, a adus lumina asupra unor probleme de amanunt, dar ne-a
· Iipsit de integrarea cuno~tin~el or despre trecutul nostru In cadrul istoriei universale. fn
special necunoa~terea instituiiilor din istoria universala , care sunt forme de viata
sociala ce tree peste granitele tarilor, neamurilor ~i religiilor, a fost o grava lacuna
In istoriografia noastra. Credem ca dezvoltarea statului ~ i neamului romanesc apare
l ntr-a lta lumina, daca ~ t i m s-o integra m I n isto ria in stitu~iil o r E uro pe i ~i a
dezvoltarii sale economice ~i sociale.
Am aratat cu alt prilej ca fe udalismul a av ut o perioada cu manifestarile sale
complete In Tarile Romane, iar Rena~terea a fost ~i ea parte integranta din cultura
noastra veche.
Un aspect caracteristic al istoriei E uropei centrale ~i apusene Ia sfar~ituJ
Evul ui Mediu este v i a~ ~i civi l iza~a comunelor urbane. Aceste ora~e libere, cu o
organizatie economica ~i politica tipica, s-au intins peste toata Europa centrala ~i
apuseana ~i chiar In Ardeal, prin o ra~ele sase~ti . Ora~el e medievale, care apar ~i
l nfloresc lncepand cu epoca cruciatelor, au avut un rot hotarator in istoria econornica
( n a~ terea comerrutu i i nterna~ i onal ~ i a capitali sm ului comercial), cea poli tica
· (sprij inul dat regiJor lmpotriva fe udalilor ~i na~terea monarhiilor unitare) ~i culturala
(cuJtura burgheza In limba n a~ionala, c u spirit burghez ~i chiar arta gotica).
. Fenomenul ora~elor in istoria noastra, ~i anume In cele doua principate ale
Moldovei ~i Tarii Romane~ti, In afara de merituoase monografii locale, nu a fos t
studiat In chip unitar l. Cele cateva pagini l nchinate ora~elor deN. Iorga ~i capitoluJ lui
C. C. Giurescu2 privesc, ca sa zicem a~a. aspectul exterior al problemei. Cunoa~tem
azi epoca In care apar o~ele, nationalitatea vechilor locui tori, titlurile dregatorilor
care le conduceau in trecut ~i cam atat. Nu s-a studiat pana acum organizarea interna a
ora~elor noastre In Evul Mediu, situa~ia lor juridica fata de stat, deosebirea acestei

I Citez: N. lorga, /storia Bucure$filor, Bucure~ti , 1939; A. Gorov11i, Monografia ora~ului

Botofalli, B oto~. 1926; Nicolae Dliringli, Monografia comunei Tlirgu-Frumos, I ~ i . 1916; Dan Uiescu,
Cetatea de Floci, Buc ure~ ti . 1930; N. A. Bogdan, O r~u/ la$i, I a~i . 19 10; C. Aricescu, lstoria Climpu-
lungului, 2 volume; Al. Stefulescu, /storia Tlirgu-Jiului.
2 N. Iorga, Geschicltte des rumiinischen Volkes, l, Gotha, p. 159-19 1; C. C. Giurescu, lstoria
romiinilor, U, p. 419-460.

119
organiza~ii ~i a s itua~iei de drept fa~ii de aceea a regi mului satelor ~i proprietarilor
agricoli. Via~a econo midi ~ i socialii a ora~el o r In trecut e putin cunoscuta, problema
imunita~ilo r , del oc. Mai ales rli ma ne de cercetat comparativ aceas ta istorie a
institutiei ora~el or romane~ti cu aceea a comunelor medievale din Europa apuseana ~i
centrala. Se va vedea atunci ca au fost Ia no i comune medievale organizate l ntocmai
~i cu via~ economica asemanatoare caIn comunele din Fl andra sau din alte plif!i
ale Europei. A vern a face, iar, cu un aspect al istoriei Europei care atinge ~ i cuprinde
istoria romanilor. Nu ne referim in acest studiu Ia ora~e l e ardelene, fundate de ~ i .
care au o organizare occidentalli recunoscutli ~i studi atli de istorici competen~i3, ci Ia
principatele Moldovei ~i Tlirii Romane~ti , care au dus o v ia~a politicli independenta
~ i n-au incliput sub conducerea occidentalli a Coroanei Sf. $ tefan. Totu ~i, In cele
douli state dunarene, socotite de obicei ca facand parte din Orient, constatam comune
medievale cu statutullor juridic ~ i politic lntocmai caIn A pus.
Inainte de a purcede Ia prezentarea materialului ~i argumentelor care due Ia
aceastli concluzie, trebuie sli precizlim termenii cercetlirii noastre.
Ce este o comunli ora~eneasca? Ea nu trebui e confundata cu orice a~ezare
urbana. Un ora~ antic sau modern nu este o comunli In sensul medieval al cuvantului,
care ne preocupli in acest studiu. 0 comuna medievala este un ora~ ai clirui locuitori
formeaza o comunitate autonomi:i, privilegiati:i ~i fnchisi:i. avand nu numai drepturile
de azi ale municipalitat.ilor, ci ~i drepturile politice, care acum fac parte din atributiile
s tatului; adica varna ~i fisc ul propriu, justitie proprie, oaste ~i mo neta propri e.
Dreptul administrati v penal ~i civil al comunei nu este identic cu al tari i in care se
aflli, ci deosebit ~i rezervat numai pentru ea. Com una este o enclavli juridica intr-o re-
giune cu drepturi feudale sau regale di stincte de ale lor. Yn acest sens, ease bucura de
imunitate, ceea ce lnseam nli i n Ev ul Mediu conducerea politica proprie, dar com unita-
te specialalll, care trage i n ora~ anume funqionari ai stapanirii ce-~i exercita acolo
oficiul. Aceste drepturi, ca orice drepturi in Evul Mediu, comunele le au in baza unor
privilegii, numai eli nu e vorba de un privilegiu personal sau de familie, ca pentru
mo$iife seniorilor, ci pentru o comunitate, pe care n-o leagli inrudiri de sange ca ale
mo~nenil or, nici spirituale ca ale cal uglirilor din manastiri, ci interese economice.
Aceste privi legii ~ i organiza~ia politica ~i economica a ora~el or, cu toata existe n~a
de tipuri deosebite In Europa, este foarte asemanlitoare pentru tot continentul. E chiar
un mare fono men al istoriei, aceasta organiza~i e ora ~eneasca cu forme identice Ia
deparHiri colosale, avand In vedere greutatile de comunicati e in Evul Mediu, de Ia
Londra Ia Novgorod ~i de Ia Florenta Ia Ia~i. Pana ~i numarul membrilor consiliului
comunal, 12, este acela~i in toate aceste ora~e. iar formulele privilegiilor sunt, in mare
parte, Ia fel. Totu~ i . ou eo dovada In plus a spiritului de imitatie al omului, ci de o
necesitate economica, ducand Ia forme de v ia~a sociala comune.
Desigur eli I n Principatele Ro mane erau unele condi!ii economice deosebite
de cele din Apus: economia pastoreasca ~i agricola care predomina Ia noi. Totu ~i .
imprejurliri care cereau crearea ora~eJ or existli ~i Ia Dunarea de Jos, ~i anume dru-
muri de negot de in teres european In tarile noastre, In veacurile al XIV -lea ~i al

3 Teutsch, Geschichle der siebenbilrgischen Sachsen, Sibiu.

120
XV-lea. Drumul Poloniei spre Marea Neagra, de Ia Lemberg spre Cetatea Alba, legat
spre nord de ora~ele hanseatice, spre sud, pe mare, de navigatia orientala a flotelor
Venetiei ~i Genovei, este eel mai important. In Tara Romaneasca este drumul de mai
midi importanta a! sa~i l or din Ardeal, pe de o parte spre Braila, de alta spre Vidin,
legat cu comertul Marii Negre ~i a! Marii Adriatice. Pe un drum comercial, ca
depozite de mi1rfuri, ca centre de schimb, adica iarmaroace, se nasc ora~e le, centre de
negustori ~i meseria~i . deci drumul de comert da na~tere In chip necesar unor a~ezari
de tip urban.
Pe de alta parte, comequl local, din pricina bogatiei de vite a tarilor
noastre ~i a boga~iei In pe~te ~i ceara, a atras pe negustorii stdiini , care ~ i-au diutat
a~ezari ~i, In acela~i tim p, ~ i libertaJi, Hiril. de care viata comerciala nu e posibi la.
A~adar, conditiile pentru existenta unei vieti ora~e ne~ti erau acelea~i In
~ara noastra ca ~i I n A pus, unde ora~ele s-au fundat pe drumuri le de negot, Ia
incruci ~area lor, ~i Ia locurile de desfacere. Mai mult chiar, negustorii care lntreprind
In prima perioada negotul In tarile noastre s unt acei a~i ca ~i cei din Apus ~i Europa
centrala: italienii din Venetia ~i Genova, germanii ~i flamanzii colonizati I n Ardeal,
armenii din Polonia. Nu este, deci , de mirare ca formele vie~i ora~ene~ti sunt ~i Ia
noi acelea~i caIn Europa catolica ~i mai a les In acest domeniu a! institutiil or
trecutului nostru trebuia sa ne a~teptam sa aflam asemanari izbitoare cu cele d in
restul continentului.

Orate ti ocoale. Yechile a~ezari urbane din Tara Romaneasca ~i Moldova,

targuri sau ora~e. erau centre In care loc uiau negustori ~ i unii meseria ~ i , cu o
organizape deosebita de a satel o r m o~nene ~ti ~i boiere~ti. Totu~ i , nu trebuie sa ne
lnchipuim ca lntre ora~ ~i sat era o completa deosebi re in privinta muncii sau a
ocupatiilor locuitorilor, caci ora~enii de Ia noi erau in mare parte ~i ei agricultori. In
adevar, ora~ele vechi romane~ti din principate aveau, ca ~i satele, pe langa vatra cu
locuinte, adica ora~ul propriu-zis, ~i tarinile ora~ ului , culti vate de ora~eni. Ca ~i
satenii, orii~enii , sa u macar o parte a lor, mergeau Ia camp peste marginile spatiului
de Iocuinte: ara u, se man a u, secer a u ca ni~te a deva rap ta r a ni4 . Ma rgi ni le
adm inistrative ale comunelor, hotarul targului, nu se opreau Ia perimetrul regiunii
locuite de targoveti, ci cuprindeau mo~ ii adesea inti nse de jur !mprejur, l ngloband sate
numeroase. O~ul vechi romanesc era, deci , o unitate care se compunea din targul
propriu-zis ~i mo~iile sale din jur. Astfel, Bucure~tii Ia 1636 aveau ,mo~ii ~i vii" ~i se
pomenea hotarul pus de Mircea Ciobanul in secolul precedentS. Hotarul Barladului
cuprindea un diametru de circa 18 km, iar aJ Vasl uiului era ~i mai mare6. La 1532,
4 La 1453, Alexandre! voda al Moldovei ingaduie unor sateni .,sa are. sa samene grau ~i sa
coseasca fan in tarina targului Sucevei , ca $i targove{it" (Costachescu, Documente moldovene$ti lnaillle de
Stefan eel Mare. n. p. 463).
5 Jonescu-Gion, !storia Bucure$tilor, p. 39. Pentru mo~ia Slatinei , lorga, Studii $i documellle, V,
p. 454-455.
6 Bogdan, Docume/1/ele lui Stefan eel Mare, l, p. 476; pentru Roman, Melchisedec, Cronica
Romamtlui, I. p. 27; pentru Dorohoi, Iorga, Studii $i documellle, XXll, p. 23 1; Suceava, ibidem, V, p. 75;
,.hotarul Baii" Ia 1424, Cosllichescu, op. cit., I, p. 163; aJ Biirladului Ia 1495, I. Bogdan, op. cit .. II, p. 62 ~i
urm.

121
 domnul Tarii Romane~ti, l ntr-un hrisov, vorbe~te de ora~ul Craiova ,cu satele,
seli ~tel e, {iganii, morile, bal!ile ~i viile"7. Numarul satelor care intrau In hotarul
ora~ului este destuJ de mare: In Moldova, Barladul, Vasluiul ~i Piatra aveau numeroase
sate; In Tara Romaneasca, in secolul al XVU-Iea, Ramnicul Sarat, Buzaul ~i Ro~i orii
aveau fiecare cite 12 sate.
Ora~ul vechi romanesc apare, a~adar, ca o mica organiza~e. cuprinzand un
centru urban. lnconjurat de mo~ii ~i sate, cu o conducere unica, deosebita de a
jude~ului ~i a {inutului. Regiunea dependenta de o ra~. care se afla In jurul sau, se
numea In Moldova ocol, termen care arata ca e vorba de o mo~ie care ocol e~te de jur
lmprej ur tilrgul. In Tara Romaneasca, el este lnlocuit cu numele hotarul sau mo~ia
ora~ului . Satele din ocolul ora~ului nu depindeau de admi nistraria fiscala, militarn
sau judecatoreasca a tinutul ui In care se aflau, ci se carm ui au deosebit prin
autorita!ile orn~ene~ti, despre care va fi vorba In paragraful urmator. Actele vremii
arata in chip precis aceasta deosebire cu prilejul unor procese: ,satuJ cutare umbla cu
ocolul , nu umbla cu tinutul, parcalabul {inutului sa nu aiba nici un amestec"8.
Domnii Moldovei sau Munteniei, cand dau hotarari pri vitoare Ia satele
ocolu lui, lntrebuin{eaza termenul , atarnator": satul cutare atarnator de ocolul
targului. Era, deci , un hotar unic al ora~ului, cuprinzand sate ~i {arine, desplir{it de
mo~iile ~i satele boiere~ti sau manastire~ti de j ur lmprejurul sau. Mo~ia ora~ului era
atarnata, deci supusa, administra{iei ora~ene~ti. Expresia de mai sus era, insa,
i nlocuita in alte porunci domne~ti (numai in Moldova) cu formula: ,sat atarnator de
c urtea noastrn din targul cutare", ceea ce inseamna acela~i lucru cu sat de ocol
o ra~enesc9. Ne mul!umim deocamdata sa constatam ca ocolul ora~ului era intr-o
dependen!ll oarecare, pe care ramane s-o precizam mai j os, de curtea domneasca din
fiecare targ, adica de autoritatea domneasca prin reprezentan~ii ei a~eza!i in targ.
Taranii din satele cuprinse In ocoalele targurilor erau in genere ~erbii
ora~enil or. Astfel, !liranii di n Gane~ti, supu~i ocolului de Ia Targul Frumos, se plang
Ia 1672: ,am platit multa nevoie de targove!i, de ne lua vitele ~i ne batea"IO. Dar unii
erau ~i raze~i. ,raze~ii din Ru~i. de Ia ocolul Boto~ani"ll, ad ica uzufructuarii
mo~iilor.
Despre ocoalele targuril or face men!iune ~i un adaus tarzi u Ia cronica lui
G ri gore Ureche vornicul , Ia capito lul inchinat lui luga voda, predeceso rul lui
Alexandru eel Bun: ,au descalecat ora~e prin {arn, tot pre Ia locuri bune, ~i le-au ales

7 •.Arhivele Olteniei", I. p. 77 ~i unn.

8 La 1617, Radu Mihnea clitre o~ul Piatra, despre un sat din tinut: .,sli nu-l invliluiti cu
ocolul, eli n-au fost de ocol ~i domnia mea incli a m llisat sli fie cu tinut ul" (1. Bianu, Documente
romdne$1i. ed. Acad. Rom., p. 32). La 1624, pHingere a mlinlistirii Aron vodli eli .,satele au fost cu {inutul
Neamtul ui, iar dreglitorii de targ de Piatra i-au fost trligand c u satele de ocol" (ibidem. p. 96-97).
9 .,Ocolul curtilor noastre de Ia Piatra·': I. Bogdan, Documemele lui Stejw1 eel Mare, l, p. 465:
.,sat ascultlitor de currile de Ia Bacliu": ibidem; .,ocol ul curtii noastre de Ia l a~i" ( 1554): G. Popovici ,
Cronica lui Ureche despre ocoale/e iugaene, in .• Convorbiri Literare", XXIV, 1891, p. 1018; .,satele ce sunt
ascultlitoare de curtea noastrli din Suceava" (1507): ibidem, p. 1021.
10 Iorga, Studii $i documente, VI, p. 89.
II Ibidem, V, p. 232, .,mosnenii o~ului Cfunpulung" (Muscel), (1630), Acad. Rom., XX/195.

122

---......
sate ~i le-au facut ocoale pren pregiur"12_ Dupa cronicarul moldovean: lnfiin~area
ocoalelo r se datore~te unei initiative domne~ti; Ju ga voda, care n-a do mnit dedit
cateva luni (1399- 1400), ar fi c umparat sau obtinut numeroase mo~ii ~i sate in juruJ
tuturor targurilo r ~i le-ar fi aJipit Ia acestea. Este sigur ca. unii do mni moldoveni au
facut asemenea opera~ii. ~tefan eel Mare a c umparat pe seama sa un numar de sate,
apoi le-a alipit Ia hotarele ta.rgurilor Vaslui ~i Barlad13_ Dare verba aci de o adaugire
~i nici decum de lnfii n~area ln sa~i a ocoalelor. ~ tefan eel Mare confirma hotarul
Barladului Ia 1495, , care de veacuri s-a !inut de acel ta.rg al BarladuJui"; nu e verba.
deci, de o fund a pe domn easca. Ex i ste n~a m o~ iil o r ta rguril o r ~ i in Tara
Romaneascal4 arata ca e ra o situa~ie ge ne ra la, impusa de conditiile vielii
o~ene~ti Ia noi, nu rezultatul vreunei reforme flicute Ia un moment dat de luga voda
sau de all domn. In realitate, avem a face cu institu~ii ie~ite din stravechea dezvoltare
a societatii ~i a vieti i economice In tarile locuite de romani.
Vechile ora~e din Principatele Romane erau, deci, ni~te mo~ii mari, cu centru
urban, dar ~i cu exploatare agricola In jur. S pre deosebi re de ora~ele fla mande,
prototi pul o rgani zarii ora~ene~ti In Europa apuseana, limita te de zidurile lo r, ce
lnchideau un spa~u relativ stramt, cele romane~tl aveau mo~iile lor. Tipul flamand nu
era, lnsa, general pentru Europa, cele italiene, de pilda, aveau ~ i ele mo~ii In j urul
loriS. De asemenea, ~i ora~el e sase~ti din Ardeal, Bra~ov ul , Bistri!a, Sibiul ~i altele,
aveau tinutul lor dependent. Totu~i. era o deosebire: ora~ele din Apus, ca ~ i cele
ardelene, erau lnconjurate de zlduri , 1ntre ora~ ~ i ocol era zidul de despaf!ire, care
delimita In chip dar terenul urban de eel rural, ultimul fiind o simpla anexa pentru
hrana ora~ului, nu o parte integranta a lui. Yn schimb, Ia noi, ora~ul era nelntarit ~i de
Ia casele locuitorilor se trecea In chip firesc, ca lntr-un sat mare, Ia tarinlle cultivate tot
de ora~enii plugari, alaturi de satenii din satele ocolului. Desigur, 1n Moldova ~i In
Tara Romaneasdi avem cetati : Suceava, Romanul, Giurgi u etc. , dar e verba de
ceta ti , castele , In o ra ~ sau Ia ma rginea lu i, I n nici un caz de lntarituri ca Ia
Carcassone, Niimberg sau Sibiu, care sa lnconjure toata vatra locuita a targurilor cu
casele ei. Totu~i. sunt exceptii ; dadi ora ~enii nu puteau ridica lntarituri de zid In
jurul targului lor, pentru ca nu aveau, nici ei, nici domnia, mijloacele bane~ti ale
marilor ora~e apusene, totu~i lntarituri de lemn, palisade de pari, tot au existat ~i Ia
ora~ele noastre 1n anume epoci. Cronicarul sas Ostermayer spune ca, pe Ia 1550,
Mircea Ciobanul, domnul Muntenlei, a 1ntarit Bucure~tii cu un ~ir de pari de lemn de
j ur lmprejur16. Pede al ta parte, o relatie despre vestita lupta de Ia Baia dintre ~tefan
eel Mare ~i Matei Corvin (1467), spune ca. acest targ moldovenesc, 1n care domnul
Moldovei a surprins lntr-o noapte de iama oastea ungureasca, era pe atunci lntarit cu
palisade de lemn17. Totu~i . nu e mai putin adevarat ca stransa legatura lntre ocol ~i
12 Gr. Ureche, Cronica, ed. C. Giurescu, p. 20.
13 I. Bogdan, op. cit. , I, p. 476-486 ~i 11, p. 62-68.
14 P. ocoalele Buzaului ~i Rrunnicului Sllrat (1635), Iorga, Studii $i documente. V. p. 337.
15 H. Pirenne, l..es anciennes dl mocraties des Pays-Bas, Paris, 1910; J. Luchaire, Les dl mocraties
italiennes, Paris, 1920, 1a p. 175. exemplul Sienei.
16 Hieronim Ostermayer, la Kemeny, Fundgruben, p. 13-14.
17 Dlugosz, Opera Omnia, ed. Przezdziecki, XJV, p. 495-496, cf. I. Ursu, Stefan eel Mare,
p. 51.

123
ora~ul care cuprindea ~ i agricu ltori , este o caracteristica de care trebuie sa pnem
seama, mai ales dl se lntrege~te, cum vo m vedea, ~i cu alte as pecte de viata
sateasca ~i de regim agricol ale ora~el or rom ane~ti.
C hiar o rgani zarea mo~ ii l or ora~ene~ti, unde e rau mo~neni , aminte~ te pe
aceea a satelo r mo~nene ~ti. Campulung ( Muscel) era lmpartit, In privinta exploatarii
mo~i ei de ci'i tre ora~eni , pe 54 de biitrlinil 8. Se ~t ie di propri etatile mo~nene~ti sunt
impartite pe batrani, ce reprezinta par tea fiecaruia dintre strabunii fundatori, care
este apoi cultivata in deval ma~i e de ciitre toti urma ~ii lui.
Ora~uJ romanesc vechi trebuie considerat, deci, i n primul rand. ca o mo~ie. Se
pune, de aci, lntrebarea, In chip logic, a cui era aceasta mo ~ i e, intelegand, fire~te ,
proprietatea in sensu! relativ. pe care-1a re In Evul Mediu.

Or~ele proprietate domneascii. Domnul , cand vorbe~te de ora~e In actele

ofi ciale, le nume~te de obicei, atat In Moldova, cat ~i In T ara Romaneasca, , targul sau
ora~ ul domnici mele", spre deosebire de sate ~ i m o~ii. care erau a le boierilor,
mo~nenilor sau ma nastirilor: ,satcle domniei mele, ce s unt sub ascultarea scaunului
cetatii Sucevei"l9. Am spus cain actele moldovene~ti ocoalele targurilor se numeau
atarnatoare de curtea domniei din targ: era, deci, o c une c u funqi onari , care exercitau
sta panirea domnului asupra mo~iei targului. In trata tul de Ia Luck, al lui Petre eel
Mare cu Dimitrie Cantemir. se spccifica Ia art. VIII: ,,Domnu/, dupii vechile obiceiuri.
va stiipcmi roate ora$ele Moldovei ca proprietatea sa··20_ Cerccta nd relatiile intre
o ra~e ~i domnie In Muntenia ~i Moldova, in actel e din diferitc epoci, constatam ca
raportul de dependenta a targurilor fa!3. de puterea supre ma a variat cu vremca, dar
lnto tdeauna domnul tarii a considerat ora~el e ~i mo~i ile lor ca pa mant domnesc, cate
nu erau daruite boie ril or ~i manastirilor. Stefan eel Mare reprezinta prima faza a
acestor realita ti, avcm acte ale acestui voievod prin care cumpara de Ia particulari
mai multe sa te ~i le al ipe~te de hotarul ,.targului domniei mele Barlad" (~i Vaslui). Nu
e vorba de o do na ti e facuta ora~enil o r: S tefan spune di- ~ i , consti tu ie s ie~ i ~i
urma~i l or uri c c u tot venitul"21. Ora~ele erau. deci, ale domnului ~i el ma ri se mo~i a sa
proprie prin c umpa ra tu ri. 1n Tara Rom a neasca, Mi hai Yi teazul achizi!io neaza Ia
1600, cu bani domne~ t i , un sat in judetul Prahova ~i- 1 face targ domnesc; acest ora~
nou este Ploie~tiu(22_
In veacul al XV-Iea ~i In prima pa rte a celui urmator, domnul era bogat ~i

18 Document comunicat de I. Donat.

l9 M. Costlichescu, Documente moldovene~·ti de Ia Bogdan///, p. 140 (din 1507).
20 D. A. Sturdza ~i Colescu-Vartic, Acte $i docwnente. l , p. 17.
2 1 I. Bogdan, op. cit.. I, p. 476. Cf. ~i satul Ozene~ti alipit de loan eel C umpli t ocolului Harlliu:
M . Co stllchescu, Un sat Turda in Moldova, in Omagiu lui I. Lupa$. La 1666, Ilia~ Alexandru al ipe~te
Vistiernicenii Ia hotarul Chi ~in liului . Acad. Rom., doc. CVVIU139. cf. ~i A. Sava, Documellle privitoare Ia
tdrgul $i {inull/1 Li1pu~nii. p. 55 ~i 94.
22 Mihai luase satul Ploie~Li i de Ia Manole logofiitul ~i ncpotul sllu. mo~neni din Bllicoi, ~i le
dlidusc In schimb satul Bliicoi. Ploi e~ti i se fac targ , dandu-i-se zi de balci. curte domneascli, iar mo~ia
devine ocolul targu lui, lasatin uzufructul noilor ora~eni . Zagori\. Tdrguri $i orase fntre Bu::iiu, Ttirgovi$te
$i Bucure!jti. in ,.Anuarul Seminarului de Gcografie". 19 15. p. 299-313.

124
puternic ~i veniturile lui cre~teau prin vami. Cand voia sa tie In depende n~a pe
boieri , le acorda imuni tatea mo~iilor lor. Oar, de Ia o vreme, drumurile comerciale s-au
lnchis, taiate de turci ~i venituri le vami l or au scazut, dependenta financiara fa~a de
lmperiul Otoman s-a Hicut tot mai grea, iar numarul imunitatilor, care erau ereditare,
s-a facut a~a de mare, incat domnul ~i -a vazut venitul sdizut ~i din aceasUi parte ~i
nu mai avea cu ce darui pe credincio~i , nici a i mbuna mania lui Dumnezeu, inzestrand
sf intel e l oca~ uri . A stfel, el es te nevoit sa recurga Ia rezer va sa, propri etatea
ora~eneasca. Inca din veacul al XV - lea se facusera de ditre domni , din ho tarele
targurilor, unel e do natii ; ele se i ndesesc In veac uri le urmatoare. A stfel , Ia 1683.
$erban Cantacuzino d a rui e~te lui Mihai spatarul Cantacuzino 21 de stanj eni din
mo~ ia Bucure~ti l o r, , prin tufele ora~u lui [ ... 1 pentru ca nu aduce nici un venit
domniei"23. Daniile din hotarele targurilor se fac tot mai numeroase, atat I n M oldova,
cat ~i i n Tara Rom aneasca ~i totu ~i niciodata domnul nu a minte~ te vreo consultare
mikar a ora~en il or sau a autoriUitilor ora~ene~ti. care se vede n-aveau nici unca
cuva nt de spus Ia aces te ho ta rari al e proprietarului , ni c i nu pot preti nde v reo
despagubire. M o~iile ~i satele daruite sau schimbate de domn din ocoalele ora~elor
i ncetau, bi neln teles, sa m ai fie ata.matoare de targ ~ i ie~ea u din ad ministrapa
ocolului, din clipa danici. Se constata, de altfel, nu numai danii din mo~iile tar gurilor
I n favoarea boierilor sau manastirilor, dar si numeroase schimburi si chiar vanzari24_
Yn veacul al XVlll -lea. I n timpul domniilor fanari ote, cand. si tuatia financiara
a stapanirii celor doua principate devine catastrofala, avem a treia faza a rela~iilor
lntre domnie ~i o ra~e . dupa epoca adaugirii ~i aceea a desfacerii din veac urile
precedente; acum, domnul daruie~te sau vi nde chiar vatra ora~ului , targul propriu-zis.
Romanul , Suceava, Vasluiul fura daruite in depl ina proprietate unor particulari25. Era
o perioada de desfacere totaHi a averi i statului , dar principiul de drept pentru aceasta
dcsfacere rarnane acel a~i : targurile, spre deosebi re de restul tari i , sunt propri etatea
domnului , care uzeaza ~i abuzeaza de ea. Nicolae M avrocordat , facuse o socoteal a

23 Condica Fundenii Doamnei, dosar 1043/ 1 Ia Creditul Rural. P. , l ivada domneascll'' Ia

Bucure~ti. N. lorga. Documenlele Camacu:inilor. p. 243.
24 La 1448. Petru vodll dllruie~te unui boier satcle Pllnce$tii pe Ob1ir$ia din hotarul Vasluiului
$i un Joe de moaril. unde-i va plllcea in hotarul targului: Tanoviceanu. Formareo proprietli(ii fn Moldova.
in Prinos lui D. A. Swrd:a, p. 426. n. I . $i Costllchescu, Doc. moldovene!jti fnai/lle de Stefan eel Mare, U.
p. 360. La 1475. Stefan eel Marc dll lui Cosma satul TortO$e$ti .,$i noi in$inc l-am luat i ncll din hotarul
nostru aJ Pierrii. ca ace! sat sll fie datl ui de Ia noi": I. Bogdan, op. cil.. II, p. 205. a. tot din Piatra, ibidem, I,
p. 465. Vintilll vodll cumpllrase, Ia 1534, satelc din jurul Gherghitei $i le alipise Ia ocolul ora$ului, iar Ia
1765, ocolullntreg e dliruit Mitropoliei de Bucure$ti: Zagori\, op. cit.. p. 323-324. Cazuri de vanzare: Ia
1623. Alexandru Ilia$ vinde pe 100 de galbeni .,o seli\ite de sat domneascll din ocolul targului Barlad". iar
banii ,vor fi In trebuinta !llrii" (l orga. Studii .ri documellle, VT, p. 18); Ia 1667, Duca vodll dll un sat din
ocolul Boto$anilor pe 250 galbeni ..,dati in treaba tllri i" (ibidem, p. 222): Miron vodll Bamovschi, pe Ia
1630, vinde hatrnanului D. Buhu$ o bucatli din hotarul Tiirgul ui Frumos pe patru cai (Ghibllncscu, Surete .ri
i:voade, n, p. 155- 157).
25 Constantin Cehan Racovi!ll dliruie$LC, Ia 1756, Harl liul bi sericii Precista din Roman:
Codrescu, Uricarul, X, p. 210. Ace13$i domn darui e~ae Romanul. ..vatra targului", episcopiei de acolo:
Iorga. Documenre Callimachi, I. p. 486. Suceava era dllruitll Mitropoliei: Jorga. Swdii }i documenre, VI. p.
272. La 1795, Mihai Suru dllru ie~te Vasluiullui Costache Ghica hatmanul: Codrescu. Uricarul, I , ed. II. p.
144 $i urm.

125
pentru hotarele targurilor domne~ti ", zice cronicarul, ~i voia sa anuleze daniile mai
recente, pentru di domnii mai vechi, c hiar dadi dliruiau buc~ti din mo~ia targului, o
faceau numai din oco1 ~i mai Hisau ~i pentru hrana targuJui. Venisern ,jalbe de Ia
targoveti de Ia cateva targuri, di nu mai au unde sa hrani". Anularea daniilor nu se
poate, Ins~. face din cauza interventiei celor interesati26. fn aceast~ epodi, ora~enii
lncep sa protesteze, pentru di trecerea de Ia proprietatea domneasca Ia cea particulara
devine o mare apasare, apoi pentru ca originile vechilor a~ezaminte din tara se dau
uitarii ~i aceste institutii 'inse~i lncep sa fie contestate, cum este ~i dreptul de
proprietate domneasc~ asupra ora~elor. La 1798, se na~te un mare proces intre
ora~enii din Roman ~i episcopia de acolo, careia domnul ii daruise ora~ul.
Afirma!iile celor doua piirti, cu acest prilej, sunt foarte interesante: ora~enii afirma
ca targurile cu mo~iile lor sunt proprietatea colectiva a locuitorilor, iar domnul n-are
drept decat Ia bezmen ~i camana, o dare special~ ce se cuvine de fiecare casa; nu are,
deci , putere sa dea sau sa vanza ora~ul, nici parp dintr-lnsuJ27. Totu~i, acest drept
fusese exercitat tirnp de mai multe veacuri, fara ca pana atunci sa se fi ridicat vreo
lmpotrivire din partea targove\.ilor din Moldova sau Tara Romaneasdi.
1n schimb, targovetii nu puteau vinde rno~ia targului sau piirti din ea, c~ci
erau numai uzufructuari; loan voda Mavrocordat, ingaduind vanzarea unui Joe din
hotarul Pietrii, spune precis: , macar ca targovetii nu sunt volnici a vinde ei locul
dornnesc"28.
Ca orice proprietar din Evul Mediu, seniorul o~ului, adica domnul, nu culti-
va in regie rno~ia sa, ci o dadea locuitorilor In dijma. A~adar, primul efect al acestui
drept de proprietate era dijma cuvenita domnului din produsele mo~iilor targului. Dar
aceasta o avea domnul ~i de Ia mo~i ile particulare, afara de cele imune. De aceea
domnia avea In ora~e venituri mult mai mari ca cele ce se ridicau din domeniile rurale;
caci, In acestea, taranii aveau doua feluri de lndatoriri, unele catre proprietar, altele
catre stat, adica pentru domn, pe cand J'n ora~ domnul era ~ i proprietar ~i stat. Astfel,
in pri vilegi ul lui Mihai vod~, fiul lui Mircea, privitor Ia o donatie in Targovi~te
(1418), pe la nga darile ~i prestatiile ob i~nuite, ~i Ia proprietatile rurale se a mintesc
~i altele noi . Pentru prima oara, in acest document este arnintit birul, darea in bani,
intr-o vreme cand In ta rile noastre predo mina Inca economia in natura29. Pentru
folosin~a caselor din targ ~i a curtilor lor, ora~enii plateau domnilor un impozi t
special , care in Moldova se numea bezmen, de fapt o chirie. Bezmenul era o dare in
natura ~i anume in ceara, produs orn~enesc, Inca din veacul at XV-Iea30. Amintesc
tn aceas~ privinta obiceiul pastrat pana tarziu Ia Targul Falciului, sa se daruiasca
domnului o turta de ceani, ca semn at rascumpa rarii lor31. Ceara era un produs

26 KoglUniceanu, Letopise{ele Moldovei, [vol.] U, ed. ll, p. 85.

27 Jorga, Documente Ca/limachi, I, p. 486.
28lnedit in actele mrutlistirii Agapia. la~i. 21 ianuarie 1746. comunicat de d. I. D. Steflinescu.
29 P. P. Panaitescu, Documentele Ti1rii Romilne$ti, I, p. 103-104.
30 D. Cantemir, Descriptio Moldaviae. p. 86. Ceara de !a Tiirgul Frumos cuvenilli domnului, Ia
1448: Costlichescu, Doc. moldovene$ti 'inainte de Stefan, II. p. 365, 377; Ia Suceava, pentru casele
orli~enilor, Ia 1451, ibidem, p. 397.
31 Comunicatdeprof. UieGrancea.

126
ora~enesc foarte pretios, In special In Moldova, ~i adesea se men~i oo~ In acte
pietrele de cearii.
Impozitul ora~ ului ditre domn era dupa sistemul cislei, adica o s uma
globala as upra lntregii comu nita~i , care era reparti zata apoi de autoritiitile
ora~eoe~ti dupa puterile fiecaruia32.
Pe langa aceste impozite, care se deosebeau de cele datorate de~. domnul
avea In ora~e ~i alte venituri, care derivau tot din dreptul sau de proprietate. Se ~tie ca
In ora~e se tineau iarmaroacele cele mai lnsemnate din jarli ~i, pe langa aceasta,
targul saptamanal ~i targul permanent, adica viata oegustoreasca a ora~ului cu
pravaliile lui. Pentru comerrul periodic ~i permanent din targuri se lua de ciitre domn
un venit special, vama targului.
in sfar~it, se pare ca cele mai vechi mori de apii, proprietate domneasca,
erau ~ezate mai ales Ia ora~e. Yn Tara Romaneascii, In veacul al XV-lea, avem morile
domne~ti de Ia Pite~ti , Ramnic, Targovi~te, Didrich; In Moldova, Ia Baia33. Moara era,
In Evul Mediu apusean, un pri vilegiu feudal, numai seniorul avea dreptul sa aiba
moara ~i raranii erau obliga~i. In schimbul unei dari In natura, sa macine Ia moara
lui. De~i nu putem determioa In chip precis si tua~ia din Tiirile Romane, sunt indica~ii
eli moara constituia In vechile timpuri ~i Ia noi un privilegiu; erau mori domne~ti Ia
rarguri ~i mori boiere~ti ~i man astire~ti pe mo~i ile privilegiate. Produsele mo~iilor
nepri vilegiate se macinau Ia morile din targ sau de pe mo~iile ohabnice. Dar prezenta
morilor domne~ti tocmai Ia ora~e. ca intr-o mo~ie cu privilegiu, este iar o afirmare a
dreptului de proprietate domneascii In targuri.
Din toate aceste fapte rezulta eli ora~ele, atat In Moldova, cat ~i In Tara
Romaneasca, au fost, lmpreuna cu ocoaJele sau hotarele lor, mo~ii domne~ti .
Este de remarca t eli In Moldova, pe langa ora~e le domne~ti propriu-zi se,
erau ~ i tiirguri, a! ciiror venit era concesionat de domnie. Astfel, Ia o data pe care n-o
putem preciza, veniturile Boto~anilor au fost cedate doamnei; sotia domnitorului in
functiune lua veniturile domne~ti de Ia Boto~ani34. Cand, In veac ul al XVII-Iea,
dregatoriile boierilor Ia curte n-au mai fost considerate ca o slujbii feudala datorata
de vasal, au i:nceput sa fie platite din veniturile rargurilor; astfel, logofatul, vornicul ,
postelnicul au lncasat veniturile sau piirti din veniturile unor tiirguri moldovene~ti35.
Cum aceste venituri nu erau diiruite unor persoane, ci erau cedate unor demnitari ai
c uqii domne~ti, pe timpul cat l~i 1ndeplineau functia ~ i ca o rasplata din partea

32 Cf. un act a! ~oltuzului ~i pii.rgarilor din Neam!, Ia 1661: au fugit locuitorii ~i dlirile lor au
rnmas pe cei ce mai pl11tiserA. eAci ,.cisla n-o putem IepAda": Iorga, Studii ~i documellle, vn. p. 344: cf. p.
Tg. Frumos, ibidem, VI, p. 411 ; p. Roman, Melchisedec, Cronica Romatwlui, I. p. 37.
33 Morile domne~ti Ia Baia, Ia 1402: Costachescu, op. cit., p. 45; Ia Tll.rgul Sirel. Ia 1473: I.
Bogdan, op. cit.. I, p. 181. De aci ~i obligapa tii.rgove~ lor sA munceaseA Ia morile domne~ti : ibidem, p. 10.
Morile do mn e~ti Ia Pite~ti (1388): P. P. Panaitescu, Documentele Tllrii Romline$ti, p. 50; Ia Rii.rnnic (1392):
ibidem, p. 56; Tiirgov i ~te. p. 104 (cu obl i ga~i a or~eni lor de , lucru Ia moaril"); cf. ~ i p. 298, Ia Didrih
( 1464). p. 258.
34 1orga, Studii $i documente, VI. p. 272 ~i D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 17.
35 D. Cantemir, op. cit., p. 78-80 ~i Miron Costin. PoemlJ In versuri polone, ed. P. P.
Panaitescu, Aca<L Rom.. Mem. Sect- !st., 1929, p. 440-441.

127
 domnului , co ncesiona rea acestor ven ituri este inca o do vada ~i o urm a re a
proprietatii domne~ti In targuri. Un moment dat, Ia sfar~i tul veacul ui al XVI-Iea sau
Ia 1nceputul celui urm ato r, s-a fac ut o transformare In raporturile dintre domn ~ i
boieri, sluj ba feudala a acestora a lncetat, ei au devenit salaria!i ai statului ~i domnul,
care nu avea un buget de venituri, a pHitit din veniturile ora~el or sale.
Bine1n!eles, nu toate ora~ele In tot trecutul romanesc erau m o~ii domne~ti ;
am amintit daniile de ora~e lntregi facute de domni In veacul al XVill-lea. Dar ~ i mai
lnainte, In Tara Romaneasdi, ma rele o ra~ C raiova a fost pro prietatea c unosc utei
familii boiere~ti a Craiove~tilor, care-~i avea acolo ~i sediul banului. Cand, Ia 1532,
C rai ove~t ii cad in dizgratie, li se confisca mo~iile ~i Craiova este da ruita lui Hamza
banul, , c u satele, se li ~tel e, ti ganii , moril e, bal!ile, viile, cate au tinut Barbu ~ i Preda
(Craiovescu)"36. T argul Benga.i (azi Targul Gilo rtului ) e ra numit a~a pe ntru ca era
proprietatea boie rului Benga (secolul XVII)37.
Dar acestea nu sunt cele mai vechi ora~e al e tarii, ele nu sunt po menite in
vremea lui Mircea eel Batran ~ i abia in a douajumatate a veac ului al XV-lea Craiova
devine o ra~ . ca urm a re a favoare i domne~t i catre bo ierii C raiove~ t i . S ituat ia ei
constituia o exceptie. De obicei, un sat devenea ora~ numai cand trecea in stapani rea
domneasca. Astfel, Caracalul era Ia 1583 pro prietatea jupanesei Caplea ~i este numit
satul Caracal; numai dupa ce lncape In sta pa nirea do mni ei, devi ne o ra~. La fel,
Ploie~ti . fosta proprietate particulara c umpa rata de Mihai Viteazul, e ra un sat ~i c u
prilejul acestei c umpa ra ri devine ora~ ~i se stabile ~ te aco lo o c urte domneasca.
Fa ptele pe care le avem Ia lndemana sunt destul de numeroase ca sa putem afirma ca
ora~ele vechi ro m a ne~ ti , In ambele principa te, erau, toate , Ia o ri gina, proprietate
do mneasca ~i num ai prin trecere Ia domnie un sat putea deveni targ. Proprietatea
partic ulara a ora~elo r este o exceptie, care apare numai mai tarziu, 1n orice caz, dupa
lntemeierea principatelor eel putin c u un veac ~ i ceva, ~i prin privilegiu dat de domn.
Organizatia administrativa a ora~elor vechi arata ~ i ea in c hip lamurit acest lucru.

/ Administratia ora$elor. Carmuirea ora~elor In Tara Romaneasca ~i Moldova

era foarte asemanatoare, numai unel e titluri ale funqi onaril o r erau dife ri te. Ea era
lntemeiata pe o dubla autoritate, o lngeman a re a doua drepturi ; de o parte, autono mia
ora~e neasdi, de alta, apa rarea drepturil o r pro prietarului, ad ica ale dom nului. Aceste
do ua d repturi care par o puse in interesele lo r, e ra u astfel orga nizate ca sa poata
cola bo ra In c hip armon ios. Comunitatea o r a~e neasca e ra a ut ono ma, adica se
admini stra s ingura, avea drepl de judecata proprie, venituri proprii ~ i - ~ i alegea
singura carmuitorii. Domnulln scrumb, ca proprietar, l~i avea functi ona ri i lui care ii
ridi cau veniturile, curtea ~i scaunul de judecata proprie 'in ora~ . Raporturile cu domnia
~ i drepturi le comunitatii erau fi xate lntr-un pri vilegiu, despre care va fi vorba in
paragraful urmato r.
Un targ roma nesc vecru se poate, deci, defini ca o comunitate autonoma ~i
privilegiata, a~eza ta pe o mo~ i e domneasca.

36 1. C. Filitti. Craiove$fii, in , Convorbiri Literare", LIV. 1922. p. 196.

37 Ibidem, p. 202, nota 7.

128
 Autoritatea comunei t~i avea organele sale alese 1n persoana primarului, care
se nume~te in Tara Romaneasca judeP8 (termen ce nu trebuie confundat cujude; este
traducerea germanului Richter:) ~ i in consiliul comuna!, fo rmat i ntotdeauna din
numlirul invariabil de 12 membri, care se intitulau, atat in Moldova, cat ~ i i n
Muntenia, pargari (de Ia germanul Burger, cetateni liberi ai ora~elor). Singura
deosebire este faptul ca. in Mo4dova primarul nu se numea j udet, ci $Oltuz (de Ia
germanul Schultheis) ~i aceasta deosebire i~i are sensul ei, precum vom vedea mai jos.
tn unele cazuri mai rare, in cateva ora~e moldovene~ti . in locul titlului de ~oltuz aflam
pe eel de voit (tot un termen de origine germana, de Ia Vogt)39.
~oltuzul sau judetul cu cei 12 pargari administrau ora~ul, incasau veniturile
~i hotarau cheltuielile, aveau drept de judecata asupra ora~eni l or, hotarau distribuirea
dreptului de munca in tarina ora~ului, faceau anchete ~ i hotarnicii poruocite de
domn. Tot ei se ingrijeau de politia ora~ului ~i a balciului, cand venea tot felul de
lume strai na i n ora~. purtau corespondent-a cu ora~·el e comerciale din Polon.ia ~i
Ungaria ~i cu domnia ~i aveau. deci, ~i o cancelarie cu pecetia targului, cu scriitori in
diferite limbi , o arhiva ~i catastiful targului40. Yn adeva r, actele comunale din
Moldova ~i Tara Romaneasca incepeau cu titulatura: ,Eu, judetul (sau ~oltuzul) , ~i
cei 12 pargari din targul cutaie scriem sau poruncim". Acte de acest fel din ora~ele
noastre se cunosc in limba slavona, latina, germana ~i romana41.
Alegerea consiliului ~i a primarului se tacea de catre comunitate. Nu se ~ti e
exact pe cat timp era ales, dar comparand actele succesive din veacul at XVll-lea emise
de municipalitatea Barl~dului, constatam cain fiecare an avem alt nume de $Oltuz, in
schimb Andrea, judetul Campulungului (Muscel), funqioneaza neintrerupt de Ia
·1659 Ia 1673, adica 14 ani42. Domnul nu se amesteca in numirea consiliului ~i abia in
veacul at XVIIl-lea, pe Ia 1750, dupa reforma lui Const. Mavrocordat, se pierde
autonomia ora~el or ~i afllin) ca divanul Craiovei ,oranduie~te" ca judet al ora~ului
pe Neatul U.custeanu, ind}candu-i atributiile fi scale ~i administrative43.
T rebuie sa subliniem, daca vrem sa intelegem organizatia complicata ~i in

38 Stan judetul cu 12 pargari din Bucure~ti i ntllresc casele ~i prl!v1Uia lui lanache ci1.marul Ia
1589, Acad. Rom., doc. XCVl/ 140.
39 Voit Ia Barlad: N. lorga. Studii $i documente, VI, p. 16, 62, 213; Ia F1Uciu: ibidem. V, p. 73; Ia
Tecuci: ibjdem, V, p. 75; l~i : Iorga, Geschichte des rumiinischen Volkes, l, p. 186.
40 Arhi va ~i pecetea targului Campulung (M u scel} era finutli Ia biserica Sf. Jacob a
Franciscanilor din o~: lorga, Studii $i documellfe, I-ll, p. 292- 293. Catastiful targovetilor Ia I~i . i n care
se transcriau actele , dupii vechiul obiceiu": , l oan Neculce", IV, p. 148- 149, act din 20 octombrie 1762.
41a. Iorga, Studii $i docwneflfe, VI, p. 12, 13 ~i VJI, p. 31 ~i 109; Hasdeu, Arhiva lstorici1, 1-2,
p. 103, 182; I. Bogdan, Documentele lui Stefan eel Mare, l, p. 10- 11. Soltuzul din ;;uceava incasa arnenzi ~
taxa de batci Ia Sf. Die: ibidem, II. p. 66. ,.cand am fost eu Belcea ~oltuz cu 12 pargari, au venit inaintea
noastrii ~i inaintea scaunului nostru. .." : lorga, Sludii $i documenle , VU, p. 90. ,Sub Vasile vodli ~i
Gheorghe Mutul, ~l tuz cu 12 pargari": ibidem. Soltuzii confiscli postavul adus de negustorii din Lemberg
sub Stefan eel Mare, pentru eli era putred: Iorga, Rela f.iile cu Lembergul, p. 26; ei schlmbii banii strll.ini cu
cei ce aveau curs in Moldova: ibidem, p. 53. .
42 La carnpulung Muscel alegerea se fiicea in piatii cu strigiite: , triiiascll judetul": Kaindl,
Geschichte der Deutschen in Karpathenllinder, II, p. 397. a. lorga, Studii $i documente, Vl, p. 12, 531 ~i
VII, p. 375-376. .
43 I. Donat, Material pentru istoria Craiovei, tn ,,Arhivele Olteniei", 1934.

129
aparenta contraziditoare a ora~elor vechi , ca aceste organe auto nome nu reprezentau
ora ~ul ca teritori u, ci comunitatea omeneasd:i. Aceasta se vede li:imurit din faptul ca
In unele ora~e erau doua comunita~i distincte care conlocuiau amestecate lntre ele,
dar cu drepturi ~i organe deosebite. Astfel, Ia Suceava era comunitatea armeneasdi,
care aveau o rganizatia ei deosebita, In frunte cu voitul sau ~oltuzul armenesc ~i cei
12 pargari cu drepturi ~i venituri deosebite de ceilal!i ora~eni44. •
Pe la nga o rga ni za ~ia consiliului comunal a les de ob~tea autonoma a
targove~i lor, In epoci le cele mai vech i ale vietii de stat In Moldova, In veacul al
XV-Iea, afla m In ora~e un dub lu consiliu: sfatul eel mare ~ i eel mic, ambele
reprezentand comunitatea targovetilor ~i membrii acestor consilii se numesc In actele
slavone raifi, termen po lono- rutean care l nseamna sjetnici45. De~i avem prea putine
date asupra acestor doua consilii , dici In vremurile de mai tarziu nu sunt pomenite,
totu~i putem banui ca sfatul eel mic este consiliul restrans al ~oltuz ului ~i pargarilor,
pe cand eel mare ar reprezenta adunarea generaHi in pi a ~a targului a tuturor ora~enilor
cu drepturi, adunare care, In veacul al XV-Iea, nu se marginea probabil, ca mai tarziu,
numai Ia alegerea pargaruJui ~ i a ~ol tuzului , ci se adun a ~ i cu alt prilej, cand era sa ia
hotarari mai impo rtante.
Desigur ca ~i satele aveau In trecut un fel de autonomi c cu sfatul lor, dar pe
la nga deosebi rea constituita d e pri vi legiile speciale ora~ene~ti , trebuie sa pnem
seama ca, jur idi ce~te, comunitatea ora~eneasca avea alte rosturi decat cea sateasca.
Comunitatea ora~eneasca nu era ni ci de mo~neni, nici de ~erbi , ci o comunitate sui
generis de oameni li beri pe paman t domnesc, cu dreptul de a se stramuta chiar In tari
straine. In trebile ora~ene~ti se puneau ~i probleme de drept interna~ional , lntrucat
era vorba de legaturi cu straini care veneau cu negotul lor In ora~ sau de negustori ai
targului care mergeau in tari straine. Dupa aceea erau problemele de drept comercial:
depozite, pre~ u ri l e, vamile, tra n zac ~iile , adesea In natura. De aceea, autonomia
ora~el or nu l nsemna numai o o rgani zatie c u func~iona ri proprii, ci ~i o situatie
juridica deosebita de a restului tarii.
Am spus, lnsa, ca aceasta comunita te Iibera se afla a~ezata pe pamant
d o mnesc ~ i de aceea domn ul avea ~i el o rganel e sale in ora~. care reprezentau
drepturile mo~ierulu i. Ca in orice mo~ i e, se afla In targ o curte a stapan ului, curtea
do mneasca. Acolo statea vornicul ora~u lu i, titlu de o rigina slavona care deri va din
dvor (curte) ~i l nseamna comandantul cur{ii46. Vornicii, fie ca erau ai tarii sau ai
44 Hasdeu, Arhiva lstorieli, Il l, p. 139. lorga, Studii $i documellle, V, p. 9, Vll, p. 379 ~i XI,
p. 57. , Buletinul Comisiunii lstorice Romline", VIII , p. 72 (1669}, ,.Grigore ~oltuzul armenesc de targ de Ia
Suceava".
45 1. Bogdan, Docume/1/e/e lui Stefan eel Mare, l , p. 10-12.
46 Vomici de Ia Baia: I. Bogdan, Documellfele lui Stefa/1 eel Mare, I, p. 16-18. La Rlldllu)i, Ia
1479, j udecatll a vomicilor: ibidem. 1. p. 232. Negustorii bra~oveni aveau privilegiul de a nu li judeca)i de
vomici sau ~olluzi : ibidem, ll , p. 265. La 1452, se vede ell vomicii de targ luau vama Ia baJci impreunll cu
~ol tuzi i : I. Bogdan, Doeumellle moldovene$ti din arlrivul Bra$ovului, in .,Convorbiri Uterare", XXXJX,
p. 838. La 1741. domnul Moldovei scrie vornicului Tllrii de Jos: ..~i pe cine pune dumnealui vornic Ia targul
Barladului" (Anlonovici, Doeume/1/e btirllidene, I. p. 6). Pe Uingll vomic erau vame$ii domnului Ia targ (Ia
Roman, in 1488: I. Bogdan, Doc. Stefan eel Mare, I, p. 342). Pentru Iibera trecere a mlirfii in targ se lua
,pecetie de Ia vomic": ibidem, ll, p. 280.

130
ora~el or, erau lntotdeauna func~iuni militate, ~efii unei gamizoane. Putem defini
vornicii de ora~ ca ni~te caste/ani ai domnului , ce rezidau cu o putere armata, un rost
militar, In castelul domnesc ce forma nucleul targului. 1n Tara Romaneascli, pe Hinga
vornicul de targ, care era reprezentantul domnului, s ta tea ~i pii.rciilabul, spre
deosebire de Moldova, un funqionar ora~enesc pentru ba.Iciuri. Parcalabul de pout
din Moldova era 'inlocuit In Muntenia cu ciipitanul de judef. Parcalabul muntean lua
varna, venitul ocolului, randuia targul ~i oborul de vite47. V o rni cii l nceteaza sa
func~ioneze Ia o data pe care n-o putem fixa in cursul veacului al XVII-lea ~i sunt
i nlocuifi sau dubla~i in Moldova cu un aft fu nq io na r num it ureadnic sau namestnic,
tenneni slavi ce se traduc, primul prin dregiitor, al doilea prin loctiitor. Cel mai vechi
ureadnic cunoscut in Moldova Ia un targ este din anul 1521, Ia Vaslui48.
Ynlocuirea vornicului prin ureadni c i nseamna trecerea autorita~ii domne~ti
din ora~e de Ia regim ul militar Ia eel civi l ~i banuim ca aceasta trecere s-a facut
intr-o epocli i n care situatia militara a domniei a trecut pe planul al doilea ~i nevoile
fiscale erau mai grabnice ~i mai apasatoare.
Ureadnicul figureaza adesea alaturi de ~oltuzi ~i pargari in actele municipale
care prevad chestiuni de j udecata ~i delim itari de proprieta~i . dar repreze nta n ~ii
domniei nu se amesteca niciodata In chestiunile ce privesc judecarea ora~en il or intre
ei, coresponden~ comerciala cu alte targuri etc. Atributiile uread ni c ului erau, In
primul rand, fiscale: ei strangeau veni tul cuvenit domnului ~i vegheau Ia lncasarea lui.
Desigur ca pe vremea vornici lor ace~tia aveau ~i atributii militare In Iegatura cu paza
targ ului ~i a cuqii . Alaturi de uread ni c sHiteau ~ i a l~i funqionari domne~ti; in
pri vilegiul lui Mibai voda (coregent), fiul lui Mircea eel Batran, aveam amintiti. pe
langa vornic,jolnogul (termen unguresc,jolnogy, ad ministrator) ~i pristavu[49.
Dar dreptul domnului i n or~e nu se marginea Ia reprezentan~ii sai In cali tate
de proprietar al solului, ci el ~inea in targuri ~i scaun dejudecata. Vechea organi zatie
judecatoreasca a ~arilor noastre era comp lexa, ca de a ltfel in toata Europa
medievala. Pe de o parte, erau domeniile imune (ohabe, urice) , i n care supu~ii erau
judecati de proprietar; apoi pri vi legiati i, boieri ~i mo~neni , care in chestiuni de
proprietate de pamant erau j udecati numai de egalii lor, dupa dreptul feudal, adica de
6, 12, 24 juditori. Alaturi de judecata aceasta, cat ~i de judecata judetului ~i

47 ,.Parc31abi de ora~e. unde sunt targuri": P. P. Panaitescu, Documentele Tlfrii Rom{Jne$fi, l, p.

227, din 1451. Parc3labul lua varna domneas~ rlinduiala oborului de vite: Studii $i documellfe, V, p. 339
( Ru~ii de Vede, 1695); ,.parc31abul ~ tie varna intr-acest targ, sli nu se amestece dlpitanul": ibidem, p.
342-343. Parc3llibia de targ e cedatli Ia Campulung (Muscel) de Matei Basarab mlinlistirii de acolo, Ia
1647: Acad. Rom., doc. CLIX/4. Cf. pentru Buzllu, lorga, Studii $i documeme, V, p. 337.
48 Ureadnicii Ia Boto~i. lorga, op. cit., V, p. 284; Ia Piatra, R. Rosetti , Plfmfimu/, stlfpfinii ,fi
(liranii in Moldova. p. 137i Ia Harlliu, lorga, op. cit., VII , p. 3 14; Ia Hu~i . Melchisedec. Cronica Hu,filor , I,
p. 33; Ia Barlad, Iorga, op. cit., VI, p. 15, 138, 259; Ia Targul Frumos, Hasdeu, Arhiva Istoriclf, Ul, p. 13; Ia
Baia, lorga, op. cit., Vll, p. 117; Ia Vaslui (1521), Costlichescu, Documeme moldovelfe,ft i de Ia Stefiini(lf
vodl!, p. 2'i!:l.
49 P. P. Panaitescu. Documentele Tlfrii Romane,fti, I, p. 103.

131
pargarilor din targuri, exista ~i judecata domneasc!, nu, cum s-a spus adesea gre~it, ca
o instan~li superioarli, ci ca o jurisdic~ie care coexista allituri de celelalte.-
Caracteristica juridica a Evului Mediu este coexisten~ in acee~i tara a mai mul tor
drepturi independente unul de celalalt, cu juri sdic~ii deosebite. Domnul judedi In
divan sau sfatul domnesc, avea ~i judecata arribulantli a judecadlor care mergeau ·din
sat In sat ~i a poi judecatorii stabili de Ia ora~e. ~tefan ·eel Mare aminte~te, de pildli,
de un caz care se judecli Ia judecatorii no~tri din orQ.$ul Dorohoi50. A~adar, erau
judecatori permanenti ~i stabili , cu scaun de judecatli In ora~e. E de precizat eli
ace~ti judeclitori l~i aveau sediul in o~. dar nu erau ai pra~ului, judecau pe oamenii
din sate le din ~inut, nu pe orli~eni, care depindeau de jurisdictia lor autonomli.
Aceste scaune de judecatli domneascli In ora~e dispar, insli, in epoca decliderii
o~elor, ill veacul a1 XVII-lea.
Dar nu numai judeclitorii domnului i~ i aveau sediul in ora~, . ci ~i alp
reprezentanti ai autoritlitii centrale in re~edin~ele de tinut sau judet, ca ~efi ai
administratiei judetene, am zice azi -prefecti, care in Moldova se numeau pdrcatabi
(cuvantul pdrcalab derivli, prin mijlocirea unui cuvant unguresc, din germanul
Burggraf), ~i in Tara Romaneascli se numea capitan de judef. De observat eli In toate
tlirile apusene ~i catolice, ca ~i 1n Polonia ~i Ungaria, ~efii tinuturilor se numeau
capitanel,(s; avem a face, ca ~i in cazul parcala bului , cu un titlu de influentli
apuseanli. Dupli cum se vede din sensu! acestor titluri, atat plrcli.labul (de Ia o vreme
au fost cite doi, unul pentru cetate, altul pentru tinut), cat ~i ciipitanul au atribu!ii
militare. Dadi in targ sau allituri de targ este o cetate domneascli (ca Ia Neamt, de
pikili), ea este sub paza parclilabului. Cu toate eli el stli in ora~ ~i are in paza sa
cetatea, ce nu trebuie confundatli cu curtea din targ, o a~ezare neintliritli, parcli.labul
nu avea autoritate asupra targului ~i a mo~iei lui. Autoritatea lui, ca ~i a clipitanului
muntean, mcepea numai acolo unde inceta teritoriul o~ul ui' ~i incepea tinutul. Nu o
data, In actele vechl se aratli eli In cazurile privitoare Ia targ ~i Ia satele ocolului,
parcli.labul n-are a se amesteca, ,pentru di acel sat merge cu ocolul, nu cu tinutuJ"51.
Parcalabul era, deci, un prefect al tinutului rural, nu al capitalei urbane a acestui tinut,
In care se afla totu~i re~edinta lui. Credem eli explicatia acestui fapt, care pare
paradoxa!, stli In aceea eli pardilabul depnea In ora~ cetatea de paza a tinutului, Joe
de refugi u In caz de primejdie pentru taranii care fugeau din campiile deschise
nlivlilitorilo r.
Rezulta din aceastli expunere eli ora~ele vechi romane~ti erau comunitli~i
autonome. Domnul era proprletarul solului , dar comunitatea nu era formatli djn ~erbii
lui , ca acelea a~ezate pe plimantul boierilor ~ i mlinlistirilor. Comunitatea
orli~eneasca era Iibera ~i autonomli ill virtutea unui privilegiu scris sau recunoscut
tacit, care fixa libertlitile ora~ene~ti ~i gradullor de autonomie politicli.

50 I. Bogdan, Documentele lui Stefan eel Mare, l, p. 29. Pentru Ba~u. ibidem, p. 30. Pentru
Roman, ibidem, p. I 0. a . alti jude~ tori de targuri, ibidem, I, p. 9, 29, 159, 166, 431.
51 N. Jorga, St/ldii $i documente, VI, p. 213 ~i VU. p. 91 ~i 373; Hasdeu, Arhiva JstoriclJ., Ul , p.
14; I. Bianu, Docwnente romdne$1i, p. 36; D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 12. , Par~labul ingrije ~te
de administra!ia linutului".

132
 /
/
Privilegiile ora$elor. In Ev ul Mediu, libertatile erau pri vilegiate, aclicli se
dlideau In marginile unui privilegiu, fie di se numea diploma, uric sau hrisov. Si
libertlitile orli~ene~ti nu se pot concepe flirli privilegiu ~i se ~tie eli In Apus, dind
era vorba de ora~e. actul lor de libertate se numea charta (In fran~uze-\)te, charte).
Ora~ul liber se bazeazli pe privilegiu; ca ~i nobilul, orli~eanul e un privilegiat ~i prin
aceasta se deosebe~te mai llimurit ora~ul Evului Mediu de eel antic.
Privilegii pentru ora~e care sli fixeze drepturile ~i lndatoririle comunitlitii
fatli de domnie existli ~i In Moldova ~i Tara Ro maneascli. Panli acum n-au fast
analizate lntr-un studiu comparativ; nici publicate lmpreunli. Cel mai vechi privilegiu
de ora~ pentru Tara Romaneascli e al lui Mihai voievod, fiul lui Mircea eel Blitran,
pentru CampuJung, care nu s-a plistrat decat In confirmarea ~omnilor urmlitori, ce
repetli textul actului primitiv. Privilegiul CampulunguJui, adaus ~i modificat In secolul
al XVII-Iea, a fast apoi slipat in piatrli ~i a~ezat In piara publica. El nume~te pe
orli~eni ,mo~teni din ora~" ~i cuprinde scutirile de impozite (~i de glileti de grau,
deci orli~enii erau ~i agricultori) ~i de slujba domneascli, orice ar vinde sau ar
cumpara. Proprietliple targovetilor, case sau Joe In mo~ia targului, sli nu li se ia Ia
moarte, ci sli rlimaie urma~il or. Domnul se obligli sli nu daru iascli boierilor din
mo~ia targului, dar targovetii nu pot vinde aceste locuri unor oameni strliin i de
comunitate. ,Legea ~i judecata lor sa fie stlitlitoare", adicli defin itivli, tara a putea fi
casatli de ~te scaune de judecata. Ocolul ora~ului cuprindea munti ~i plaiuri ,de
ba~tina... din mo~i stramo~i. .. de Ia lntemeierea ora~ului"52.
AI doilea privilegiu cunoscut este eel dat de Dan II, Ia 1425, prin care acordli
locuitorilor din Targovi~te dreptul de a face negot In toatli tara, panli Ia Severin
pllitind varna numai in ora~ul lor, cu un tarif redus pentru mlirfurile orientale (piper,
~ofran), slise~ti (fier) ~i interne (ceara)53.
Stefan eel Mare concede ora~elor Barlad ~i Vaslui cite un privilegiu in anii
1491 ~i 1495. In privilegiuJ Vasluiului, domnul constituie prin cumplirlituri din averea
sa ocolul ora~ulu i: , Am lipit toate aceste de mai sus numitele sate ~i sili ~te catre
targul nostru Vasluiul, sa fie do mniei mele uric cu tot venitul ~i fiilor domniei mele ~i
nepotilor, strlinepotilor, prestrlinepoti lor". Apoi ,am miluit ~oltuzii ~i pargarii ~i
oamenii din Vaslui", sli nu plateascli varna in ora~ pentru negotul lo r, afarli de cei ce
aduc pe~te in targ (un pe~te Ia maja). Se pun apoi hotarele targului. La Barlad, Stefan
declarli di ~oltuzii , pargarii , targovetii ~i saracii din satele ce se tin de targ 1-au rugat
sa delimiteze botarul ce din veacuri se tine de ora~. ceea ce ~i face. Domnullntlire~te
,obiceiul lor eel vechi", ca cei ce trliiesc In Barlad sa nu plliteascli varna cea mica,
afarli de cei ce aduc pe~te, un pe~te de maja54.
De~i . cum am vlizut, privilegiile municipale au existat Ia no i intocmai cain
apusul ~i centrul Europei, nu putem spune eli cele scrise erau regule generate, eli
adicli toate ora~ele noastre erau privilegiate cu acte scrise. Binelnteles di unele acte

52 ,.Magazin istoric pentru Dacia", V, p..33 1 ~i unn., p. 334 ~i urm.

53 P. P. Panaitescu, Documentele Tl1rii Romline$fi, l. p. 131- 132.
54 Pentru Vas1ui, I. Bogdan, Documentele lui Stefan eel Mare. I, p. 476-485; pentru Barlad,
ibidem, n. p. 62-68.

133
s-au pierdut, dar raman, desigur, multe ora~e fara privilegiu. Aceasta l nseamna ca
acele ora~e nu se bucura de anume scutiri , de anume venituri, ca vamile ce erau
concedate celor privilegiate. Dar ~i acestea aveau sfatul lor de jude{ ~i pargari, al~i
cu drept de adminis tra~i e ~i judecata, ven iturile lor, dreptul Ia o zi de targ ~i Ia
iarmarocul anual, folosinta ocolului. Totul se pelrecea ca ~i cum ar fi existat, pe langa
privilegiile scrise ~i un drept, un obicei ora~enesc nescris, ab antiquo, care, de fapt,
era ~i el un privilegiu. Erau, i ntocmai caIn proprietatea boiereasca ~i mo~neneasca,
ora~e cu hrisov ~i al tele farii, dar cu drept nescris.
Libertatile ~i drepturile ora~ene~ti , scri se sau consuetudinare, se pot rezuma
In felul urmator: ca ~i in Apus, targovetii din principate fo rmau o comunitate
pri vilegiata ~i i n acela~i timp inchisa. Nici un strai n nu se putea a~eza In ora~ ca
t1hgoveL fa ra voia municipalitapi, uneori ~i a domnului . A stfel, Matei Basarab
hotara~te, Ia 1633, ca toti cei statornici ~i Ia Campulung, de Ia 1612 l ncoace, ,sa fie
du~i Ia urma lor de unde sunt", dar concede ca cei care au apucat birul fn ora$ul
Campulung mai lnainte, sa fie primiti de acum ca ora~eni55.
0 comunitate ora~eneasca este aceea care are drept sa tie rarg, adica loc de
ad unare pentru negot, de aceea ~i identitatea termenului tiirg, care In limba noastra
arata atat ora~ul, cat ~i locul de ad unare al nego{ul ui (d.e. targul de vite). Negotul era
de doua feluri: permanent, din targul ora~ului cu priivalii , ~i periodic, Ia balciuri sau
iarmaroace. Targuri anuale erau ~i Ia unele sate mari, dar ora~ul mai avea ~i targul
siiprlimiinal, ziua targului, fixata prin ordin do mnesc. Astfel, Urlatii, In secolul al
XVII-lea, Ploie~tii , Ia 1600; targurile boiere~ti Filipe~tii ~i Magurenii devin rarguri
cand domnia le fixeaza ziua de targ56. Erau ~i privilegii domne~ti de schimbare a zi/ei
de u1rg. La 1673 martie 30, ~tefan Petriceicu lmputernice~te pe Teodosie, episcop de
Roman, sa schimbe ziua de targ ce se face In Roman, In loc de duminica, maqi sau
miercuri57. Comertu l era lngad uit numai Ia pravalii ~i Ia targ: ,cei ce fac targ pe
ascuns pe Ia casele lor" urmau sa fie amendati58.
Pe langa pri vilegi ul de targ, ora~ ul avea, ca urmare a acestuia ~i dreptul de
vamli. Vamile, In trecutul nostru, se percepeau In primul rand Ia ora~e. cele de Ia
granite sau vad uri erau de mica importanta. Varna era a domnului, dar era de do ua
feluri, cea mare ~i cea midi. Ul tima se platea Ia lrecerea pe teritoriul ora~ului , cea
mare era varna de targ Ia desfacerea inarfurilor, ce se platea de ditre cumparator,
bineln~el es in natura. Trebui e sa observam ca sistemul vamal medieval era tocmai
inversul celui contemporan, inteiT!eia t pe me rcantilis m ~i protectioni sm. In Ev ul
Mediu se pHitea varna pentru export, iar pentru import foarte pu~in sau deloc; de
asemenea, platea vama mare marfa de tranzit. Dupa concep~ ia economica a vremii,
negustorii straini ce aduc marfa folosi toare trebuie lncurajati; dadi au, l nsa, nevoie

55 Aricescu.lstoria Climpulungului. l, p. 176.

56 G. Zagorit, Tcirguri $i ora:fe intre Bu:JJu, Tiirgovi$Te :fi Bucure$Ti, in ,,Anuarul Seminarului
de Geografie", 1915. p. 277 si urm.
57 Acad. Rom., doc. LX1189.
581orga, Swdii $i documellle, VL, p. 337, 1a Buzl!u si Riimnicul Slirat ( 1695).

134
de marfurile noastre, sa plateasca spre a le avea. Marfuril e d e tranzit ad use din ta ri
departate erau obiecte prepoase, pentru care se putea plati mai mu]t59. Am aratat cu
alt prilej ca cele mai vechi va mi se pla tea u In natura sub fo rm a tri cessimei (a
treizecea parte), dar Inca din vremea lui Mircea eel Batran se trece Ia varna in bani,
care a fost venitul principal al domnilor i n veacul al XV-Iea60. Venitul vamilor era
i mpa rtit intre do mn ~ i comuni tatea Hirgovetil or, eel putin Ia targurile pri vilegia te;
anume, domnul lua varna cea mare (a targului perma nent ~i a balciului }, targovetii
luau pe cea mica. de tranzit, de~i sunt cazuri cand aceasta este concedata unei
ma nas tiri61.
Ca o u rmare a s is te mului vamilor Ia ora ~e era ~i faptul, nein scri s in
privilegiile ora~ene~ti , dar care se vede din tratatele comerciale: obli gatia negustoril or
strai ni de a trece pe un anume drum, neputand evita ora~el e in care se pHHea varna;
obliga(ia drumului este una din tem eliile comertului medieval. Cealalta temel ie,
drepLUI de depozit (Stappe/recht), dreptul unor ora~e de a monopo liza comertul unor
a nume prod use. facea pe o rice negustor ce venea cu acele produse in ta ra sa se
opreasca lntr-un a num e ora~ ~i sa vanda acolo marfa; mai departe nu putea trece ~i
daca-i ramanea marf~. e ra nevoi t s-o depuie in magazinul or~ului , de unde o vindeau
mai departe localnic ii sa u venea u s-o caute neg usto rii din alte parti. S ibiul ~i
Bra~ov ul i n Ardeal, Lembergul i n Po loni a aveau drept de depozit concedat de regii
respectivi, pentru marfurile aduse di n Tarile Romane~ti. La noi nu exista , lnsa, acest
privi legi u ora~e nesc, a~a de rasp a ndit in toata Eu ropa; tara noastra practica
comertul liber ~i cauta, ca 0 ta ra saraca in produse fabricate, sa atraga negustori
st raini. Singur Neagoe Basarab stabile~ te, Ia 1519, drept de depozit pentru Campulung
~i Targovi~te, ca represalii pentru ca negustorii lui nu e rau Hisati in Ardeal sa treaca
peste Bra~ov ~i Sibiu pana Ia C luj ~i Oradea62.
B i neinteles ca i n t re pri v i legi i I e o ra~e ne~ti t reb u ie socoti t ~ i eel d e-
admi nistratie ~i j ud ecata pro prie, de ca re a m vorbi t; ele cons titui a u princi piul
auto nomiei ora~ene~ti , ia r hotarnica mo~iei targului ingaduie folosinta acestei m o~i i
domne~ti de catre tiirgoveti63. Dreptul unor negustori ai unui anume ora~ de a negocia
i n alte targuri , Hira a plati va rn a, l-am intaln it in privilegiul lui Dan II pe ntru
ta rgov i ~ teni. l n sfar~it , pri v ileg iul d o mnesc fixea za lnd ato ririle fisca le ale
targoveti lo r, peste care funqionarii domne~ti nu puteau trece, acordandu-se scutiri ce
difereau dupa ora~e. Catastiful de d ajde al ora~ului Gala\i , din 1683, arata c um se
distribuia cis/a ora~ului pe atunci ; ora~ul era impartit i n cerc uri fi scale ce corespund

59 tn Condica lui Constantin Mavrocordat, i ntrebare Ia un recensll.mfint: ..vll.mile Ia ce tfirguri

sunt?": lorga, Studii $i documellle, V I, p. 235; .,varna Ia po qile cetli!ilor": I. Bogdan. Documelllele lui
Stefan eel Mare, I, p. 144; .,varna cea micli ~i mare": ibidem, ll, p. 68.
60 P. P. Panaitescu, Mircea eel Batriin. p. 96.
6l I. Nistor, Das moldauische Zollwessen im 15. und 16. Jahrhundert, Leipzig, 1912, extras din
.,Jahrbuch fUr Gesetzgebung·•.
62 P. P. Panaitescu, Mircea eel Balriin. p. 94-95.
63 Folosin!a era in comun. afarll. de vii ~i de case care erau folosite individual de tfirgoveJi, ~i
aceste proprietliJi, domnii, in caz de expropriere. trebuiau sll. le cumpere: cf. I. Bogdan. op. cit., I, p. 149-
151 ~i 429; fl. p. 146; G. Popovici, op. cit., p. 1017.

135
 cu straturi sociale: armata, caHira~ii cu un vlHaf, targul cu negustorii, funqionarii ,
adica diacii ~i slugile parcalabilor, deosebit apoi, popii ~i !aranii din ocolul
tfugului64.
Chiria ce se platea domnului pentru case ~i pravalii In targ constituia
camana ~i bevnenul. tn privilegiul lui Antonie Ruset din 1676 se scutesc de camana
mare ~i mica ~i bevnen o pivni!3 ~i o dugheana a Mitropoliei In la~i . In Uli~a
Noua; ordinul e dat camanadlor ~i bevn1inarilor65.
Acestea ar fi, pe temeiul starii de fapt, privilegiile ora~elor noastre In trecut,
dar trebuie sa mai vorbim de doua alte asl?ecle, care arata suzeranitatea politica a
ora~elor de tip apusean, ~i care In aparen~ Iipsesc Ia noi. E vorba de dreptul de a bate
moneta ~i de a ridica oaste proprie, care arata In cazul comunelor apusene ca, In
realitate, sunt state separate.
A tat ora~ele antice cat ~i cele medievale au batut adesea moneta, dar nu este
un caz general; Lembergul, Bistri~a. Sibiul, vecine cu Principatele Romane, s-au
mul~umit cu moneta regelui respectiv, a~a ca nu e de mirare ca nici targurile noastre
mai sarace nu au avut nici ele acest drept. Totu~i . avem un caz exceptional ai unui
ora~ moldovenesc din Evul Mediu, care a batut moneta; este vorba de Cetatea Alba,
emporiul unui comeq interna~ional, unde veneau negustori italieni, armeni ~i poloni.
In sapaturile executate acolo s-a aflat o moneta de argint cu inscriptie slavona a
ora~ului, datand din mijlocul veacului ai XV-Iea66.
In ce prive~te oastea, fire~te ca ea era a ·~arii, a domnului, dar In sens feudal
aceasta nu lnseamna prea mutt. Domnul era comandantul suprem a! o~tirii, dar ea era
constituita din cete separate ale curtii, boieril or ~i targuritor67. Acestea din urma erau,
ca numar ~ i ca oaste de ~oc, cele mai importante din toate, caci centrele urbane

-- reprezentau aglomera~ii mai mari de oameni, mai Ia lndemana domnului In caz.de

primejdie, erau pe mo~ia dornnului, deci sub mana lui. S-a dovedit ca atat In vremea
lui ~tefan eel Mare, paoli ~i In veac~;~I al XVII- lea, cetele targurilor erau chemate lntai
~i astfel se explica de ce armenii, targoveti prin excelen~. au jucat un rol de prim
plan In o~ti le n:arelui domn. Angiolello, secretarul sultanului Mahomed II, afinna ca
o mare parte din oastea lui ~tefan eel Mare care a luptat cu tu(cii era formata din
armeni68. Cand se apropie du~manul, Vasile Lupu ,striga targul In dobanda", adica
fara solda, numai pe temeiul prnzii69. Satele, afara de cele de curteni, erau strigate
numai Ia oastea cea mare, ridicare In masa, numai in al treilea rand, dupa curteni ~i
targove~i. Cum erau organizate aceste cete ale targurilor, nu ~tim; este probabil ca au
existat cai ~ i care pentru transportul trupelor. Caii ora~elor sunt pomeniti In dife rite

64 Iorga, Studii $i documente. XVI, p. 223 ~i urm.

65 Acad. Rom., doc. LXXVII/ 143. a . obligatiile fiscale ale o~enilor din Ramnicul Va!cea:
Iorga, Studii $i documente, X, p. 13.
66 Paul Nicorescu, Monete moldovene~ti din Cetatea Albll, Ja~i. 1943.
67 I. Bogdan, Documelllul Ra;;enilor din 1484 ~i organiz.area armatei moldovene in secolul a/
XV-Iea. ,,Analele A cad. Rom." , Mem. Sect- lsl, ser. II, XXV, 1908, p. 36 I - 441.
68 Donato da Lezze, Historia Turchesca, ed. I. Ursu, p. 89.
69 Miron Costin, Letopiseful TiJrii Moldovei, ed. P. P. Panaitescu, p. 124.

136
 aete muntene din veaeul al XY-I~a. , Hergheliile·· targului pa~teau pe mo~iile din
ocoJ70. ,Carele de oaste" fikute de targovetii din Piatra Neamtului , cu prilejul
expedi~ei lui Dabija vodli (1664) In aj utorul turcilo r lmpotriva imperialilor, sunt
mentionate In mai multe aete71 . Oastea nu era permaneota, deci nu putea fi nici In
oJ;a~e. afarli de anume strliji ale targului, peotru siguranta. In specialla balciuri. Dar
fapttrl eli existau eete ale targurilor, eele dintai ebemate, lnseamoli eli 'in ora~e se aflau
permanent anume depozite, cai ~i o organizare pentru cazuri de nevoie. In fruntea ei
era, desigur, In vremea mai vecbe, vornieul ora~ului, func~ionar militar, dar dupli
lnllHurarea lui , ·e posibil ca autorWitile municipale sa fi asumat mlicar sarcina
ridicarii osta~ilor, daca nu ~i comanda. lntr-un hrisov al l':li Ili.e voda (1432), e vorha
de un sat care e , atarnator de steagul de Ia Tutova"12; erau, deci, centre militare
permanente, steaguri In o~.
A ~adar, de~i nu putem vorbi de oastea ora~elor, avem o oaste separata
orli~eneasca ·in Moldova ~i In Tara Romaneascli.
Organiza~a privilegiatli a ora~elor romane~ti vechi este, cum vom vedea 'in
paragraful urmator, asemanatoare cu cea din Europa. Desigur eli dreptul nescri s,
dupa care judecau magistra~i orli~ene ~ti , era de o rigine !ocala; domnii tarii nu dau
amlinunte asupra acestui cod de legi In privi legiile lo r, e deci vorba de un obicei al
pamant1,1lui special pentru ora~e. dupa datina cliruia se calauzeau ~oltuzii ~i j~detii
din targurile romane~ti , poate cu amintiri ale obiceiurilor slise~ti ~i armene~ti , aduse
In tara de targove~i de aceste neamuri stabili~ In ora~ele noastre. N. lorga a afirmat
In mai multe randuri eli dreptul ora~elor moldovene~ti era dreptul de-r-.fagdeburg,
adica ·un d rept codificat al acestui ora~ german, imitat ea un model de alte ora~e
· germane ~i polone (d.e. Lembergul). Temeiul acestei pareri ar fi afirmapa aceluia~i
autor eli ora~ele moldovene~ti ar fi fost lntemeiate ~i chiar organizate de germani
veniti din Polonia73. Se ~tie caIn Polonia municipalitlitile au adus In arhivele lor
eodic~le de Magdeburg, iar In unel e cazuri grele de judecata se cerea avizul
municipalita~i acestui' ora~ german, ca o autoritate juridica74. Totu~i . Ia noi nu
constatlim ceva asemlinator, nici codicele de Magdeburg citit de cinsti~ii negustori de
Ia Barlad sau de Ia Ia~i . nici apel pana Ia lndeplirtatele maluri ale Elbei ~i nki c hiar
privilegii o~ene~ti copiate dupa formule diplomatice ale celor germane75. De aceea
afirmam eli dreptul de Magdeburg nu flicea parte din privilegiile o~elor noastre; nu
e pomenit, de altfel, In nici unul din privilegiile pe care le cunoa~tem. Existenta unui
consiliu 'de 12 pargari ~i un ~ltuz eu titlu german nu este suficient pentru a constata

70 lorga, Studii $i documenle, VI, p. 264. .,Cal de oaste" pllitit de orn~enii d e Ia Arge~ Ia 1709:
Acad. Rom., doc. LXXIX/163. Cal ul datorat de tirgovi~teni sub Mircea eel Blitriin: P. P. Panaitescu,
Documemele Tl1rii Romliue$1i, I, p. 108.
7 1 Actele mlinlistirii Agapia, Istratie Dabija, din 1665, luna lipse~te, inediL
72 P. P. Panaitescu, Mircea eel Biitrlin, p. 129.
73 N. Iorga, Geschichte des rumanisclum Volkes, l , p. 189.
74 1. PtaSn.ik, Obywatelstwo miejskie w dawnej Polsce, in .,Przeglad Warszawski", l, 1921, p. 145.
75 Textul german al privilegiului de drept de Magdeburg ~i Breslau din aool 126•1 (In limba
gerrnanli} Ia Altmann und Bernheim, Ausgewlilte Urkunden zur Verfassungsgeschichte Deutschlar~ds i11
Mitlelalter, Berlin, 1895, p. 377-385.

137
mode lul Magdeburgului ; ei fiinteaza ~ i In multe a lte ora~e germane, polone ~i
sase~ti , care nu a u nici o legatura c u ora~ul Magdeburg. Conchidem, deci, ca lntre
pri vi legiile ora~ene~ti de Ia no i, a~a c um le-arn a nali zat In prezentul paragraf, nu
figureaza ~i concederea acestui drept

Organizarea ora$elor rom1ine$ti fafa de cele apusene. Din cele spuse mai
sus ne putem face o idee destul de co mpleta asupra o rganizarii ~i statutul ui juridical
vechilor o ra ~e romane~ ti , ca sa putem pune acum pro blema integrarii institutiei
romane~ti In cadrul general al institutiei medievale a ora~elorln Europa.
Ora~ele era u, In tot continentul central ~ i apusean, comunitati libere, fundate
pe mo~i i regale; li bertatea lor este asigurata printr-un privilegiu dat de proprietar care
specifica ve nitu rile ce i se c uvi n, pas treaza un castelan al s au In o ra~. iar
comunita tea este o republica, guvernata prin reprezentanti al e~i pe un timp limitat.
Libertati le comunei s e lntemeiaza pe dreptul de a tine ta rg perma nent sa u
saptamanal, de a protej a comertul sa u industria !ocala prin mas uri Speciale,
exercitand o politica de dirijare a economiei prin fixarea preturilor ~i a dreptului de a
exercita comertul ~ i meseriile. Aceste caracteri stici euro pene se aplica, daca luam In
seama cele de mai sus, ~i comunelo r rom fme~ti.
Desigur ca, In marginile acestei institutii c u caracterele ei generale, exista u
dife rite tipuri, datorate condi!iilor locale. Yntocmai precum feudalitatea s-a lntins peste
toata Europa ca o consecinta a a utarniei vie tii agricole, to t astfel, c rea rea comunelor
libere se datore ~ te reluarii come rtului ~i ridi carii unci clase de negustori, ce aveau
nevoie de libertatea pe care n-o gaseau In regimul dominial precum ~ i de asigurarea
ma rfuril o r, ce ·nu se putea pretinde In ca mpiile deschise. Cum, insa, come rcian!-ii
c irc ulau ~i aveau legatu ri depa rtate, fo rmele de viata comunala sunt apro piate ~i
c hi a r identice In diferite tari , da r o riginea institutie i sta to t In identi tatea nevoii
economice76.
Tipul de comune eel mai bine c unoscut din pricina unirii armonioase a
activi tatii comerciale cu cea industriaHi este eel namand77. Ora~ele fla mande Bruges,
Gand , Ypres, St. Orner, Tournai , Louvain etc. erau comunitati libere ridi cate ~i
lmbogatite din pricina co me rtului postav uril o r fabricate In aceas ta regiune.
Comunelc e ra u a~ezate In specia l pe mo~ iile ducelui de Flandra (Liege, pe a
episcopului local) ~ i pro prietarul solului exercita autoritatea sa prin castelanii lui , care
stateau In castelul din ora~. De Ia o vreme, In secolul al XIII-Iea, castelanii au fost
lnlocuiti cu funqionari civi li , bailli, care se mul~umeau c u ridi carea drepturi lor
fiscale ale seniorului. Puterea acestuia se exercita, lnsa, ~i prin judecatorii care tineau
scaun de judecata In ora~ ~i colaborau cu reprezentantii comunita pi. Aceasta era
autonoma ~i reprezentata pri n consili ul eel or 12 scabini (eschevins), lnlocuiti din
veacul al XV IT-lea cu jura{i. a l e~i ~i ei, ca ~ i cei dintai, pe timp de un an. Puterea lor
se exercita pe Hiram administrativ, fiscal, juridic, In marginile unui drept ora~enesc.

76 H. N. Pirenne, Les villes du Moyen Age, essai d'Justoire economique et sociale, Bruxelles,
1927, in 8", 203 p.
77 Pentru aceste amlinunte, H. Pirenne, Les anciennes democralies des Pays-Bas, Paris. 19 10.

138
 Tot ei puteau ridica cetele armate ale treslelor ~i luau masuri pentru functionarea
tftrgului , a meseriilor ~i comertului. Aceste drepturi erau asigurate printr-un privilegiu
scris (chart?i), concedat de senio r.
A~adar, chiar numele reprezentan~il or este identic cu eel de Ia noi Qurati), ca
·~i numarul lor ( 12). ldentita tea aceasta lnceteaza, lnsa, dind cercetam conditiile
generate de viata econo mica. Un targ mo ldo vean sa u muntean medieval era
lnconj urat cu un ocol agricol, era, In parte, un sat mare de plugari ; un ora~ flamand era
l nchis Tntre ziduri; pe langa comert, popula~ia se oc upa cu industria ~i breslele lui de
meseria~i produceau pentru toata Europa. Comertul ora~elor flamande era consecin~
industriei locale a postavuril o r , a t celo r ro mane~ti era consecinta produselor
teritoriului rural (vitele) ~ i a tranzitului, fapte asupra carora urmeaza sa tratam In cele
urm a toare. Ne multumim, deocamdata, sa constatam identitatea fo rm e lor de
organi zare a comunelor libere Ia doua capete o puse ale Europei medievale.
AI doilea tip caracteristic de comuna medievala este eel italienesc78. Ora~el e
italiene s-au format, ca ~i cele flamande, din sate pri vilegiate cu drept de ta rg pe
mo ~ iil e du c il o r ~ i senioril o r, dar ac i, din cauza marelui comeq oriental, se
acu mul eaza mari bogatii ~i o ra ~e nii pot rascumpara drep turile seni o rilor,
Tnliiturand orice amestec al proprietarilor solului Tn conducerea lor. fn cur-B.nd, Tnsa, se
formeaza o aristocratic a negusto ri lor, patriciatul comunal, care guverneaza o ligarhic
o ra~ul (d.e. fami lia Medici s Ia Florenta, nobilimea venetiana), ora~e le devin
adevarate state, cu mo ~ ii inti nse Tn jurul lor , cu independenta to tal a. Mo nete le
ora~e l o r italiene s unt cele mai pretuite In Europa (jlorinul Flo rentei ~i ducatul
ve netian), peotru ca au baza cea mai solida. Aceste ora~e au armate, care due
razboa ie lntre ele ~i flote de razboi ~i de comert. Conducerea comunitatilor era
Tncredin~ata tot unor reprezentanti ale~i , care se numeau Ia origine boni homines,
oameni buni ; Ia 108 1, doisprezece oameni buni conduc A o ren~, ale ~i pe un an. Dar,
In curand, dezvoltarea complexa a vietii ora~ene~ ti cere o conducere mai numeroasa,
cu impar~irea atribu(iilor. ~efii ora~elor se numeau podesta, alaturi de care statea, Ia
Aorenta , un capitan al poporului, iar consi liile sunt mai multe In fiecare ora~. Ca Tn
toate tarile, ~i In ltalia li bertatile ora~elor sunt lntemeiate pe privilegii scrise. Astfel ,
Ia 1234, charta Perugiei este gravata pe piatra In centrul ora~ului, lntocmai ca mai
tftrziu Ia Campulung, In Tara Romaneasca.
Fire~ te ca dezvoltarea uimitoare a republi cilo r ora~ene~ti In ltalia nu se
potrive~te cu viata saraca de Ia noi, dar Ia origioa apar baze comune ale institutiei.
Modelul de comparatie eel mai apro piat de ora~ele noastre trebuie cautat in
~rile veci ne, cu care am avut relatii directe: ora~ele sase~ti ~i cele din Polo nia.
La sa~i79, o ra~e le avea u In jurul lor sate dependente , ca, d e pilda,
Sighi~oara-satul Valcan, Sibiul cu a~a-nurnitul Hermannstadter Gau, olatul cu sate al
B~ov ului. Aceste teritorii nu depindeau numai juridic de ora~e. ci erau considerate

78 G. Volpe, Medio Evo italiano, R oren{a, 1929; J. Luchaire, Les democraties italieiUzes, Paris,
1920.
79 G. Miiller, Die siebenbiirgisclz-sii.chsischen Stuhle und Disrrikre. Sibiu, 1939; G. Teutsch,
Geschichte der siebenbiirgischen Sachsen. I, p. 81-106, 106- 123.

139
proprietll.ple lor, comunitatea lncasa veniturile mo~iilor. Dar ora~ele se aflau pe
pamti.ntul craiesc (fundus regius); erau, deci, co munitll.ti autonome a~ezate pe
domeniul regal unguresc. Regele avea In ora~ reprezentantul sll.u cu drept de judecatll.:
j udele regal. Datoriile ora~elor sll.se~ti fatll. de rege erau cuprinse tntr-un pri vi legiu
genera l, celebra hula de aur (Goldener Freibriej) , In care se asigura autonorrua
ora~elor In schimbul unui cens de 500 mll.rci de argint anual , , Martinszi ns" (se lncasa
Ia Sf. Martin), apoi recrutarea a 500 de osta~i pentru oastea regalll.., aprovizionati ~i
lmbrll.cati pe socoteala ora~elor80. Regele ungur a dezJipit nu o data sate din ocoaJele
ora~elo r sll.se~Li, dll.ruindu-le nobililor unguri; astfel, Carol Robert dll.rui unor nobili
satul Biserica Albll. al Si ghi ~oarei ~i chlar Media~ul lntreg, voievodului Ladislau aJ
ArdeaJuJuj81. Reprezentantii comunitll.tii aulonome erau Biirgermeisterul. Richter-ul
Uudetul) ~ i un consiliu de 12 cetll.teni , Burger. Numai Ia Bi strita ~i In nordul
Ardealului primarul se numea Schultheis. Atributiile lor erau adrrunistrative, fiscale ~i
juri dice.
Este clar ca aceastll. organizatie a fost imitatll. 1n ora~ele din Moldova ~i
Tara Romaneasdi, cu ocolul , dubl a ad ministrare, a~ezarea pe pamant domnesc,
obligatiile hscale ~i militare ale comunitll.tii autonome fatll. de stapanire, consiliul
de 12 cetll.teni, numirile de Burger (pti.rgari), Richter ljudef). De observat chiar, ca
deosebirea de titlu lntre ~eful comunitll.pi mo ldovene~ti ~i a celei din Muntenia,judf7f
~i ~oltuz. corespunde cu deosebirea dintre organiza!ia sa~ilor din sudul ArdeaJului, 1n
relatii cu Tara Romaneascll., unde aJlll.m pe judef ~i a eelor din nord, Ia Bistrita, 1n
relatii cu Mo ldqva, unde functiona ~oltuzul. Aceastll. nuantll. nu mai lasll. nici o
indoiala ell. forma organizarii ora~elor din Principatele Romane este o inraurire a celei
sase~ti , ea lnsa~i o imitatie dupa cea flamanda ~i renana.
Dar ~i aci avem de fll.cut .distinctia de care am vo rbit cu prilejul ora~elor
flamande: ora~ele sase~Li era u centre de industrie localll. (unelte ~i arme), c u
importante bresle care construisera cu cheltuiala lor ziduri de piatra cu turnuri ce
inconjurau tonargul. Palisadele de lemn ale targurilor noastre; aspectul lor in parte
agricol aratll. nu o forma de viata deosebitll., ci, mai degraba, o treapta mai sll.racll..,
inferioara din punct de vedere economic, a viepi ora~ene~ti.
Adll.ugam di ~i In Polonia erau ora~e germane pe teritoriul regal , cu ocoaJe
In jur. Vechile centre de coloni~ti ora~eni germani din Craoovia ~i Liov se formasera
cu prilejul patrunderii elementului german urban In estul ~i sud-estul Europei, adica in
veac urile XII-XIII. Gores po ndenta oficialll. ~i cartile ora~elor erau scri se In
nemte~te i n-epoca cea mai veche. Organizarea ora~elor era asem~atoare cu cea de
pretutindeni: cu dubla autoritate a regelui ~i a comunei autonome. ~i aci regele aJipea
sate Ia ocoalele ora~elor. La 1370, ducele Bolesiav aJ Mazoviei aJipe~te jumatate de
sat Ia ocolul ora~ului Kazimierz sau, dimpotrivll.., sunt Ca.zuri cand dll.ruie~te nobililor
din satele dependente de ora~e82. Avem de adll.ugat n~mai ell. primarii ora~el or din

80 Kaindl, Ge;chichte der Deutsclum i11 Ka,;paJhenliinder, n, p. 213, 222.

81 Teutsch, op. cit., I, p. 103:._ 106.
82 Cf. I. Pta~nik, op. cit.; Roepell, Geschichte Polens, p.- s-79-580; Caro, Geschiclue Polens, H,
p. 308-362; Kaindl, op. cit., I, p. 161-163, 172. 178, 195.

140
Polonia se intitulau dupa un cuvfult german, Vogt, In polona sau ruteana vojt, ajuta.ti
de consuli ce fonnau consiliuJ restrans, dar ~i de sfatul eel mare aJ ora~ului. Consilierii
se numeau In polona raici, adica sfetnici. Pentru ca In unele ora~e erau colonii
armene~ti, ele obtinusera o organizatie autonoma, cu vojtullor separat, cu un sfat ~i
drept de judecata propriu, In special Ia Liov ~i Cameni!a.
Am amintit faptul eli unele ora~e din Moldova, In loc de ~oltuz aveau un voir,
ca. in Polonia. Tot In Polonia trebuie sa cautim modelul acelui consiliu mare, care
cuprindea pe toti cetatenii privilegiati (cu drept de targoveti) ~i ai carui membri se
intitulau ~i In Moldova raici. De asemenea; dreptul de fiin!are a comunitatii armene
distincte, cu voilul ei ~i drept armean, arata o stare identica In unele rn rgu ri
moldovene~ti cu doua comunita~i In marginile lui, ca Ia Liov ~i Camenita.
Influen!a organiza!Jei ora~elor polone In Moldova este, lnsa, m~lt mai putin
generala ca cea saseasca de tip bistritean. •
1n concluzie, ora~ele din Moldova ~i Tara Romaneasca erau constituite 1n
comunita!J autonome dupa chipul generaJ european al institutiei medievale, care a
existat, deci , ~i Ia noi, cu aspecte mai asemanatoare cu tipul special sasesc ~i
lntrucatva ~i cu eel polon. Acesta este rezuJtatul Ia care am ajuns prin cercetarea vechii
organizatii a ora~elor noastre ~i prin compararea ei cu aceea a ora~elor apusene sau
din tarile vecine. Dar acest rezultat cere o explicatie: care este cauza acestor
influente de organizatie ~i de unde provine identitatea de forme politice ~i
administrative? Pentru aceasta, trebuie sa punem problema originilor ~i. In legatura
cu ea, aceea a popu l a~iei vechilor ora~e moldovene~ti ~i muntene, care ne da cheia
originii lor.

PopulaJia or~elor. Yn ~rile agricole, care au trait multa vreme In forme

economice autarhice ~ i numai din produsele solului, se deschid, un moment dat,
drumuri de comert, iar cre~terea ~i diferentierea popula!iei impune, de Ia o vreme,
nevoi noi. Aceste nevoi creaza chemarea agentilor schimbului, adica a negustorilor.
De obicei, primii negustori dintr-o tara. ba chiar ~i mai muJte generatii de negustori,
sunt straini ~i e u~or de lnteles de ce. Produsele noi care nu exista Intr-a tara sunt
aduse de obicei din regiunea care le produce ~i o data cu produsele vin ~i
reprezentantii producatorilor care se a~aza In pia~ de desfacere. Nu ne putem
a~tepta ca taranii ~i boierii unei tari agricole sa se transforme Yn negustori ~i sa
umble In lume dupa nevoile lor, ci, dimpotriva, negustorii de profesie vin sa aduca
marfa acolo unde simt eli este nevoie.
Ora~ele romane~ti . to cele mai vechi timpuri cunoscute, apar cu o populat]e
straina de negustori stabi liti ca ora~eni , nu ca populatie flotanta. Ei formeaza
,cetatenii" celor mai vechi ora~e. consiliul municipal al pargarilor se alege din
mijlocullor ~i ei par a fi stabiliti de mai multe generatii , atunci cand actele lncep sa-i
pomeneasca.
1n primul rand sunt sa~ii, a caror origine ardeleana este sigurli; tntai, pentru
eli aceasta populat_ie se afla In ora~ele moldovene ~i muntene a~ezate aproape de
grani!a ardeleana ~i care aveau legaturi prin pasurile Carpatilor cu ora~ele sase~ti
din Ardeal: astfel, Campul ung (Muscel) , Ramnicul VaJcea, TarguJ Trotu~. Baia,

141
Suceava, Targul Neamt. La 1592, ~oltuzul din Baia se numea Peter Bender ~i scria
nem~e~te83 ; Ia 1527, ~oltuzul Sucevei era I ano~ Tischle.-84. Sa~i mai erau ~i Ia
Cotnari, la~i . Roman85. Cronicarul U reche spune precis: , Targul Baia scrie cli 1-au
desdilecat ni ~te sa~i "86. La 1630, targoveti din Carnpulung se numeau: Broz Sasul,
Gaspar Gotman, lacov Sasul, Patru Sasul. La 1602, domnul scria clitre , popii s~i din
ora~ul domniei mele Campulung"87. E posibil ca o parte din aceastli populatie In
nordul Moldovei sa fi venit nu din Ardeal , ci dintre nemtii din ora~ele pol one.
Vechimea ~i importanta populatiei slise~ti din targurile moldovene ~i muntene reiese
din faptul ca ea a dat organizarea targurilor noastre vechi, care era imitata, dupa cum
am vazut, dupa tipul ora~elor sase~ti. La Baia, Inca din vremea lui Alexandru eel
Bun, era episcopia catolicli pentru sa~ii de acolo ~i ruinele ei de piatrli cu forme gotice
se vad ~i azi In vechiul targu~or decazut ~i saracit. Pietrele de mormant din cimitirul
catol ic din Baia, unele din veacul al XV-Iea, altele din cele urmatoare, sunt frumos
sapate In piatrli, indicand existenta unei burghezii avute ~ i cu simtul importantei ~i
distantelor, chiar pentru locuinta de veci a trupului supus destrlimarii. Inscriptiile
sunt toate In limba latina88. Ace~ti sa~i bogap lntretineau legaturi co merciale acti ve
cu Lembergul: Ia 1421 , unul din ei l~i scrie testamentulln oemte~te ~i lasli averea sa
importanta In bani municipalitatii marelui ora~ polon, pentru opere de binefacere89.
La Targul Siret era alt centru sasesc ~i existenta tocmai acolo a celeilalte episcopii
catolice arata. aceasta90. Negustorii boga~i din targurile Moldovei, In veacul al XV-Iea,
l~i permiteau luxul sa trimita Ia studii superioare pe copiii lor pana Ia lndepartata
uni versitate catolidi din Cracovia. Yn acest veac aflam pe matrico lele studentilor
acestei uni versitati un numar de studenti di n ora~ele moldovene~ti , din Baia, Siret,
Neamt, Suceava, toti cu nume din calendarul catolic, cu totii, desigur, sa~i. De altfel,
Uni versitatea din Cracovia nu lngaduia lnscrierea sc hismaticilor lntre studenpi
facultatilor ei . Prezenta unui mare numar de ora~eni sa~i din Moldova ca studenti
Ia Universitatea din Cracovia arata caracterul economic oarecum international al
acestei burghezii ~i boglitia ei In veacul al XV-Iea, care o ducea ~i Ia nevoi de
cultura91.
in Tara Romaneasca, centrul sasesc eel mai important era Campulungul

83 Hunnuzaki, Documente, XVI I. p. 715: alte scrisori nem~e~ti din Baia: ibidem, p. 78, 158, 293,
660; Hasdeu, Arlriva Jstorici1, Ul , p. I03.
84 Hunnuzaki, Documellle. XV/ I, p. 292; scrisori gennane ale municipalitli~ii sucevene: ibidem,
p. 113, 226.
85 lorga, Gesclriclue des rumiiniscltell Volkes, I, p. 178-180 ~i acela~i. Rela{ii cu Lembergul,
p. II.
86 Ureche, Crollica, ed. C. Giuresc u, I'· 15.
87 lorga, Studii $i documellle, 1-11, p. 273, 274, 277.
88 N. lorga, l!tscrip(iile momuillla/e /aline d ill Baia, in ,.Buletinul Comisiunii Monumentelor
Istorice'·, 1931. '
89 P. P. Panaitescu, Cel mai veclri act numicipal dill MoltkJva, Tn , Revista Istori<:A", IX, 1923,
p. 183- 186.
90 N. lorga, lstoria Bisericii romlille$1i, ed. ll, vol. I, Bucur~ti. 1929, p. 44.
91 Miron Costin, Cltrollicon Terrae Moldavicae, ed. Barwmski , Bucure~ti. 1912. introducerea
editorului, p. Vll.

142
(Muscel); aci, populapa aceasta avea un comes In fruntea ei inca din anul 1300
(mormantul lui in biserica catolica din Campulung92) ~i se mentine multa vreme cu
biserica ei numita popular cloa$ter (Kloster). Ac tele comunitap i sase~ ti din
Campulung, cu privil egii d omne~ti , se succed in tot secolul al XVII-Iea ~i Ia fiecare
Tnnoire numarul familiilor catolice este tot mai mic. In veacul at XVIII-lea, aceste
privilegii de natura fi scala (reducere de impozite) sunt innoite ~i de domnii fanario~
~i ultimul din ele, dat de Alexandru Ipsilanti , nu mai men~oneaza decat ~ase farnilii
sase~ti Ia Ciirnpulung93_
La Ramnicul Valcea, In 1425, din testamentul lui Petriman, aveam martori
dintre ora~enii nemti : Da vid Has, Kont z, Pete r Chri stia n, Ha nos purgar94_ La
Targovi~te, istoria vechii biserici catolice cladite sub Mircea eel Batran, pomene~te
de colonia catoli ca nemteasca ~i de viata ei trudita in aceste paqi neli ni ~tite95_ La
Arge~, de asemenea, o colonie catolica provoaca ridicarea episcopiei catolice ce
fiinteaza acolo inca din vremea Iui Rad u voda, Ia 138196.
. In al doilea rand ca importanta, in ora~ele noastre vechi sunt ungurii; numele
ora$. varo$ este de origina ungureasca, dar poate transmis prin intermediu sasesc. Un
o ra~ moldovenesc cu nume unguresc este Badiu, unde a fost, din veacul al XVI-Iea,
episcopia catolica mutata de Ia Baia. Populatia ungureasca nu are, lnsa, in tarile
noastre acela~i caracter social ca cea nernteasca; nu e vorba de o patrundere urbana
cu caracter comercial ca a sa~i l or, ci de o infiltratie de populatie rurala din Secuime
in fostul judet Secuieni, odinioara intre judetele Buzau ~i Prahova, dar mai ales in
Moldova de sud-vest, unde a dat na~ tere ceangai lor, ce se mennn ~ i azi In acele
parti. E vorba, deci, de o patrundere in unele tiirguri (Badiu, Roman, Adjud, Cotnari )
a unei populatii rurale a~ezata In satele din apropiere.
In schimb, armenii sunt elemente pur urbane foarte vechi In Moldova; i~i
aveau, cum am spus, organizatia lor separata, cu voitul lor Ia Suceava ~i tot tn acest
targ domnesc se afla ~i scaunul episcopiei armene~ti Tntemeiate prin hrisovul dat de
Alexand ru eel Bun, In anul 1401. Armenii aveau manastirile lor Ia Suceava (Zamca,
Hagigadar), ~i biserici ale com unitatil or Ia Ia~i ~ i Boto~ani, datand din veacul al
XV-Iea. Am pomenit faptul ca armenii din Baia ~i Cetatea Alba au jucat un rol
important In luptele marel ui $tefan cu turcii97_
Italienii din Genova ~i Venetia erau a~ezati Ia Suceava, Siret, Baia, dar mai
ales Ia Chili a ~ i Cetatea Albli. Ei erau ca pitali ~ti , faceau afaceri cu sum e ma ri ,
lnchiriau vamile (un italian, Dorino Cattaneo, este, pe Ia 1440, vame~ ul domnului
Moldovei) ~ i exploatau salinele din Polonia. La Suceava aveau un fondacco, casa de

92 Anno Domini 1300 comes Laurencius de Longo campo: lorga, Sllldii $i documenre. 1-11.
p. 273.
93 Acte inedite Ia biserica catolicli din campulung.
94 P. P. Panaitescu, Documemele Ti:Jrii Ro mfme$fi, I, p. 145.
95 Hasdeu, Ariz iva lsrorici:J a Romaniei. l/2, p. 47.
96 P. P. Panaitescu, Mircea eel Bi:Jiran, p. 168.
97 P. P. Panaitescu. Hrisovul lui Alexandrtt eel Bun pe111ru episcopia armeanlf din Suceava. in
, Revista lstorica Romana" , IV, 1934.

143
comer~ oficiaJa98, iar Ia Chilia, o organizatie municipala autonoma dupa chlpul
ora~elor italiene. ~eful ales al comunitatii se intitula ,consul Francorum"99. Consulii
erau consilierii municipali Ia Fl oren~a ~i In alte ora~e italiene dupa lnlocuirea
a~a-numitilor oarneni buni.
Grecii intra In via~a economica a !Mii abia aturici cand comertui de vite cu
Ardealul ~i Polonia ~i marele comer~ de tranzit cu aceste ~ri este lnlocuit cu un
comert local de cereale cu Imperiul Otoman, lncepand mai ales cu a doua jumatate a
veacului al XVI-Iea.. ,
Se pune, lnsa, l ntrebarea daca ora~ele noastre au avut o populafie
romaneasca veche, alaturi de cea straina, care sa fi contribuit Ia lntemeierea vechilor
noastre targuri. Fire~te ca lntr-o regiune In care teritoriul rural ~i stapanirea sunt
romane~ti, nu se poate ca elementele rurale sa nu patrunda ~i In ora~ele
lnconjuratoare ~i In legatura stransa cu ele. Faptul caIn afara de actele nem~e~ti ~i
latine~ti , vechea corespondenta a targurilor noastre cu municipalitatile sase~ti ,
Sibiul, Bra~ovul ~i Bistrita, Inca din veacu1 at XV-lea s~ facea In slavone~te, limba
oficiala a tarii, ~i nu in nemte~te, e o dovada In acest sens. tn veacul at XVII-lea
aceasta coresponden~ se face de-a dreptul In romane~te. Numele negustorilor din
Arge~. al ~oltuzilor din Bart ad, Vaslui, la~i sunt In mare parte romane~ti 100, ceea ce
arata ca, pe langa populatia straina, targurile noastre aveau o veche ~i numeroasa
populatie autohtona, care trebuie 1inuta In seama, atunci cand se cerceteaza origina
targurilor din Tara Romaneasca ~i Moldova.

Origina ora~elor romane~ti. intr-a cercetare istoridi s-ar parea eli ar fi

normal sa se studieze lntai originile institutiei sau formei politice care constituie
subiectul. tn realitate, problema originilor este tntotdeauna cea mai complicata din
cauza lipsei ~tirilor directe ~i de aceea istoricii sunt nevoiti sa procedeze invers, adicli
pornind de Ia cunoscut, care este faptul mai recent, ca sa poata ajunge Ia necunoscut,
adica Ia origini. Vorbim, binelnteles, de cercetarile critice, care stabilesc faptele noi ,
nu de cele pragmatice, destinate.expunerii rezultatelor dobandite anterior. Cazul
institutiei comunelor In Tarile Romane este tipic, impunand Q asemenea metoda:
alaturi de o serie de ora~e noi, a cliror lntemeiere · este cunoscuta, avem numeroase
ora~e vechi, ce apar In acte o data cu primele ~tiri despre principatele Moldovei ~i
Tarii Romane~ti ; nu ~tim nimic despre origina lor ce cade Intr-a epoca din care nu
avem nici o urma documentara.
Cunoa~tem din rezultatele cercetarii expuse tn paragrafele precedente ale
prezentei lucrari, vechea organizare a ora~elor medievale romane~ti, statutul lor
juridic, Jocul lor lntre comunele medievale ale Europei ~i felul populapei lor primitive.
Numai pe aceste date posterioare ne putem ·lntemeia ca sa stabilim pe baza de

98 L. Charewiczowa. Handel Lwowa z Moldawja i Multanami, in ,.Kwartalnik historyczny".

1924, p. 37 - 67.
99r. PtaSnik, Ku/Jura wloska wiekQw Sr-ednych w Polsce, V~ovia, 1922.
100 Nume culese din diferite acte municipale din sec. XVI, ale ~oltuzilor moldoveni: Mihalacbe
Vrabie, Precup (Blirlad), Clirstea Diinicli (Bfu.lad), Giurgiuman (Baia), leremie (Cotnari), Belcea (Bacliu).

144
 conjuncturl!. origma Ufl:l.~cJur IOJnane~ll.
Cele mai vechi ora~e romane ~ti , cunoscute imediat dupa intemeierea
principatelor pa na Ia 1430 , sunt grupate in apropierea grani~elor Ardealului ~i
Poloniei , cu excep~ia catorva puncte de legatura cu Dunarea ~i marea. Astfel ,
cunoa~tem in aceasta epoca, in Olten!a: Severinul, Targul Jiului, RamnicuJ, nu l nsa ~i
Craiova ~i CaracaluJ care sunt noi; In Tara Romaneasca, Ia rasarit de Olt: Arge~ul,
Pite~ti i , Campulung, Targovi~te, Targ~or, Gherghl~ ~i Buzau, iar Ia Dunare: Turnu
(Magurele), Giurgiu ~i Braila, nu insa Bucure~tii, Ploie~ti i, CaJara~ii. Ramnicul
Sarat, care nu exis.t au In epoca fLXata de noi ca cea mai veche. In Moldova, avem In
aceasta epoca ora~ele spre pasurile Carpa~ilor: Targul Trotu~. Bacau, Roman (fundat
dupa lntemeiere), Baia, Suceava, Radau~i . apoi spre nord: H otin, Harlau , Ia~i.
Dorohoi, Boto~ani ~i In partea de sud-vest: Tecuci, Barlad, Hu~i , Cetatea Alba ~i
Chilia, care este disputata Tarii RomAne!?ti. Nu existau ca ora~e Foc~ni, Gala~i ~i
Chi~inau. Este clar ca via~ urbana a cunoscut l ntr-o anume epoca o deplasare, care
n-a lnsemnat numai fundari de ora~e noi, dar ~i o schimbare a importan~ei ora~elo r ca
numar de popula~ie ~i lnsemnatate eco no mica . Yn cadrul acestei mi ~cari este ~i
lji1Utarea capitalelor Moldovei, de Ia Suceava Ia Ia~i. a Tarii Romane ~ti, de Ia Arge~ !?i
targovi~e Ia Bucure~ti .
Deocarndata ne mul~umim sa constatam ca cele mai vechi ora~e ale celor
doua principale erau a!?ezate lnspre Carpafi !?i mai mult lnspre nordul ~rii , om~ele
de campie fiind mai .noi.
Vechimea acestor ora~e amintite in primele decenii dupa intemeiere nu se
poate stabili documentar; ne putem pune intrebarea daca sunt anterioare lntemeierii. In
adevar, pentru cateva din ele avem dovezi precise. Se ~tie ca Cetatea Alba ~i Chilia
erau foste colonii genoveze. Singurul ora~ muntean despre care avem o data certa
dinainte de intemeiere este Campulungul; In biserica catolica din acest targ se afla
piatra de mormant din anul 1300, a lui Laurentius, comes de Lungo-Campo . In
Moldova, Baia, care se numea TarguJ Moldovei, fiind a~zata pe apa cu acela~i nume,
avea o pecetie a consiliului comunal cu legenda In lati.ne~te ~i cu data 1300, a~ cum
· se descifreaza pe actele mai tarzijl01. Tot din Baia avem un negustor In Polonia, Ia
1335, Alexa Moldaowicz, adica din Targul Moldovejl02_ La 1345, deci lnainte de
venirea lui Bogdan din Maramure~ , vicariatul Rusiei, lnfiintat de Ordinul
Franciscanilor cuprindea ~i ora~ele Siret, Hotin, Cetatea Alba, Chilia ~i Baia103, iar Ia
1352, regele Ungariei, Ludovic eel Mare, pentru a trece In Polonia strabate Bucovina
~i anume este pomenit in calatoria luj Targul Siretl04. Avem, a~adar, dovezi putine.
dar suficiente, ca existau targuri, atat in Moldova, cat !?i In Tara Romaneasca lnainte
de intemeierea princjpatelor ~i anume pe Ia 1300. Numarul a~estor dovezi este redus
din pricina lipsei generale de ~tiri din
aceasta epoca, dar este probabil ca ~i alte
targuri din cele pomenite In primele decen.ii dupa lntemeiere au o vechlme tot atat de

101Jorga, Studii .fi documenle,Vll, p. 109.

I 02 lorga, Istoria romO.nilor, Ill, p. 202.
103 G. Moisescu, Catoli(:ismul fn Moldova plind La 1400, Bucure~ti. 1941, p. f!'l.
104 Skrzypek, Poludniowo-wsclwdnia polytika Polski, V~via, 1930, p. 40.

145
mare. Este, In adevar, purin probabil ca In ca~iva ani sa se fi fundal atatea ora~e In
Tarile Ro mane. De altfel, exista ~i o alta indica!ie In acest sens: pe langa ora~ele
privilegiate, cele mai multe ora~e romane~ti erau tara privilegii scrise ~i totu~i erau
orgaruzate aproape lntocmai ca cele cu hrisov. Lucrurile stau ca ~i cum aceste ora~e ~i
chiar cele priv il egiate, lnainte d e primirea hrisovului , ~i-ar fi capatat dreptul de
autonomic lntr-o vreme l ndepartata, In care nu se obi~nuia dedit dreptul nescris ~i
co n ven!i ile c u stapan irea nu capatau o for ma scrisa, deci epoca dinainte de
lntemeiere. Prin urmare, i n epoca l ntemeierii celor mai vechi ~i mai multe ora~e, nu
existau Inca do mni ai ~aril o r; ora$ele au precedat statui.
Sa nu ui tam, lnsa, ca l nai nte de lntemeiere erau an ume mici organizati i de
triburi, a~ezate In vaile rauri lor, cu cate o capetenie numita voievod sau cneaz. Ace~li
~efi locali trebuie sa fi avut unele centre unde-~i aveau o c urte cu garda lor ~ i o casa
de locuit. lntrucat, cum am aratat cu alt prilej, proprietatea pamantului de exploatare
senioriala, cea boiereasca, exista cu multe veacuri lnainte de lntemeierea Principatelor
Ro mane105, este clar ca trebuie sa fi existat ~ i anume proprietati a le ~efi l or de
triburi , voievozi sau cnezi, care aveau curtea lor militara pe aceste mo~ii. Trebuie sa
le l ntelegem ca mici centre mi litare ~i ad ministrative, curti locale ale ~efi lor de vai.
Sa nu uitam ca am constatat ca cele ·mai vechi targuri ro m ane ~ti erau toate pe
proprietatea domneasdi. In j urul centrelor sUipanite odinioara de voievozii locali s-au
a~ezat negusto rii stra ini ~i astfel s-a u forma t pe pamCmt domnesc (proprietati le
cnezilor ~i ale voievozilor au devenit, dupa intemeiere, proprietati ale dornnilor), cele
mai vechi ora~e sau targuri romane~ti.
Ipoteza noastra despre lntemeierea primelor targ uri romane~ti este, deci,
urm atoarea: In jurul unor mici centre fiscale, militare $i administrative, care erau
curfi/e voievozilor ~i cnezilor dinainte de lntemeiere, s-au strans negustori veni{i In
special dintre sa~ii ardeleni. Ei s-au a$ezat tocmai In aceste centre pentru ca acolo
gaseau protec{ie mi/itarli ~i posibilitate de desjacere a marjurifor, caci O$fenii ~i
dregiitorii cur{ii aveau nevoie de produse manufacturate din parfi/e de peste mun{i.
Astfel. In chip natural. In aceste cemre, pe proprieta{ile voievodale, s-au adunat
negustori striiini cu jamiliile lor, veni{i din regiunea unde se lucrau instrumente $i
anne, adica din ora~ele industriale siise$li. Ei fiiceau schimb cu vitele romane~ti, Ia
anurne zile de iannaroc. iar stiipanii locului, bucuro~i de a avea pe langa ei oameni
care Le aduceau cele necesare, lor, curfii $i oastei, Le-au dar privilegii (nescrise). sa
se a~eze pe piimantul Lor. sa fie targ, piistrandu-$i autonomia $i obiceiurile din
ora~ele de unde veniserii.
Argumentele In favoarea acestei ipoteze reies din faptele expuse pana acum.
Numai astfel se explica de ce toate ora~el e vechi erau proprietate domneasca, de~i
erau anterioare lntemeierii statului. Proprietatea Ia noi fiind mai veche decat domnia, e
clar ca cei mai vechi negustori straini s-au a~ezat ca o comunitate privilegiata pe
pamant voievodal, care a trecut apoi pe seama domnului uni tar al ~ri i . Negustorii ~ i
ora~enii sa~i sunt pomeniti In primele vremi ale vieti i de stat romane~ti In nordul
Dunarii , ca formand nucleul popul a~ei ora~ene~ti In cele mai vechi ~i importante

I 05 Problema originii c/asei boiere$fi, in !lcest velum.

146
targuri ale Moldovei ~i Munteniei , Tntre care, In special, vechile capitate, Campulung,
Arge~. Baia, Suceava, d·e sigur, mai Tnainte foste centre de voievozi locali. Rolul
esen~i al at acestor sa~i in formarea primelor targuri este de netagactuit, numai a~a se
explidi de ce comunele medievale Ia romiini erau, cum am aratat, de tip sasesc, nu
numai ca popula!ie, dar ~i ca organiza~ie. Co munita~il e ora~ene~ti de Ia noi n-ar fi
avut drept de autonomie, a~a cum le aflam d upa lntemeiere, daca n-ar fi fost de Ia
incepu t straine. Pe strai nii bogati ~i care aduc veni t ii incurajezi, acorda nd u-le
privilegii , adidi drepturi ~i sc utiri , localnicii , in schi mb, erau ~erbi ai domnul ui
proprietar; a~a e ra co n cep~ia medievala. Numai prin a~ezarea un o r stdiini pe
pamantul domnesc se ex plica autonomia ora~el or.
Un argument seri os in favoarea ipo tezei noastre re iese di n to po nomia
romaneasca, In care se observa un fenomen Ia prima vedere ci udat: exista un numar
de localita!i care l~i iau numele d upa raurile ce le strabat, fenomen to ponimic special
romanesc, care nu apare a~a de general in nici o alta !ara. Aceste localita{i sunt
intotdeauna targuri, uneori cu nume dublu. Astfel, Tn Mo ldova: Targul Bahluiului
(Harlau), T arg ul Siret, Targul Moldovei (Baia), Targul Neam!, S uceava, Barlad,
Vaslui , Targul Trotu~ului , iar In Tara Romiineasca: Tiirgul Jiului, Targul Gilortului
(Clirbune~ ti ), Arge~ (C urtea), Ramnic ul Valcea, Ramnicul Sarat, Buzau, Ceta tea
Dambovi!ei (Bucure~ti), ~i chiar In Ardeal: Targul Mure~. Bra~ov (Barsa), Bistri ~a.
Acest fenomen foarte caracteristic are, fara i ndoiala, o explicatie istori ca: lucruri le
apar ca ~i cum, iHtr-o epoca depa rtata, va ile ra uril o r forma u unita\i economice
separate, o serie de sate In mij locul carora se afla un centru de schim b ~i de paza,
targul vaii respective, a t Gilo rtului , Moldo vei, Buzaulu i etc. lnteresante sunt, In
aceasta privin!a, numele dub le, care lnseamna ca Ia Harlau e ra targu l va ii
Bahluiului, Ia Baia - at va ii Moldovei. Aceasta este o dovada ca In epoca
voievodatelor separate dinainte de lntemeiere erau pe vai anume puncte de adunare ale
negustoril o r, unde se !inea tii rgul vaii respective, In jurul ~efului vaii. A ~a se face ca
mo~iile ~i curtile voievozilo r au devenit centre de atraqie pentru negustorii straini ~i
cum ace~ti negustori s-au a~ezat cu privilegiu pe pamant domnesc.
Existen~ unor ocoale cu sate In jurul targurilor arata ca, Ia origine, aceste
centre nu erau ni ~te si mple posturi de paza, ci domeniul cu propri eta!ile ~efului vaii.
Am spus ca ocoalele erau aratate ca ,atarnatoare"de curtea domneasca din targ;
curtea era centrul prim itiv al tiirgul ui.
Ipoteza noastra este verificata ~i prin cele ce s-au tntiimplat mai tiirziu. Cele
mai multe ora~e romane~ti lntemeiate dupa f undarea statelor au fost create printr-un
privilegiu domnesc pe pamant domnesc. Astfel , Ploie~tii, un sat mai lnainte, prin
cum plirare de catre Mihai V iteazul devenind pamant domnesc, i se da privilegiu de
targ, In favoarea comunita~i a~ezate acolo. La fel cu tiirguri mai vechi, Targ~oru l
(Forum Novum) lotemeiat de Mircea106, Romanul care poarta numele domoului,
Roman voda107.

106 P. P. Panaitescu, Mireea eel Biitrtln, p. 64.

107 ..fn cetatea noastrll, a lui Roman voievod·' scrie acest domn Ia 1392: Costllchescu,
Documente moldovene$fi inainte de Stefan eel Mare, I, p. 9.

147
 Yntemeierea vech.ilor targuri ca aglomeratii de negustori ~i meseria~i In jurul
unui centru, Ia inceput politic, ~i apoi clp~tarea privilegiului pentru comunita~e, este
fenomenul, aproape general In Europa, al form m i o~elor meilievale, constitui~d o
evolutie economic~ fireascli, aproape o lege a evolupei Sociale. ~i in Flandra, in
epoca cruciatelor, in jurul castelelor, pe proprietlifile ducelui sau ale episcopilor s-au
format primele targuri , care urmau sa aiba un viitor a~a de strnlucit: Liege, Gand,
Ypres, Louvain; din aceastli o rigine se trage dubla conducere a castelanului ducal ~i a
comunitlitii privilegiate. In ltalia, o serie de ora~e celebre i~i trag origina din acelea~i
conditiuni de via~a sociala. La 1104, seniorul de Anghiari libereaza pe ~erbii sru; Ia
1147, ei constituie o comuna; Ia 1163, lmparatul Frederic ii dli privilegiu imperiaJI08.
La fel ~i sa~ii din Ardeal au infiinfat ora~ele lo r pe fundus regius, unde s-au stabilit
coloni~tii pe baza unui pri vilegiu. Este dar ca ~i in Principatele Romane lucrurile s-au
petrecut Ia fel, nu prin pura imitape, ci din necesitate econo mica: negustorul are
nevoie de proteqia mMurilor sale ~i nu.mai un centru ap~rat i-o poate da, are nevoie
de posibilitate d~ desfacere ~i schimb ~i aceasta, inl:r-o regiune agricola, este Ia mceput
tot curtea ~efu l ui local cu o~tenii ~i curtenii lui, care au alte pretentii decat tManul ~ i
m o~ie rul ce due o viata economica lnchisli.
Aceste consideratii sunt, credem, suficiente spre a intemeia ipoteza noastra
asupra originii targurilor ~i ora~elor romane~tP 09.
Yn privinta epocii intemeierii acestor targuri, bineinteles cl nu avem date
precise, dar o putem circumscrie destul de strans. Am vazut cl Baia, in Moldova, ~i
Campulung, in Muntenia, existau Ia 1300, deci sunt fundate mainte de aceasta datli.
Cum am spus, cele mai vechi targuri romane~ti sunt rezultatul expansiunii sa~ilo r
din coace de mun~i , care se poate urmari i storice~te . Trecerea sa~ il or, adicli a
flamanzilor ~ i renanilor inspre estul ~ i sud-estul Europei se produce In veacurile al
Xll-lea ~i al XIII-lea, adica in peri oada crucia telor. Tlirile din aceasta parte a
continentului erau regiuni agricole fMli viatli ora~eneascli ~i datorita unor cauze
asupra carora nu putem irisista cu acest prilej: formarea unei leglituri de-a curmezi ~ul
continentului, intre comertul hanseatic ~i flamand , de o parte, ~i eel o riental aJ
Genovei ~i Venetiei, de alta; na~terea balciurilor ~i a centre_lor de schimb de fa Viena
pe Dunlire In jos; pornirea po pulatiei urbane urmand drumurile de comert din Flandra
~i de Ia Rin (sa~ ii in unele documente vechi se numeaujlandri) spre estul ~i sud-estul

I08 P. P. Panaitescu, Mircea eel Bi1Jrtin , p. 64.

I09' A supra originii targurilor ~i mo~iilor lor Ia ooi , s-au em is plln11 acum. In istoriografi a
noastril, ipoteze c iudate, care nu tin seam11 de istoria institupei in general. I. Tanoviceanu (Formarea
proprietli(ii junciare In Moldova, in Prinos Stur:a, p. 4 13) crede c1l ocoalele targurilor s-au format' prin
s11teni care au venit. ca tole.rafi de targovefi ~i domoul a pus mana pe targuri peotru c11 erau propriet11p
f11r11 brisov. N. lorga (Swdii $i documente, VI. p. 52~ ~i urm.) are o plirere aproape asemliolitoare. Dar
majoritatea proprietlirii vecbi Ia noi, nu numai a targuri~r. era f1lr1l hrisov. R. Rosetti (Plimlintul; stliptinii
$i si11e(lii in Moldova, p. 137}spune eli o~el e erau considerate domne~ti. fiindc11 o-aveau stliplln ereditar,
ci formau 0 comunitate. L Pic (Die rwniinisdle Gesetze wuJ) J, Nexus mil dem biztmlinisch-slavische Rechl,
p. 28-29) vede in ocoalel~ o~elor , un o~icei slav". C. Giurescu (Comentarii Ia ,,Descrierea Moldove!'' ,
c urs litografiat, p. J 62)' crede ell ocoalele targurilor au fost fundate de domni, dupli intemeiere, prin
cumplir11turi. Am vlizut, ins11. c1l $tefan eel Mare vorbea de , hotare le de veacuri" ale Bfu'ladului.

148
Europei a dat na~tere vietii or.l~ene~ti In Polonia, Boemia, Ungaria, Croatia. A~adar,
lntemeierea orfl$elor romti.ne~ti este o parte a acestui mare fenomen istoric, care
cuprinde fundarea vietii ora~ene~ti In tot estul ~i sud-estul Europei.
Sa~ii s-au a~ezat In Ardeal in veacul al XU-lea; Ia 1224, cap~ta ei privilegiul
general de Ia regele Ungariei, Andrei II. Tot In aceasta epoc~. Cavalerii Teutoni
deschid drumul peste munti, a~ezand ~i castre dincoace de Carpati. Bistrita
ardeleana e fundat~ catre 1240, Rodna cam tot atunci, pe cand a~e~rile din sudul
Ardealului sunt mai vechP IO. N~v~lirea tatarilor a fost o furtuna trec~toare, care n-a
putut opri aceast~ expansi une economica ~i trecere a negustorilor spre regiunea
bogata In vite ~i in posibilit~ti de tranzit spre Orient de Ia Dun~rea de Jos. Este
probabil c~ veacul al XIII-Iea a vazut fundandu-se primele a~ezari modeste de targuri
dincoace de Carpa{i, In jurul cu11ilor voievozilor locali. Atunci (1247) a vern, de altfel,
~i primele ~tiri despre voievodatele romane~ti din Oltenia ~ide di ncoace de Olt, ale lui
Litovoi, Seneslav, loan ~i Farca~. cu o viat~ politic~ ~i economid mai dezvoltat~
(mori, pescarii, venituri In bani, oaste),_ceea ce aduce dup~ sine ~ i nevoia unor targuri
pentru schi m b de marfuri I I I.
Ora~ele romane~ti s-au format ca un rezultat al p~trunderii vietii economice
negu store~ ti a pusene s pre regiu nil e ag rico le a le r~s~ritulu i ~i sud-estului
continentului, to epoca cruciatelor, mai precis Ia sfar~itul lor. 0 urmare indirecta a
aces tei noi forme de v i a t~ econo mica I n aceste p~qi a fast ~ i lntemeierea
Principatelor Romane.

Evolutia istorica a ora~elor romane~ti. Am ar~tat ca cele mai vechi ora~.e

romane~t i erau grupate spre granita Ardealului, cu capete de drumuri Ia· Dun~re.
A~ezarea corespunde cu expansiunea sa~i lor spre Orient, care au deschis cale de
comert de tranzit prin Tarile Romane. Yn acel a~i tirnp, prin aceste targuri tncepe ~i un
ex(:'Xlrt din ~ril e dintre Dun~re ~ i Carpati, export de vite (nu de gra ne, care erau
deffcitare) spre centrul Europei. Aceast~ v ia~a economica no u~ a c real statele
romane~ti . lntemeierea Tarii Romane~ti ~i a Moldovei se datore~te trecerii. de La
economia rurala, pastoreasca ~i agricola, La via(a ora~eneasca. Faza rural ~. f~ra
ora~e. far.l schimb, afar~ de eel local, a produs organizarea politica pe triburi mici
(voievodate, cnezate), 1ntemeierea ora~el or a dus Ia necesitatea organizapei de stat,
c~ci leg~turi le economice locale au fost transformate in Leg~turf peste granite ale
provinciei 1ntregi. N. Iorga a ar~tat c~ intemeierea principatelor se datore~te
deschiderii drumurilor de come11 ~i domnii lor au devenit paznicii acestor drum uri I 12.
De~i teoria aceasta are o parte de adevar, ocole~te miezul problemei: nu drumurile, ci
ora~ele au transformat viata sociala ~i apoi cea politic~ a regiunii.
Aceasta situatie ·c orespunde c u prima faz~ a istoriei ora~el or noastre,
tndreptate spre Ardeal , cu co~e'1Ul vitelor, cu comercian!] ~ i or.l~eni sa~i. Sa~ii din

11 0 Kaindl, op. cit., H, p. 355; Teutsch, Geschichte der siebenbUrgischen Sachsen, I, ed. n,
p. 12-14.
I I I Hurmuzaki, Documeme, Ill, p. 249- 253.
I I 2 N. Iorga, Drumurile de_ comer{ creaJOare a le state/or romfi.t!e$1i, Bucure~ti. l 928 (Institutul
economic rornlinesc).

149
ora~e faceau comer~ de tranzit Ia Dunare ~i mare cu italienii ~i de aci popula~ia
italiana din ora~ele Moldovei, de care am vorbil. Genovezii ~i venepenii aduceau pe
apa produsele asiatice tra nsportate pana Ia (arm cu caravanele, iar din Polonia, spre
mare, drumu l era folosit ~ i de armeni, ceea ce explidi ~i p re~en~a lor In targurile
mol dovene~ti In cea mai veche faza a istoriei ora~elor noastre.
Faza prima dureaza pana Ia mijlocul veacul ui al XVI-Iea; atunci, comer(ul
maritim, deci comer!ul mare de tranzit prin ~ari le noastre, e opri t prin ocuparea
po rturilor de Ia Dunare ~i de Ia mare de catre turci ~i prin exploatarea tot mai
accentuatli a Tarilor Romane de catre Imperiul Otoman. De unde ora~ele noastre erau
lndreptate In prima fazli spre Ardeal, In a doua sunt l ndreptate spre Constantinopol ~i
Balcani ; nu mai e vorba acum de un mare corner! de tranzit, ci numai deal produselor
locale. Balcanii ~i Pindul, plini de turme, n-aveau nevoie, lnsa, de vitele romane~ti; In
locul exportului acestora avem acum peal granelor, pe care In prima faza nu le cautau
Ungaria ~i Europa centrala agricola. Pe langa schimbarea direqiei comertului ~i a
o biectului lui, trebuie sa mai notam ~i schimbarea factorilor econo mi ci. ltalienii
pleaca din tara, sa~ii ~i armenii , taiati de legaturile lor peste granite, se topesc in
masa ro maneasca, dar I n locul lor apa r g recii, agenpi comeqului cu Im periul
Otoman. De aci populatia greceasca ce apare In veacul al XVII-Iea in targurile
romane~ti ~i chiar se ridica In randurile boierimii. In aceasta de-a doua faza lnfloresc
ora$ele pe drumurile dinspre Dunare ~ i capitalele se muta pe lini a no ii d irectii
economice: Ia Ia ~i , pe drumul Prutului , Ia Bucure~ti, pe drumul Giurgiul ui. Atunci se
ridica ora~e no i: Craiova, Pl oie~tii, CaracaluJ, Galatii, Foc~anii ~i, In schimb, decad
pana aproape de disparitie ora~e lnfloritoare In prima faza: Baia, Siret, Targul Trotu~.
Targul Gilort, Targ~orul.
A treia peri oada din istoria o ra~e lor romane~ti se deschide In veacul al
XVIII-Iea, cand lncepe lntoarcerea comertului iar spre Occident. Anume, Austria
devine vecina tarilor noastre, prin anexarea s uccesiva a Transil vaniei (1699), a
Banatului (1718), Gali~iei (1771 ), Bucovinei ( 1775). Comer!ul cu Austria este iara~i
un comert de vite, caIn prima faza, iar acum ora~el e romane~ti lncep sa intre In raza
de aqiune a capitalismului , o ra~el e l ncep sa se occidentalizeze (secol ul XIX). Grecii,
ca odinioara itaJienii ~i s~ii , decad, apoi dispar, rolul lor este incheiat ~ i pol iti ce~te Ia
182 1. In schimb, evreii sunt, mai ales pentru Mo ldova, factorii noului comert austriac
~i ei da u Inca o data un aspect no u ora~el or.
Cele trei faze din isto ri a ora~elor In Principatele Romane corespund cu trei
epoci de influente externe politice: in prima, cea ungaro-polona, de unde veneau sa~ii ;
In a do ua , cea turceasca, cu grecii ; In a treia, cea a ustriaca ce deschide poftile
influentelor occidentale i n generaL
Ramane sa vedem, l nsa, daca alaturi de influentele externe n-a contribuit Ia
evolutia ora~elor ~ i poli tica interna a domni lor rornani.

Domnia, ora$ele $i boierii. Marea drama sociala a sfar~itului Evului Mediu

in apusu l ~i sudul Europei a fost, fara !ndoiala, lupta i ntre burghezia comunelor ~i
nobilimea de proprietari agricoli, cu interese econornice opuse. Burghezii aveau nevoie
de reducerea preturilor produselor agricole, cereau asigurarea circulatiei marfurilor,

150
nirii vami interne ~i privilegii locale. Nobilii , dimpotriva, producatori de grane,
cereau marfuri manufacturate ieftine, ei erau cei ce se bucurau de varnile interne, de
jaful pe drumuri nesigure, de nlzboi ~i nesig uran~a. De aceea, burghezia a sprijinit
rnonarbia peste tot, dar In special in Fran!a. Regele avea venit de Ia vam i, biilciuri ~i
de Ia prod usele manufacturate, nu avea veni t de Ia mo~i ile scutite ale no bililor
privilegia~i ~i de aceea a sprijinit in general ora~ele 1n lupta lor lmpotriva no bililor. 0
politica burgheza a regilor poate fi clar urmarita, ea a facut puterea ~i stralucirea
tara seaman a monarhiei in Fran!a. Ora~el or li se acorda privilegii, scutiri ~ i u ~ura ri
economice, se creaza b1ilci uri ~i se i ncheie tratate de comer~ favorabi le ora~eni l or.
Din nlndurile burgbezilor i~i aleg regii sfetnici in veacul a! XV -lea ~i i n al XVII-lea.
Din aceasla a lianta a elementelo r de stabilitate ale soc ieta~ii vechi lmpotriva
nobilimii a i e~it sfar~itul feudalitatii ~i stabilirea monarhiei unitare ~i absolute in
apusul Europei. Dar, pe langa aceasta lupta, se da pe plan ul al doilea alta lupta de
clasa, tot atal de in ver ~unata, In sanul insu~i a l o ra~elor. Ora~enii medievali se
dife ren~iaza social in patricia! ~ i proletariat urban, a didi m arii negusto ri
intemationali din Flandra, ltal ia ~i Germania, precu rsorii capitalismului , pe de o parte,
~ i salariatii lor din industriile ora~e ne~ti ce fo rmeaza pro letariatul urba n, de alta.
Aceasta lupta ce izbucne~te in forme dramati ce ~i sangeroase in special In Flandra,
cat ~ i in Fran!a ~i !tal ia, In veacul al XfV -lea, duce Ia l nfra ngerea proletariatului cu
ajutorul regelui In Fran!a ~i In Flandra, prin dictatura patriciatului urban in Yene~a .
Florenta ~i alte ora~e italiene.
A cesta fii nd principalul as pect al vietii o ra~e ne ~ ti In Europa, se pun e
intrebarea, intru cat lupta sociala in ora~e a fost lraita ~i i n isto ria romanil or.
Domnii Tarii Romane~ ti ~i ai Moldovei au fost caHiuzip In politica lor de
dati na, adica i n general n- au fos t inovatori, ci a u urm at cele Hisate din parin~i .
conformandu-se mersului societatii, fara a i ncerca sa intervie. Totu~i. i n pri v in~a
ora~elo r se poate urmari o politici:i bine caracterizata de ocrotire $i ridicare a lor,
adica intocmai cain Apus. ~i aci interesele do mnului erau alaturi de ale comunelor, el
tragea venituri mari de Ia ora~e. care erau m o~iile lui ; ora~ele, centre comerciale, prin
varna tiirgului aduceau aproape singuruJ venit in bani al visteriei ~i tot ora~el e furnizau
cetele mai importante ale o~tirii domne~ti.
De aceea, politica de ocrotire a targ urilor a fost urmata in chip con~ tient de
domnii ambelor ~ari , In prima peri oada a istoriei ora~el or, care se intinde, cum am
spus, pana Ia mij locul veacului al XVl-lea. Afara de privilegiile acordate ora~elor, cu
scutiri de impozite ~i concedarea vamii celei mici ora~enilor, se constata di domnii
maresc ocoalele targurilor prin cumparari de mo~ii, a~a c um a m vazut, ba chiar
creaza targuri noi (farg~orul de catre Mircea, Romanul de Roman Mu ~atin etc.).
~ tefan eel Mare, i n spec ial , a urm at o politica econo mi ca de ridicare a
targurilor Moldovei ~i de distrugere a concurentei targurilor din principatul vecin al
Tli rii R o ma n e~li. El incearca in d o ua ra nduri , ~i a doua oara i z bute ~ te , sa
cucereasca C hilia, targul comercial muntea n de Ia Dunare, prin care se scurgea ~i o
parte a come~ului moldovenesc. Apoi, Ia 1470, arde Brai la, distrugand marfurile ~i
casele negustorilo r, iar In alta ex peditie speciala da foe Targului de Floci, centrul
comer~ului la nii Ia Dunare, luand cu el , in Mo ldova, pe pganii ~i me~te~ugarii de

151
acololl3. Nu e vorba de simple expedipi de prada, ci de o adevlirata 1ncercare de a
ruina comequl ora~elor Tarii Romane~ti Ia Dunare, 1n favoarea targurilor
moldovene~ti. E destul sa amintim de lupta neobosita a lui ~tefan pentru pastrarea
Chiliei ~i Cetii~ii Albe contra turcilor, ca sa 1n~elegem importan~ ee dlidea marele
damn problemeLor comerciale. El facu apel nu numai Ia vecini, dar Ia toata Europa ca
sli apere aceste ora~e ~i in solia trimisa dogelui Vene~iei ~i papei, spune eli ele sunt
, toata Moldova", pentru eli reprezentau ie~irea ei Ia marel14. Politica economicli a
domnilor, de protejare a o~etor, reiese ~i din tratatele comerciale 1ncheiate cu ora~ele
sase~ti ardelene ~i cu Lember.gul. tn tratatul lui Mlreea eel Batran cu Bra~ovul ~i 1n
ace! al lui Alexandru eel Bun cu Liovul se fixeaza drumul pe care trebuiau sa-l
strabatli negustorii straini , eand veneau sa targuiascli In ~ara , drumuri ce treceau
lntotdeauna prin anume ora~e115. Mireea facu chiar anume saerificii , pllitind un
surplus de vama din vistierie concesionarilor vamilor, ca sa poata acorda o scutire
negustorilor lioveni, ce trebuiau neaparat atra~i in ~ra1l6. Pe de al1li parte, domnii
romani se lngrijeau lntotdeauna de afacerile negustorilor din targurile ~arii , care
treceau cu comer~ peste granl~ele tarii. Corespondenta domnilor no~tri cu Sibiul,
Bra~ovul ~i Bistri~a este plina de interventii In favoarea negustorilor roma ni.
rugamin~i . reclama~ii ~i chiar amenintliri pen~ru oprirea mlirfurilor sau neplata
datoriilor. Zeci de asemenea scrisori emana de Ia fiecare domn, chiar de Ia acei ce
traiau grele tuJburari politice. Nu o daia se aplica dreptul de represalii, adica se
confisca marfa unor negustori strliini din ~ pentru lmp)jnirea datorlilor neplatite
ale negu~t{>rilor locali In ~ra respectiva, ceea ce lnseamna admiterea unei rlispunderi
colective a negustorilor dintr-un anurne ora~. Ea se 1ntalne~te lntai in rela~iile
comerciale dintre ora~ele italiene din Evul Mediu 117, de unde trece in obiceiul
comercial sarbesc (uprava), a poi Ia noi. Dar,· de Ia o vreme, se opre~te aplicarea
represaliilor prin ln~elegeri 1ntre domnii no~tri ~i municipalitatile ora~elor straine.
A existat, deci, o politica economidi a domnilor romani , care ~inea Ia
ridicarea negoruJui In targuri, politicli ce se poate pu.ne alaturi cu aceea a monarhilor
apuseni fa~a de burghezia din tarile lor.
Totu~i. conflictuJ dintre burghezie ~i nobilime, a~a de caracteristic pentru
istoria sociala a Apusului, lipse~te Ia noi. lnteresele boierirnii noastre nu erau direct
opuse acelora ale targoveplor, din pricina situatiei speciale a targurilor Intr-a ~
agricola. Vechile targuri romane~ti nu aveau nevoie sa urmeze o politicli aJimeritarli
de ieftinire a granelor ca 1n Apus, politicli ce ar fi lovit1n proprietarii de ogoare, caci
erau ei ln~i~i agricultori. Targov.e~ii din Moldova ~i Tara Romaneasca nu erau
meseria~i. ci negustori ~i agri<:ultori; aveau mo~iile targurilor, pe care le cuJtivau ei,
deci aeeste sate mari nu aveau conflicte cu cele mici. Pe cand In Flandra, ora~ele
medievale, in mijlocuJ autarhiei agricole, erau nevQite sa-~i cumpere hrana, ale noastre

113M. Costllchescu, Arderea Tllrgului Floci #a /alomi(ei fn 1470, Ia~i. 1935.

1141. Bogdan,Documentele lui Stefan ee-l Mare, U. p. 346.
115 a. P. P. Panaitescu, Mircea eel Bi1trtin, p. 94-95.
116/bidem, p. 101-104.
117 Luchaire. op. ciJ., p. 108.

152
erau producatoare de paine. Aci sta deosebirea esen~ala lntre ora~ele romane~ti ~i
cele apusene.
Pe de alta parte, viata economica a ora~elor romane~ti nu a putut duce Ia
ridicarea unei clase de bogata~i. patroni ai salaria plor meseria~i. Aceasta
diferen~ere sociala, care se vede foarte clar in Apus, pana ~i Ia grani~ele noastre, Ia
Lemberg de pilda, Iipse~te In istoria noastra sociala, unde gasim nurr1ai forma
primitiva, omogena, a comunitatii targurilor. Motivul este, cum vom vedea mai jos,
caracterul pur comercial ~i necreator de bunuri al acestor comunitati din tara noastrit
Regalitatea s-a sprijini t In Apus numai pe patriciat, prin el a dus lupta
lmpotriva nobilimii ~i a creat unitatea tarii, ceea ce nu s-a putut face In micile
principate dintre Dunare ~i Carpati , caci aci .un patriciat ora~enesc, deci o clasa de
capitali~ti care sa finanteze puterea centrala, n-a existat. Aceasta este, de altfel, ~i una
din cauzele pentru care In Moldova ~i Tara Romaneasca domnia nu s-a putut consolida
~i nu a reu ~ it sa inlature puterea politica a boierimii.
Dimpotriva, dupa perioada voievodala a istoriei noastre, urmeaza, invers ca
in Apus, o perioada aristocratica, despre ale carei cauze ~i caractere am vorbit mai
sus.
Fire~te· ca in aceasta perioada a istoriei noastre, care corespunde cu a doua
perioada din istoria orac;elor, a~a cum a m caracterizat-o in paragraful precedent (ora~e
orientate spre sud, coL cu marfuri locale lntreprins de greci, lntemeiat pe ex portul
de grane) nu mai poate fi vorba de o politica de ocrotire a ora~elor din partea domniei.
Nu numai pentru ca domnii , fiind ale~i dintre boieri, dau intreaga lor atentie numai
clasei boiere~ti , dar interesele ce legau domnia de ora~e in perioada precedenta dispar.
i.n adevar, drumurile comertului mare prin taril.e noastre fiind taiate, vamile
targurilor, cu venit in bani pentru domnie, nu mai sunt. Domnul, nemaiavand alte
venituri, e nevoit sa traiasca, ca sa zicem a~a. din consumarea capitalului sau, adica
din mo~iile sale, care erau ora~ele. Yn veacurile XV ~i XVI, domnii adaugau, cum am
v~z u t, Ia ocoalele targurilor mo ~ ii noi prin cumparaturi, pe cand, dimpotriva, in
veacurile urmatoare ei vand sau doneaza din aceste mo~ii, sate sau tarine din ocoale,
pana aj ung Ia desfacerea unor targuri intregi. Este, deci, un contrasr izbitor intre
politica de adaugire a o ra~elor din prima perioada ~i sacrif icarea lor In a do ua.
Sacrificarea ora~elor de catre domnie corespunde cu perioada aristocratica a istoriei
noastre, cu vremea cand proprietarii de pamant sunt totul ~i ora~ele nu mai prezihta
pentru domn avantajele de odinioara.
~i in aceasta perioada domnul duce o politica economica deplin con~tienta,
In legatura cu interesele sale, dar e vorba acum de o politica in favoarea boierilor.
Astfel, Ia sfar~itul veacului al XVI-lea, Danciul vomicul, un boier scapatat ~i plio de
datorii, e nevoit sa.-~i vanda mo~ia unui negustor, Mavrichi cupetul. caruia ii era
debitor. Domnul tarii , lns u~i Mihai Viteazul , rascum para, lnsa, mo~i a din banii
vistieriei ~i o restituie boierului risipitor, spunand In hrisovul sau: ,,N-am vrut sa las
sa intre altii fn sate bo{ere~ti " 118_ Pe d_e alta parte, Mircea Ciobanul confiscase, pe Ia
1550, un sat boieresc, dar Mihnea Turcitul (1577- 1583) II restituie, , pentru ca nu

11 8 Gr. Tocilescu, DOQ.Jmm "Stanca, Bucure~ti. 1877, p. 14, nota 14.

153
este lege ca domnii sa va nda sate boiere~ti , caci a~a ceva nu se cade"l19. Domnul se
credea, deci, dator sa apere pro prietatea boiereasca, sa lmpiedice pe ora~e ni sa
desfaca In favoarea lor aceastli proprietate.
Yn privin~a politicii dom ne~ti ne lli mure~te un pasaj din cronica lui Miron
Costin. Marele cronicar, vorbind de do mni a lui Radu Mihnea In Moldova ( 1623-
1626), reproduce cuvintele ,ln~elepte" ale acestui voievod: , De mare folos ~i cinste
este domnului ~i rarii boierinul ln\1ilept, ca daca are domnul cinci ~ase boiari avufi,
nice de o nevoie a ~lirii nu sli teme"l20. Cu alte cuvinte, domnul, pentru cheltuielile
curente ~i extraordinare (nevoi ale tiirii) , facea lmprumuturi de Ia ca~iva boieri avuti
fadind fata nevoilo r, pana lncasa veniturile. In apusul Europei, o asemenea politica
ar fi fast imposibila, cei care aveau bani lichizi pentru monarh erau tocmai burghezii.
La noi, dimpotriva, In aceasta perioada a istori ei, ora~enii n u d ispuneau de bani ~ i
politica econornica a domnului se sprijinea pe boieri .
In aceea~i perioadli, In Polonia, tara cu aspecte de viata eco no mica
asemanatoare c u ale noastre, nobilim ea impune prin dieta scaderea pre~ului
produselo r ma nufacturate din ora~e ~i interzi ce rea exportul ui lo r, lasa nd liber
comertul g ra ne lor ~i vitelor, ruina nd 1n acest c hip ora~el e. Se ~tie ca politica de
expediente a domniei Ia noi a dus Ia ruina economica din vremea fanariotilor, iar in
Polonia. Ia l mpaqirea acestui stat feudal in mijl ocul Europei moderne.
Pentru ca puterea centrala sa duca Ia noi din nou o pol itica burgheza, va
trebui sa a~tepta m tocmai pana in zilele lui Carol I. regele burgheziei. Dar atunci nu
mai e vorba de comune medievale, ci de o burghezie capitalistli a \1ifii, aspect social
ce iese din subiectul acestui studi u.

Viafa economictl. A $adar. de ~ i am constatat o rigini asemanatoare ale

ora~elor noastre c u cele din Apus, totu~i evolutia lor a urmat cai deosebite. Cauza sta
Intr-a viata economica dife rita i n ora$ele romane~ti, fata de cele din Flandra, ltalia
~ i chiar din Ardeal.
Un o~ apusean este o exceptie economica In mijloc ul dornenii lor agricole,
ce se hranesc ~i se imbraca d in produse pro prii. Schimbul ln ora~e este fn bani, nu ca
Ia tara in natura; se poa te spune ca econo mia in ba ni a reaparut i n Europa o data cu
inflorirea comunelor.
Aceasta caracteristica li pse~ te, lnsa, vieti i economice a ora~el or romane~ti.
In aceste ora~e e ra, In veacul al XY-Iea, un intens comef! de schimb i ntre vitele
noastre ~i produsele fab ricate ale sa~il or, nu lnsa c u produ se industriaJe de Ia noi.
Targurile moldovene$li $i muntene n-au avut meserii speciale de export. Ele erau
simple centre de schi mb, de desfacere a produselor agricole ~ i ale produselor ad use de
peste grani te de negustori, nu aveau bresle de mese ria~i . Acesta este caracterul ce
deosebe~te targurile noastre de cele euro pene: e le aveau caracter comercial, nu ~i
industrial. Pe cand in Flandra infloreau bresle le postlivari lor, Ia Florenta ~i Venetia
lucrarile de sticlarie, brocart, piele ~i dantele, Ia Sibiu ~i Bra~ov fabricate de metal, in

119 St. Nicolaescu, Documellle slavo-romline. p. 62.

120 Miron Costin, Letopise{ul Tl1rii Moldovei. ed. P. P. Panaitescu, p. 69.

L54
aceea~i epoca, Ia Campulung sau Ia Baia nu se cuno~teau Inca bresle/e. Breslele apar
in Moldova abia in veacul al XVII-Iea, in Muntenia, tocmai in al XV1IJ-Iea121, pe cand
in restul Europei ele sunt esentiale pentru viata ora~eneasca (Ia Venetia, breslele
apar inca din veacul al IX-Iea)l22. Existenta unor targuri mari romane~ti in veacul al
XV -lea, fara bresle, araHi mai bine ca orice alt argu ment di ele erau centre de
schimb. 1111 ~i de produCfie. Produsele agricole, deci ale boierilor, mo~nenilor ~i
manastirilor, se aduceau ~i se vindeau in ora~e. puncte de varna, a~ezate pe dii de
tranzit, locuri unde se tineau targurile periodice.
Targurile periodice, balciurile, au jucat un rol insemnat in istoria economica a
romanilor pana 'in veacul al XIX-lea, schimbul periodic predominand asupra celui
permanent. Btilci este un termen unguresc, ca ~i ora~. iar iarmaroc, Jahrmarkt (targ
anual) este un termen german, ca ~i ~oltuz sau ptirgar ~i ne due Ia epoca infl uentei
comeqului sasesc in principate. Un cuvant interesant in aceasta ordioe de idei este ~ i
piafa, de origine italiana, venetiana, care se gase~te de altfel ~i in limba sarba. Eo
urma a patrunderii economice itali ene in aceste paqi. Ttirg, in schimb, este un
termen slav, ramas din epoca anterioara intemeierii comunelor libere, a schimbului
local intre satele acelei a~i vai Ia curtea voievodului slav.
Balciuri vestite erau in tara noastra in legatu ra cu un sfant: Ia Sf. lli e-la
Campulung, Ia Mo~ i (ziua mortilor)- la Bu c ure~ ti , Dragaica-la Buzau etc.
Balci urile erau fixate de domnie cu privilegiu ~i in urma intelegerii cu negustori i.
Astfel, Petru Schiopul, Ia 1579, face o adunare a tuturor negustorilor, i ntrebandu-i ~i
apoi muta iarmarocul din Boto~ani Ia Lente~ti, , unde va fi ad unarea negustorilor
no~tri ". Hotararca e comunicata ~i in Polonia, negustorilor de acoJo123.
De Ia balci se lua varna cea mare de desfacere ~i traficul era supravegheat de
dregatorul targului 124.
In apusul ~i centrul Europei, balciurile anuale erau Ia sate; ele reprezentau
economia de schimb a produselor satelor (vite ~i grane), Ia ora ~e erau targuri
sapUimanale cu produse ma nufacturatc, pe care veneau satenii sa le cumpere in
schimbul produselor1 25. La noi , atat targurile saptamanale, cat ~i iarmaroacele sau
balciurile anuale, erau in genere tot Ia ora~e. ceea ce subliniaza Inca o data caracterul
aproape rural al ora~elor noastre. In Ardeal, pana in zilele noastre, erau, in regiunea
Nasaud, balciul de ~ara, Ia sat, anual, ~i balci ul de ora~. saptamanal, cain Apusl26.
i n Moldova, balciuri ~i targuri erau Ia ora~e ~i Ia cateva sate mari, asemenea
~i in Tara Romaneasdi. A~a- numitele ttirguri In Moldova (Darabani, S tefane~ti)
erau sate mari cu drept de targ saptamanal.
Este u~or de lnteles de ce Ia noi balciurile au j ucat un rol mai important decat

121a . Pavlescu, Economia breslelor fn Moldova, Bucure~ti, 1938.

122 Luchaire, op. cit.. p. 47.
123 Hasdeu, In revista ,Din Moldova", II. 1862. p. 17-19.
124 La 1662, Dabija vcxlil scrie ~oltuzului ~i pargarilor din l~i: .,Voi care aveli a striga Ia toate
zilele de targ" (Codrescu, Uricarul, X, p. 114).
125 G. Volpe, Medio Evo i faliano, ed. IJ, Firenze, 1929. Primelejiere, francezjoire sunt anuale,
Ia tarli; cele sliptlimlinale, Ia ora~e, se numesc mercati, marchi.
126 Comunicat de prof. I. Grancea

155
comertul permanent: produsele de export ale tfu"ii erau vitele, mai tarziu granele, apoi
pe~tele sarat, produs vestit al ba!tilor noastre Inca din Antichitate, mrerea ~i ceara;
toate acestea se ad uceau de Ia tara, nu erau prod use decat In midi mlisura tn ora~e ~i
de aceea predomina comertul periodic, cand se aduceau Ia an urne date produsele
~gricole Ia ora~ pentru vanzare. Yn ora~ele flarnande, italiene ~i germane, era un centru
comercial cu o haHi a negustorilor In pia!a centralli a targului, unde se afla ~i tu rnul
ora~ului, aspect general al targurilor, ce se vede paoli ~i Ia Bra~ov.
De~i targurile noastre vechi au fost recllidite ~i nu ~tim care era pla nul lo r in
Evul Mediu, din eel actual ~i di n cate ~ti m din stampe ~i descrieri de ca!atori, nu este
nici urmli de centru comercial cu hala, magazii ~i ateliere. Ora~ele noastre vechl erau
cu planul de stdizi incruci~ate, nu concentrate spre o piata. deci ca satele, nu ca
ora~ele apusene. Nu e vorba de o simplli deosebire de aspect estet1c, ci Iipsa ringului
comercial aratli lamurit sllibiciunea comertului permanent In targurile romane~ti .
Totu~i . su nt indicii eli negotu l permanent n-a lipsit cu tot ul in ora~ele
romane~ti In veacul al XV-Iea !?i al XVJ-Iea. P ri mul semn II constituie existen!a
negustorilor legafi de anume ora~e. Astfel, Ia 1500, Gheorghe, negustor din Rarnnic,
nevoit din cauza ciumei sli se mute Ia Arge~. cere ca judetul ~i pargarii din acest din
urma ora~ sli anunte printr-o scrisoare municipalitlitii din Sibiu mutarea, ca sa nu
aiba vreo piedica in comertul lui In marele ora~ ardelean ~i sa fie primit Ia targ" 127.
in actele Bra~ov ului , negustorii din Tara Ro maneascli sunt numiti Petre de Ia Arge!?,
Neculae de Targovi~te, iar Ia Liov ~i Cracov ia, Ia fel pentru ora~ele moldovene~ti.
Comef!ul Ia noi , ca ~i In Apus, era organizat In fegiHura cu ora~ele; negustori i erau
legati de ora~ !?i nu-~i putcau muta centrul afacerilor In alt targ, deoarece taceau parte
dintr-o comunitate lnchisa. Ora~ul garanta pentru ei, ei aveau acolo o pravalie; era,
deci, tot un comert permanent, alaturi de eel periodical balciurilor.
Pede alta parte, In tratatul de comer! al lui Alexandru eel Bun cu liovenii, Ia
1407, confirmat apoi de ceilalti domni moldoveni, se prevede ca negustorii din Liov
vor avea voie sa tie Ia Suceava o casa de comert permanenta (unjundacco se numea
o aseme nea casa a strainilor Ia Venetia): ,Le-arn dat voie, scria A lexandru eel Bun,
sa-~i tie o casa Ia S uceava, dar In aceastli casa sa nu tie carci uma, sa nu faca bere,
nici mied, nici macelarie, nici sa nu vanda paine" (pentru a nu concura pe ora~eni,
care singuri aveau privilegiul acestor produse128). A~adar, comeJ1ul permanent avea ~i
el o parte din viata vechilor targuri romane~ti , dar importanta sa e ra secundara fa!li
de comeJ1ul vi telor ~i granelor aduse de tfu"ani Ia ora~. Satele care aduceau produse Ia
ora~ pla teau o taxa Ia targ, adica varna, aseme nea ~i pentru cum par~turil e ce faceau
Ia targt29.
De aseme nea. In pri vinta meseriilo r exista excep~i de Ia aspectul comercial
al targuri lor noastre a~a cum l-am schitat In general. La 1440,~ aflam Ia Riimnic un
Lasl a u protome~ter, probabil un gur130, ia r In M oldova, Ia Baia, .,piua de batut

127 P. P. Panaitescu. Documente slavo-ro mline du1 Sibiu, p. 13.

128 Costllcbescu, Documente moldovenqti maulle de Stefan eel Mare, 11, p. 636.
129 P. P. Panaitescu, Documelllele Tlirii Romane$1i, l, p. 220 $i 226 (din 1451).
130 Ibidem. p. 192.

156
sumane" (1443) ~i torditoria de liina (1448)131_
Am spus ca ~i morile erau concentrate Ia targuri, morile domne~ti ~i ale unor
manastiri, ale boierilor. In acest chip, o parte a produselor agricole erau prelucrate .la
ora~, nu _insa pentru export, caci am spus ca In veacurile XV ~i XVI grlinele nu se
exportau; ele nu figureaza in nici un tratat de comeJ\ al domnilor no~tri. Ceara era
prelucrata in pietre de ceara Ia ora~e ~i pietrele de ceara de Ia Piatra Neamt ~i de Ia
alte targuri constituiau un produs important, din care domoul avea zeciuiala. Intr-o
vrome cand ceara era singurul produs pentru luminal, iar mierea pentru lndulcit hrana,
ora~el~ aveau prisaci care dadeau aceste pretioase marfuri. Ceara In Evul Mediu, Ia
Baia de pilda, se vindea Ia cfuciumi 132_ Sararea pe~telui pentru export era o industrie
a targuril or dunarene: se sara cu maja, cu carul ~i cu 'corabia133_ Unele targuri erau
a~ezate in jurul unei industrii miniere, ca Ocnele Mari tn Va.Icea (Anghel de Ia Ocna e
pomenit lntr-un hrisov al lui Mircea, el doneaza o mo~ie manastirii Cozia 134), Baia
de Arama In MehedinJi, unde exploatarea aramei era concesionata de Mircea unui
sas, Czop Hano~ l35_
Toate aceste activitari ou erau adevarate meserii ~i nu puteau duce Ia crearea
breslelo r. Cea maj vech~ breasla cunoscuta In veacul al XVI-lea este aceea a
zugravilor de Ia Suceava, Ia 1570136_ Ora~ul capitala, cu multe biserici ~i manasti ri,
avea nevoie de zugravi ~i de aceea a i nflo rit l naintea a lto r me~ te ~uguri aceasta
meserie c u evlavioase scopuri. La Arge~, i n vechea capitala munteana, era o alta
s pecialitate m e~ te~u ga reasca, ce s-a pastrat pa na a s tazi, aceea a olarilor, ~i
frumoasele resturi de ceramica cu scenele d e lupta i n relief. gasite In ruinele palatului
domnesc de acolo, sunt i n legatura cu aceasta activitate.
in schimb, din corespo nden!a comerciala a ~ril or noastre cu Bra~ovul ~i
Sibiulln veacul al XV-lea, aflam case importau din Ardeal produse nea~teptate , pe
care le-arn fi crezut lntre produsele tarii: sapun, arcuri , carute, cuie, hamuri de cai ,
caldari , furci , funii 137_ Toate acestea nu se produceau In tara. se importau. E ste, deci,
clara !ipsa meseri ilor In ora~ele noastre, daca ~i produse de prima neces itate se
importau, cu atat mai mult nu puteau exjsta meserii de, specialitate pentru export.
Am aratat ca dupa caderea porturilor de Ia Dunare ~ i mare, ~i taie rea
drumurilor de comeJ\, nego!ul ~ril or noastre este redus, In veacul al XVII-Iea, Ia un
.trafic cu marfu~le locale ~i Ia exportul granelor in Imperiul Otoman prin intermediul
greci lor. Intreruperea comeJ\ului cu Ardealul ~i Polonia sau slabirea lui In aceasta
faza, opre~te aducerea i n !arli a o biectelo r manufacturate. Tocmai atunci apar, fnsa,
la noi breslele de meseria~i, care nu existau tn Evul Mediu, epoca de l nflorire a lor in

131 CostAchescu, op. cit., IT, p. 187 ~i 314.

132 Ceara de Tiirgul Frumos: Hasdeu, Arlziva lstorica, UJ, p. 102; de Baclu (1457): I. Bogdan,
Documentele lui Stefan ee~ Mare, I, p. 3; ,.venitul cerii din carciumile din Baia" (1458): ibidem, p. 16-17;
Ia Siret; ibidem, I. p. 333; Ia Tiirgul Neamt: ibidem, Il, p. 236.
133 P. P. Panaitescu, Mireea eel Batrlin, p. 90.
134 Ibidem, p. 97.
1351bidem, p. 91.
136 Pavlescu, Economia breslelor, p. 64.
137 P. P. Panaitescu, Mircea eel Batrlin, p. 93.

157
A pus. Reducerea importului ~ i a traficului comercia11n general este explicatia acestui
fe no men economic; Ia no i, breslele apar alllnci dind se simte nevoia unor meserii
locale, ce se ridica de pe urma inchiderii comeqului cu Ardealul ~i Polonia. Ora~ele
noastre Tn epoca lo r de decadere, To veacul al XVII-Iea ~i al XV III-lea, au abia atunci
aspectul unor centre de produqie, dar numai pentru nevoile locale. Chiar celelalte
ocupati i, care de~i mai vechi, nu erau organizate Tn bresle, se constituie abia acum.
Breasla talpalarilor, a fierarilor-potcovari Ia l a~i, a blanarilor Ia Suceava ~ i B oto~a ni ,
a luma na rarilor, clopotarilor, apar abia acum, ca ~ i vestita breasHJ. a calicilor
(invalizi)l38. Acum apar fabricile de postav (Ia Afumati) Tn veacul al XVII-lea, de
hartie (moara de hartie a lui Matei Basarab), portelan (sec. XVIII), dar nu Ia o~e, ci
pe mo~iile domne ~ti sau boiere~ti ; Mihai banul Cantacuzino, care scrie Genealogia
Cantacuzinilor Ia 1769, menp o neaza Tn Tara Ro maneasca urmatoarele fabrici:
fabrica de postav, de sticHi, de hartie. Fabrica de sticlli exista ~i sub Brancoveanu, Ia
1700139_
Breslele aveau, ca ~i Tn Apus, o o rganizare religioasa ~i profesionala To
acela~i timpl40, aveau biserica lor, c u sfantul patron, ce se zugrlivea ~i pe steagul
breslei, de ziua caruia se flicea praznicul. Asociatiile erau pe specialitliti ~i membrii
Tntre ei se numeau frati, de unde ~i numele de breasla, de Ia brat, slavone~te,.frate. Yn
fruntea breslei se alla un staroste (biitriin, tot termen slav), care dirmuia pe temeiul
unui statut, ce prevedea, Tntre altele, c um se poate ajunge calfa sau patro n, obliga~iile
membrilo r Tntre ei pentru Tnlaturarea concurentei, cat ~i privilegiile domne~ti (statutul
era aprobat de domn), rupta. adica conventia cu vistieria pentru suma ce urma sa fie
platita a nual de breasla ca o unitate fi scala privilegiatal4I. Numele slav al breslei
(bratstvo) vine, se pare, din Galitia, unde erau anume bresle sau frlitii ortodoxe cu
scopuri economice ~i religi oase, dar nu erau constituite pe specialitliti de meserii ~i
tot acolo se folosea titlul de staroste. Pentru unele bresle din veacul al XVIII-lea se
folose~te, Tnsa, termenul turcesc esnaf ~i tot turcesc este titlul de caljii, influente
fire~ti in vremea comertului sud-dunarean. Ucenic este, Tnsli, un termen slav, de Ia
uciti, a Tnvata, ~ i Tnseamna Tnvatacel.
Perioada Tnfl oritoare a vechilo r bresle ro ma ne~ti este veacul al XYIII-lea,
epoca de declidere a ora~elo r, care trebuie sa se i ntretie singure. Industria cu caracter
local pentru nevoile regiunii a dus, deci, Ia c rea rea breslelo r Ia noi, c u un aspect
deosebit al breslelor cu produse de export din ltalia, Randra ~i Ardeal.

Desfiinfarea comunelor libere Ia romiini. Am aratat eli To Mo ldova ~ i Tara

Ro maneasca o ra~ele din Evul Mediu erau, ca To A pus, comune a utonome cu imunitate,
un fel de stat To stat. Autonomi a comunelo r, c u oaste ~ i organizatie Iibera, 1ncepe sa
decada To Europa Inca din veacul al XVI-lea ~i cauza acestei declideri a libertatii

138 Pavlescu, op. cil.

139 M. Cantacuzino, Genealogia Canlacu:inilor, ed. lorga, p. 478. Del Chiaro, Storia delle
rivolu:ione de/a Valaclzia, ed. lorga, p. 50.
140 Pentru toate amllnuntele, Pavlescu, op. cit.
14 1 Analiza lor Ia Pavlescu, op. cit.

158
com unale este capitalismul comercial, care rupe barierele protectioniste medievale ale
ora~elor; de pilda, oprirea concurentei, privilegii, drept de depozit.
.,Progresel e capitalismului , ale navigatiei ~i ale circul atiei generale cer
desfiintarea piedicilor pe care le-o impune politica o ra~elor. Comequl mare se
gase~te acum In fata economiei urbane, lntocmai precum era odinioara, Ia origine
pozitia ora~elor In fata eco nomiei agricole, dominiale. El pretinde desfiin tarea
pietelo r privilegiate, a dreptului de depozit, a monopolurilo r industriale. Comertul
mare tinde ~i el spre dreptul comun ~i desfiintarea priviJegiilor muni cipale, care nu
mai sunt dedit o piedica a libertati i" 142.
In Tarile Rom ane, In perioad a a doua a isto riei ora~el or, cand avem un
comert pe scadi mai midi ~i lndreptat spre sudul Dunarii , ora~ele au av ut mul t de
patimit de pe urma politicii domne~ti ~i a dediderii economice, dar abia Ia lnceputul
perioadei a treia, adica In vremea cand ~i tarile noastre vi n In atingere cu capitali smul
comercial e uro pean , se desfiinteaza autono mia o ra~elor. Am spus ca lncepurul
acestor rel ap i Ia noi este de pus In legatura c u patrunderea Austriei In s ud-estul
Europei , In special prin comertul de vi te. La Tnceputul acestei patrunderi ~i. desigur,
In legatura cu ea se produc reformele lui Constantin voda Mav rocord at In Tara
Romaneasca ~i Moldova, de~ i ele n-au fost studiate din acest punct de vedere. Nu este
cazul sa aratam pe larg aici spiritul general al acestor reforme, e destul sa spunem d i
e le au un caracter modern ~ i apusean, de desfiintare a privilegiilor locale ~i de
unifi care a conditiil o r juridi ce. I ntre privilegii le ~i autonomiile desfiin tate de
Constantin Mav rocordat sunt ~ i acele ale ora~elor: ele devi n o parte a admini stratiei
domne~ti, fara privilegii deosebite ~i , ceea ce este mai caracteristic, se desfiinteaza
cbiar dreptul comunitatii ora~ene~ti de a-~ i alege reprezentan(ii. Judetul sau
~ol tuzul (lnlocuit cu un ispravni c) este numit de domn; Ia Crai ova, de catre di vanul
C raio vei. Astfel, Ia mijlocul veacului aJ XV III-lea, lnceteaza existenta comunelor
libere In Moldova ~i Muntenia.

1945

[I ] Pasaj neclar: probabil , dar o imunitate special ~· · .

142 H. Pirenne, Les anciennes democralies des Pays-Bas, p. 234-235.

159