Budismul este astazi una dintre marile religii ale lumii, avand o traditie de peste

doua milenii. A aparut in India, in secolul al V-lea, fiind intemeiat de cel pe care istoria l-a memorat
sub numele de Buddha.
Siddharta Gautama s-a nascut intr-o familie princiara dintr-un mic regat nepalez. Tineretea lui a
fost cea obisnuita pentru un tanar nobil din vremea sa. Spre varsta de 30 de ani se simte atras de
viata ascetica, datorita unei intamplari in care descopera suferintele oamenilor (batranetea, boala,
moartea), dar si calea spre speranta unei eliberari. Prin urmare, paraseste viata indestulata in care
crescuse retragandu-se in singuratate si asceza, cautand sa descopere metoda prin care fiinta
umana sa se poata elibera de patimi si iluzii aducatoare de suferinta. Stand sub un smochin,
cufundat intr-o meditatie profunda, afla adevarul eliberator, obtinand iluminarea (bodhi). De
atunci i se spune Buddha (Iluminatul), nume la care se adauga frecvent acela de Sakyamuni (ascet
din clanul Sakya).
In urmatorii 40 de ani, Buddha si-a raspandit invatatura printre oameni, adunand in jurul sau
numerosi discipoli. Ajungand la o varsta inaintata si considerandu-si misiunea indeplinita, spiritul
sau s-a inaltat in Paranirvana.

Invatatura lui Buddha

Dupa actul iluminarii, in prima sa predica Buddha expune cele Patru Adevaruri Nobile, esenta
invataturii sale.

Primul adevar stabileste originea suferintei: intreaga existenta umana este supusa suferintei.
Nasterea, boala, batranetea, moartea provoaca suferinte. Aceasta deoarece individul este o
combinatie de energii fizice si mentale (repartizate in materie, senzatii, perceptii, ganduri si
constiinta) aflate in vesnica miscare. O data cu moartea, corpul fizic dispare, dar nu si aceste
energii care isi continua existenta sub alta forma. In felul acesta este preluata de la hinduism
notiunea de saursara (reincarnare), dar ca renastere.

Al doilea adevar ne indica cauza suferintei: atasamentul omului fata de viata si dorintele sale,
materializate in setea de placeri, de existenta, fericire, atasament fata de ceva sau cineva sunt
cauzele care duc la renasterile succesive ale sufletului, deci la suferinta.

Al treilea adevar ofera solutia: incetarea suferintei este posibila prin inlaturarea dorintei. Se obtine
salvarea sufletului de la noile renasteri si accesul in Nirvana.

Al patrulea adevar:”Nobila Carare Octupla” este drumul oferit spre incetarea suferintei, bazat pe
conduita etica, disciplina mentala si intelepciune.

Discipolii lui Buddha au cautat sa asigure o transmitere corecta a invataturilor sale.

Predicile atribuite marelui intelept (Sutra), impreuna cu regulile monastice (Vinaya), la care mai
tarziu se vor adauga scrierile metafizice (Abhedharma) vor alcatui un ansamblu.
Tripitaka (Triplul cos), constituind literatura canonica a budismului antic, a ajuns pana la noi
fragmentar.

Raspandirea budismului
In primele secole dupa moartea lui Buddha, invataturile lui se raspandisera de-a lungul Gangelui.
In secolul al III-lea i.Hr., regele indian Asoka se converteste la budism, care devine religie oficiala.
Sunt construite manastiri si numerosi calugari misionari raspandesc mesajul budist in afara
frontierelor, in Sry Lanka si Birmania, iar in secolul I d.Hr. in China.

Curentele budismului
Speculatiile asupra doctrinei budiste au dus la aparitia a doua mari curente, care propun, fiecare,
o cale diferita pentru a ajunge la Nirvana.

Mahayana interpreteaza mai larg mesajul lui Buddha si considera ca fiecare fiinta rationala poseda
natura buddha, fiind menita iluminarii. Se raspandeste in Tibet, China, Mongolia, Coreea si Japonia.
Budismul zen ce se dezvolta in Japonia urmarea obtinerea iluminarii printr-o aspra disciplina fizica
si concentrare intensa. Astfel, practicarea artelor martiale, contemplarea unei gradini cu nisip sau
meditatia timp de mai multe ceasuri devin metodele acestei religii. De asemenea, spiritul zen se
va manifesta in estetica japoneza, influentand scoala de pictura si caligrafie, ceremonia ceaiului
sau arta aranjarii florale (ikebana).

Hinayana respecta invataturile initiale. Numit uneori si Theravada (traditia celor batrani),sustine
existenta unui singur Buddha, iar iluminarea este sortita doar celor alesi, prin practici ascetice,
austere. Predomina in Birmania si Indochina.

Comunitatea monahala (sagha) este formata din calugari si novici. Pentru a deveni calugar,
barbatul trebuia sa aiba 20 de ani, sa nu aiba impedimente fizice (boala, handicap) si sa fi trecut
perioada de noviciat sub indrumarea unui calugar mai in varsta. Viata in manastire era, si este si
azi, supusa unor reguli stricte. Calugarul budist poarta vesmantul galben al condamnatilor la
moarte din vechea Indie, simbolizand renuntarea. Traiesc din pomenile laicilor, pe care, in schimb,
au datoria sa ii invete doctrina.
Manastirea era formata la inceput din grupuri de colibe instalate in locuri puse la dispozitie de
credinciosii laici. Mai tarziu apar manastiri cu chilii plasate in jurul unei curti dreptunghiulare,
prevazute cu loc de cult, biblioteci, sali de baie, depozite etc.

Ritualuri si ceremonii
Cu prilejul marilor ceremonii, calugarii impodobesc statuia lui Buddha cu stofe, aur si bijuterii.
Credinciosii aduc ofrande sub forma de hrana, flori, tamaie si lumanari. Se recita rugaciuni, dupa
care credinciosii se aseaza la picioarele statuii pentru a medita.
Sarbatorile care amintesc de marile evenimente din viata lui Buddha sunt prilej pentru organizarea
unor pelerinaje la locurile unde a trait acesta. Comemorarea mortii sale este un prilej pentru
budisti de a onora spiritele mortilor, aprinzand lampite pe care le lasa sa pluteasca pe apa.

Mircea Eliade a descris cel mai bine religia budista in a sa „Istoria credintelor si ideilor religioase „:
„Budismul este singura religie al carei intemeietor nu se declara nici profetul lui Dumnezeu, nici
trimisul sau, si care, in plus, respinge insasi ideea unui Dumnezeu Fiinta Suprema. Dar acest
intemeietor se proclama pe sine „Trezitul ” (buddha) si, pornind de aici, calauza si maestru spiritual.
Propovaduirea sa are drept la eliberarea oamenilor. Acest prestigiu de „Salvator” face din mesajul
sau soteriologic o „religie” si transforma destul de curand, personajul istoric Siddharta intr-o fiinta
divina „.

Curiozităţi despre budism.

Budismul este o religie şi o filosofie orientală, care îşi are originea în India secolului al VI-
lea Î.Hr. Aceasta s-a răspândit ulterior într-o mare parte a Asiei Centrale şi de Sud-Est.
Cele mai interesante curiozităţi despre această fascinantă religie:
-Se estimează că aproximativ 500 de milioane de oameni din lumea, adică aproximativ 10%
din populaţie, practică budismul.
-În cazul budismului nu există un text central, cum se întâmplă în restul religiilor.
 -Legenda spune că Buddha ar fi fost conceput cu un elefant alb. Regina Maya ar fi murit la
câteva zile după ce i-a dat naştere.
-Elementele conceptuale care ghidează budismul sunt: nimic nu este permanent; toate
acţiunile au consecinţe şi schimbarea este posibilă.
-Adesea Buddha este numit „marele doctor”, pentru că principala sa preocupare a fost să
identifice cauza suferinţei umane şi să caute o modalitate de a o elimina.
-Potrivit învăţăturilor lui Buddha, secretul fericirii este simplu: să vrei ceea ce ai deja şi să
nu îţi doreşti ceea ce nu ai. –
-Buddha cel gras pe care oamenii îl văd adesea în restaurante ca decoraţiuni nu este
adevăratul Buddha, ci un personaj din folclorul chinez numit „Budai”.
-Legenda spune că Buddha a trăit până la vârsta de 80 de ani. Acesta ar fi murit între doi
copaci, care ar fi înflorit miraculos atunci.
-Oamenii de ştiinţă care au studiat creierul călugărilor budişti în timpul meditaţiei au ajuns
la concluzia că impulsurile din creier se schimbă, crescând sentimentul de fericire.
-Unul dintre cei mai puternici oameni de pe planetă era ghidat de învăţăturile budiste. Este
vorba despre Steve Jobs. Tatăl actriţei Uma Thurman a fost primul occidental care a devenit
călugăr tibetan budist.
-Cea mai mare statuie cu Buddha din lume s-a aflat în Afganistan. Aceasta a fost distrusă
de talibani, în 2001.
-Floarea de lotus este un simbol important în budism. Reprezintă călătoria spre iluminare,
pentru că creşte spre lumină, din ape noroioase.
-Majoritatea budiştilor cred în reîncarnare.
-Primul occidental care a arătat interes pentru budism a fost filosoful german Arthur
Schopenhauer (a trăit în perioada 1788-1860). Acesta a considerat budismul cea mai raţională şi
avansată din punct de vedere etic religie a lumii.