La începutul secolului XXI, democrația a fost văzută ca o terapie generală în rezolvarea

problemelor internaționale, deoarece democrațiile ezită să se angajeze într-un conflict armat cu

altele. O răspândire pe scară largă a democrației, cu instituțiile și practicile sale politice, conduce
la reacții mixte fata de ea în mai multe țări aflate în curs de democratizare. O caracteristica
rezonabilă este o atitudine reticienta la răspândirea acesteia în sistemele politice care nu au avut
niciodată practici democratice în istoria lor.
În această teză, voi încerca să analizez cum a fost implimentată democraţia în statele din
proximitatea Federaţiei Ruse, şi care sunt elementele care o definesc în aceste statele. In ciuda
unei lungi perioade de existență și dezvoltare într-un singur stat, fostele state membre a Uniunii
Sovietice, au transmis și au păstrat un număr de caracteristici naționale proprii, ce au contribuit
la modelarea procesului politic care a urmat. Astfel, în unele țări nou formate modul vechi de
secole a vieții sociale a intrat în conflict cu provocarea de a instaura democrația. Motivul unui
rezultat mai slab se află, nu numai în lipsa experienței democratice și în mentalitatea populaţiei,
ci și în faptul că au fost făcute încercări formale de transfer a modelului occidental al democrație.
Fapt care nu a fost suficient de potrivit pentru multe state cu o cultura politică tradiționalistă. Din
moment ce perioada de tranziție se caracterizează prin dublă incertitudine și, prin urmare, printr-
o instabilitate mai mare, democrația liberală în această situație devine doar una din cele patru
opțiuni pentru viitor, împreună cu opțiuni cum ar fi înghețarea regimului într-un stat tranzitoriu,
restaurarea socialismului de stat sau dictatura cu procedurile și rezultatele caracteristice ei.
Democratizarea este un proces influențat de numeroși factori. Natura, forma, intensitatea
și direcția tranziţiei democratice sunt influențate de condițiile dezvoltării politice, socio-culturale
și socio-economice. În același timp, tranzițiile de la formele nedemocratice de guvernare care au
avut loc în ultimele decenii în diferite țări ale lumii sunt atât de individuale încât nu este posibil
să se construiască o logică comună a transformării și să se reducă la un singur model. Dorința
cercetătorilor de a identifica modele specifice ale democrației a condus adesea la căutarea unor
factori-cheie unificanti cum ar fi cei economici, sociali, politici, însă contextul istoric și cultural
a fost adesea ignorat.
Colapsul Uniunii Sovietice a marcat sfârșitul Războiului Rece, care a dus la instabilitatea
relațiilor internaționale. Prăbușirea uniunii a fost însoțită de conflicte interetnice, care s-au
transformat în războaie sângeroase. Transformarea politică post-sovietică a fost iniţial văzută
pozitiv însă s-a adeverit o tranziţie democratică prelungită. Motivul pentru aceasta poate fi în
parte imperfecțiunea societății civile, incapacitatea sa de a controla puterea și de a conduce
tranziția, catalizând accelerarea ei.
O caracteristică a democratizării în cadrul fostelor state membre a Uniunii Sovietice
constă în faptul că, în majoritatea țărilor în ciuda faptului că de la data semnării declarației de
1
independență au trecut mai mult de 20 de ani, la putere sunt încă membri ai nomenclaturii
sovietice. În condițiile în care societatea devine mai deschisă datorită proceselor de globalizare
și democratizare, populația statelor cu regimuri autoritare este conștientă de necesitatea unor
drepturi și libertăți civile, deoarece acestea sunt benefice pentru ea și, prin urmare, necesare. Dar
pentru noua elită dominantă, adoptarea regulilor democratice ale jocului înseamnă instabilitatea
pozițiilor sale de putere. Prin urmare, este mai avantajos să minimizeze drepturile și libertățile
civile.
Noile guverne, cel puțin inițial, au încercat să implimenteze reforme democratice. În
același timp, în unele țări după consolidarea puterii, elementele democratice au fost reduse la
minim. Această stare se datorează faptului că nu a existat o diviziune clară a oamenilor pe clase
și paturi sociale, conștiente de interesele lor. Atât guvernele, cât și majoritatea populației au
perceput democrația ca fiind ceva abstract și în mod eronat, așteptând de la ea creșterea automată
a nivelului de trai și protecție juridică. În același timp au lipsit mișcările democratice stabile, în
absența unei baze sociale fiabile. Astfel, este evident că o democrație deplină și viabilă necesită
înlocuirea culturii politice autoritare și, prin urmare, şi a purtătorilor ei din structurile de putere,
cu una nouă care are atitudini democratice reale.
Abordarea analitică aplicată în cadrul acestei cercetări este o radiografie a zonei, utilizând
date de cercetare, indicatori statistici ce caracterizează democrația, cum ar fi produsul intern brut,
controlul corupției, indicele procesului electoral, indicatorul stabilităţii politice, cheltuieli
militare din PIB, indicele de eficacitate guvernamentală. Din punct de vedere metodologic,
cercetarea este în esență cantitativă, bazându-se pe o serie de corelații statistice între variabile și
indicatori utile în elaborarea unui cadru pentru o analiză cuprinzătoare a complexității
democratizării în cadrul statelor vecine cu Rusia. Studiul este o analiză a precondițiilor pentru o
democrație fezabilă și criteriile ei.
 Elementul definitoriu al democraţiei în Azerbaidjan este eficiența guvernului, calitatea
formării și implementării politicilor, credibilitatea angajamentului guvernului față de
politicile sale declarate si independența față de presiunile politice,. Controlul corupţiei
este un alt element, al cărei intensificare ar spori democratizarea în proporţie de 35%.
 În Estonia, există o corelație între democrație și PIB per capita. De asemenea calitatea
elaborării și punerii în aplicare a politicilor și credibilitatea guvernului, modelează gradul
de democraţie în acest stat.
 Controlul corupţiei are o mare semnificaţie pentru democraţia Georgiei, datorită
reformelor implementate după revoluţia rozelor. De asemenea un proces electoral
transparent sporeşte democratizarea în stat. Însă este paradoxal că odată cu creşterea
eficienţei guvernamentale, scade nivelul democraţiei.
2
  În Republica Moldova, indicele procesului electoral influenţează negativ într-o proporţie
mică nivelul de democratizare. Variabilele care influenţează democraţia sunt stabilitatea
politică şi statul de drept.
 Nu pot fi obţinute modele de analiză a relaţiei dintre democraţie şi a indicatorilor de
guvernare, datorită lipsei democraţiei în Turkmenistan pe parcursul intervalului de timp
analizat, indicile caracteristic având mereu un scor de 7.
 Intensificarea controlului corupţiei şi accentuarea statului de drept în Ucraina conduc spre
un grad mai înalt de democraţie, însă o eficienţă guvernamentală mai sporită scade
drastic indicele democratizării.

În concluzie democratizarea statelor din proximitatea Federaţiei Ruse a fost realizată pe

traiectorii controversate. Discrepanța dintre căile de dezvoltare a spațiului politic post-sovietic și
modelele democrației liberale au condus la evaluarea critică de către teoreticienii occidentali a
tranziţiei democratice. Într-adevăr, actuala dezvoltare politică a spațiului post-sovietic
demonstrează clar tendințele de consolidare a statalității și de căutare a propriilor modele de
edificare a democrației care nu se potrivesc cu modelul democrației occidentale liberale. În
același timp, consolidarea statalității și stabilității în statele din Sud-Estul Rusiei, a dus la faptul
că dispozițiile sociale ale maselor au devenit mai pozitive și optimiste. În pofida explicațiilor
ambigue ale contradicțiilor dezvoltării democratice în spațiul post-sovietic, este evident că
motivul fundamental nu este legat de lipsa resurselor necesare sau de cultura politică scăzută a
populației. Originile sale se află chiar in ambivalența epocii modernității, care determină, de
asemenea, contradicțiile interne ale democrației. Orice formă de democrație, inclusiv democrația
liberală, nu garantează realizarea justiției sociale, ci doar creează potențialul pentru aceasta.
Criza acestei forme de democratie a statelor din proximitatea federatiei Ruse, sugereaza
cautare a unui nou model de democratie, aplicabila acestei regiuni.