Visul unei nopti de vara

OBERON :
S-o fi trezit Titania din somn ? '
Şi cine i-a ieşit îatîi în cale,
'Al inimii stăpîn, şi-al minţii sale ?
(Intră Puck )
Dar, iată, vine solul meu poznaş. Ce veşti mi-aduci din codrul cel vrăjit ?

PUCK :
Stăpîna de-un pocit s-a-ndrăgostit. Lîngă umbrarul ei ascuns şi sfînt, Cînd ea dormea în tihnă,
somn adine, o ceată de cîrpaci, de derbedei,Ce-abia-şi cîştigă traiul, dintre cei Care-au umplut
magherniţele-Atenei, S-au adunat înmarginea poienii, Ca să repete-o piesă. Era în ceată-un
sluj:, un guguman, Ce îl juca în piesă pe Pyram ; Cînd în tufiş intră pentru o clipă,Am folosit
prilejul şi, în pripă, I-am pus pe trunchi o ţeastă de măgar, Şi cînd în scenă se întoarse iar, Ai
lui, văzîndu-l cu aşa podoabă, La fugă-au rupt-o-n cea mai mare grabă, Precum un stol de
gîşte sau sitari Ce-i simt în preajma lor pe păsărari, Sau, mai curînd, precum un cîrd de ciori
Ce văd cum vine-un pîlc de vînători, Şi se reped de parcă îşi dauduhul Şi mătură cu-aripa lor
văzduhul... I-alerg din urmă, fără să mă vadă.. Ei fug, se prăvălesc cu toţi grămadă, Urlînd
avan, chemînd într-ajutor Atena şi întregul ei popor. Camslabi cu duhul, îngroziţi prea tare,
Că-s încolţiţi de duşmani li se pare. Iar mărăcinii haina le-osfîşie, O mînecă le fură. o tichie.
Aşa-i petrec prin codru-n lunecos, Lăsîndu-l pe Pyram cel preafrumos. Şi-astfel s-a petrecut :
cînd s-a trezit, Crăiasa de-un măgar s-a-ndrăgostit.

OBERON:
Frumos s-a potrivit, cum n-am crezut;,'Dar •cu flăcău-acela ce-ai făcut ?L-ai fermecat,
precum ţi-am dat poruncă ?

PUCK :
Da, nici o grijă. Poate doarme încă. Dar lîngă el, dormea şi biata fată ;
Cînd s-o trezi, o va vedea îndată.
(Intră Demetrhis şi Herman.)

OBERON:
Stai lîngă mine ! Uite, e chiar el.

PUCK :
Pe fată-o ştiu, dar pe băiat de fel.
.......................................................................................................

OBERON: Vai, ce-ai făcut ? Ce rău le-ai încurcat ! Văd că pe-un alt flăcău l-ai fermecat ; Şi-ai
preschimbat, lipsit de iscusinţă, Statornica iubire-n necredinţă.
PUCK :
Aşa vrea soarta-atotcîrmuitoare, Credinţa pune-n cumpeni, şi trădare
De-şi ţine unul credincios cuvîntul, O mie-n schimb îşi calcă legămîntul.

OBERON:
Aleargă, fugi ca vîntul, află-ndată, Unde-i Helena, preafrumoasa fată ; E palidă, de parcă n-
are viaţă,Suspine grele sîngele-i îngheaţă. Cu farmece s-o chemi degrabă-aei,' Eu, între timp,
pe el îl voi vrăji.

PUCK :
Alerg, n-o să mă-ntreacă-n zbor. cînd
Săgeata celui mai vînjos tătar.
(Iese.)

OBERON :
Floare, floare-nsîngerată De-a lui Cupidon săgeată Ochii farmecă-i pe dată ! Şi să-i pară
dalba fată Că-i o stea care-şi arată Strălucirea fără pată. Pentru setea-ţi necurmată, Leacul
doar la dînsa-l cată !
(Se întoarce Puck.)

PUCK :
Crai al cetei de pitici, E Helena-n preajmă-aici
Tii, grozave întîmplări ! Cel pe care l-am vrăjitVine-n urma ei, spăşit... Proşti sînt bieţii
muritori !

OBERON:
Fac o larmă ! Vor ajunge Somnul celuilalt s-alunge...'

PUCK :
Vor peţi-o amîndoi. Ce petrecere de soi ! Rîd cu hohote, fac haz Cînd se-ntîmplă vreun
necaz...
(Intră Lysander şi Helena.)