LITERA F

Scena: într-un tren.

AS: Bună ziua!

MB: Sărut mâna!
AS: Îmi permiteţi să las şi eu geamantanul aici?
MB: Da, sigur!
AS: Aşa… E bine. Vă rog, că n-am observat, vagonul ăsta e de umători sau neumători?
MB: N-am înţeles.
AS: Dacă e de umători sau neumători, că eu nu umez, că mă deranjează umul.
MB: Aaaa, dacă fumez, dacă e de fumători. Nu, e de nefumători.
AS: Aaaa.
MB: Da.
AS: Oarte bine! M-am lăsat de umat! (oftează)
MB: Doamnă, iertaţi-mă, dar dacă nu întreb, mor! De ce nu-l pronunţaţi pe F?
AS: Eh… e o poveste oarte lungă. Da’ eu cobor la Tecuci. Poate apuc să vă spun.
MB: Da, da, sunt ochi şi urechi. (râde)
AS: E o poveste enomenală! Eu m-am născut la Ălciu.
MB: Sănătate!
AS: N-am strănutat. Aşa se numeşte urbea mea natală, Ălciu.
MB: Fălciu!
AS: Păi da, aşa, Ălciu, da! Tatăl meu era actor!
MB: Ce coincidenţă, că şi eu sunt actor! La ce teatru juca?
AS: Păi nu la teatru, la poştă. La poştă!
MB: Aaaa, era actor amator în echipa poştei.
AS: Nu, domn’e, era… era… actor poştal, cu scrisorile…
MB: Factor poştal!
AS: Da, da, da! Aia e! Mămica era vânzătoare la lorărie!
MB: Aaaa, ce frumos! Vindea oale…
AS: Nu, nu la olărie, la lorărie! Vindea lori! Lori… ăăăă… rumoase, parumate. Garoae,
trandairi, icuşi, erigi.

1
MB: Aaaa, la flo… pfff… la florărie! Ficuşi, ferigi. Da, am înţeles.
AS: Tăticu’ avea o meserie mult mai obositoare, că toată ziua ugea!
MB: Mugea?
AS: Nu mugea, ugea! Ugea cu scrisorile să le împartă… prin pra, prin noroi…
MB: Aaaa, fugea cu scrisorile! Da, da.
AS: Da’ n-a neglijat educaţia mea!
MB: Da?
AS: Nu, m-a ţinut în râu!
MB: Da’ ce, voia să vă înece?
AS: Nu… nu… nu… (râde) Nu m-a ţinut în râu, m-a ţinut în RÂU! În râu… să nu-mi ac
de cap, să n-o supăr pe mămica.
MB: Ah, am înţeles, v-a ţinut în frâu.
AS: Da… Să n-o supăr pe mămica.
MB: Dar aveţi şi o soră?
AS: Am rate.
MB: La casă, la ce? La bancă, la…?
AS: Nu… n-am rate, am… RATE! Răţior…
MB: Ah, frăţior!
AS: Păi da, răţior, răţior. N-am zis şi eu răţior? Da’ mata eşti cam greu de cap. Îţi cade
greu isa.
MB: Ce-mi cade?
AS: Isa, isa de teleon.
MB: Aaaa, îmi cade greu fisa! Îmi cade greu fisa. (râde)
AS: Îţi cade… Păi asta e problema, că nu-ţi prea cade!
MB: Da. Să revenim la răţior… ăăăă, la frăţior.
AS: Când era mic, l-a luat bunicul să-l înveţe meserie! Avea o rizerie!
MB: Orezărie!
AS: Ce orezărie? O rizerie, de ras, tuns, rezat!
MB: Aaaa, o frizerie!
AS: Eiii!
MB: Aşa, da.

2
AS: Dar el nu s-a ăcut rizer. S-a ăcut coaor! Coaor de dame!
MB: Ah, coafor! Coafor, adică onduleuri, permanent…
AS: Ondulaţii, da… Mie nu mi-a plăcut şcoala.
MB: Se vede…
AS: M-am ăcut… m-am ăcut dactilograă, că a-ntors tata oaia!
MB: Ah, era cioban, avea şi oi?
AS: Nu… nu… A-ntors oaia şi… m-a ăcut dactilograă.
MB: Ah, adică nu ţi-a plăcut şcoala, ia stai că-ntorc foaia şi te fac dactilograă… ăăăă…
dactilografă!
AS: Eh, eh, eh, da. De-aici mi se trage problema.
MB: De ce?
AS: Deectul.
MB: De ce?
AS: Deectul!
MB: Nu, adică de ce? Cum de-aici?
AS: De la maşina de scris care nu bate litera… âââ.
MB: Ha?
AS: Âââ… litera âââ…
MB: Nu bate litera F.
AS: Aha. În loc de ereastră bate ereastră, în loc de armacie armacie, în loc de âş âş şi mi
s-a ăcut un relex.
MB: Un ce?
AS: Un relex.
MB: Ce relex?
AS: Păi cum a ăcut căţelul acela de i se ăcea oame la ore ixe.
MB: Reflex! Reflex!
AS: Da, relex, exact.
MB: Ah, câinele lui Pavlov, reflexul condiţionat.
AS: Ăla, ăla l-am ăcut eu…
MB: Da… Păi şi nu v-aţi răzbunat pe mecanicul de întreţinere?
AS: Eeee, sunt răzbunată. Sunt răzbunată, că de-o lună l-am mutat!

3
MB: Ah, disciplinar.
AS: A venit alt mecanic şi de când a venit, acuma maşina a reparat-o şi poate să bată şi
litera F! (un moment de revelaţie) F!
MB: Eeee, ce extraordinar!
AS: F!
MB: Extraordinar!
AS: Fantastic! (râde)
MB: Bravo, doamnă! (aplaudă încet) Bravo!
AS: Fenomenal, domn’e! Fenomenal! Da’ să vezi a dracului maşină!
MB: Ha?
AS: Să vezi că de când a venit… ăsta nou… şi acuma, în loc de C bate Ţ!
MB: Păi şi care e neţazul… ăăăă… necazul?
AS: Eh, păi eu eram ţoristă. (pauză) Eu… eu eram… eu eram ţoristă în ţorul interpre…
Aiiii, uite ţe-ai făţut!
MB: Eu?!
AS: Uite ţe-ai făţut! E pe fond nervos! (plânge) Eram soprană de ţoloratură… Trebuia să
interpretez melodia aia „În pădurea verde ţântă ţuţul: ţuţu, ţuţu!”.
MB: „Cântă cucul: cucu, cucu!”
AS: Nu mai ţântă! Nu mai ţântă ţuţul! Nu mai ţânţă… Gata, am ajuns. E Teţuţi. Tre’ să
ţobor. Ţu ţine am avut plăţerea?
MB: Ăăă… Mihai Bendeac.
AS: Bendeaţ?
MB: Da.
AS: Bendeaţ aţtorul?
MB: Da, da.
AS: Oho! Mi-a făţut plăţere!
MB: Da.
(AS face cu mâna şi coboară)
MB (către AS): M-am buţurat de ţompanie! (un moment de linişte jenantă) Ţe-i aiţi?
Teţuţi? Ăăăă….

4
SFÂRŞIT