Intrebarile pentru examenul “Etica Profesionala”

1. Definiti termenii “Etica”, “ Etica afacerilor”, “Morala”, “Deontologie’’,”Valori”

Etica - o reflectare conştientă a credinţelor noastre morale şi a propriilor ' uuu.aiiu, prin intermediul unor norme sau
principii morale; o ştiinţă (ramură a filosoflei) care studiază problemele practice şi teoretice ale moralei; o ştiinţă a
binelui şi a răului, cu caracter teoretic dar şi nonnativ - fundamentează un sistem de norme, valori, categorii morale.

Etica afacerilor = un domeniu de studiu aplicativ al eticii, cu privire îa determinarea principiilor morale şi a
codurilor de conduită ce reglementează relaţiile interumane din cadrul organizaţiilor şi guvernează deciziile
oamenilor de afaceri sau ale managerilor.

Valori = ceea ce alegem (noi, societatea) sau credem că ar merita valorat (ex: autonomie, confidenţialitate, justiţie,
toleranţă, a nu face rău, respect pentru ceilalţi, adevăr, libertate etc.).

Morala reprezintă astfel totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate în principii,
normelor, regulilor determinate istoric şi social, care reglementează comportamentul şi raporturile indivizilor între
ei, precum şi dintre aceştia şi colectivitate (familie, grup, clasă, naţiune, societate), în funcţie de categoriile bine, rău,
datorie, dreptate, nedreptate şi a căror respectare se întemeiază pe conştiinţa şi pe opinia publică.

“deontologie” desemnează normele de conduită şi obligaţiile etice în cadrul unei profesii. Este o teorie a datoriei, a
obligaţiilor morale în acea profesie (de ex. deontologia medicilor, a avocaţilor, a profesorilor, a contabililor etc.). Ea
aplică deci anumite norme morale particulare.

2. Ce desemneaza etica managementului

Etica in management = Ansamblul coerent de norme si principii etice carora trebuie sa li se subordoneze actiunile si
deciziile cadrelor de conducere din organizatiile private sau publice - Vizeaza relatiile si problemele de ordin moral
care apar in cadrul organizatiilor de afaceri intre managerii de la diferite nivele si toate categoriile de stakeholderi.

3. Ce reprezinta problematica centrala in Etica managementului

Problema centrala a eticii in management: - Conflictul continuu dintre performantele economice si

performantele sociale ale companiei - Obtinerea unui echilibru optim intre performantele economice si cele
sociale ale companiei, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.
4. Care sunt sistemele de analiza etica

*Sisteme etice relativiste numite şi sisteme filozofice

Relativismul se referă la ceva „care are o valoare dependentă de anumite condiţii, de un sistem de referinţă etc.”[1].
Relativişti susţin că nu există standarde absolute, universale. Standardele etice, în opinia relativiştilor, diferă în
funcţie de comunitate şi istorie.

*Sisteme absolutiste sau sisteme religioase

Absolutismul în contrast cu relativismul se referă la ceva „care este independent de orice condiţii si relaţii, care nu
este supus nici unei restricţii, care nu are limite; necondiţionat, perfect, desăvârşit” . Absolutiştii susţin că
standardele etice vin din intuiţia, conştiinţa şi revelaţia divină şi au un caracter universal şi obligatoriu.

Cele mai cunoscute şi des utilizate sisteme etice, atât în etica personală, cât şi în etica aplicată: 1. Relativismul; 2.
Cultural; 3. Utilitarismul; 4. Etica Situaţională.

Relativismul cultural susţine că adevărul etic este condiţionat de sistemul de valori şi obiceiuri morale determinate
de o anumită cultură. Esenţa relativismului cultural constă în faptul că binele şi răul pot fi judecate în mod subiectiv
sau relativ numai prin raportarea la o anumită societate şi fiecare societate îşi are propriul sistem moral. Astfel,
relativismul susţine că nu exista standard ultim sau absolut de bine sau rău prin care sa poată fii judecată o anumită
cultura.

Utilitarismul a fost fondat de filozoful Jeremy Bentham (1748-1832) şi dezvoltat de John Stuart Mill (1806-1873).
Bentham a dezvoltat un sistem etic in jurul ideii de plăcere, zidind acest sistem pe hedonismul antic, care căuta
împlinirea plăcerii şi evitarea durerii fizice. Cele mai morale acţiuni sunt acelea care maximizează plăcerea şi
minimalizează durerea, numit şi „calculus utilitarian”.

Etica situaţională este o formă destul de populară a utilitarismului avându-l

ca şi promotor pe Joseph Fletcher (1905-1991) prin cartea sa Situation Ethics: The New Morality. Cu toate că a stiut
faptul că etica situaţională este în esenţa ei o etică utilitaristă el a înlocuit principiul plăcerii cu principiul dragostei.

Fletcher a dezvoltat acest sistem etic ca o alternativă la legalismul sau antinomianismul vremurilor sale susţinând că
nici o lege nu poate fi mai universală ca această lege a iubirii. Iubirea la care se referă el este acel agape al grecilor
prin care descriau iubirea divină totalmente distinctă de iubirea umană. Această iubire a devenit esenţială în
creştinism.
5. In ce consta Responsabilitatea economica si cea sociala a firmei

Responsabilitatea socială este considerată ca fiind obligaţia fermă a unei firme, dincolo de obligaţiile legale sau de
cele impuse de restricţiile economice, de a urmări obiective pe termen lung care sunt în folosul societăţii. Firma se
consideră responsabilă nu numai faţă de proprietari (acţionari), ci şi faţă de clienţi, furnizori, angajaţi, organisme
guvernamentale, creditori, comunităţi locale, opinie publică. Nu este suficient ca managerii numai să proclame
necesitatea răspunderii sociale şi a eticii acţiunilor pentru organizaţiile lor. Binele sau efectele scontate nu vin din
aceste proclamări. Întreaga cultură a organizaţiei va sprijini răspunderea socială şi va trebui să recompenseze şi să
întărească acţiunile etice. Rezultă că abordarea problematicii responsabilităţii sociale trebuie încadrată şi corelată cu
mediul social şi cultural al perioadei de timp, a ţării şi a organizaţiei respective. De asemenea, trebuie specificat că
responsabilitatea socială în afaceri devine realitate când persoanele implicate acceptă conduita şi comportamentul
stabilit.

6. De ce este necesara etica in afaceri si ce presupune acest lucru (abordarea clasica si abordarea socio-
economica), ce idee sustinea Milton Friedman

Orice întreprindere are o anumită responsabilitate în plan economic şi social; acesta este un punct
de vedere acceptat în prezent de toţi “actorii” lumii afacerilor. Dar măsura în care această responsabilitate se
împarte între cele două planuri - economic şi social - este percepută în mod diferit. în ceea ce priveşte latura
economică, se vorbeşte în principal despre două abordări:
> abordarea clasică - firmele există pentru a aduce beneficii proprietarilor sau pentru a reduce costurile de
tranzacţie; Milton Friedman susţinea că principala răspundere a managerilor este de a gestiona afacerea
astfel încât să maximizeze beneficiul proprietarilor, respectiv al acţionarilor; iar aceştia, la rândul lor,
au o singură preocupare: rezultatele financiare.
In viziunea autorului, orice “bun social” plătit de firmă subminează mecanismele pieţei: “bunurile
sociale” vor fi plătite fie de acţionari (se diminuează profitul), fie de salariaţi (se reduc salariile), fie de
clienţi (prin creşterea preţurilor); în acest din urmă caz, vânzările ar putea scădea şi firma ar avea
dificultăţi.
> abordarea socio-economică - “maximizarea profitului este a doua prioritate a firmei; prima este
asigurarea supravieţuirii acesteia”. Argumente:
societăţile comerciale sunt persoane juridice înregistrate într-o anumită ţară şi trebuie să se
conformeze climatului legal şi de afaceri din ţara în care operează; deci ele nu sunt responsabile
numai faţă de acţionari; orizontul de timp al existenţei firmei este unul lung, deci ea trebuie să
urmărească rezultatele economice pe termen lung şi în acest scop va accepta şi unele obligaţii sociale
(ca nepoluarea, nediscriminarea, neînşelarea clienţilor) şi costurile ce le sunt asociate;
practica arată că firmele nu sunt instituţii economice pure, ci ele se implică şi în politică, în sport
(sponsorizări), sprijină autorităţile naţionale sau locale etc.
7. Care sunt principiile si standardele care ar trebui sa guverneze fiinta umana
1.Politeţea. 2. Bună-cuviinţa. 3. Eticheta.
Politeţea trebuie să existe faţă de toată lumea, faţă de mai marii şi mai vîrstnicii noştri ca şi faţă de
subalterni, faţă de femei, faţă de egali, faţă de superiorii şi inferiorii noştri. Politeţea faţă de
superiori aduce a respect; faţă de inferiori a delicateţe şi a gingăşie. Politeţea este integră şi
omniprezentă. Cuvîntul „politicos” este un adjectiv fără grade de comparaţie. Politeţea se aplică
oriunde, acasă, pe stradă, în tramvai, în magazine, la serviciu, la cinematograf, alături de prieteni, de
colegi, de necunoscuţi, în facultate sau în uzină, pe şantier, în autobuz, la cantină, la teatru sau la
petrecere, în familie şi chiar în stricta intimitate. În orice loc bunul-simt trebuie să fie nelipsit.

Buna-cuviinţă înseamnă corectitudinea în ţinuta şi în atitudinea exterioară, în cuvînt şi faptă,

respectarea bunelor maniere şi a formelor sociale, amabilitate. Desigur, bunacuviinţa să nu fie falsă
şi, artificială, ci reală, smerită, plină de iubire faţă de aproapele, de respect şi ascultare faţă de
conducători, deci condusă de principiile morale.

Eticheta este dependentă de cultură. Ce pentru unii este excelent pentru alţii poate să fie şocant sau
inadecvat. Eticheta reprezintă o parte componentă a culturii exterioare a persoanei şi a societăţii.
Sînt cunoscute diverse tipuri de etichetă: eticheta diplomatică, eticheta de curte, eticheta „înaltei
societăţi” etc. Eticheta se întemeiază pe legile bunei-cuviinţe, politeţe şi contribuie la elaborarea
unei atitudini binevoitoare şi respectuoase faţă de oameni şi diverse instituţii de stat

8. Clasificati normele morale dupa Ioan Batlan

Una dintre clasificările normelor morale (cu importanţă practică pentru etica în afaceri) este următoarea10: 1.
Norme generale sau universale – sunt prezente în toate tipurile de comunităţi umane, au durabilitate mare în
timp şi influenţează întreaga gamă de relaţii şi activităţi umane (exemple: cinstea, demnitatea, sinceritatea,
curajul, loialitatea, generozitatea); 2. Norme particulare – se adresează unor comunităţi umane determinate, cu o
anumită variaţie în timp şi spaţiu, şi influenţează relaţii sau activităţi umane particulare (exemple: normele vieţii
de familie şi normele morale specifice unor activităţi profesionale); 3. Norme speciale – se manifestă în cadrul
unor grupuri restrânse şi, uneori, la ocazii speciale (exemple: normele de protocol, regulile de etichetă în
afaceri, codul manierelor elegante).

9. Descrieti «Teoria contractului social» elaborata de profesorii Thomas Donaldson si Thomas Dunfee
 O altă abordare, care leagă normele vieţii de zi cu zi de cele din domeniul afacerilor, este
oferită de “teoria contractului social”,/o teorie normativă, realistică şi comprehensivă, elaborată de
profesorii Thomas Donaldson şi Thomas Dunfee1, teorie care înglobează diversitatea standardelor
morale din culturi variate în anumite standarde universale (ea stă la baza abordării eticii în termenii
dreptăţii sociale, aşa cum am arătat în paragraful precedent). Contractul social este un contract
informai referitor la normele de comportament dezvoltate anumite credinţe, idealuri, atitudini ale
grupurilor de oameni sau ale comunităţilor. După părerea autorilor, organizaţia îşi câştigă
legitimitatea prin acest contract social cu societatea.

10. Care sunt obligatiile etice ale unui manager

obligatiile unui manager ar fi:
1.fata de actionari: gestiune corecta, loialitate, informare,transparenta, confidentialitate/
2.fata de angajati: remunerare echitabila, dezvoltare profesionala,respectul vietii personale, respectul dreptului
la petitie/
3.fata de clienti: produse/servicii de caliatate, garantarea sigurantei in utilizare, informare/
4.fata de comunitate: protejarea mediului, contributie lasolutionarea problemelor sociale, respectarea diversitatii
culturale/

11. Descrieti principalele practici ale eticii in afaceri

a) Principiul egalitatii in fata normelor
Morala nu este facuta pentru eroi si sfinti, nici pentru genii, ci pentru oamenii obisnuiti. Aceasta nu inseamna ca
eroii, sfintii si geniile nu trebuie sa se supuna normelor morale, ci subliniaza doar faptul ca morala este regula,
nu exceptia.
b) Principiul claritatii si clarificarii (conceptelor, pozitiilor).
Intr-o societate deschisa, pluralista, oamenii pot sa-si enunte clar pozitia fata de o problema morala si sa
actioneze in consecinta. De exemplu, daca un medic crede ca avortul este imoral (este crima), el poate opta sa
lucreze intr-o clinica in care nu se fac avorturi sau sa ramana doar obstetrician. Daca o persoana este
neinteresata sa actioneze pentru binele public, moral ar fi sa nu se implice in politica sau in administratie
publica. Aici apare ca evidenta si diferenta fata de pozitii fundamentaliste: o religie este impusa ca morala de
stat si transferata integral sau aproape integral in legislatie.

12. Argumentati de ce etica este profitabila pe termen lung

Etica în mediul de business este considerată profitabilă pe termen mediu și lung deoarece influențează imaginea
companiei și investește în relațiile cu mediul intern și extern. Acest lucru se datorează faptului că activitățile de
 vânzări se desfășoară respectând setul de valori organizaționale care influențează cadrul etic necesar pentru
dezvoltarea afacerilor prin favorizarea unui mediu de lucru proactiv.

13. Cum poate analiza un manager o situatie dificila din punct de vedere etic

Cea mai dificila situatie pentru manageri o reprezinta existenta dilemelor etice. O dilema etica se naste cand toate
alternativele posibile din cercetarile efectuate au o consecinta negativa in plan social. Bunul sau raul nu poate fi
precizat si clar identificat.

Nu este usor sa fie gasite solutiile pentru dilemele etice. Managerii trebuie sa investigheze cu multa atentie toate
aspectele problemei si sa adopte o decizie care sa fie judecata dupa consecintele sociale si mai putin dupa rezultate
economice de moment. “Practicarea unui management modern, pe coordonate morale, a dovedit ca rezolvarea
dilemelor manageriale este in corelatie cu valorile personalitatilor individuale angajate in actul decizional
managerial”. Din punctul de vedere al managerului, atenuarea acestor stari (practic, nu se poate vorbi de disparitia
conflictelor de interese intra sau extra organizationale) va avea succes numai prin constientizarea, cunoasterea si
instrumentarea principiilor etice, a standardelor etice si a sistemelor de valori proprii domeniului economic si, in
detaliu, a organizatiei pe care o conduce.

14. Dimensiunile eticii in organizatie, principiile care stau la baza

Cand vorbim despre etica in intreprindere, trebuie sa avem in vedere toate dimensiunile acesteia:
etica personala; etica indivizilor ca membri ai organizatiei (atingerea scopurilor respectand regulile
interne);
etica organizatiei (reguli, obceiuri, norme in atingerea scopurilor)
etica intreprinderii in relatiile sale cu mediul exterior (furnizori, clienti, concurenti, mass-media,
societatea in ansamblul sau, mediul natural).
Aceste dimensiuni sunt interdependente si se influenteaza reciproc; o organizatie nu poate fi etica daca membrii
sai nu au un comportament care poate fi astfel calificat; de asemenea, o organizatie care promoveaza principiile
morale, prin institutionalizarea unui set de reguli de conduita, nu va tolera in interiorul sau indivizii care incalca
aceste reguli sau valorile morale. Mai mult, practica arata ca respectarea unor principii morale in interiorul
firmei se prelungeste si in relatiile acesteia cu mediul extern.

15. Modul in care etica poate insoti procesul decisional

Dimensiunea etică a procesului de luare a deciziei este afectată de maimulţi factori; mulţi dintre ei
sunt de natură personală, variind de la un decidentla altul, iar alţi factori ţin de organizaţie.Etica poate avea una
 din variatele sale dimensiuni, în procesul decizional.C o m p o n e n t a e t i c ă a u n e i d e c i z i i e s t e
“ a s c u n s ă ” a t u n c i c â n d n u e x i s t ă v r e o dilemă de ordin moral asociată deciziei. Dar ea
devine relevantă atunci cânddilema etică este evidentă.De asemenea, problemele etice diferă în
funcţie de poziţia managerială;u n m a n a g e r d i n d o m e n i u l f i n a n c i a r a r e î n f a ţ ă
p r o b l e m e d e o r d i n e t i c s t r â n s legate de domeniul său; top-managerii se confruntă mai ales
cu probleme eticede natură strategică, iar ceilalţi, de pe nivelurile ierarhice mai joase, mai degrabăcu
probleme tactice cu substrat moral. De aici rezultă că tipul problemei puse înfaţa decidentului poate influenţa
calitatea etică a deciziei

16. Care sunt domeniile din interiorul firmei cele mai sensibile din punct de vedere etic
a) În privința clienților (cumpărătorilor) Produsele trebuie să fie de calitate, sigure, să aibă instrucțiuni de
folosire, avertismente asupra efectelor nedorite ale pericolelor posibile pentru consumator.

b) În privința angajaților Angajații sunt tratați adesea ca o marfă-forță de muncă, deși sunt ființe umane, scopuri
în sine. Cele mai dezumanizante tratamente este probabil să se manifeste mai ales în zonele în care există o
singură ofertă de lucru, în care există un monopol total asupra locurilor de muncă.

17. Posibilele discriminari in organizatie si cum pot fi ele evitate

Discriminarea, prin definiție, se refera la tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane in comparație cu cel
aplicat unei alte persoane, in condiții temporale și spațiale asemanatoare sau chiar identice.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii de vârstă, de avere, de
convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală

Formele discriminării

Discriminarea directă

Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată într-un mod mai puțin favorabil decât o altă
persoană care a fost, este sau ar putea fi într-o situație comparabilă, iar diferența de tratament are la bază oricare
criteriu de discriminare prevăzut de legislația în vigoare. [8] Acest tip de discriminare poate izvorî din prevederile
legii, altor acte juridice sau din comportamentul real față de grupul social vizat.

Discriminarea indirectă

Discriminarea indirectă survine atunci când o prevedere, un criteriu, o practică aparent neutră dezavantajează
anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute de legislația în vigoare, [10] cu excepția cazurilor în care aceste
prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt
adecvate și necesare.[8] De asemenea, discriminarea indirectă este orice comportament activ sau pasiv care, prin
efectele pe care la generează, favorizează sau defavorizează nejustificat, supune unui tratament injust sau degradant
o persoană, un grup de persoane sau o comunitate față de altele care se află în situații egale.[8]

Discriminarea multiplă

Discriminarea multiplă survine atunci când o persoană sau un grup de persoane sunt tratate diferențiat, într-o situație
egală, pe baza a două sau a mai multor criterii de discriminare, cumulativ. [8][11]

Oamenii au identități multiple și fac parte simultan din mai multe grupuri sociale. Apartenența simultană la mai
multe grupuri poate crește vulnerabilitatea persoanelor respective în fața discriminării. [12]

Hărțuirea

Hărțuirea reprezintă orice comportament care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv, pe
criteriu de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenență
la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu. [8]

Victimizarea

Victimizarea reprezintă orice tratament advers, venit ca reacție la o plângere sau acțiune în instanță sau la instituțiile
competente, cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal și al nediscriminării. [8]

Femeia face parte din categoriile de victime cu cel mai mare grad de vulnerabilitate victimală, în special în cazurile
de violență în familie.[13] Victimele de sex feminin, în general, sunt stăpânite de sentimentul fricii, rezultată din
intimidările sau agresiunile suferite care determină, de regulă, acceptarea efectului victimal. Dintre formele de
victimizare a femeii cele mai grav întâlnite sunt: amenințarea, maltratarea, violul din cauze multiple: infidelitate,
gelozie, alcoolism, soțul bolnav psihic etc.[13]

Copiii, la fel, pot avea o vulnerabilitate deosebită din cauza vârstei. Ei pot fi ușor antrenați în acțiuni victimizante
pentru ei, pot fi înșelați cu promisiuni sau recompense, mințiți, constrânși să comită acte ale căror consecințe
negative pentru ei și pentru alții nu le pot prevedea.[13] O formă specifică de victimizare a minorilor este bătaia,
considerată de unii o soluție extremă de autoritate și sancționare. [13]

O altă categorie vulnerabilă o reprezintă persoanele vârstnice. Procesul de victimizare poate sa apară în cadrul
mediului familial, agresori fiind rudele sau persoanele care îngrijesc bătrânii, sau în afara acestuia, agresori fiind
infractorii.[13] Aceștia din urmă, profitând de capacitatea redusă a bătrânilor de a se apăra, și de unele caracteristici
psihocomportamentale specifice (credulitate, neglijență, uitare, confuzie), pot comite acte infracționale mult mai
ușor (furt, agresiunea fizică sau psihică, exploatarea prin muncă, exploatarea financiară, privarea de hrană, tratament
medical, izolarea de societate etc).[13]

Dispoziția de a discrimina

Dispoziția sau ordinul de a discrimina este considerată a fi tot o formă de discriminare și reprezintă un ordin primit
de o persoană sau un grup de persoane de la o altă persoană sau grup de persoane pentru a discrimina.[8]
Moduri de combatere a discriminării Discriminarea între sexe poate determina o gamă vastă de probleme, în orice
tip de afacere sau organizaţie, de la pierderea angajaţilor de valoare la procese care pot costa sume importante de
bani şi timp, discriminarea între sexe este o problemă veche şi cu rădăcini adânci, care poate distruge o organizaţie.
Iată câţiva paşi pentru stoparea discriminării la locul de muncă: 1. Evaluaţi factorii de mediu care joacă un rol
important în cazurile de discriminare între sexe. Rolurile rigide existente în cadrul familiei sau grupurile de persoane
de acelaşi sex care au obiceiul să se strângă laolaltă şi să îşi bată joc de persoane de sex opus, pot încuraja şi
promova discriminarea sexuală la locul de muncă. 2. Examinaţi influenţele culturale care ar putea juca un rol
semnificativ în discriminarea între sexe. În multe părţi ale lumii, este perfect normal şi acceptabil să se considere că
persoanele de un sex au o valoare mai mică decât celălalt sex. "Regulile" stricte referitoare la bărbaţii şi femeile din
aceste culturi pot juca un rol cheie în apariţia discriminării de gen la locul de muncă. 3. Din păcate una dintre
principalele cauze ale discriminării între sexe este religia. Multe religii plasează femeia mai jos decât bărbaţii, ceea
ce duce la perpetuarea existenţei unei societăţi patriarhale. Discutaţi deschis aspectele religioase care perpetuează
discriminarea între sexe, încercând să arătaţi respect faţă de religie în sine. Discutaţi despre diversitatea culturală şi
religioasă însă menţineţi o poziţie fermă în privinţa aplicării egalităţii. 4. Luaţi în considerare influenţele sociale care
încurajează discriminarea între sexe. Televiziunea şi industria cinematografică deseori portretizează personajele în
roluri specifice pentru un anumit sex. Bărbaţii sunt portretizaţi mai duri şi mai puternici, în timp ce femeile sunt
adesea distribuite în roluri care le încurajează să fie privite ca defavorizate şi fragile. Abordaţi percepţia asupra
acestor roluri în cadrul organizaţiei dumneavoastră, împreună cu toate celelalte stereotipuri despre identitatea de
gen. Existenţa stereotipurilor în funcţie de sex are un rol determinant în inserţia femeilor în anumite sectoare de
producţie şi în anumite posturi, fiind vorba despre ceea ce numim segregare profesională orizontală şi respectiv
verticală. De aceea, acţionând pentru eliminarea stereotipurilor de gen, acţionăm pentru egalitatea de şanse între
bărbaţi şi femei.

18. Cum se face analiza problemelor etice in management

Cele mai comune probleme de natura etica sunt: conflictele de interese ale angajatilor, darurile, hartuirea sexuala,
plati neautorizate, spatiul privat al angajatilor, probleme de mediu, securitate muncii, politica de preturi,
discriminarile de orice fel, etc.

Exista numeroase cazuri in care angajati ai unor firme dau dovada de lipsa de etica in afaceri. De exemplu:

acordarea unor comisioane ilegale pentru obtinerea de informatii confidentiale despre firmele
concurente;
trafic ilegal cu produse aflate in monopolul statului;
desfasurarea unor activitati neautorizate;
folosirea unor documente cu regim special false sau procurate in mod ilegal;
 cazurile de evaziune fiscala, economie subterana;
inselarea corpurilor de control a statului;
utilizarea unor bunuri fara provenienta legala, etc.

19. Care sunt cele mai fregvente teme cu care se confrunta un manager si care definesc moralitatea in
procesul decizional

Discriminarea este - problemă majoră cu care se confruntă managerii de resurse umane din administraţia
publică dar şi în domeniul privat de asemenea. Este poate una din cele mai vechi probleme şi deşi mentalităţile
s-au schimbat în timp, progresul şi dezvoltarea au creat oamenilor condiţii de viaţă confortabile Sferele de
manifestare a discriminărilor în domeniul managementul resurselor umane sunt:

- Recrutarea personalului

- Selecţie

- Promovare

- Sancţiuni şi retrogradări

- Evaluarea performanţelor

- Perfecţionare

- Salarizare

Orice manager are şi o responsabilitate morală; aceasta presupune:

-
să dea dovadă de un înalt profesionalism;
-
să urmărească obţinerea profitului, să conducă oamenii spre acţiune,spre atingerea acestui scop;
-
să contribuie la etica în cadrul firmei (scopuri, mijloace, cultură, reguli, obiceiuri, practici etc.).

20. O organizatie etica poate fi cea care care :

O organizaţie etică poate fi cea care: produce bunuri şi servicii de calitate, caută eficienţa economică, favorizează
dezvoltarea resurselor umane, respectă mediul înconjurător, respectă comunitatea.

21. Cele mai importante valori pentru un manager sunt:

Crestere si responsabilitate

Cotarea la bursa reprezinta un puternic accelerator pentru evolutia celor mai multe companii. Sunt avute in vedere
noi exigente de crestere, de rentabilitate, de comunicare; o noua privire exterioara a pietei care apasa, evalueaza,
masoara si, in cele din urma, judeca. Abordarea responsabilitatii se modifica in profunzime, devine mai degraba
colectiva, decat individuala. Se recurge la un exercitiu permanent de pedagogie interna, pentru a explica eventualele
decalaje intre comunicarea financiara si comunicarea interna. Directorul de resurse umane de maine va trebui din ce
in ce mai mult sa valorizeze "imaterialul", capitalul uman, atat fata de analistii financiari, cat si in cadrul unei
abordari reinnoite a relatiilor cu partenerii sociali.

Eficacitate si impartasire

La momentul la care tehnologiile nu inceteaza sa pulverizeze spatiul si timpul, munca in retea, in echipa si pe
proiecte reprezinta tot atatea conditii de reusita pentru a raspunde la timp noilor exigente. Aceasta eficacitate se
bazeaza pe crearea unui mediu care sa faciliteze impartasirea organizata a informatiilor, a competentelor, a celor mai
bune practici, a talentelor, adica pe dimensiunea colectiva. in contrapartida, este vorba si despre impartirea
beneficiilor. Cresterea sensibila a actionariatului salariat constituie un puternic semnal in acest sens.

Convivialitatea si profesionalismul

Companiile care presteaza servicii sunt, in mod special, sensibile la echilibrul dintre respectarea procedurilor, a
indicatorilor de calitate, a productivitatii, a felului in care este tratat clientul, aspecte care le vor diferentia de
concurenta si vor reprezenta veritabile avantaje competitive durabile. impartasite atat de barbati, cat si de femei, se
observa astazi emergenta valorilor de sorginte "feminina". Ascultarea, observatia, incurajarea, atentia acordata
detaliilor, recunoasterea progreselor si a succeselor, rabdarea par sa celebreze sfarsitul unui discurs belicos in cadrul
companiei. Recunoasterea faptului ca aceste noi comportamente sunt purtatoare de succes pentru compania de maine
nu poate fi decat o adevarata aventura pentru un director de resurse umane al viitorului.

Claritate si respect pentru angajament si oameni

Fara a cadea intr-un limbaj de lemn, a explica motivele deciziilor luate si a rezultatelor asteptate, a le da un sens, a
vorbi franc, toate aceste lucruri se incadreaza in marja de asteptare a oricarui salariat. Dincolo de respectarea strict
juridica a angajamentelor contractuale, este esentiala, de asemenea, respectarea persoanei, a cuvantului dat,
recunoasterea greselilor individuale, si, poate cel mai important, prefigurarea pentru fiecare dintre angajati a unui
"colt de cer senin".

22. Cum poate top-managementul sa influenteze climatul etic din cadrul organizatiei

Efortul pentru crearea unui climat etic incepe sa devina mai evident, iar in solutionarea oricarei
probleme, se tine seama atat de eficienta cat si de implicatiile etice. Managerii incearca sa adopte un
comportament etic, dar le lipseste experienta. Codurile de etica devin documente active, reflectand esenta
valorilor organizationale.
Auditul etic e procesul prin care masuram "climatul etic", altfel spus coerenta interna si externa a valorilor
morale de baza ale unei organizatii. El urmareste sa determine ce valori si standarde morale sunt în functiune,
daca sunt urmarite sau nu, daca sunt atinse obiectivele etice ale organizatiei (control intern) si, pe de alta parte,
daca organizatia se comporta responsabil si transparent cu partenerii, tinând cont, atunci când e cazul, de
diferentele culturale, valorice, care pot aparea mai ales în situatiile în care partenerii sunt localizati în tari
diferite (latura externa). Auditul etic stabileste profilul moral al unei organizatii, factorii care-i afecteaza
reputatia si imaginea pe care o are ochii partenerilor si a publicului consumator.
Directorii care tin la organizatiile lor ar trebui - între altele - sa fie atenti la minimizarea slabiciunilor etice ale
acestora si la maximizarea calitatilor lor etice, recunoscând importanta managementului eticii precum si
periculozitatea riscurilor pe care le induce atitudinea de ignorare a vietii morale pentru bunul motiv ca asemenea
probleme nu ar reprezenta un pericol institutional si s-ar rezolva îndeobste de la sine.

23. Care credeti ca sunt valorile personale cu cel mai mare impact asupra procesului decizional

24. Care sunt cele mai grave incalcari ale eticii in domeniul afacerilor, cauzele, cum pot fi combatute sau
prevenite

25. Ce sunt codurile de etica ale organizatiilor si cum pot fi ele implementate, cat de necesara este adoptarea
lor

Orice organizatie, indiferent de dimensiunea ei, este intr-o permanenta interconectare cu mediul sau interior
(angajati, management, actionari) si exterior (parteneri, beneficiari, consumatori, furnizori, comunitatea etc). Acest
lucru implica comportamente, atitudini, proceduri, decizii, sanctiuni etc. In acest context organizatia are nevoie de
un reper care sa ii ghideze scopurile, actiunile si comportamentele catre o atitudine proactiva, responsabila in
concordanta cu echilibru social si de mediu.

O expresie a acestei viziuni sunt codurile de etica si conduita, ca grupare a valorilor si a principiilor functionale ale
organizatiei in raport cu cerintele de echitate sociala si de mediu. Orice organizatie, chiar si cea mai sincera si mai
implicata in comunitate are nevoie de un cod de etica care sa identifice practicile etice si standardele acceptate
unilateral (WANGO -The World Association of Non-Governmental Organizations).

Elaborarea codurilor se face de obicei in echipa. Obiectivele organizatiei sunt stabilite de catre conducere. Tot
conducerea numeste, de obicei, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune in comun valorile impartasite de membri,
informatii despre coduri similare cu obiective similare.

Normele, credintele sunt in general propuse, discutate si definite de manageri si un colectiv de lucru, iar apoi
publicate si distribuite angajatilor, tinandu-se cont de nevoile si specificul organizatiei.

Specialistii in domeniu fac urmatoarele sugestii legate de felul in care poate sa fie scris un bun cod de etica pentru
o anumita profesie:

1. Obiectivele trebuie formulate in mod clar, astfel incat sa existe siguranta ca ele vor fi sustinute si
de catre ceilalti. Echipa de elaborare a codului etic trebuie sa se asigure in mod particular de acceptul conducerii.

2. Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea si introducerea codului.

3. Constientizarea costurilor de implementare a codului si previzionarea acestor costuri pe termen scurt si
lung.
4. Codul trebuie sa fie deschis spre schimbari daca apar situatii noi.
5. Codul trebuie orientat catre problemele cu care se confrunta profesia pentru care se realizeaza codul.
6. Codul trebuie sa ia in considerare in mod corect legislatia si reglementarile aplicate profesiei pentru
care se realizeaza codul.
7. Echipa trebuie sa consulte un jurist pentru partea de acoperire legala a codului. Referitor la felul in care
trebuie promovat codul si influentati angajatii si clientii, este recomandat sfatul expertilor.
8. Codul nu trebuie sa creeze celorlalti asteptari nerealiste.
9. Exprimarile utilizate in cod trebuie sa fie simple si clare, fara expresii sau cuvinte tehnice,
de specialitate.
10. Managerul trebuie sa-si asume personal obiectivitatea si responsabilitatea codului.
11. Managerul trebuie sa aleaga pe cineva care sa administreze competent codul etic.

26. Ce caracteristici trebuie sa contina un cod de etica

Majoritatea codurilor etice identifica comportamentele asteptate in cadrul relatiilor sociale, recomanda evitarea
actiunilor improprii si ilegale in munca desfasurata si recomanda relatii bune cu clientii. Un cod etic formuleaza
idealuri, valori si principii dupa care este guvernata o organizatie. Dincolo de aceste elemente, codurile etice
abordeaza probleme cum ar fi conflictele de interese, concurentii, caracterul privat al informatiilor, oferirea
cadourilor, etc. Principalele caracteristici ale unui cod de etica sunt:

· sa fie riguroase, sa prevada clar idealurile si/sau obligatiile;

· nu trebuie folosite in interes propriu; nu vor servi unei profesiuni in defavoarea interesului public; trebuie
sa protejeze interesul public; sa fie specifice si oneste;
· trebuie sa prevada si pedepse, penalizari;
· trebuie sa stabileasca anumite prioritati adica, adevaratele valori ale firmei; sa fie cat mai simple si
accesibile;
· sa provina de la o autoritate legitima; sa nu contravina altor legi;
· sa fie posibile din punct de vedere fizic si moral.

27. Importanta codurilor de etica ale organizatiilor este:

Codurile de etică însumează (în scris) valorile, idealurile, principiile şi normele morale ale unei organizații.
Acestea promovează, cultivă aceste valori în rândul angajaţilor organizației şi creează un climat moral adecvat
obiectivelor companiei. Orice cod moral este perfectibil, de aceea, el trebuie să fie sensibil la schimbări şi să
lase loc adaptării şi îmbunătăţirii. Acesta trebuie să formuleze o ierarhie a grupurilor cointeresate. El trebuie
conceput pentru a apăra interesele tuturor grupurilor de beneficiari, interesele acţionarilor, ale managerilor şi
aparatului administrativ, ale angajaţilor, ale organizaţiei în întregul ei.
Codul etic al unei organizații trebuie construit în jurul unor obiective clare, pentru a fi eficient. Aceste obiective
sunt, în general, următoarele: promovarea valorilor şi principiilor etice ale organizaţiei; încurajarea
comportamentului responsabil şi a bunelor practici în relaţiile cu grupurile cointeresate (stakeholders) ale
organizației; crearea unui climat etic adecvat activităţii profesionale, în acord cu ţelurile organizației; prevenirea
şi rezolvarea conflictelor etice; descurajarea practicilor imorale şi a încălcării drepturilor grupurilor cointeresate,
sancţionarea abaterilor de la valorile organizaţiei.

28. Cum este perceputa etica afacerilor in diverse tari ale lumii, in plan teoretic si practic
Etica în afaceri a devenit o preocupare în multe zone ale Globului, ca o reacţie împotriva practicilor imorale cu
efecte negative în societate, dar şi ca o conştientizare a necesităţii respectării unor reguli morale şi în domeniul
economic, ca şi în viaţa de zi cu zi. Pentru a avea o imagine asupra fenomenului teoretic şi practic al eticii în
afaceri, vom prezenta în continuare unele aspecte caracteristice, din diverse zone ale lumii[1]. Australia “Etica
afacerilor”, ca disciplina academică, este un fenomen relativ nou. In ultimele 2 decenii, evenimentele din
domeniul comerţului si sectorului public au atras atenţia cetăţenilor asupra necesităţii schimbării modului de
conducere a acestor activităţi, în sensul creşterii responsabilităţii sociale. Astfel, majoritatea colegiilor şi
facultăţilor de “business” au introdus cursuri de etică a afacerilor. Canada Cele mai comune teme în etica
afacerilor sunt legate de autonomia culturală şi economică a canadienilor, a căror istorie a fost timp îndelungat
comună cu cea a britanicilor; influenţa acestora încă se resimte, la fel ca şi a vecinilor americani. China
Moştenirea culturală a Chinei, în care virtuţile personale şi justiţia sunt valori tradiţionale, determină
manifestarea unei anumite ordini a relaţiilor interpersonale în organizaţii economice şi sociale, cu puternice
rădăcini (influenţe) budiste şi confucianiste. Dar epoca de modernizare şi adaptare la valorile vestului, prin care
trece acum ţara, scoate în evidenţă anumite schimbări de mentalitate – atât într-un sens bun (ex: libertăţile şi
drepturile individuale, justiţia distributivă, moralitatea politicilor publice), cât şi într-unul mai puţin bun
(egoism, abuzul de putere, individualism, materialism). Europa Etica afacerilor a apărut în scenă pe la jumătatea
anilor ’80, atât ca disciplină academică, cât şi ca domeniu practic de interes. Maturitatea sa academică este
demonstrată de numeroasele cursuri, publicaţii, periodice, asociaţii profesionale sau educative Există numeroase
similitudini cu “tematica” eticii afacerilor din SUA; cele mai dezbătute cazuri sunt din domenile: managementul
mediului, managementul resurselor umane, calitatea produsului, practicile de marketing, produsele financiare,
tehnicile contabile, tranzacţiile comerciale etc. De un interes deosebit se bucură cultura organizaţionala,
climatul moral şi dezvoltarea codurilor de conduită (etice). Dar există şi diferenţe între cele două zone, mai ales
în ceea ce priveşte înţelegerea şi modul de rezolvare sau de “mânuire” a problemelor de ordin etic. Marea
Britanie Interesul pentru etica afacerilor a crescut mult în ultimii ani, în parte datorită influenţei SUA, dar şi
numeroaselor scandaluri de corupţie sau de nerespectare a responsabilităţii sociale de către unele companii.
Israel Etica afacerilor este o problemă mai puţin abordată; există puţine companii care deţin un cod de conduită,
iar pe agenda organelor publice etica în afaceri nu figurează. Dar asta nu înseamnă că practicile de afaceri în
Israel sunt neetice, ci, dimpotrivă, studiile reflectă un nivel înalt al standardelor morale în afaceri. Insă
caracterul mai centralizat al economiei, controlul şi intervenţia instituţiilor statului în economie creează cadrul
propice corupţiei la nivel guvernamental, în plan economic, politic şi administrativ. De asemenea, nici
problemele mediului nu au fost prea serios luate în seamă până în prezent. Japonia Etica afacerilor în Japonia
este strâns legată de valorile religioase şi sociale foarte strict definite. Aici grupurile şi nu indivizii deţin
propriul spirit, conectat la realitate. Totul se concentrează pe grupuri. Principiul liberei concurenţe domină etica
afacerilor, deşi unele bariere de intrare pe piaţă există (mai ales pentru companiile străine). Principiul diviziunii
muncii nu este foarte important. Mai importante sunt procesul muncii în sine şi rezultatele. De aceea, rotaţia pe
posturi e frecventă, iar posturile nu sunt foarte clar delimitate. Obiectivele şi rezultatele sunt cele care se
evaluează.
29. Exemple de coduri etice, precum si o posibila structurare a unui cod de conduit

Cod de Etică și Conduită Profesională

Dispoziții generale
Prezentul Cod de Etică şi Conduită Profesională defineşte valorile, principiile şi normele de conduită
profesională pe care personalul Electrica S.A. si cel al filialelor trebuie să le respecte şi să le aplice în
activitatea desfăşurată în cadrul organizaţiei, în concordanţă cu valorile şi obiectivele organizaţiei.
Norme de conduită
1. Dispoziţii generale
1.1. Normele de conduită se aplică în mod obligatoriu personalului Electrica S.A. de la toate
nivelurile ierarhice din structura organizatorică, cât şi personalului detaşat sau delegat în cadrul societăţii.
1.2. Întreg personalul Electrica S.A. trebuie să cunoască, să-şi însuşească şi să acţioneze în
conformitate cu prevederile acestui Cod de Etică și Conduită Profesională.
2. Definiţii
Corupţie – Folosirea abuzivă a puterii încredinţate prin atribuţiile unei funcţii deţinute în scopul
satisfacerii unor interese directe sau indirecte, personale sau de grup.
Plată de facilitare – O plată suplimentară efectuată pentru a determina o persoană să-şi îndeplinească
în mod corect obligaţiile profesionale, ceea ce poate conduce la un tratament preferenţial.
Revolving door – Situaţia în care membrii sau personalul unei organizații rămân în cadrul acesteia doar
o scurtă perioadă de timp înainte de a merge într-o alta, folosindu-se de organizaţie în acest sens.
Avertizare de integritate – Sesizarea de către personalul Electrica S.A., un furnizor sau un cleint al său
a situaţiilor de management defectuos, nerespectare a normelor interne de etică, conduită în afaceri, a
politicilor sau procedurilor, corupție sau alte încălcări ale legislației aplicabile în vigoare la nivel național și
European.
Conformitate – Respectarea de către organizație a prevederilor cadrului de reglementare aplicabil
activităților sale, a normelor și standardelor proprii, precum și a codurilor de conduită și profesionale și a
standardelor abilitate pe piața sau industria aferentă. Personalul Electrica S.A. respectă Constituţia
României, precum şi toate prevederile legale ale cadrului de reglementare aplicabil activităţilor sale.
Conflictul de interese – Situaţia în care personalul organizaţiei are un interes personal, direct sau
indirect, ce contravine interesului organizaţiei, astfel încât afectează sau ar putea afecta obiectivitatea şi
imparţialitatea sa în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp a îndatoririlor care îi revin în exercitarea
funcţiei deţinute.
Interes personal – Orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut de personalul
organizației, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, prin folosirea reputaţiei, influenţei,
facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la care are acces ca urmare a exercitării sarcinilor de serviciu.
Abatere disciplinară – Orice faptă săvârşită, cu vinovăţie, în legătură cu activitatea desfăşurată,
constând în acţiune sau inacţiune, prin care s-au încălcat prevederile legale sau orice alte reglementări
sau dispoziţii interne emise de conducerea organizaţiei.
Concurenţă neloială – Orice act sau faptă contrară uzanţelor corecte în activitatea industrială şi de
comercializare a produselor, de execuţie a lucrărilor, precum şi de efectuare a prestărilor de servicii.
Organizaţie – Ansamblul structurilor Electrica S.A. şi a filialelor sale, precum şi a altor entităţi din cadrul
grupului, indiferent dacă au sau nu personalitate juridică.
Personal – Managementul, angajații şi orice alte persoane care activează în cadrul sau în numele
organizației, cu putere decizională sau fără, remunerate sau nu, indiferent de forma juridică a acordului
pe care îl au cu Electrica S.A.
Norme generale de conduită
Aceste norme sunt aplicabile întregului personal al Electrica S.A. și al filialelor acesteia în toate activitățile
desfășurată pentru organizației.
3. Conformitatea
3.1. Electrica S.A. îşi desfăşoară activitatea cu respectarea legilor, actelor normative şi de
reglementare din România, precum şi a celor din orice altă țară în care activează.
3.2. Personalul Electrica S.A. are obligaţia ca, prin actele şi faptele sale, să respecte
reglementările din domeniul de activitate, regulamentele interne şi să acţioneze pentru punerea în
aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care îi revin, cu respectarea eticii profesionale.
3.3. Personalul Electrica S.A. trebuie să respecte şi să aplice principiile prezentului Cod de Etică şi
Conduită Profesională.
3.4. Personalul Electrica S.A. trebuie să respecte dispoziţiile interne, cu condiţia ca acestea să nu
fie contrare legii, bunelor practici şi standardelor pe care Electrica S.A. s-a angajat să le respecte.
3.5. Personalul Electrica S.A. trebuie să acţioneze, pe cât posibil, astfel încât să nu fie afectată
imaginea Electrica S.A.
3.6. Managementul Electrica S.A. trebuie să respecte valorile şi politicile companiei şi să
coordoneze activitatea societăţii în conformitate cu acestea.
3.7. Managementul Electrica S.A. are obligaţia să elaboreze şi să adopte politici pentru fiecare din
elementele următoare: fraudă și corupție, spălare de bani, avertizare de integritate, CSR, precum și să
evalueze gradul de implementare a acestora, altfel riscând să fie răspunzător pentru lipsa de
conformitate, în solidaritate cu personalul de execuţie direct răspunzător.
3.8. Personalul Electrica S.A. trebuie să elaboreze şi să propună spre aprobare procedurile pentru
punerea în aplicare a politicilor, să le aplice şi să monitorizeze implementarea acestora, raportând
periodic managementului cu privire la procesul de implementare şi la problemele întâlnite pe parcursul
acestuia.
3.9. Electrica S.A. este responsabilă pentru depunerea diligenţelor necesare predicției şi limitării
efectelor negative ale neconformităţilor rezultate din actele personalului, atunci când acesta acţionează în
numele Electrica S.A.
3.10. Managementul Electrica S.A. este responsabil pentru adoptarea de politici şi măsuri care să
asigure derularea activităţii în condiţii de conformitate.
3.11. Personalul Electrica S.A. este responsabil pentru neconformitățile față de cadrul intern sau
extern de reglementare apărute în cadrul operațiunilor la care a luat parte.
4. Informarea corectă
4.1. Personalul Electrica S.A. informează corect şi complet publicul cu privire la toate specificațiile
serviciilor sale.
4.2. Personalul Electrica S.A. este atent la nevoile reale ale clienților şi oferă soluţii competitive
atât pentru necesitățile prezente, cât şi pentru cele viitoare ale acestora, fără a afecta însă concurenţa
loială.
4.3. Electrica S.A. asigură un spațiu de dialog și publicare a opiniilor partenerilor, clienţilor și altor
părți interesate pe site-ul companiei.
5. Concurenţa loială şi clauza antitrust
5.1. Electrica S.A. se angajează să nu participe la:
5.1.1. Practici concertate de tipul cartelurilor sau înţelegerile cu competitorii;
5.1.2. Înţelegeri care limitează relaţiile cu furnizorii sau clienţii;
5.1.3. Utilizarea abuzivă a poziţiei dominante, atât pe piaţa pe care deţine această poziţie, cât şi pe
cele conexe.
5.2. Electrica S.A. nu va participa prin reprezentanţii săi la nici o formă de contact (direct/indirect)
între organizaţii, care are ca obiect sau efect fie influenţarea comportamentului pe piaţă al unui concurent
prezent sau potenţial, fie dezvăluirea comportamentului pe care organizaţia a decis sau intenţionează să
îl adopte pe o piaţă unui asemenea concurent. În cazul în care un reprezentant al Electrica S.A. constată
în cadrul unei întâlniri de afaceri că subiectul acesteia are legătură cu stabilirea unor astfel de practici, va
denunţa participanţilor caracterul acestei întâlniri şi va solicita să se consemneze în scris motivul pentru
care părăsește întâlnirea.
6. Combaterea corupţiei
6.1. Personalul Electrica S.A. nu trebuie să folosească atribuţiile funcţiei deţinute în alte scopuri
decât cele care privesc îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
6.2. Managementul Electrica S.A. trebuie să elaboreze o politică de toleranţă zero față de corupţie
şi fraudă, politică pe care are obligaţia să o revizuiască periodic.
7. Evitarea conflictelor de interese
7.1. Personalul Electrica S.A. nu trebuie să se angajeze direct ori indirect în relaţii de afaceri cu
operatorii economici, persoane fizice sau juridice, care ar afecta îndeplinirea corectă, cinstită şi cu
conştiinciozitate a îndatoririlor de serviciu.
7.2. Personalul Electrica S.A. nu trebuie să se lase influenţat de interesele personale, inclusiv cele
cunoscute ale soțului/soției, ascendenților, descendenților, rudelor de până la gradul IV sau terților şi nici
de presiunile de orice fel, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.
7.3. Personalul Electrica S.A. trebuie să evite orice situaţie care implică sau poate genera
antagonisme între interesele organizaţiei şi propriile interese, inclusiv cele cunoscute ale soțului/soției,
ascendenților, descendenților, rudelor de până la gradul IV sau terților, respectând totodată prevederile
legale si procedurile interne referitoare la conflictul de interese ce vor fi elaborate.
7.4. Personalul Electrica S.A. trebuie să evite orice implicare directă sau indirectă în orice fel de
activităţi, asocieri sau investiţii care influenţează sau pot influenţa deciziile individuale ale personalului
companiei, atunci când acesta acţionează în interesul Electrica S.A.
7.5. Personalul Electrica S.A. trebuie să se abţină de la orice conflict de interese. Orice posibil
conflict de interese trebuie declarat, prin intermediul unei declaraţii scrise, departamentului de etică şi
conformitate, imediat ce apare, iar în cazul membrilor Consiliului de Administrație și managementului,
dispozițiile legale corporative relevante trebuie avute în vedere.
7.6. În cazul în care un reprezentant al personalului Electrica S.A. este implicat într-un conflict de
interese, conducerea Electrica S.A. trebuie să analizeze şi să soluţioneze situaţia împreună cu
departamentul competent.
7.7. Personalul Electrica S.A. implicat în procese decizionale trebuie să completeze o declaraţie
de interese sau o declaraţie pe propria răspundere că nu se află în niciun conflict de interese şi să o
depună la compartimentul de etică și conformitate. Declaraţia de interese va fi adusă la zi şi redepusă la
începutul fiecărui an sau oricând apare o schimbare relevantă în situaţia personalului sau respectivului
membru al organizației.
8. Utilizarea lobby-știlor
8.1. Electrica S.A. și personalul său se vor abține de la utilizarea persoanelor fizice sau juridice
care se așteaptă să exercite o influență inadecvată asupra decidenților pentru a promova interesele
grupului. Electrica S.A. se va abține deasemenea de la a promite, a da sau a oferi, direct sau indirect,
orice avantaj necuvenit persoanelor care exercită sau pot exercita o asemenea influență inadecvată față
de un decident.
8.2. Electrica S.A. își va promova interesele legitime în relație cu orice decident prin utilizarea,
printre altele, a participării publice transparente la procesul de luare a deciziilor.
9. Finanţarea partidelor politice
9.1. Electrica S.A. se angajează să nu finanțeze direct sau indirect partide sau formațiuni politice
pe teritoriul României ca o obligație colectivă opozabilă tuturor forțelor politice. Totodată, Electrica S.A. nu
va susţine public un candidat sau un partid politic pe perioada campaniei electorale sau în alegeri.
9.2. Personalului Electrica S.A. nu îi este interzis să simpatizeze sau să facă parte din formaţiuni
politice legal constituite, în condiţiile în care preocupările lor politice nu afectează performanţa
profesională şi nu se face propagandă la locul de muncă.
10. Protejarea activelor organizaţiei
10.1. Personalul Electrica S.A. are obligaţia să protejeze activele şi resursele organizației şi să
prevină deteriorarea, vandalizarea sau utilizarea incorectă şi/sau neautorizată a acestora. Totodată, este
interzisă utilizarea activelor şi resurselor Electrica S.A. în beneficiu personal.
1. Egalitatea şi diversitatea
11.1. Electrica S.A. respectă şi garantează tratamentul egal şi nediscriminatoriu în relaţia cu
personalul, partenerii, colaboratorii şi clienţii săi.
11.2. În exercitarea funcţiei, personalul Electrica S.A. are obligaţia de a avea un comportament
profesionist, precum şi de a asigura transparenţa, imparţialitatea şi eficacitatea necesare pentru a câştiga
şi a menţine încrederea partenerilor, colaboratorilor şi clienţilor săi. Este deasemenea obligat să asigure
egalitatea de tratament şi să se abțină de la acte de discriminare pe criterii de naţionalitate, sex, origine,
rasă, etnie, handicap, vârstă, religie sau convingeri politice.
12. Cadourile și cheltuielile de protocol
12.1. Personalul Electrica S.A. nu solicită şi nu acceptă cadouri, servicii, favoruri, invitaţii sau orice
alte avantaje, care le sunt destinate personal, familiei, părinţilor, prietenilor, etc. și care le pot influenţa
imparţialitatea în exercitarea funcţiei deţinute.
12.2. În cazul în care personalului Electrica S.A. îi sunt oferite cadouri în timpul exercitării funcţiei,
acesta are obligaţia de a declara orice cadou. Cadourile care depăşesc valoarea de 50 de euro vor fi
înregistrate într-un registru public special. După înregistrare, cadourile vor fi lăsate Electricii S.A. spre
folosință.
12.3. Cheltuielile cu participarea la conferinţe şi seminarii în cadrul cărora personalul reprezintă
Electrica S.A. vor fi suportate de către organizaţie, în conformitate cu procedurile interne ale acesteia.
13. Confidenţialitatea
13.1. Electrica S.A. și personalul său convin ca, pe toată durata contractului de muncă şi după
încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării
contractului, în condiţiile stabilite prin regulamentele interne , contractul colectiv de muncă sau contractele
individuale. Excepţiea de la această regulă o constituie doar sesizările faptelor ce contravin legii, depuse
la autorităţile competente.
14. Hărţuirea
14.1. Personalul Electrica S.A. trebuie să aibă o ţinută decentă şi adecvată.
14.2. Nu sunt tolerate abuzurile, ameninţările, intimidarea sau hărţuirea fizică, verbală sau sexuală.
15. Spălarea de bani
15.1. Electrica S.A. nu va lua parte la activităţi de spălare de bani şi se angajează să elaboreze şi să
implementeze politici şi mecanisme de combatere a acesteia, în conformitate cu directivele și standardele
europene și internaționale, precum și cu legislația națională și internațională în vigoare.
16. Transparenţa
16.1. Organizaţia recunoaşte rolul fundamental al mijloacelor de informare şi realizează o
comunicare transparentă către public, prin toate mediile de comunicare. În raport cu societatea civilă,
personalul Electrica S.A. acţionează în baza principiilor transparenţei, respectului, precum şi a grijii pentru
imaginea organizaţiei.
16.2. Electrica S.A. și personalul său acţionează cu promptitudine, într-o manieră completă şi fără
discriminare, răspunzând atât nevoilor de informare corectă a publicului, cât şi solicitărilor de informaţii cu
caracter public. Relaţia Electrica S.A. cu mass media se bazează pe respectarea reciprocă a rolurilor şi
obligaţiilor părţilor precum şi a exigenţelor de confidenţialitate comercială.
16.3. Electrica S.A. va publica informaţii despre politica salarială a organizaţiei, respectând însă
confidenţialitatea datelor personale ale personalului său.
16.4. Solicitările de informații de orice fel primite de Electrica S.A. din partea reprezentanţilor mass-
media sau terților se redirecţionează către departamentul de comunicare din cadrul organizaţiei.

30. Probleme de ordin etic in management

Tipuri de probleme etice

Conflicte de interese ale angajaţilor

Daruri incorecte pt. personalul de la nivel central
Hărţuirea sexuală '
Plăţi neautorizate
Spaţiul privat al angajatului
Probleme de mediu
Urmărirea stării de sănătate a angajatului
Conflicte între etica firmei şi practica de afaceri
Securitatea evidenţelor contabile ale firmei
Securitatea muncii , ■ -
 Conţinutul reclamei
închiderea de fabrici/secţii şi reduceri de personal
Politica de preţuri
Salariile directorilor etc.

Problemele etice sunt cu adevărat dileme manageriale, atunci când ele se referă la conflictul dintre
performanţele economice ale organizaţiei (măsurate prin venituri, costuri şi profit) şi cele sociale (referitoare la
obligaţiile faţă de persoanele din interiorul şi din exteriorul organizaţiei). Natura acestor obligaţii este, fireşte,
supusă interpretărilor, dar majoritatea acceptăm ideea că ele includ protecţia angajaţilor loiali, menţinerea pieţelor
concurenţiale, producerea Unor bunuri pentru servicii utile şi sigure.

Sau

Etica III

31. Cele mai grave «acuzatii« care se aduc publicitatii sunt :

Publicitatea este unul din instrumentele de marketing utilizate de către întreprinderi pentru a atrage atenţia
consumatorilor şi pentru a-şi vinde produsele sau serviciile. Mulţi specialişti consideră publicitatea esenţialmente o
activitate sănătoasă din punct de vedere moral4: prin funcţia sa de informare, ea asigură o mare libertate de alegere
pentru cumpărător şi, totodată, impune ofertantului o atitudine activă pe piaţă, pentru a face faţă concurenţei. Alţii
însă aduc în discuţie numeroase aspecte de ordin moral care contravin celor de mai sus. Fie că este prea insistentă,
fie că sunt utilizate metode care atentează la intimitatea oamenilor, fie că lezează sentimentele unei categorii de
persoane, publicitatea devine în acest fel Un subiect preferat al criticilor.

cele mai grave “acuzaţii”5 care se aduc publicităţii - nu în întregul său, dar în numeroase cazuri - sunt:
■ înşelăciunea - publicitatea nu ar trebui să fie nesinceră şi înşelătoare, ci ar trebui să ofere informaţii
utile clienţilor; totuşi, adeseori, faptele sunt prezentate fracţionat, ceea ce induce în eroare, sau chiar
fals, se exagerează unele calităţi ale produselor, se fac afirmaţii ambigue sau care nu pot fi susţinute
în realitate etc., toate acestea fiind de fapt înşelăciuni. Un pas înainte este făcut totuşi prin
impunerea în tot mai multe ţări a unor restricţii sau avertismente pentru produsele dăunătoare
sănătăţii, Cum sunt tutunul şi băuturile alcoolice;
■ manipularea - unele dispute recente asupra publicităţii au evidenţiat faptul că tot ceea ce înseamnă
conţinut în publicitate poate afecta autonomia individului; mulţi critici consideră reclamele
manipulatoare, deoarece leagă, sugestiv, produsul de dorinţe necunoscute. De partea opusă, se
susţine faptul eă reclamele furnizează informaţii corecte care satisfac dorinţele indivizilor şi ca
aceştia pot alege în mod raţional; ■ iritarea - mulţi oameni consideră că numărul tot mai
marâdeîncercări brutale de a li se vinde ceva este o adevărată pacoste; for nu le plac reclamele cu
 răspuns direct de la televiziune, deoarece acestea “sunt prea zgomotoase, prea lungi şi prea
insistente; ■ violarea intimităţii persoanei - se pare că aproape de fiecare dată când consumatorii
comandă produse prin poştă sau prin telefon, când participă la o tombolă, solicită o carte sau chiar
un abonament la o revistă, numele, adresa şi comportamentul de cumpărare sunt înregistrate imediat
în deja bogata bază de date a unei firme de publicitate; astfel, practicanţii publicităţii directe pot
utiliza aceste date pentru a-şi concentra eforturile de vânzare; * comparaţiile cu mărcile de produs
concurente - nu sunt reglementate strict în toate ţările, ceea ce permite adeseori folosirea acestor
practici neetice; cele mai controversate dispute sunt în jurul comparaţiilor în care: a) sunt comparate
două sau mai multe mărci; b) comparaţia se bazează pe unul sau mai multe atribute ale bunurilor sau
serviciilor; c) informaţia prezentată se bazează pe afirmaţii false; ■ aluziile de natură sexuală - sunt
considerate ofensatoare pentru multe categorii de populaţie, la fel ca şi accentuarea violenţei în
spoturile publicitare; " crearea unor nevoi “artificiale” - profesioniştii publicităţii nu pot nega faptul
că ei încearcă să creeze consumatorilor o insatisfacţie faţă de produsele sau serviciile pe care le
folosesc în acel moment şi că ei încearcă să vândă clienţilor bunuri de care ei nu au neapărat nevoie,
dar pe care le-ar putea dori; * inducerea unei anumite stări de nelinişte, nesiguranţă în rândul
oamenilor, faţă de diferite probleme cum ar fi mirosul corpului, cariile dentare, lipsa încrederii în
sine etc.; de exemplu, vânzătorii de poliţe de asigurare trebuie să exploateze anxietatea pentru a-şi
putea vinde asigurările de viaţă sau împotriva accidentelor; ■ unele efecte negative asupra copiilor -
copiii sunt consideraţi cei mai vulnerabili în faţa publicităţii; ei imită uşor comportamentele induse
de publicitate şi se lasă foarte uşor influenţaţi în comportamentul de cumpărare de ceea ce îi se oferă
în spoturile publicitare.

Câteva principii morale :

- Scopul nu scuză mijloacele – - intenţie bună nu justifică - acţiune neetică.

- Mijloacele nu scuză scopul – - acţiune bună nu justifică - rea intenţie.

- Nu există acţiuni neutre din punct de vedere moral.

- Niciodată nu trebuie făcut rău în mod direct.

- Nu trebuie dorit răul.

- Se poate tolera un “rău mai mic” atunci când singura alternative reprezintă un rău şi mai mare.

- Trebuie căutat întotdeauna binele “cel mai mare” care este benefic pentru cei mai mulţi oameni.

- Imparţialitatea, deschiderea, raţionalitatea trebuie să ne ghideze în orice acţiune

Etica personală (a managerului) este influenţată de - serie de factori cum ar fi :

- Valori personale

- Putere

- Autocontrol

- Stadiul de evoluţie morală

- Cultură organizaţională