Românii şi Marea Schismă din 1054

crainou.ro/2016/03/23/romanii-si-marea-schisma-din-1054/

Ion Cernat

(Scurt istoric)

Separarea bisericii apusene (catolice, cu sediul la Roma, avându-l în frunte pe papă) de biserica răsăriteană (ortodoxă), cu sediul la Constantinopol, având în
frunte pe patriarhul ce-şi spunea ecumenic, s-a adâncit şi mai mult, credincioşii ortodocşi fiind consideraţi de catolici schismatici care, treptat-treptat, a devenit
sinonim cu necredincios. Pe măsură ce Imperiul de răsărit, numit din secolul al VII-lea bizantin, intră în anarhie şi decădere, puterea papalităţii creşte tot mai mult,
tinzând să-şi extindă autoritatea şi asupra teritoriilor din răsărit. Un asemenea moment l-au constituit Cruciadele, războaie religioase pentru eliberarea Sfântului
Mormânt (opt la număr, între 1096-1291) care au dus la crearea unor formaţiuni statale în răsărit (Regatul Ierusalimului), pe teritoriile care au fost ale Imperiului
Roman de Răsărit, slăbindu-l, în acest fel, şi mai mult. Astfel, cruciada a IV-a (1202-1204) a ocupat şi jefuit Constantinopolul, unde a creat un Imperiu Latin de
Răsărit (1204-1261). Tocmai în acest timp s-a purtat o intensă corespondenţă între papa Inocenţiu al III-lea şi Alexios al III-lea Angelos, privind posibilitatea unirii
celor două biserici creştine sub obedienţa Romei, dar totul a rămas fără rezultat. Acelaşi Alexios Angelos promite cruciaţilor, în schimbul reinstalării lui Isac al II-lea
pe tronul Imperiului, sume mari de bani, unirea bisericii ortodoxe cu Roma şi recunoaşterea supremaţiei papale.

În ce priveşte istoria noastră şi a vlahilor sud-dunăreni, avem primele ştiri de la bizantini despre organizarea politică a acestor vlahi împreună cu bulgarii în ceea ce
se consemnează a fi Taratul vlaho-bulgar al Asăneştilor, între care un loc central îl ocupă Ioniţă Caloian (1197-1202), cea mai mare personalitate a vlahilor
balcanici, remarcabil comandant militar şi om politic. Acesta provoacă, la 14 aprilie 1205, o grea înfrângere împăratului latin de la Constantinopol, Balduin I, care
este luat prizonier, sub zidurile Adrianopolului. În armata lui Ioniţă Caloian au luptat, pe lângă vlahi sud-dunăreni şi bulgari, cumani şi vlahi de la nordul Dunării.
Voind să-l atragă la catolicism, papa îi trimite lui Ioniţă scrisori în care-i aminteşte despre originea romană, îi cere să treacă la catolicism, promiţându-i
recunoaşterea lui ca rege al vlaho-bulgarilor. Aceşti vlahi sud-dunăreni, creştini ortodocşi, depindeau canonic de patriarhia bulgară de la Ohrida, aveau biserici şi
preoţi, iar amintirea lor se păstrează în numele bisericii Blacherne de lângă Constantinopol. Românii au adoptat liturghia slavă (era considerată limbă sfântă, limba
Evangheliilor, a Cărţilor Sfinte) şi scrierea cu alfabetul chirilic, folosit până la reforma lui Cuza. Suntem singurul popor de origine latină ortodox, care a folosit în
biserică, până în secolul al XVII-lea, limba slavonă. Evident, poporul nu înţelegea această limbă, învăţase tipicul slujbei pe de rost, după cum, în biserica catolică,
slujba se ţinea în limba latină, considerată de la început o limbă sfântă, alături de limba greacă.

Despre românii de la nord de Dunăre (numiţi de străini vlahi, blacus, volohi, olahi), de la începutul secolului al XIII-lea, din 1234, avem o scrisoare în care papa
arată că aceşti schismatici care au pseudo-episcopi, atrag la religia lor pe catolici, spre marea pagubă a episcopului impus de la Roma. Încercări de a impune
catolicismul la românii din Moldova şi Ţara Românească s-au făcut prin femeile aduse în poziţii însemnate, mame ale domnilor, aşa cum a fost doamna Clara,
mama vitregă a lui Vladislav Vlaicu (1365-1375), iar în Valahia Minor (Moldova), urmaşul lui Bogdan (1365-1375), Laţcu, a cedat, pentru puţin timp, presiunilor
statului pontifical, a acceptat constituirea unei Episcopii catolice la Siret (1370). Românii au rămas în biserica răsăritului: în Ţara Românească, Nicolae Alexandru
(1352-1364), cu aprobarea patriarhului de la Constantinopol, a creat mitropolia de la Curtea de Argeş, în 1359, având de întâi stătător pe Jachint, adus de la
Vicina; în Moldova, dependenţa iniţială de mitropolia de Haliciu, a fost înlocuită, în timpul lui Alexandru cel Bun (1400-1432) cu dependenţa canonică faţă de
patriarhul de la Constantinopol.

O situaţie specială aveau românii din Transilvania, aflaţi sub dominaţia ungurilor catolici, care au fost obligaţi să plătească dări bisericii catolice, deşi, mai târziu,
biserica lor n-a fost recunoscută, nu era între religiile recepte. La indicaţiile papei, regele Ungariei, Ludovic, emite o diplomă, în 1366, îndreptată împotriva
românilor. După această dată, calitatea de nobil este condiţionată de apartenenţa la catolicism. Nobilii români şi cnezii care şi-au păstrat religia, şi-au pierdut
averea şi rangul; cei care au acceptat catolicismul au intrat în rândurile nobilimii maghiare, aşa cum a fost Cândea – Kendefi, Dragoş – Dragfi, Ban – Banfi. Astfel
au rămas românii din Transilvania fără nobilime şi a fost îndepărtată din toate drepturile. După ce în Transilvania s-a instalat stăpânirea austriacă, recunoscută prin
pacea de la Karlovitz (1699), asupra românilor s-a exercitat presiunea noilor stăpâni pentru unirea cu Roma. O parte dintre românii transilvăneni au aderat la
această unire în 1701, când s-au pus bazele Bisericii greco-catolice. În biserica unită se păstra ritul ortodox, dar era recunoscut ca şef suprem papa de la Roma.
Ce se urmărea cu această biserică unită cu Roma? Scopul este cu claritate arătat de iezuitul Kapy, la 1701: „…deocamdată ne ajunge să-i facem pe români uniţi,
căci pe urmă îi vom face treptat şi catolici şi apoi îi vom şi deznaţionaliza”. Reacţia românilor la promisiunile neonorate ale habsburgilor a fost aspru pedepsită: 200
de biserici şi mănăstiri ortodoxe au fost distruse cu tunurile. Pentru toate suferinţele îndurate, românii n-au primit decât scuzele papei Ioan Paul al II-lea. Este
suficient pentru a proclama Unirea cu Roma, cum au cerut entuziaştii în 1999, la vizita amintitului papă?

Copyright © 2019 Cotidianul Crai nou. Toate drepturile rezervate.

Powered by WordPress. Proiectat de CRAI NOU