ENIGMA OTILIEI

de George Călinescu

CONTEXT
George Călinescu (1899 - 1965) se încadrează în seria personalităţilor româneşti de tip
enciclopedic, fiind un spirit polivalent, critic şi istoric literar, biograf, eseist, romancier, poet,
dramaturg și academician de la sfârşitul perioadei interbelice. El scrie volume de versuri
(„Poezii”, „Laudă lucrurilor”), romane („Cartea nunţii”, „Enigma Otiliei”, „Bietul Ioanide”,
„Scrinul negru”), piese de teatru („Ludovic al XIX-lea”), critică literară (Viața și opera lui
Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creangă, Istoria literaturii române de la origini până în prezent,
Universul poeziei, Nicolae Filimon, Vasile Alecsandri), studii de estetică și literatură universală,
publicistică și impresii de călătorie. George Călinescu este considerat, alături de Titu
Maiorescu și Eugen Lovinescu, drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din
toate timpurile.

1. Încadrarea într-o perioadă, o orientare tematică sau într-un curent literar:

,,Enigma Otiliei” este un roman datorită acţiunii complexe şi de mare întindere,
desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intrigă complicată.
Apare în martie 1938, fiind considerat, astfel, un roman interbelic.
Este un roman de factură balzaciană. Balzacianismul este prezent atât prin tema
romanului, care ilustrează viaţa burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea, într-o
lume degradată de puterea banului, cât și prin regăsirea motivelor specifice balzaciene ale
moștenirii și paternității.
Este un roman realist prin structura închisă, utilizarea tehnicii detaliului semnificativ,
personajele prezentate în relație cu mediul din care provin, simetria incipit-final, caracterul de
veridicitate și verosimilitate, precum și prin precizarea cu exactitate a indicilor temporali şi
spaţiali.
Este un roman cu trăsături moderne, prin spiritul critic și polemic, ambiguitatea
personajelor (regăsim avarul care poate iubi patern), tehnicile moderne de caracterizare a
personajelor (comportamentismul și pluriperspectivismul sau reflectarea poliedrică).
De asemenea, aparține naturalismului prin interesul pentru procesele psihice deviante,
alienarea și senilitatea.
Deoarece cadrul de desfășurare al acțiunii este orașul, romanul ,,Enigma Otiliei” este
considerat un roman citadin. De asemenea, este și un roman social, prezentând aspecte sociale
și economice ale societății bucureștene de la începutul secolului al XX-lea.
Este un roman obiectiv prin prezența narațiunii la persoana a III-a, din perspectiva unui
narator omniscient, omniprezent și obiectiv.

2. Tema și viziunea despre lume. Susținerea temei prin două exemple.

Romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa burgheziei bucureştene de la începutul
secolului al XX-lea, accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a paternităţii. Este o
adevărată frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al XX-lea, prezentând
imaginea societății bucureștene sub aspect social și economic.
Viziunea despre lume a lui Călinescu este una realistă. Literatura este un document al
epocii, ea surprinde aspecte din viața cotidiană pe care încearcă să o reflecte cât mai detaliat și
mai nuanțat. Viziunea aceasta o depășește pe cea a realismului clasic, pentru că naratorul
obiectiv evoluează într-un narator-comentator care, ,,în loc să înfăţişeze realitatea, o studiază
pe probe de laborator” ( Nicolae Manolescu).