 Ce aş prelua şi ce nu aş prelua de la generaţiile anterioare?

Este o întrebare la care mi-e foarte greu să răspund. Totuşi, un lucru cu siguranţă mi-aş
dori să-l avem printre noi, să-l vedem şi să-l simţim în privirea celui care trece, de cele mai multe
ori, nepăsător pe lângă tine. Avem o viaţă mult prea agitată într-o lume meschină şi plină de ură.
Bunătatea ne lipseşte din inimi, zâmbetul ne este şters şi faţa ne este brăzdată de probleme, pe
care le întâlnim la fiecare pas al existenţei noastre.
Violenţa ne pândeşte din fiecare ungher întunecat, iar mintea ne este invadată de scene
macabre difuzate în timpul ştirilor, pe diferite programe tv. Nu ştiu exact dacă existau şi înainte
ştirile de la ora 5, 7, sau o altă oră , în care părinţii şi bunicii noştri să fie nevoiţi să vadă cum
crimele, răutatea şi ura le-a invadat viaţa şi lumea.
Sunt momente, clipe, în care mă imaginez într-o sală de bal, dansând şi fredonând, plutind
pe arii muzicale alese în rochia a cărei corset îmi încleştează corpul. Dar este frumos, este de vis.
Unde este muzica, aceea plină de emoţie şi speranţă? Tot ce auzim azi sunt doar refrene compuse
la scări de bloc şi cântate de amatori sau amatoare, a căror atracţie nu este vocea, ci fustiţa scurtă
şi un piept cât mai dezvoltat.
Trebuie să recunoaştem că sărăcia este prezentă peste tot în jurul nostru, copiii sunt
abandonaţi şi animalele sunt ucise cu cruzime. Bunicii mei nu au simţit niciodată lipsa unui colţ
de pâine. Chiar dacă politica de atunci îngrădea mult libertatea persoanei, oamenii se simţeau
protejaţi , iar statul le oferea alimente şi un loc de muncă sigur, pe când azi întâlnim mereu
oameni şomeri şi speriaţi de ceea ce le rezervă ziua de mâine. Alimentaţia ne slăbeşte, ne face să
fim dependenţi de euri şi de aditivi, de fast-food-uri şi chimicale. Unde sunt fructele, laptele şi
mămăliguţa bunicii? Unde este aerul curat, nepoluat, înmiresmat de flori şi de mirosul plăcintelor
abia scoase din cuptor?
Era o viaţă sănătoasă şi sigură. Însă, acum, datorită dezvoltării ştiinţei suntem obligaţi să ne
acomodăm cu multe descoperiri din domeniu, de la pastile şi tratamente, la zborul pe lună, de la
explozia informaţiei în era calculatoarelor, la maşini cu mulţi cai putere. Suntem deschişi la nou,
la tot ce ar putea să aducă ceva mai bun în viaţa noastră. Cancerul şi leucemia ne invadează
trupurile, însă medicina luptă şi cu fiecare zi ce trece face încă un progres. Generaţiile anterioare,
bunicii, nu erau atât de deschişi la nou, apelau tot la tradiţionalele tratamente, chiar şi pentru o
boală gravă. Ei cred în tradiţie, cred în legământul făcut în faţa lui Dumnezeu, cred în respect.
Nu m-aş putea închipui însă în lumea de dinainte, lipsită de toate acele lucruri ce-mi aduc
fericire. Iubesc confortul, ador băile în sare de mare şi sunt dependentă de cremele de corp
parfumate. Sunt lucruri care cu siguranţă mi-ar lipsi.
Trăim într-o lume diferită, cu bune şi cu rele, în care trebuie să supravieţuim, să încercăm să
fim noi înşine, fără perdea şi fără prejudecăţi. La fel ca şi înainte, să încercăm să ne iubim şi să
ne respectăm necondiţionat şi pacea şi lumina să ne vegheze mereu sufletele.