Migraţia şi misiunea Bisericii

Studiul scris de Kari Storstein Haug, profesoară de Misiologie la

Facultatea de Teologie din Oslo, Norvegia, apărut în International
Rewiev of Mission, nr. 107, iunie 2018, pag. 279-283.

Atunci când, în 2009, Stephen Castles şi Mark Miller au publicat lucrarea Era migraţiei,
legătura dintre fenomenul religios şi cel al migraţiei nu a fost menţionată în niciunul dintre capitole.
Mai târziu, în 2011 cercetători aparţinând Academiei Americane a Religiilor (AAR), au organizat la
San Francisco o întâlnire, unde au fost prezentate diferite studii de caz şi opinii legate de această
problematică foarte actuală. O atenţie deosebită o întâlnim şi în cercetarea teologică, mai ales în
domeniul unei ramuri foarte importante a acesteia, anume Misiologia. De aceea, Asociația
Internațională de Studii Misiologice (IAMS) îşi va dedica tematica conferinței din 2012 migraţiei şi
influenţei religiei asupra acesteia. Care sunt motivele acestei creşteri a interesului pentru migraţie în
lumea teologică de astăzi?
Într-un articol intitulat Năvala migranţilor: O teologie a migraţiei în sec. al XXI-lea,
Gioachino Campese descoperă trei factori principali ai acestui avânt:
1. Factorul social Tehnologia modernă a comunicaţiilor, procesele economice și
schimbările politice și culturale au dus la o mutare fără precedent a oamenilor zilelor noastre, dintr-
un loc într-altul.
2. Factorul teologic Începând cu anii 1960 și 1970, Biserica creştină s-a concentrat din ce
în ce mai mult pe studiul istoriei umane, ca experiență vie a dialogului cu Dumnezeu.
3. Factorul practic-misionar Deoarece migraţia reprezintă astăzi o provocare la adresa
Bisericii, au apărut noi întrebări ce trebuie abordate din punct de vedere teologic (Care este relaţia
dintre apartenenţa la o anumită ţară şi cea la o anumită religie? Cui aparţii, din punct de vedere
jurisdicţional? ş.a.).
Privită prin această prismă, Misiologia poate fi definită şi ca acel domeniu al teologiei care
studiază, la nivel local şi global, comunităţile creştine, pe măsură ce acestea traversează diferite
bariere religioase şi culturale. Concret, ne referim la acele descrieri ale întâlnirii dintre creștinism și
alte religii, precum și ale diferitelor moduri în care creștinismul îmbracă o nouă formă în interiorul
altor culturi. Într-unul din studiile sale recente intitulat Religie, Migraţie, Identitate- O abordare
teoretică, Martha Frederiks oferă o imagine de ansamblu asupra acestor teme. Întrebarea centrală, la

1
care doreşte să răspundă este cum afectează migraţia valorile spirituale ale fiecărei persoane în parte.
Teoriile emise ulterior, ca posibile răspunsuri, urmăresc diferite cercetări ale unor sociologi,
antropologi, dar mai ales teologi. Aceştia din urmă au dorit să explice modul în care migrația
influențează credința, ritualul religios și ce importanță au acestea pentru migranți, atunci când se
confruntă cu stresul, nesiguranța și provocările plecării în străinătate. Aceeaşi cercetători au ajuns
spre exemplu, la concluzia că numărul mare de imigranţi creştini a dus chiar la modificarea
peisajului creştin din ţara de destinaţie. Astfel ia naştere o diversitate multireligioasă (n.n. catolici,
ortodocşi, protestanţi ş.a.) dar şi una interreligioasă (n.n. Biserici ortodoxe aparţinând Greciei,
Rusiei, Serbiei, dar care de multe ori pentru românii din diaspora, de exemplu, au aceeaşi
semnificaţie, încât acestora le este indiferent unde-şi botează pruncii).
O serie de teologi au încercat, chiar dacă uneori într-un mod primitiv, să traducă fenomenul
migraţiei în termeni religioşi. Astfel, în cartea sa Migraţia şi Teologia, Dorottya Nagy caută acel
cadru biblic, care să descopere provocările și oportunitățile migrației. Textele scripturistice, adesea
menționate, includ, mai întâi, fragmente referitoare la viețile și experiențele migratoare, precum cele
ale lui Avraam și Rut sau ale lui Israel în deșert. Apoi, întâlnim exemple ce subliniază tradițiile
biblice de a oferi ospitalitate străinilor, iar în al treilea rând, texte care se concentrează asupra
aspectelor morale ale întâlnirilor interpersonale și interreligioase (porunca iubirii aproapelui,
exemplul samarineanului milostiv şi criteriile Judecăţii de Apoi).
Pe de altă parte, problemele nenumărate ridicate de migraţia actuală, fac din aceasta o mare
provocare pastorală şi misionară, dând naştere unei aşa numite teologii a non-migraţiei,
fundamentată pe texte biblice, care arată că de multe ori drepturile şi libertăţile fundamentale ale
creştinului sunt încălcate flagrant în timpul migraţiei sale. Acest tip de teoretizare negativă poate fi
echilibrat prin acea perspectivă asupra migrației, ca ,,lucrare a lui Dumnezeu.” Poate fi înțeleasă ca
un ,,semn al vremurilor”, iar o citire corectă a acestui ,,semn” va duce la o înțelegere și cunoaștere
mai profundă a lui Dumnezeu, a naturii Lui și a relației Sale cu lumea.
Toate acestea conduc la necesitatea ca Biserica să-şi îndeplinească misiunea sa sfântă în
rândul migranţilor. În studiul său Misiune şi Migraţie, teologul Stephen Bevans afirmă că problema
migraţiei este parte a misiunii Bisericii, iar în înțelegerea sa cuprinzătoare include mărturisirea
credinţei, slujirea, dialogul interreligios, împăcarea cu Dumnezeu, toate însoţite de smerenie şi curaj.
De asemenea, acelaşi autor constată că există foarte puţine studii, privind modul în care migranții, ca
,,receptoare” ale misiunii Bisericii, o experimentează și o percep pe aceasta. Experienţa migraţiilor

2
poate astfel să ofere noi înţelesuri şi conţinuturi misiunii Bisericii în general. Spre exemplu,
subliniind că Dumnezeu vine la noi ca Străin, migraţia poate deveni, în mod simbolic modalitatea de
păstrare a tradiţiei creştine, primită de la înaintaşi. Diaspora ne obligă să regândim misiologia, astfel
încât misiunea să fie mai puțin preocupată de granițe și teritorii și să se preocupe mai mult de
proclamarea și întruparea Evangheliei printre oamenii care au nevoie de ea oriunde s-ar afla.

Şi tradus de Pr. Dr. Daniel Nichita