Sf.

Mir

După încorporarea în Biserică, prin Botez, copilul primeşte ungerea cea făcătoare de
viaţă, cu Sfântul şi Marele Mir, semn distinctiv, care-l identică drept fiu al lui Dumnezeu.
Lucrarea celei de a doua Taine îşi are începutul la evenimentul Cincizecimii (FA 2, 38), după ce
fusese prefigurată de pogorârea Duhului Sfânt peste Hristos, la Botez.1 Hristos este Unsul prin
excelenţă (gr. hrizo= cel uns) şi toţi cei ce primesc pecetea Lui sunt chemaţi să-I împlinească
destinul şi să fie următori al vieţii Sale. Taina Mirungerii înseamnă ridicarea omului pe o treaptă
superioară, aceea de ,,Preot şi Rege Creaţie”, căci doar monarhii urcă pe tron imediat după
ungere. La acestea se referă Sf. Pavel în cuvintele adresate creştinilor timpului său : ,,voi sunteți
seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în
lume bunătățile cerului Celui ce v-a chemat din întuneric, la lumina Sa cea minunată.” (1Ptr 2, 9)

Său, preînchipuia tocmai ungerea pe care noi o vom primi de sus, la intrarea în Biserică,
și despre care amintește și Sf. Ap. Pavel: ,,iar Cel ce ne întărește, pe noi împreună cu noi, în
Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului,
în inimile noastre” (2 Co 1, 21, 22). Prin venirea în lume și prin chenoză, Hristos S-a împărtășit
pentru noi, ca om, de ,,Sf. Duh al făgăduinței, care este arvuna moștenirii noastre, spre
răscumpărarea celor dobândite de El și spre lauda slavei Sale.” (Efes. 1, 13)

Cea de-a doua Taină, în ordinea primirii, reprezintă chemarea la preoția universală, 2 și
trimiterea tuturor la propovăduirea Evangheliei: Dobândind statutul de misionar în comunitatea
locală din care face parte, credinciosul

1
Prof. Ioan PRICOP, Sfânta Taină a Mirungerii, în: Mitropolia Moldovei și Sucevei, LIII (1977), nr. 1-3, p. 126.
2
Pr. Ioan MIRCEA, Taina Mirungerii, în: Ortodoxia, XXXI (1979), nr. 3-4, p. 484.
 După cum Botezul este taina renașterii spirituale, Ungerea cu Sf. Mir întărește pe cei ce o
primesc în viața duhovnicească, fiind sursă a ,,bărbăției creștine”3, atât de necesară vremurilor pe
care le traversăm. Astfel, prin fiecare biruință pe care o câștigăm în lupta cu păcatul, pecetea
primită în Taina Mirungerii, rămâne nestricată, devenind Mirungerea este revărsarea directă a
harului necreat în sufletele celor miruiţi, deschizându-le astfel drumul sfinţeniei. Ca Persoană de
relaţie, între Tatăl şi Fiul, Sf. Duh îi face pe cei deveniţi prin Botez, fii ai Tatălui, prin
încorporarea în Hristos, să simtă iubirea Tatălui faţă de om şi-i îndeamnă la a răspunde la prin
propria iubire (1 Tim 4, 14). Botezul şi Mirul sunt daruri dumnezeieşti, temei pentru creşterea
spirituală în Hristos pe parcursul vieţii, o arvună şi o anticipare pentru desăvârşirea creştină, nu
ceva mecanic, automat, magic, căci ,,abia după multe munci şi sudori şi prin dragostea acestor
suflete bune faţă de Dumnezeu, abia după aceea I se luminează ochii sufletului celui botezat”.4

3
+ Nicolae MLADIN, Studii de Teologie Morală, Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române, Sibiu, 1969, p. 276.
4
Pr. George FLOROVSKY, Biserica, Scriptura, Tradiţia-. .p. 167.