A-nceput de ieri să cadă Haina-i măturând pământul
Câte-un fulg, acum a stat, Şi-o târăşte-abia, abia: Norii s-au mai răzbunat Cinci ca el încap în ea, Spre apus, dar stau grămadă Să mai bată, soro, vântul Peste sat. Dac-o vrea!
Nu e soare, dar e bine, El e sol precum se vede,
Şi pe râu e numai fum. Mă-sa l-a trimis în sat, Vântu-i liniştit acum, Vezi de-aceea-i încruntat, Dar năvalnic vuiet vine Şi s-avântă, şi se crede De pe drum. Că-i bărbat;
Cade-n brânci şi se ridică
Sunt copii. Cu multe sănii, Dând pe ceafă puţintel De pe coastă vin ţipând Toată lâna unui miel: Şi se-mping şi sar râzând; O căciulă mai voinică Prin zăpadă fac mătănii; Decât el. Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii; Şi tot vine, tot înoată,
Şi de-a valma se pornesc, Dar deodată cu ochi vii, Cum prin gard se gâlcevesc Stă pe loc - să mi te ţii! Vrăbii gureşe, când norii Colo, zgomotoasa gloată, Ploi vestesc De copii!
Cei mai mari acum, din sfadă, El degrabă-n jur chiteşte
Stau pe-ncăierate puşi; Vrun ocol, căci e pierdut, Cei mai mici, de foame-aduşi, Dar copiii l-au văzut! Se scâncesc şi plâng grămadă Toată ceata năvăleşte Pe la uşi. Pe-ntrecut.
Colo-n colţ acum răsare -„Uite-i, mă, căciula, frate,
Un copil, al nu ştiu cui, Mare cât o zi de post - Largi de-un cot sunt paşii lui, Aoleu, ce urs mi-a fost! Iar el mic, căci pe cărare Au sub dânsa şapte sate Parcă nu-i. Adăpost ! ” Baba şi-a uitat învăţul: Bate,-njură, dă din mâini: Unii-l iau grăbit la vale, - ” Dracilor, sunteţi păgâni? Alţii-n glumă parte-i ţin - Maica mea! Să stai cu băţul Uite-i, fără pic de vin Ca la câini ! ” S-au jurat să-mbete-n cale Pe creştin! Şi cu băţul se-nvârteşte Vine-o babă-ncet pe stradă Ca să-şi facă-n jur ocol; În cojocul rupt al ei Dar abia e locul gol, Şi încins cu sfori de tei. Şi mulţimea năvăleşte Stă pe loc acum să vadă Iarăşi stol. Şi ea ce-i.
Astfel tabăra se duce
S-oţărăşte rău bătrâna Lălăind în chip avan: Pentru micul Barbă-cot. Baba-n mijloc, căpitan, - ” Aţi înnebunit de tot - Scuipă-n sân şi face cruce Puiul mamii, dă-mi tu mâna De Satan. Să te scot ! ” Cică vrei să stingi cu paie Focul când e-n clăi cu fân, Ba se răscolesc şi câinii Şi-apoi zici că eşti român! De prin curţi, şi sar la ei. Biata bab-a-ntrat în laie Pe la garduri ies femei, La stăpân. Se urnesc miraţi bătrânii Din bordei.
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară - „Ce-i pe drum atâta gură?”
Şi-o petrec cu chiu cu vai, - „Nu-i nimic. Copii ştrengari.” Şi se ţin de dânsa scai, - „Ei, auzi! Vedea-i-aş mari, Plină-i strâmta ulicioară Parcă trece-adunătură De alai. De tătari ! ”
Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor! Râd şi sar într-un picior, Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna Mai cu zor.