INTRODUCERE

În prezent, deși traducătorii nu încetează din a traduce poezie, încă se mai crede că traducerea
poetică reprezintă o muncă imposibilă. Există anumiți factori care pot sta în calea realizării unei
traduceri de natură poetică, cum ar fi forma în care se găsește textul și existența unor elemente
specifice culturii limbii din care se traduce. Totodată, problematica fidelității a fost adusă în discuție
încă de la apariția primelor traduceri, invocând astfel cele două tipuri de traducere care sunt
practicate din cele mai vechi timpuri până astăzi: traducerea literală și traducerea liberă. Recurgând
la o analiză riguroasă a poeziilor lui Octavio Paz, traduse în limba română de către Darie
Novăceanu, vom demonstra faptul că traducerea poetică nu reprezintă o muncă imposibilă.

OBIECTIVE:
Expunerea caracterului artistic și, totodată, științific al traducerii poetice
Abordarea teoriei fidelității față de sens
Delimitarea limitelor, specifice traducerii poetice
Menționarea figurilor de stil recurente și propunerea unot tehnici de tarducere ale acestora
Analizarea modului de transpunere a figurilor de stil, a culturemelor și a jocurilor de cuvinte

Metodologie
Cadrul teoretic:
Definiții ale traducerii
Traducerea – artă sau știință
Fidelitate-infidelitate
Traductibilitate-intraductibilitate
Importanța stilisticii în traducerea literară
Studiu de caz:
Analizarea poeziilor lui Octavio Paz traduse în limba română
Determinarea tehnicilor de traducere utilizate
Propunerea unor noi variante de traducere

REZULTATE
Atât în partea teoretică, cât și în cea practică a lucrării, am constatat că există unele obstacole care
stau în calea unui traducător în momentul traducerii unui discurs liric, precum forma poeziei,
structurile cu o mare încărcătură culturală și, de asemenea, jocurile de cuvinte. Am constatat astfel
că unele versuri au în limba română un alt sens, traducătorul centrându-se mai degrabă pe
transpunerea conținutului lexical. Totodată, în cazul culturemelor, traducătorul a optat pentru
adaptarea acestora, păstrând, în același timp, limbajul poetic al autorului și laitmotivele invocate
(cuvântul, pământul, cerul, praful, pumnalul).

CONCLUZII
Traducerea poetică se datorează a fi o muncă extrem de dificilă, însă nu imposibilă. În urma acestei
analize riguroase, am ajuns la concluzia că traducerea este, în același timp, artă și știință. Acest fapt
se datorează necesității unei baze teoretice și, totodată, a talentului artistic, pentru a putea crea cu
măiestrie o operă inedită. Darie Novăceanu a izbutit să ofere publicului român traducerea unor
poezii unice, aparținând culturii mexicane, recurgând la diverse tehnici care să-i permită să redea cât
mai fidel conținutul poetic și care să-l ademenească pe cititor într-un univers distinct.
Referințe:
Hurtado Albir, Amparo. La notion de fidélité en traduction. Paris : Didier Érudition, 1990.
Paz, Octavio. Traducción: literatura y literalidad. Barcelona: Tusquets Editores, 1971.
Paz, Octavio. Piatra soarelui. Trad. de Darie Novăceanu. București: Univers, 1983.
Sáez Hermosilla, Teodoro. El sentido de la traducción: reflexión y crítica. Salamanca: Universidad
de León, 1994.
Söll, Ludwig. Traduisibilité et intraduisibilité. in Meta, XVI, 1-2, pp. 25-31, 1971