Sunteți pe pagina 1din 7

Loghin(Negara)Luminita-Irina

Clasa a III-a D
Referat,
PILULE(PILULAE)

A. Definiţie
Pilulele sunt preparate farmaceutice solide, de formă sferică cu o greutate de aproximativ
0,2-0,3 g obţinute prin modelare din una sau mai multe substanţe utilizând excipienţi potriviţi şi
destinate administrării interne.
B. Istoric. Pilulele au fost utilizate încă din antichitate. Referiri legate de utilizarea acestei
forme se găsesc în lucrările:
- „Pent Sao” din China antică 2.500 î. Hr.;
- Papirusul Ebers;
- operele lui Hipocrates;
- scrierile lui C. Galenus.
În ţara noastră primele referiri la aceste forme se găsesc în „Historia ieroglifică” a lui
Dimitrie Cantemir.
Denumirea de „pilulă” dată acestei forme provine din limba latină de la cuvintele „pilula”
sau „parva pila” (minge mică).
În trecut pilulele au reprezentat o formă foarte importantă. În ultimii ani locul acestei
forme a fost luat de alte forme moderne cum sunt: drajeuri, comprimate, capsule etc.
C. Avantaje. Pilulele prezintă următoarele avantaje:
- posibilitatea administrării unui tratament individualizat;
- posibilitatea administrării de substanţe medicamentoase în doze unitare;
- mascarea mirosului şi gustului neplăcut a unor substanţe medicamentoase;
- posibilitatea dirijării absorbţiei prin utilizarea unor învelişuri corespunzătoare (gastro
sau enterosolubile).
D. Dezavantaje:
- prepararea mai puţin igienică;
- nu au o prezentare estetică similară altor forme farmaceutice solide perorale.
E. Clasificare. Pilulele pot fi clasificate după mai multe criterii:
După masă, formă şi volum:
- pilule propriu-zise cu diametrul de 6-8 mm, greutate de 0,2-0,3 g şi formă sferică;

1
- micropilule cu diametrul de 2-3 mm, greutate de 0,05 g şi formă sferică;
- boluri cu greutatea de aproximativ 5 g pentru uz uman şi până la 50 g pentru uz
veterinar, de formă sferică sau ovoidală.
După efectul terapeutic:
- pilule laxative;
- pilule tonice;
- pilule sedative, antidepresive etc.
După modul de preparare:
- pilule obţinute prin modelare;
- pilule obţinute prin picurare;
- pilule obţinute prin turnare;

Formularea pilulelor

Pentru obţinerea pilulelor se utilizează:


- substanţe active;
- auxiliari (excipienţi)
A. Substanţele active – pot fi diverse ca origine şi efect şi anume: substanţe anorganice,
substanţe organice de sinteză, sau de origine vegetală (uleiuri, extracte, rezine etc.).
B. Excipienţii – sunt utilizaţi pentru obţinerea formei şi se aleg în funcţie de caracterele
fizico-chimice ale substanţelor active şi de cantităţile în care acestea sunt prescrise.
Excipienţii trebuie să îndeplinească câteva condiţii şi anume:
- să fie inerţi chimic şi terapeutic;
- să aibă o bună conservabilitate;
- să corespundă exigenţelor pentru care au fost aleşi;
- să fie avantajoşi din punct de vedere economic.
Excipienţii utilizaţi se pot clasifica după următoarele criterii:
După starea fizică:
- excipienţi lichizi;
- excipienţi moi;
- excipienţi solizi.
După rolul îndeplinit:

2
a) Excipienţi aglutinaţi (adezivi, lianţi) – au rolul de a creşte coeziunea particulelor şi a
contribui la obţinerea masei pilulare. În acest scop se pot utiliza diferite substanţe sau forme ca de
exemplu:
 sirop de glucoză;
 sirop simplu;
 mierea de albine;
 mucilagul de metilceluloză, C.M.C. Na, Tragacanta;
 unguent de glicerină (conform F.R. X);
 polietilenglicoli;
 unt de cacao;
 excipient cu drojdie de bere care se prepară după următoarea formulă:
 Sirop de Caramel.
b) Excipienţi dezagreganţi – sunt excipienţii care în prezenţa apei îşi măresc volumul
contribuind astfel la dezagregarea pilulelor în tractul digestiv. În acest scop se pot utiliza:
amidonul, glicerina etc.
c) Excipienţi diluanţi – sunt utilizaţi în prescripţii în care substanţele active sunt
prescrise în cantităţi mici, cantitatea lor fiind insuficientă pentru a obţine pilule de 0,2-0,3 g.
d) Excipienţi adsorbanţi – sunt utilizaţi pentru prescripţiile în care sunt substanţe lichide
sau moi şi contribuie la obţinerea unei mase plastice care se poate modela corespunzător. În acest
scop se pot utiliza: pulberi vegetale, amidon, caolin etc.
e) Excipienţi consperganţi – sunt pulberi fine care sunt adăugate după rotunjirea
pilulelor şi au scopul de a împiedica aderenţa pilulelor. Ca excipienţi consperganţi se utilizează:
pulberea de licviriţie, pulberea de licopodiu, carbonat de calciu etc.

Prepararea pilulelor

Pilulele se pot prepara prin:


- modelare manuală;
- picurare;
- turnare în forme.
A. Prepararea pilulelor prin modelare manuală. Prepararea pilulelor prin această
metodă are următoarele faze:
 Obţinerea masei pilulare. Substanţele active fin pulverizate se triturează în mojar
cu excipienţii luaţi în lucru până la obţinerea unei mase plastice omogene uşor de
3
modelat. Când în formula de pilule sunt prescrise substanţe lichide (tincturi) sau
fluide, acestea se evaporă pe baia de apă. Dacă în formula prescrisă sunt substanţe
hidrofobe acestea se prelucrează prin emulsionare.
 Obţinerea magdaleonului. Masa pilulară este transformată într-un cilindru subţire
de lungimea cuţitului pilularului numită magdaleon. Magdaleonul se obţine pe
cadrul pilularului confecţionat din lemn, iar pentru a împiedica aderenţa acestuia
de pilular se utilizează consperganţi. Pentru substanţele colorate sau cu miros
puternic rularea magdaleonului se face pe o coală de hârtie pergaminată.
Magdaleonul se poate obţine şi utilizând presa pentru supozitoare, utilizând o
matriţă cu diametru potrivit.
 Divizarea magdaleonului în pilule. Magdaleonul obţinut se taie în pilule cu
ajutorul pilularului. Pilularul este compus dintr-o placă dreptunghiulară din lemn
cu anumite adâncituri: una pentru montarea cuţitului fix al pilularului şi alta
pentru rotunjirea pilulelor. Cuţitul fix al pilularului este dreptunghiular şi se
montează pe lăţimea pilularului având pe lăţimea cuţitului şanţuri semicilindrice
paralele despărţite de o muchie ascuţită. Magdaleonul se fixează pe lungimea
cuţitului. Tăierea magdaleonului se realizează cu un cuţit mobil asemeni celui fix
acţionat manual printr-o mişcare caracteristică obţinându-se astfel pilulele
propriu-zise. Pentru a obţine pilule corespunzătoare este indicat ca diametrul
magdaleonului să fie cu 1/5 mai mic decât distanţa dintre muchiile şanţurilor
semicilindrice a cuţitului.
 Rotunjirea şi conspergarea pilulelor. În urma tăierii pilulelor este necesară
rotunjirea care se realizează cu un disc din lemn. După rotunjirea pilulelor acestea
se conspergă pentru a diminua aderenţa interpilulară pe timpul conservării.

B. Prepararea pilulelor prin picurare


La mijlocul secolului al XX-lea diferiţi specialişti ca Johanson, Miller şi alţii au pus la
punct o nouă metodă de obţinere a pilulelor. Metoda constă în picurarea masei pilulare fluide într-
un lichid răcit nemiscibil cu masa astfel încât să se realizeze solidificarea pilulelor obţinute.
Pentru realizarea acestui deziderat este nevoie de excipienţi potriviţi şi de un lichid de răcire
potrivit.
Ca excipienţi hidrosolubili se utilizează: polietilenglicoli, masă gelatinoasă etc.
Ca excipienţi liposolubili se pot utiliza: ulei de cacao sau alte grăsimi hidrogenate.

4
Lichidul de răcire poate fi: alcoolul, apa, uleiul.
Pentru obţinerea pilulelor în acest mod este nevoie de un aparat de picurare compus din
trei părţi:
- un rezervor;
- o pâlnie de picurare;
- un vas colector.
Pentru obţinerea unor pilule corespunzătoare se impun următoarele condiţii:
- substanţa activă să fie solubilă sau miscibilă cu excipientul ales;
- natura fizico-chimică a excipientului să fie opusă lichidului răcitor;
- densitatea lichidului răcitor să fie inferioară masei pilulare;
- diametrul tubului de picurare să fie calibrat corespunzător;
- temperatura masei pilulare topite să fie doar cu câteva grade mai mult decât temperatura
lichidului răcitor.
Pilulele prin picurare se prepară în următorul mod: substanţa medicamentoasă se dizolvă,
se emulsionează sau se suspendă într-un lichid aflat într-un rezervor în care amestecul este
termostatat la temperatura necesară astfel încât masa fluidă a amestecului să picure printr-un
orificiu calibrat cu o anumită viteză în lichidul răcitor. După solidificare pilulele se separă de
lichidul răcitor şi dacă este necesar se vor consperga.

C. Prepararea pilulelor prin turnare în tipare


Este o metodă rapidă, comodă care constă în turnarea amestecului lichid de substanţă
activă şi excipienţi în tipare de formă sferică.
În funcţie de substanţa activă se pot utiliza excipienţi:
- hidrosolubili (polietilenglicoli 400-600 etc.);
- liposolubili (unt de cacao, grăsimi hidrogenate).
Tiparele utilizate pentru turnare au formă sferică iar volumul trebuie sa fie corespunzător
pentru a obţine pilule de 0,2-0,3 g.
D. Acoperirea pilulelor
Acoperirea pilulelor se poate realiza în două moduri:
- acoperirea cu pulberi inerte;
- acoperirea cu pelicule continue.
o Acoperirea cu pulberi – numită şi conspergare, a fost prezentată la prepararea
pilulelor prin modelare manuală.

5
În acest scop se pot utiliza următoarele pulberi:
 licopodiu – pulbere vegetală fină;
 pulberea de licviriţie sau de alteea sunt de asemenea pulberi vegetale fine şi adsorbante;
 amidonul – utilizat pentru pilulele lipsite de umiditate, deoarece în prezenţa apei se
transformă în cocă (o masă vâscoasă);
 caolinul – utilizat pentru substanţe oxidante (permanganatul de potasiu, nitratul de
argint);
 grafitul – pentru pilulele cu săruri feroase pentru a proteja substanţa de oxidare.
o Acoperirea cu pelicule continue. În acest scop se utilizează soluţii cu diferite
substanţe care acoperă pilulele cu un strat fin protector dar care permite
dezagregarea. În funcţie de compoziţia peliculei avem două tipuri de pelicule:
- gastrosolubile;
- enterosolubile.
a) Acoperirea cu pelicule gastrosolubile. În acest scop se utilizează următoarele
modalităţi:
- Obducţiunea – este acoperirea pilulelor cu foiţe inerte chimic (argint, staniol). Metoda a
fost utilizată încă de Avicena (aproximativ 1000 d.Hr.);
- Tolularea – constă în acoperirea pilulelor cu o soluţie eterică de balsam de tolu 20%.
Pilulele se agită circular într-o patentulă sau capsulă de porţelan până la evaporarea eterului apoi
dacă este nevoie se usucă în etuvă;
- Gelatinizarea – constă în acoperirea pilulelor cu o soluţie care conţine: gelatină (10%),
zahăr, gumă arabică încălzindu-se până la obţinerea unor pelicule corespunzătoare.
- Acoperirea prin drajefiere – constă în acoperirea pilulelor cu un strat drajefiant format
din zahăr. Pilulele umectate cu mucilag de gumă arabică se introduc într-un vas unde se găseşte
pulberea de zahăr, lactoză, talc. Vasul se încălzeşte şi se roteşte energic.
b) Acoperirea cu pelicule enterosolubile
Aceste pelicule se aplică pilulelor care conţin substanţe iritante pentru mucoasa gastrică
sau care se descompun în pH gastric.
În acest sens se utilizează următoarele modalităţi de acoperire:
- Acoperirea cu salol. În acest scop se utilizează o soluţie etero-alcoolică de salol 5%
conţinând şi acid tanic 1,25%. Taninul are rolul de a diminua viteza de evaporare a eterului şi de a
favoriza adeziunea salolului.

6
- Keratinizarea – constă în acoperirea pilulelor cu o peliculă de cheratină. În acest scop se
pot utiliza soluţii de cheratină acidă 7% (în acid acetic) sau soluţie de cheratină bazică 5%
(amoniac 50 g şi alcool 45 g).
Tipul de soluţie utilizat este în funcţie de compoziţia pilulei:
- soluţie alcalină pentru pilule cu săruri alcaline, pancreatina etc.;
- soluţie acidă pentru pilule cu săruri de argint sau alte substanţe cu caracter acid.
- acoperirea cu şerlac. Pilulele se acoperă cu o pulbere conspergantă (talc) apoi se
introduce într-o capsulă care se agită circular cu o soluţie şerlac. La acoperirea a 100 g pilule se
utilizează 1,5-3 g soluţie;
- acoperirea cu Zeină. Zeina este o proteină vegetală extrasă din porumb insolubilă în apă dar
solubilă în mediu alcoolic. Pentru acoperire se utilizează o soluţie de 5% zeină cu 3% ulei de ricin;
- acoperirea cu acetoftalat de celuloză. În acest scop se utilizează o soluţie care conţine
3% acetoftalat de celuloză dizolvat într-un amestec de acetat de etil şi alcool 950 în cantităţi egale.

Caractere şi control. Conservare

Conform F.R. X pilulele trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:


- pilulele trebuie să fie uniforme ca mărime, greutate, să aibă o formă sferică menţinută pe
întreaga perioadă de valabilitate.
- pilulele trebuie să fie omogene în secţiune (să nu se distingă cristale nici diferenţe de
culoare);
- variaţia în greutate se determină pe 30 pilule, 27 pilule trebuie că aibă cel mult 10%
abatere faţă de greutatea medie. Pentru un număr de 3 pilule se admite o abatere de maxim 20%;
- timpul de dezagregare trebuie să fie de cel mult două ore. Proba se efectuează pe 6 pilule
conforme indicaţiilor de la monografia „Compressi”. Se consideră dezagregate pilulele înmuiate
care nu prezintă un miez tare şi care la uşoară apăsare cu bagheta se deformează.
Pilulele enterosolubile trebuie să reziste cel puţin 2 ore în soluţie acidă de pepsină şi să se
dezagrege în maxim o oră într-o soluţie bazică de pancreatină.
- conţinutul în substanţă activă se determină pe un număr de 3 pilule utilizând o metodă
de dozare adecvată.
Conservarea. Pilulele se păstrează în vase uscate, bine închise, ferite de lumină. Se
recomandă prepararea la nevoie.