Biserica „Sfântul Gheorghe”

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Husi este una dintre comorile de patrimoniu,
detinute de „orasul dintre vii”, supranumit si „Orasul Bisericilor”, dupã cum
spunea scriitorul Virgil Caraivan. Ea se aflã pe strada Sfântul Gheorghe nr. 1, în
cartierul Plopeni. Strãbãtut de pârâul Drãslãvãt, cartierul Plopeni (la origine sat pe
mosia Episcopiei Husilor), este situat în partea de sud-est a orasului Husi.
Toponimul Plopeni este legat, probabil, de numãrul mare de plopi ce se gãseau pe
malurile pârâului Drãslãvãt. Potrivit mãrturiilor preotului I. Thoderascu, la
începutul secolului al XIX-lea, biserica Sf. Gheorghe era situatã într-o pãdure de
plopi. Traditia bãtrânilor referitoare la multimea de plopi din aceastã zonã este
consemnatã si de preotul Iordache Mâtcã, parohul bisericii Sf. Ioan din Husi, într-
un memoriu elaborat în 1930.

Lucrãrile dedicate istoriei Husilor aseazã cronologic începuturile bisericii „Sfântul

Gheorghe” în anii 1858 -1868. Preotul I. Thoderascu hirotonit diacon în 1870 a gãsit la
sosirea sa biserica neterminatã. În 1905 realizeazã un scurt istoric al bisericii în care
relateazã preocupãrile sale în acest sens, încã de la sosirea în parohie, purtând discutii cu
cei mai bãtrâni enoriasi si înregistrând amintirile acestora. Biserica, întemeiatã la
începutul secolului al XVIII-lea, a fost ridicatã din lemn.

La începutul secolului al XIX-lea, biserica era situatã într-o pãdure de plopi, i s-a adãugat
la corpul bisericii din lemn o tindã, care era aproape la fel de înaltã, unde, nu mult dupã
aceea, s-a atasat clopotnita. Catagrafia din 1820 înregistreazã printre cei 135 de birnici
,,ci pãnã acu plãte stãpâni pentru dânsii” si 12 birnici ,,a Mãnãstirii Sfântului Georgii din
cari 7 sunt cu bir în tabla visterii” : Neculai Tãbãcar, Toader Olar, Georgi Croitor, Vasãli

1
sãn Stefan Ciobotar, Sandu Crãsne, Andrei Sârbui, Mihãlachi Alitãi, Georgi Bulgar,
Georgi sãn Vasâli Cãnte, Gavril Bãdãrãu, Panaiti zãt vãtav Ion si Constantin Mederegiu.

Între 1856-1868 este construitã o nouã bisericã de zid prin îngrijirea epitropului Dimitrie
Postu, zis Holban. Pentru construirea bisericii, episcopul Meletie Istrati (1851-iulie
1857), elibereazã o condicã de milã în 1857, cu scopul de a putea fi adunate ajutoare.
Preotul I. Thoderascu nu cunoaste numele fondatorilor, însã condica amintitã ne duce cu
gândul la ,,contributia întregii populatii din parohie, dar si din altã parte”. Sunt voci care
sustin zidirea bisericii s-a fãcut prin osteneala breslei blãnarilor din Husi, care îsi avea
patronul pe 10 februarie (Sf. Haralambie).

Ridicarea clopotnitei de zid a bisericii Sf. Gheorghe a fost realizatã în 1820. Sinodicul
bisericii a fost întocmit la 1 august 1938, de cãtre preotul P. Alexandrescu. Biserica din
lemn, putrezitã, devenise improprie practicãrii slujbelor bisericesti. În 1856 s-a constituit
un comitet, din sânul enoriasilor format din Dimitrie Postu, zis Holban, I. Hotnog si
Paraschiv Buzdugan, care aveau o parte din materialele de constructie pregãtite (piatrã,
cãrãmidã, var si nisip).

Constructia bisericii începe în 1856 pe locul donat de cãtre Scarlat Rosetti si Catinca,
sotia sa, nepoata episcopului Meletie Lefter Brandaburul. Fondurile au fost obtinute de la
enoriasi, eliberându-se condica de pantahuzã din 15 martie 1857, dar si prin scoaterea la
vânzare de cãtre epitropie a unei case, douã prãvãlii, a unei vii, sau donatii primite de la
oameni din comuna Husi si judetul Fãlciu. Unii au remarcat donarea locului nou pentru
bisericã de blãnarul Dumitrache Manole, socrul protoierului de Bârlad, Hristodor
Buzescu. Tot el s-a ocupat cu strângerea fondurilor necesare constructiei bisericii celei
noi, fiind ajutat de preotul Neculai Puiu.

Sfântul lãcas a fost sfintit chiar în ziua hramului Sf. Gheorghe, 23 aprilie 1868, de cãtre
episcopul Iosif Gheorghian. În dimineata aceea s-a produs o intamplare consemnatã în
documentele vremii: observatorului din turnul pompieriei i s-a pãrut cã vede flacãrã
iesind din acoperisul bisericii si a dat alarma. Îndatã, butoaiele cu apã ale corpului de
pompieri au sosit la fata locului si s-a cerut credinciosilor, care umpluserã curtea bisericii,
sã o evacueze, cã e incendiu. Episcopul însã, a linistit credinciosii, cã nu se întâmplase
ceea ce spusese pompierul (care probabil vãzuse reflexia razelor de soare de pe acoperis).
Slujba de sfintire a continuat în pace, netulburatã. La 27 octombrie 1842 Meletie Lefter,
episcop de Roman, întãreste agãi Scarlat Rosetti stãpânirea pe niste case din târgul Husi,
cu viile si locul de lângã biserica Sf. Gheorghe.

Biserica Sf. Gheorghe detinea la 27 august 1856 o dugheanã situatã pe Ulita Mare, o altã
dugheanã în Târgul Fãinii, dar si 18000 lei pentru achizitionarea materialului necesar
construirii bisericii. La 9 august 1860 primãria orasului Husi, prin primarul V. Mircea,
cere epitropiei sã efectueze îngrãdirea în jurul bisericii, conform hotãrârii arhitectului
orasului si sã rãmânã ,,huditã” în fata bisericii si iesirea lui Dimitrie Holban.
Planul bisericii Sf. Gheorghe.
Sursa: proiectul documentar realizat de Iancu George Ionut, având ca subiect
„Biserica Sf. Gheorghe” din Husi, existent în arhiva Bibliotecii „Mihai Ralea”.

2
3