Filosemitism si antisemitism în

orasul Husi (1922- 1923)

Costin Clit
Pe baza documentelor si nu a amintirilor încercãm sã redãm atmosfera din orasul Husi în anii 1921-1922.
Abordarea noastrã nu poate fi exhaustivã si nici nu ne propunem acest lucru. Articolul de fatã este o
urmare a cercetãrilor din Arhivele Nationale, nu a plagiatului practicat cu dezinvolturã astãzi pentru
întocmirea dosarelor personale. În articol redãm citate largi din documente în care se foloseste si
termenul „jidan”, definit de Centrul pentru Monitorizarea si Combaterea Antisemitismului din România
drept un cuvânt care „exprimã rasism, ura fatã de rasa evreilor, ura fatã de religia mozaicã, defãimeazã
evreii pe considerente de rasã si incintã la violentã împotriva lor.”Scopul articolului de fatã este unul
stiintific.
Miscãri antisemite de amploare sunt provocate la sfârsitul anului 1922, fiind urmate de anchetele
efectuate în zilele de 31 octombrie si 1-4 noiembrie de cãtre inspectorul general C. Georgescu, însãrcinatul
Ministerului. Raportul din 23 ianuarie 1923 ne indicã noi anchete efectuate între 17- 19 decembrie 1922,
„asupra acelorasi miscãri antisemite” „de la liceul de bãieti si scoala secundarã de fete din Husi.”„Elevii
ovrei retrasi din liceu si elevele evreice retrase din scoala secundarã de fete nu s-au mai reînscris în scolile
statului”, desi ministrul le-a „redus la minimum posibil pedepsele date de conferinta plenarã a
profesorilor si au cerut înscrierea la examenele particulare.”
La 24 octombrie 1922 elevii evrei ai Liceului de bãieti „Cuza Vodã” si elevele Liceului de fete „Elena
Doamna”se retrag si declarã grevã. Conferinta profesorilor (institutie similarã astãzi consiliului
profesoral) decide eliminarea acestora de la cursuri pânã la sfârsitul anului. Din cele 56 de eleve evreice
cursurile sunt urmate numai de: Freida Hicovici, Sapira Maria si Rasela Bercovici.
În noaptea dintre 27/28 decembrie 1922, potrivit lui Ioan David (Bãdita), este afisat un manifest în sute
de exemplare „pe toate zidurile târgului. Infamiile debitate în acest manifest de grupul de Evrei, agitatori
ai ordinii publice, vã dã mãsura perversitãtii lor, care sunt departe de a dori linistea lucrurilor.”Manifestul
este îndreptat împotriva directoarei Liceului de fete „Elena Doamna,”anume Gheorgala (Iorgala)
Munteanu, cãreia i se aduc acuzatii grave. Citãm din manifestul amintit: „La Husi stiu toti cã avea sã
moarã când a avortat de mai multe ori.”
Desi corpul profesoral întrunit sub presedintia lui C. Georgescu a redus simtitor pedepsele elevilor
grevisti, evreii „au început agitatii prin întruniri în sinagogi si delegatii pe capul Onoratului Minister si
tãrbãcealã la gazete.”Ioan David, directorul Liceului de bãieti „Cuza Vodã” este convins cã evreii doresc
„sã-si facã un gust sã fie reprimiti toti elevii Evrei, grevisti, la liceu si apoi singuri îi vor retrage pentru a-si
face liceu propriu.”Elevii evrei reprimiti urmau sã dea o declaratie „pe care o cred ofensatoare.”La 28
decembrie 1922 cursurile scolare erau urmate de 33 de elevi evrei din cei 53, zilnic survenind noi retrageri
a celor nepedepsiti. Ioan David a putut afla „cã Evreimea localã doreste sã facã în Husi un centru de
culturã pentru ei si conationalii din Basarabia si pentru aceasta au fondurile trebuitoare sã-si facã o mare
clãdire pentru un liceu de bãieti si unul de fete. Socot cã în Basarabia destul tulburã apele celelalte
elemente strãine si nu ar fi prudent sã se amestece si tulburãtorii de aici.”
Prin Comitetul central al Uniunii Evreilor Români sunt înaintate numeroase acuzatii nefondate la
Ministerul Instructiei si Tribunalul judetului Fãlciu, profesorului Ioan David, directorul Liceului de bãieti
„Cuza Vodã.”Amintim ca formã de exprimare a evreilor huseni si manifestul din 1920 intitulat „Apel al
Societãtii Filosemite din România, redactat în limbile idis si românã de Comitetul Filosemit si Casa de
Ajutor Fãlciu.”Este si un semn al cunoasterii limbii idis la acea vreme.
Profesorul Ion Zelea Codreanu a provocat un incident la Scoala de fete (Liceul „Elena Doamna”) în zilele
de 8-12 decembrie 1922. Iredenta Codreanu, fiica sa, s-a prezentat la cursurile scolare cu zvastica, semn
„antisemit, înfipt cu un ac la cravatã din ordinul tatãlui sãu”, fiind imitatã de colegele sale. Preotul Mihail
Bejenariu, dirigintele clasei, observã si intervine în rândul elevelor, cãrora le explicã cã „semnul este
antisemit si cã mai ales în aceste momente este provocator.”Elevele înteleg solicitarea dirigintelui de a nu
mai provoca alte incidente. Exceptie face Iredenta Codreanu care rãspunde directoarei scolii: „Am sã-l
port, Doamnã, cã mi-a ordonat tata si eu îl ascult pe tata.”Dupã confiscarea semnului antisemit, Ion Zelea
Codreanu intervine ironic pe lângã directoare: „D(oamn)nã, ati împrumutat de la fiica mea un ac de
cravatã, dacã voiti sã-l pãstrati, vã fac cunoscut cã costã 60 lei.” Dupã ce i se înapoiazã semnul confiscat,
ostentativ Ion Zelea Codreanu îsi aduce fiica în cancelarie si i se adreseazã: „Ai sã-l porti si pe acesta,”„
agãtîndu-l chiar atunci de sort. Eleva mai avea încã un semn antisemit la cravatã.”Ion Zelea Codreanu
preferã retragerea fiicei sale din scoalã, decât sã punã în aplicare pedeapsa hotãrâtã de conferinta plenarã
a profesorilor, anume cererea de scuze fatã de corpul profesoral în fata elevelor scolii. M. Gheorgala,
directoarea scolii motiveazã cererea desãrcinãrii de ore a profesorului Ion Zelea Codreanu care „cu stiintã
si premeditare a introdus în scoalã ideile antisemite.”
În cadrul sedintei din Minister de la 13 februarie 1923 în care s-a judecat procesul intentat profesorului
Ion Zelea Codreanu, inspectorul general C. Georgescu expune situatia încordatã de la Liceul de bãieti si
Scoala secundarã de fete „din cauza conflictului dintre crestini si evrei.”Este prezentatã si scrisoarea
publicatã de Ion Zelea Codreanu în ziarul „Dacia nouã”din Cluj (An I, nr. 6, din 25 ianuarie 1923) prin
care „se amestecã în agitatiile studentesti.”În scrisoarea respectivã se opune disectiei cadavrelor crestine
de studentii evrei si sustine principiul „numerus clausus.” Apãrarea sa este asiguratã de profesorul
universitar A.C. Cuza si V. Vlãdescu de la Liceul „Sincai.”Ion Zelea Codreanu sustine în pledoaria sa: „cã
orice crestin poate purta un semn al credintei sale, dupã cum orice român un semn tricolor.”Vinovãtia sa
este legatã de încãlcarea mãsurilor disciplinare impuse de directoarea Scolii de fete.
Directoarea scolii rãmâne nemultumitã de hotãrârea inspectorului general C. Georgescu, „care, desi a
recunoscut cã semnul zvasticii nu se poate purta, a permis totusi elevei Iredenta Codreanu sã-l poarte
invizibil.” Solutia „este inacceptabilã din punct de vedere al consecventei fatã de ordinele date si al
intereselor acestei scoli.”„Astãzi însã, acest semn e purtat de însusi D(omnu)l I. Z. Codreanu.”Directoarea
continuã în raportul sãu din 17 ianuarie 1923, înaintat Ministerului, din care citãm: „Printre eleve se
întretine o continuã agitatie pe tema antisemitismului. Ele sunt invitate Duminicile acasã la D(omnu)l I.
Z. Codreanu, unde fiica sa le vorbeste în sensul arãtat mai sus”si sunt îndrumate sã poarte semnul
zvasticii. Gheorgala Munteanu îsi cere demisia începând cu data de 1 februarie 1923, amintind printre
altele cã este numitã printre eleve „jidovistã”, iar „pe usile casei mele si ale scolilor din localitate s-au lipit
în timpul noptii afise insultãtoare.”
Pavel Archip, subcomisar al Politiei din Husi consemneazã în procesul verbal încheiat la 23 decembrie
1922 predarea a doi copii de cãtre doi evrei necunoscuti „care i-au reclamat cã i-a(u) prins în momentul
când lipeau pe stradã niste afise cu inscriptia „Jos Jidanii.”Sunt implicati Stefan D. Balan, Mihai Diaconu
si Vasile Neculau, elev în clasa a IV-a din Scoala de bãieti nr 1, ultimul afirmând: „în fata cofetãriei a lipit o
bucatã de hârtie pe care scria Jos Jidanii.”Stefan D. Balan, originar din comuna Deleni, judetul Fãlciu,
sustine: „am iesit pe stradã cu vreo 3 bucãti de hârtie pe care scriam Jos Jidanii. Ceia ce scria pe hârtie am
vãzut la alti bãieti mai mari pe care nu-i cunosc. Eu nu stiam cã ce scria pe hârtie are sã se supere cineva.”
Procesul verbal din 1 ianuarie 1923, semnat de procurorul tribunalului judetului Fãlciu, atestã izbucnirea
unui „scandal între studentii români din Husi si evrei” la „Magazinul de manufacturã Fratii Zelichson”.
Cauza scandalului o constituie corectia aplicatã de Ioan Boghiceanu, elev al Liceului de bãieti „Cuza
Vodã”, unui Alãmaru, evreu, vânzãtor la magazinul lui Itic Zelicsohn (Zeligsohn). La 1 ianuarie 1923 elevii
Ioan Boghiceanu, Nicolae Hâncu si Al. Sopron, coborând pe strada Ghica Vodã, sunt atacati si loviti de
amintitul Alãmaru. În timpul anchetei comisarului V. Blãnitã studentii Dumitru Gh. Porosnicu, Dumitru
V. Porosnicu si Emil Sufletel sustin cã „au nãpãdit asupra lor o multime de evrei care îi insultau cu
cuvintele de hoti si tâlhari.”Apãrarea celor insultati este asumatã de Vasile Nicolau, Titus Moisiu, Victor
Harnagea, Constantin Onu si Ioan David, studentii Universitãtii din Iasi, aflati în vacantã. Conflictul a luat
amploare. Ioan David este lovit cu un obiect contodent în zona capului si este transportat la farmacia
Bendorff, Emil Sufletel este bruscat si lovit de evreul Avram Sincer, iar Vasile Nicolau este târât în
magazinul fratilor Zelicsohn. Interventia politiei este urmatã de declaratiile celor implicati în conflict.
Ioan Boghiceanu sustine cã în magazinul respectiv un bãtrân evreu striga: „Soil Marcus.”Declaratia lui
Alexandru Sopron este edificatoare într-un anumit sens: „am fost loviti si provocati de evreii ce se
adunaserã în numãr mare la prãvãlia lui Itic Zeligsohn.”Alt martor, Avram Sincer, cel care îl lovise pe
Emil Sufletel, afirmã la rândul sãu: „când am intrat în prãvãlie am auzit cum D(omnu)l Sufletel spunea lui
Soil Oval, taci mãi jidane nu mai face gurã.” Este audiat si Sloim Froim, cu domiciliul în Piata Halei, aflat
în serviciul lui Marcu B. Zeilig, frate cu Avram Zeligsohn, Itic Zeligsohn, amintind cã îl „desparte sase
prãvãlii de magazinul lui Itic Zeligsohn.”
Politaiul C. Ionescu Ghinea informeazã prefectul judetului Fãlciu la 1 ianuarie 1923: „un grup de elevi
români, mergând pe strada Ghica Vodã, au fost provocati de un copil evreu care i-a fãcut huligani, în urma
cãreia au fost huiduieli din ambele pãrti si a mai multor evrei ce iesise din cafeneaua Rasela
Herscovici.”Acelasi politai reaminteste la 2 ianuarie prefectului scandalul urmat de loviri grave în prãvãlia
fratilor Zeligsohn si lovirea studentului Ioan David.
O practicã curentã era spargerea geamurilor de la diverse imobile. La 3 ianuarie 1923 se constatã
spargerea a 19 geamuri la Scoala israelitã din Husi, situatã pe strada N. N. Cisman, de cãtre studentii
Constantin V. Onu, D. G. Porosnicu, Emil P. Sufletel; douã geamuri de la casa lui Noe Fridman (str. Stefan
cel Mare), sase geamuri de la casa Tipro Goldstain (str. Tãbacari), douã ochiuri de geam de la casa Ana
Leibovici (str. Tãbãcari), precum si cele de la casele lui Gherasim Grigore si Sura Sfart.
(Directia Arhivelor Nationale Istorice Centrale, Fond Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, dosarele
431 / 1923 si 489 / 1923; Idem, Fondul Directia generalã a politiei, dosar 71 / 1920).