Sunteți pe pagina 1din 7

ERORI DE MASURARE

Carciumaru Daniela-Georgiana
Grupa: 632CB

Rezultatul unei masurari, oricat de precise ar fi aparatele de masura si metodele de


masurare, nu coincide niciodata cu valoarea adevarata a marimii de masurat. Aceasta se
datoreaza unor cauze obiective sau subiective care vor fi discutate in continuare.
Valoarea adevarata (reala) a unei marimi este valoarea exacta a marimii respective, care
nu poate fi aflata experimental decat cu aproximatie. Rezultatul unei masurari individuale
reprezinta valoarea masurata. Abaterea valorii masurate fata de valoarea adevarata a
masurandului (marimii care se masoara) constituie eroarea de masurare.
Măsurarea este procesul sau operaţia experimentală prin care, cu ajutorul unui mijloc
de măsurare (măsură, instrument, aparat, etc.) şi în anumite condiţii, se determină valoarea
unei mărimi date, în raport cu o unitate de măsură dată sau cu o mărime luată ca unitate de
măsură. De asemenea măsurarea poate fi definită şi ca un proces de cunoaştere comparativ
între mărimea dată şi unitatea de măsură sau unul din multiplii sau submultiplii săi. De cele mai
multe ori, măsurarea propriu-zisă are mai mult un caracter cantitativ şi se termină o dată cu
aflarea valorii mărimii date.
Eroarea- cunostinta sau rezultat capatat despre realitate,viziune gresita.
Metodele de prelucrare a datelor experimentale urmaresc, pe de o parte, aflarea unei
marimi cat mai apropiate de cea reala, iar pe de alta parte, gasirea unui interval de valori,
incare sa se gaseasca cu siguranta valoarea adevarata a marimii masurate.
Clasificarea erorilor de masurare
1. Dupa modul de calcul erorile pot fi : absolute, relative si raportate.
Eroarea absoluta este diferenta dintre valoarea masurata si valoarea adevarata a
marimii masurate : DX = X - Xe
Eroarea absoluta are aceleasi dimensiuni fizice ca si marimea masurata si se exprima in aceleasi
unitati de masura. Eroarea absoluta cu semn schimbat se numeste corectie.
Eroarea relativa este raportul dintre eroarea absoluta si valoarea marimii masurate:
Eroarea relativa poate fi exprimata ca un numar adimensional, in procente sau in parti pe
milion (de ex., 2.10-4, sau 0,02% sau 200ppM).
Eroarea raportata este raportul dintre eroarea absoluta maxima si o valoare
conventionala Xc a marimii de masurat:

Valoarea conventionala poate sa fie intervalul de masura al unui mijloc de masurare


(pentru mijloace de masurare cu scala liniara cum sunt voltmetrele si ampermetrele
magnetoelectrice), unghiul de deviatie maxima (pentru mijloace de masurare cu scala neliniara
cum sunt ohmetrele magnetoelectrice) sau chiar valoare indicata pentru mijloacele de
masurare care nu au capat de scala (cum este contorul de inductie). Eroarea raportata se poate
exprima in aceleasi moduri ca si eroarea relativa.
2.Dupa sursa de aparitie erorile se clasifica astfel:
Erorile de model sunt datorate fenomenului supus masurarii si ele provin din simplificarea
sistemului fizic asupra caruia se efectueaza masurarea neglijandu-se unele proprietati sau
marimi fizice caracteristice acestuia.
Erorile de influenta reprezinta erorile introduse de factorii de mediu care pot influenta
marimea de masurat. Exemple: umiditatea mediului ambiant la masurarea grosimii hartiei cu
grosimetre electrice capacitive.
Erorile instrumentale reprezinta erorile proprii ale mijloacelor electrice de masurare fiind
cuprinse, de regula, intre limite cunoscute in functie de modul de definire a preciziei precum si
erorile suplimentare datorita marimilor de influenta, de ex.: temperatura, campurile
electromagnetice, umiditatea etc.
Erorile de interactiune dintre mijlocul electric de masurare si fenomenul supus masurarii
sunt cauzate de actiuni electromagnetice sau mecanice exercitate de mijlocul de masurare
asupra fenomenului supus masurarii si reciproc. Exemple: masurarea temperaturii folosind un
traductor rezistiv de marime suficient de mare pentru ca sa perturbe temperatura ce se
masoara, masurarea tensiunii electrice cu un voltmetru cu impedanta mica de intrare, etc.
Erorile de operator sunt cauzate de neasigurarea de catre beneficiar a conditiilor nominale
de utilizare a mijlocului electric de masurare. Exemple: alimentarea cu o tensiune cu mult
diferita de intervalul nominal de tensiune, alimentarea cu o tensiune alternativa de frecventa
mult diferita de intervalul nominal, folosirea in pozitie necorespunzatoare a mijlocului de
masurare etc. Sunt erori subiective, care pot fi evitate printr-o cunoastere corecta a conditiilor
de utilizare a mijlocului de masurare si prin citirea corecta a indicatiei acestora.
3. Dupa modul de manifestare la repetarea masuratorilor, care au loc in conditii practic
identice, erorile se clasifica in:
Erori aleatoare, caracterizate prin aceea ca variaza imprevizibil in timp, ca durata si ca
semn;
Erori sistematice care se caracterizeaza prin aceea ca nu variaza in timp sau au o variatie
lenta la repetarea masuratorilor;
Erorile grosolane sunt caracterizate prin abateri mari (aberante) fata de celelalte valori ale
sirului de valori masurate.

Erori aleatorii
Daca se repeta masurarea unei marimi in conditii practic identice (respectiv cu aceleasi
mijloace si metode de masurare, de catre acelasi operator, sub actiunea acelorasi marimi de
influenta, etc) se constata ca valorile masurate obtinute difera intre ele, rezultand un sir de
valori masurate x1, x2, xn.
Daca nunarul de masuratori este foarte mare (teoretic infinit) prin reprezentarea grafica a
frecventei de aparitie a valorilor masurate in cadrul sirului de valori in functie de valorile
masurate se obtine o curba de forma celor din figura 1.
Figure 1 Distributia normala a erorilor aleatoare

Eroarea aleatorie reprezinta abaterea valorilor masurate fata de valoarea adevarata a


masurandului daca se considera ca erorile sistematice sunt zero. Deoarece erorile aleatorii
variaza in mod imprevizibil ele nu pot fi eliminate prin corectii ci folosind legile statisticii este
posibil doar sa se estimeze erorile limita despre care se poate afirma cu o anumita probabilitate
ca nu vor fi depasite de erorile aleatoare.
Pentru tratarea matematica a erorilor aleatoare, se admite in general, ca distributia
probabilitatii erorilor este data de legea normala a erorilor - numita si legea erorilor a lui Gauss:

unde: y - densitatea de probabilitate


x - variabila aleatoare (valoarea masurata);
m - valoarea medie;
s - eroarea medie patratica.
Teoretic, cei doi parametrii m si s ai distributiei normale pot fi determinati cu formulele:

Instrumente de masurare:
Rigla din lemn este un instrument frecvent utilizat in laborator. In legatura cu folosirea
sa, trebuie facute cateva precizari asupra erorilor introduse in procesul de masura. Lungimea unei
rigle de lemn se poate modifica semnificativ in timp; se intampla adesea ca lungimea unei rigle
de 50 cm sa se modifice cu 1 mm, adica cu ± 0,2%. Daca nu au existat erori de inscriptionare a
riglei, in masuratorile in care se foloseste o rigla de lemn trebuie considerata o eroare sistematica
de 0,2% datorita impreciziei scalei. Daca zeroul de pe rigla este sters sau incert ca pozitie, se
poate folosi drept origine o alta diviziune de pe scala, iar rezultatul masuratorii se obtine prin
scadere.

Rigla de otel, construita de obicei de o firma producatoare de aparatura stiintifica


vaintroduce, in timpul masurarii, erori de cel mult o zecime de mm la 1 m. Cu alte cuvinte,eroarea
sa de etalonare este de aproximativ 0,01%, o valoare neglijabila in comparatie cuerorile de citire
de pe scala. In cazul unei citiri ingrijite, un astfel de instrument de masura secaracterizeaza printr-
o eroare totala (de citire la ambele capete plus de etalonare) deaproximativ ±0,2 mm, in functie
de experienta observatorului.
Sublerul este instrumentul cel mai utilizat in laboratorul de mecanica, pentru masurarea
lungimilor. Pentru a masura o dimensiune a unui obiect, acesta se introduce intre bratele
sublerului, se face citirea, apoi obiectul se indeparteaza si se face verificarea zero-ului.Se
intampla in unele cazuri ca pozitia zero-ului sa se abata de la valoarea reala (carecorespunde
pozitiei in care bratele sunt lipite unul de altul) cu cateva zecimi de mm, de o parte sau de alta.
Eroarea totala ce caracterizeaza o masuratoare folosind sublerul este de ± 0,1mm1.

Surubul micrometric este un instrument caracterizat de o eroare maxima de ±0,01mm,in


conditiile utilizarii sale corecte. Erori suplimentare pot apărea datorita strangerii diferite a
surubului care roteste tamburul micrometric. Este nevoie ca la fiecare masuratoare aceasta
strangere sa fie constanta. De aceea, in majoritatea cazurilor, micrometrul este prevazut cu un
mecanism ce determina un efect de patinare, daca strangerea depaseste un anumit prag. O
corectie de zero trebuie intotdeauna efectuata initial, ca si in cazul sublerului. Intervalul minim
dintre doua diviziuni de pe tamburul micrometrului corespunde unei lungimi de0,01 mm.