Tabelul periodic al elementelor, câteodată numit și tabelul periodic al lui Mendeleev,

cuprinde într-o formă tabelară toate elementele chimice, aranjate în funcție de numărul lor
atomic (adică după numărul de protoni dintr-un atom) și în funcție de configurația electronică și
unele proprietăți chimice recurente. Acest aranjament conduce la identificarea anumitor „tendințe
periodice”, astfel că elementele din aceeași grupă au proprietăți chimice asemănătoare. În
general, în aceeași perioadă elementele din partea stângă sunt metale, iar cele din extremitatea
dreaptă sunt nemetale.
Rândurile tabelului periodic se numesc perioade, iar coloanele se numesc grupe. Șase dintre
grupe au și denumiri speciale, ca de exemplu grupa a 17-a mai poartă numele de grupa
halogenilor, iar a 18-a grupă este cea a gazelor nobile. Tabelul periodic poate fi folosit pentru
determinarea relațiilor dintre proprietățile elementelor, și de asemenea pentru a prezice
proprietățile unor elemente noi, care urmează să fie descoperite sau sintetizate.
Dimitri Mendeleev a publicat în anul 1869 ceea ce avea să fie primul tabel periodic recunoscut la
nivel mondial. Acesta și-a realizat tabelul astfel încât să ilustreze tendințele periodice pe care le
prezentau proprietățile elementelor cunoscute la acea vreme. Folosindu-se de această teorie,
Mendeleev a prezis unele proprietăți ale elementelor încă nedescoperite, care păreau să
lipsească din tabel. Majoritatea predicțiilor s-au dovedit a fi adevărate pe măsură ce noi elemente
au fost descoperite. De atunci, tabelul periodic al lui Mendeleev a fost dezvoltat și corectat,
întrucât noi elemente au fost sintetizate sau descoperite.