Maria Antonia Iosefa Iohanna de Habsburg-Lorena (germană Maria Antonia Josepha Johanna von Habsburg-

Lothringen; franceză Marie Antoinette Josèphe Jeanne de Habsbourg-Lorraine; n. 2 noiembrie 1755 - d. 16

octombrie 1793), cunoscută în istorie sub numele de Maria Antoaneta (pronunție în IPA, /maʁi ɑ̃ twanɛt/), s-a
născut arhiducesă de Austria, mai târziu devenind regină a Franței și a Navarei. La vârsta de 15 ani s-a măritat
cu Ludovic al XVI-lea al Franței, devenind apoi mama „delfinului pierdut” Ludovic al XVII-lea. Maria Antoaneta
este cunoscută mai degrabă pentru excesele sale legendare (considerate exagerări de unii istorici moderni),
precum și pentru moartea sa: a murit executată prin ghilotinare, în toiul Revoluției Franceze, în 1793, pentru
un așa-zis incest cu fiul ei, precum și pentru înaltă trădare, nedovedită, însă. S-a pretins pe durata vieții sale că
ar fi fost lesbiană, că ar fi întreținut relații sexuale cu numeroși bărbați, inclusiv cu cumnații ei, dar nu există
nici o dovadă în acest sens, toate acestea fiind acuze care au ajutat la declanșarea Revoluției Franceze.

Cuprins

 1Educație
 2Delfină a Franței
 3Regină a Franței
o 3.1Revoluția franceză
 4Referiri la Maria Antoaneta în artă
 5Arbore genealogic
 6Note
 7Bibliografie
 8Legături externe

Educație[modificare | modificare sursă]

Marie Antoinette la vârsta de doisprezece ani, de Martin van Meytens.

Născută la Palatul Hofburg din Viena în 1755, Arhiducesa Maria Antonia a fost fiica cea mică a lui Francisc I,
Împărat al Sfântului Imperiu Roman și a Mariei Theresa, regină a Ungariei și Boemiei. Maria Antonia era
descrisă [1] ca „micuță, dar o Arhiducesă complet sănătoasă”. Arhiducesa a fost botezată Maria Antonia
Josepha Johanna. La curtea austriacă era cunoscută drept Madame Antoine.[2]
Maria Antonia și sora ei mai mare, Maria Carolina, au fost crescute împreună și au împărțit aceeași guvernantă
până în 1767; au devenit foarte apropiate. Mariei Antonia îi plăcea muzica și a învățat să cânte la clavecin. De
asemenea, a excelat la dans.[3] La 10 ani se lupta să citească și să scrie în germană, vorbea puțin și cu dificultate
franceza și foarte puțin italiana – trei limbi care erau vorbite frecvent în familia imperială. A învățat, de
asemenea, unele elementele de bază ale limbii latine. În acel moment, eticheta de la curtea austriacă era mult
mai puțin strictă decât cea de la Versailles, iar dansurile erau mai puțin complexe.
Mama sa, Maria Tereza, ca toți suveranii epocii, au pus căsătoriile copiilor în slujba politicii de alianță
între Casa de Habsburg și Casa de Bourbon pentru a face față ambițiilor Prusiei și a Marii Britanii. Astfel, printre
surorile mai mari ale Mariei Antoaneta, Maria Cristina, copilul preferat al împărătesei, s-a căsătorit în 1766 cu
Albert de Saxonia, numit duce de Teschen și regent al Țărilor de Jos, iar Maria Amalia s-a căsătorit cu
Ferdinand I, Duce de Parma iar Maria Carolinas-a căsătorit în 1768 cu Ferdinand I, regele celor Două Sicilii.
Căsătoria dintre Delfinul Franței, viitorul Ludovic al XVI-lea și Maria Antoaneta trebuia să fie apoteoza acestei
politici. Arhiducesa de Austria era strănepoata de frate a lui Ludovic al XIV-lea [4] prin bunica paternă, Élisabeth
Charlotte d'Orléans.

Delfină a Franței[modificare | modificare sursă]

Ludovic, Delfin al Franței.

Maria Antoaneta a părăsit Viena în aprilie 1770, la vârsta de paisprezece ani. La 17 aprilie 1770 a renunțat
oficial la drepturile sale asupra coroanei Austriei, și la 7 mai a trecut granița cu Franța. L-a întâlnit pe Delfinul
Ludovic-August și, o săptămână mai târziu, pe mătușile acestuia (fiicele lui Ludovic al XV-lea, cunoscute
drept Mesdames). Înainte de a ajunge la Versailles, și-a cunoscut cumnații [5], Ludovic Stanislav Xavier, conte de
Provence și Carol Filip, conte d'Artois. Mai târziu, a întâlnit restul familiei inclusiv pe sora mai mică a soțului
ei, Madame Élisabeth, care a devenit cea mai bună prietenă a Mariei Antoaneta.
Căsătoria Delfinului și a Delfinei a avut loc la 16 mai 1770 la Palatul Versailles.[6] Populația Parisului a reacționat
ambiguu la căsătoria dintre Maria Antoaneta și Ludovic-August. Pe de o parte, Delfina era populară, oamenii
erau ușor fermecați de personalitatea și frumusețea ei. Totuși, la curte, căsătoria n-a fost atât de populară ca
urmare a tensiunilor de lungă durată dintre Austria și Franța. Mulți curteni au susținut o căsătorie între Delfin
și diferite prințese saxone. Pe la spatele ei, Mesdames au numit-o „l'Autrichienne” (austriaca). (Mai târziu, în
ajunul Revoluției, când nepopularitatea reginei era din ce în ce mai mare, l'Autrichienne s-a transformat în
l'Autruchienne, un joc de cuvinte care folosea „struț” (franceză : autruche) și „cățea” (franceză : chienne)).[7]
Portret al Mariei Antoaneta realizat de Joseph Ducreux în 1769 și trimis Delfinului, pentru a-și vedea viitoarea
soție înainte de a se întâlni.

Tânăra Delfină are dificultăți în adaptarea la noua sa viață, spiritul ei s-a pliat greu la complexitatea și la
viclenia „vieții de la curte”, la libertinajul regelui Ludovic al XV-lea și a metresei sale, contesa du Barry.
Contesa a avut un rol esențial în înlăturarea de la putere a ducelui de Choiseul care ajutase la orchestrarea
alianței franco-austriece și la căsătoria Mariei Antoaneta. Mesdames, care o urau pe madame du Barry din
cauza relației ei dezgustătoare cu tatăl lor, au manipulat-o pe Delfină să refuze să recunoască favorita, lucru
considerat de unii a fi o gafă politică. După luni de continuă presiune din partea mamei sale și a lui Florimond
Claude, conte de Mercy-Argenteau și ambasadorul Austriei la Paris, Maria Antoaneta a fost silită să vorbească
cu contesa du Barry în ziua Anului Nou 1772. Deși conversația s-a limitat la un banal comentariu al Delfinei
către metresa regală „este multă lume astăzi la Versailles”, contesa a fost mulțumită iar criza depășită. Mai
târziu, Maria Antoaneta a devenit mai politicoasă cu contesa [8], mulțumindu-l pe Ludovic al XV-lea.
Încă de la început Delfina a primit scrisori de la mama sa. Maria Theresa îi scria regulat fiicei ei și primea
rapoarte secrete de la Mercy d'Argenteau în legătură cu comportamentul ei. Această corespondență
voluminoasă este o sursă importantă de informații cu privire la toate detaliile vieții Mariei Antoinette de la
căsătorie în 1770 până la decesul Mariei Tereza în 1780. Delfina era criticată constant de mama sa pentru
inabilitatea de a „inspira pasiune” soțului ei, care rareori dormea cu ea și care era mai interesat de hobby-urile
lui cum ar fi vânătoarea sau ceasornicăria. Împărăteasa a mers atât de departe încât i-a spus direct fiicei ei că
nu mai este frumoasă și că și-a pierdut grația.
Pentru a compensa lipsa de afecțiune a soțului ei și criticile nesfârșite ale mamei ei, Maria Antoaneta a început
să cheltuiască mai mult pe jocurile de noroc, îmbrăcăminte și cosmetice.[9] Era de așteptat să cheltuiască bani
pe haine și să le pună în umbră pe celelalte femei de la curte (regina Maria Leszczyńska murise în 1768, cu doi
ani înainte de sosirea Mariei Antoaneta).
Delfina a început să se împrietenească cu diferite doamne din suita ei. Cel mai mult s-au remarcat sensibila și
„pura” văduvă prințesa de Lamballe pe care a numit-o superintendent al casei sale și iubitoarea de
distracții ducesă de Polignac care în cele din urmă a format piatra de temelie a cercului intim de prieteni ai
reginei (Société Particulière de la Reine).[10] Mai târziu, ducesa de Polignac a devenit guvernanta copiilor regali
și a fost prietenă atât cu Maria Antoaneta cât și cu Ludovic. Prietenia Delfinei cu aceste doamne, influențată de
diverse publicații populare care au promovat astfel de prietenii, a cauzat mai târziu acuzația de lesbianism.[11]
La 27 aprilie 1774, la o săptămână după premiera operei lui Gluck Iphigénie en Aulide, care a asigurat poziția
Delfinei de patroană a artelor, Ludovic al XV-lea s-a simțit rău. La 4 mai regele a fost insistent sfătuit să o
trimită pe contesa du Barry departe de Versailles; la 10 mai, la trei după-amiază, regele a murit de variolă la
vârsta de șaizeci și patru de ani.[12] Ludovic-August a fost încoronat ca regele Ludovic al XVI-lea al Franței la 11
iunie 1775 la catedrala din Rheims. Maria Antoaneta n-a fost încoronată alături de el [13], doar l-a însoțit la
ceremonia de încoronare.